Basmul cult este specia genului epic, narațiune ampla, cu un autor cunoscut, in care

personaje cu puteri supranaturale se confrunta, încheindu-se cu victoria binelui. Trăsăturile

definitorii ale basmului cult sunt următoarele: lupta dintre bine si rău, parcurgerea unui drum
inițiatic de către erou, prezenta clișeelor compoziționale, specificul reperelor spatio-temporale,
îmbinarea narațiunii cu descrierea si dialogul, existenta ajutoarelor, a obiectelor miraculoase si a
numerelor magice.

Opera “Roman Năzdravan”, scrisa de Nicolae Filimon, este un basm cult, întrunind
particularitățile de forma si de conținut ale acestei specii literare.

Personajele cu puteri supranaturale se plasează de partea binelui si a răului. Astfel, Stan

Ghinda barbaiop, prinzându-i pe Roman Năzdravan si pe ceilalți doi frați ai sai la cosit in livezile sale,
încearcă sa ii ademenească la el acasă pentru a-i ucide, dar este împiedicat de planul protagonistului.
Însăși existenta zmeului sugerează pătrunderea in lumea fabulosului.

Narațiunea la persoana a III-a este realizata de un narator obiectiv si omniscient: ”Zmeul

pricepu viclenia lui Roman Năzdrăvan și tăcu”. Basmul cult presupune îmbinarea narațiunii: ” Dar
abia ce începură să ațipească de somn și zmeul veni cu paloșul să le taie capetele” cu dialogul:” -Nu
vă temeți, măre, lăsați pă mine, că-i viu eu de hac” si cu descrierea: ”palat mândru și frumos”,
aflându-se in contrast cu basmul popular, unde predomina narațiunea.

Fiind o opera epica, gândurile, ideile si sentimentele autorului sunt exprimate in mod
indirect, prin intermediul unei instante narative. Acțiunea se desfășoară linear; succesiunea
secventelor narative este redata prin înlănțuire. Întâmplările au un caracter miraculos: Trei frați se
duc sa cosească fanul pe o câmpie. Zmeul Stan Ghinda barbaiop, se apropie de ei si le spune ca i-au
deranjat livezile. Cei trei il roagă sa nu le facă vreun rău. Zmeul ii invita la el acasă, unde otrăvește
mâncarea in afara de pâine, strachina cu apa, plosca de vin si o lingura, si pune o masă împărăteasca.
Roman cere doar alimentele care nu fuseseră otrăvite. Stan Ghinda barbaiop încearcă din nou sa ii
ucidă, culcându-i in beci si decapi- tandu-i după ce adorm. Roman si frații sai îmbată slujnicele
zmeului si fac schimb de haine cu ele. După ce adorm, zmeul vine cu paloșul sa le taie capetele, dar,
văzându-i îmbrăcați in haine femeiești, ajunge sa-si decapiteze slujitorii si se culca. Cei trei pleacă din
casa si ajung in fata unui palat. Personajul principal, eroul, si anume Roman Năzdravan, se plasează
de partea binelui si se afla in confruntare cu personajul care reprezinta răul, zmeul Stan Ghinda
barbaiop. Indicii spatio-temporali sunt vagi, nedeterminați: ”odată”, ”acasă”, “pe o câmpie”, “în
beci”, “peste noapte”.

Roman Năzdravan, protagonistul operei, da dovada de inteligenta, reușind sa conceapă

strategii pentru a combate planurile zmeului: știind ca urmează sa fie decapitat, face schimb de
haine cu slujnicele, astfel, scăpând cu viata. Spre deosebire de basmul “Harap Alb”, scris de Ion
Creanga, personajul principal are puteri supranaturale, fiind capabil sa anticipeze fiecare viclenie a
zmeului. In basmul cult se remarca diminuarea aurei eroice a protagonistului, care este conturat
obiectiv cu calități si defecte. Totodată, numele personajului reflecta o trăsătură de caracter care
este evidențiata si prin caracterizarea directa realizata de către narator in incipitul textului:” A fost
odată trei frați olteni, dintre care unul era năzdrăvan”.

Asemenea basmului cult “Harap Alb”, in text sunt prezente clișeele compoziționale. Formula
inițiala: ”A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti” este o convenție care marchează
inițierea in fabulos. Formula mediana “Se duseră și iar se mai duseră, cale lungă ca Dumnezeu să ne-
ajungă, că cuvântul din poveste înainte mai lung și mai frumos este” are rolul de a realiza trecerea de
la o secventa narativa la alta si de a întreține suspansul cititorului. In plus, se remarca prezenta
numerelor magice: ”trei”, “noua sute nouăzeci si noua”, ”douăsprezece”, trăsătura specifica
basmelor.

În concluzie, "Roman Năzdravan" este un basm cult, întrucât prezintă caracteristicile

definitorii ale acestei specii, concentrându-se pe tema luptei dintre bine şi rău, din care învingător
este binele.