Povestea lui Harap-Alb

Ion Creangă
~basm cult ~

Ion Creangă aparţine Epocii Marilor Clasici, alături de Mihai Eminescu, I. L.

Caragiale şi Ioan Slavici. Opera lui cuprinde: un roman autobiografic (“Amintiri din
copilărie”), nuvele (“Moş Nechifor Coţcariul”.), poveşti (“Soacra cu trei nurori”),
povestiri (“Moş Ion Roată”) şi basme (“Povestea lui Harap-Alb”).
„Povestea lui Harap-Alb” scrisă de Ion Creangă, este un basm cult publicat în
revista „Convorbiri literare”, în 1877. Pornind de la modelul popular, Creangă a creat
un text narativ complex în care evidențiază supralicitarea procesului triplicării,
umanizarea fantasticului, aralitatea stilului și umorului.
Realismul este un curent literar care a apărut în Franța în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea ca reacție împotriva romantismului. Acesta are drept caracteristici
prezentarea veridică a realității, perspectiva obiectivă, tehnica detaliului semnificativ,
personaje tipice surprinse în situații tipice.
O primă trăsătură a realismului prezentă în text este folosirea tehnicii detaliului
pentru prezentarea caracterelor personajelor. Harap-Alb se dovedește a fi ușor de
manipulat. („Fiul Craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește Spânului
și se bagă în fântână, fără să îl trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla”),
Împăratul Roș este aspru, cârcotaș, iar Craiul are orgoliu familial.
O altă trăsătură a realismului identificată în text este umanizarea fantasticului.
Personajele fabuloase, supranaturale se comportă în general ca oamenii obișnuiți
având un comportament de o lume concretă, țărănească, autentică. Astfel, însoțitorii
lui Harap Alb: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă în ultima probă
dată de către spân, au puteri supranaturale, dar aspectul lor grotesc le ascund calitățile
umane precum: bunătatea și prietenia.
Opera lui Creangă abordează tema luptei dintre Bine și Rău care se finalizează
cu victoria forțelor binelui. Totodată, basmul ilustrează maturizarea eroului prin
parcurgerea drumului inițiatic, dobândind accente de bildungsroman.
O primă scenă care ilustrează tema este supunerea prin vicleșug, momentul
coborârii în fântână care marchează începutul inițierii. Lăsându-se păcălit de Spân,
crăișorul intră în fântână și este nevoit să devină slugă. Astfel, are loc schimbul de
identitate și de statut social, fiul craiului fiind supranumit Harap-Alb.
O a doua scenă care susține tema este demascarea răufăcătorului. Fata
Împăratului Roș îl demască pe Spân, dezvăluind adevărata identitate a lui Harap-Alb,
iar Spânul se răzbună, decapitându-l pe crăișor. Eroul este înviat, iar calul își răzbună
stăpânul, ucigându-l pe Spân. De fapt „răutatea“ Spânului îl dezleagă pe erou de
jurământ, semn că inițierea este încheiată.
Semnificaţia titlului reiese din scena în care Spânul îl pãcãleşte pe fiul Craiului
sã intre în fântânã. Naiv şi lipsit de experienţã, acesta îşi schimbã statutul din nepot al
împăratului Verde, în acela de slugă a Spânului. Numele lui este un oximoron deoarece
“harap” înseamnă “negru, rob”, iar albul exprimă puritatea, nobleţea. Substantivul
“povestea” atestă apartenenţa la genul epic, îmbinarea realului cu fabulosul şi anunţă
caracterul de bildungsroman al operei.
Acțiunea se desfășoară linear, cronologic, prin înlăturarea secvențelor narative
respectând modelul structural stereotip și ciclic al basmului. Situația inițială prezintă o
stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar fratele său avea doar fete. Tulburarea
echilibrului are drept cauză absența moștenitorului pe linie masculină a lui Verde
Împărat. Conform structurii formale, mezinul reușește să treacă proba curajului dată de
tatăl său, fiind sfătuit de Sfânta Duminică, drept răsplată a milosteniei sale. Coborârea
fiului de crai în fântână reprezintă o secvență narativă importantă, întrucât înșelătoria
provoacă evoluția conflictului. Spânul îi fură identitatea, îl transformă în rob, îi dă
numele de Harap-Alb și ii trasează proiectul existențial. „Răutatea “ Spânului îl va
supune la probe dificile, în care va demonstra calitățile morale ale unui viitor împărat.
Spânul îi cere să aducă „sălăți“ din Grădina Ursului, pielea cu pietre prețioase din
Pădurea Cerbului și pe fata Împăratului Roș. Datorită personajelor himerice,
donatorilor și adjuvanților, protagonistul trece toate cele trei probe ale Spânului.
Lichidarea înșelătoriei și acțiunea reparatorie se petrec la curtea lui Verde Împărat,
unde Harap-Alb se întoarce cu fata împăratului, care îi dezvăluie identitatea.
Încercarea Spânului de a-l ucide pe crăișor este ratată. Episodul care curpinde scena
tăierii capului personajului principal și a învierii de către fată are semnificația morții
inițiatice. Deznodământul constă în refacerea echilibrului și răsplata eroului. El reintră
în posesia identității sale și primește recompensă pe fata Împăratului Roș și împărăția,
ceea ce confirmă maturizarea.
Conflictul, lupta dintre bine și rău, se încheie prin victoria forțelor binelui. Eroul
se confruntă cu doi antagoniști, după avertismentul tatălui: „să te ferești de omul roș,
iar mai ales de cel spân, cât îi putea“. Mai întâi spânul, om viclean, îi răpește
identitatea flăcăului, îl supune la trei probe, iar la curtea Împăratului Roș, eroul va
avea de trecut mai multe serii de probe, fiind sprijinit de făpturi imaginare cu puteri
supranaturale.
Personajele sunt purtătoare ale unor valori simbolice și reprezintă binele și răul
în diversele lor ipostaze. Harap-Alb, protagonistul, construiește toată acțiunea, acesta
este real, dinamic, tridimensional întrucât se schimbă pe parcursul acțiunii, evoluând
de la statutul de fiu al craiului împărat. Harap-Alb este caracterizat în mod direct de
narator: „fiul craiului”, „slab de înger”, „fricos ca o muiere”. Toate aceste structuri
indică lipsa de experiență și naivitatea eroului. Protagonistul este caracterizat indirect
prin fapte, dar și prin relația cu celelalte personaje prin fapte și limbaj.
„Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult ce are ca particularități: umanizarea
fantasticului, individualizarea personajelor prin limbaj, umor. Textul impresionează
prin faptul că protagonistul reușește să se maturizeze cu ajutorul altor personaje, de
asemenea acest text cultivă înalte principii morale precum: adevărul, cinstea, prietenia,
curajul, vitejia, fiind o creație care oglindeste în mod fabulos viața.