BARAJUL SI

HIDROCENTRALA
VIDRARU

Manolache Ruxandra-Florentina
Clasa a XI-a B
 Barajul Vidraru

Construcția barajului și a hidrocentralei Vidraru,

obiectiv de importanță strategică pentru sistemul
energetic românesc, a început în 1960 și a fost finalizată
după cinci ani și jumătate. Hidrocentrala de la Vidraru a
fost pusă în funcțiune în 1966.

La vremea aceea,

barajul Vidraru era al
cincilea în Europa și
al nouălea în lume,
între construcțiile
similare.
În anii în care s-a
lucrat la această
construcție, s-au
realizat volume
impresionante: s-au
forat 42 de kilometri
de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 de metri
cubi de rocă, dintre care 1 milion de metri cubi în
subteran, s-au turnat 930.000 de metri cubi de beton,
dintre care 400.000 de metri cubi în subteran și s-au
montat 6.300 de tone de echipamente
electromecanice. A fost o investiție de 1,47 de milioane
de lei la nivelul anilor ’60.
 Pentru execuția barajului a fost nevoie ca apele
să fie deviate printr-o galerie cu diametrul de 5,20
metri, galerie care, la terminarea lucrărilor, a fost
amenajată ca golire de fund. Barajul a fost umplut
la capacitate abia în luna decembrie 1965, când a
luat naştere Lacul de Acumulare Vidraru.

Ceea ce dovedește rezistența proiectului este

faptul că întreaga construcție a trecut de
cutremurul din 1977 fără vreo fisură. Totuși în
1974, barajul a trecut printr-o avarie după ce o
galeria s-a rupt, la fel și blindajul metalic, iar o
parte uriașă din masivul muntos a fost dislocată.
Acest episod din povestea Barajului Vidraru a fost
depășit cu bine în urma consolidărilor ce au
urmat.


Hidrocentrala Vidraru

Pe 9 decembrie 1966 intră în funcţiune Hidrocentrala

Vidraru de pe râul Argeş.
Construcţia amenajării hidroenergetice Vidraru a durat
cinci ani şi jumătate şi s-a încheiat în anul 1966, plasând
hidrocentrala pe locul doi ca mărime din istoria ţării,
după cea de pe Bistriţa, pusă în funcţiune în anul 1950.
Amplasarea barajului în Cheile Argeşului a necesitat
excavaţii pe versanţi în condiţii deosebite. Proiectul a
fost 100 % românesc, iar centrala a fost echipată cu cea
mai bună tehnologie a momentului.

 Hidrocentrala Vidraru este amplasata intr-o caverna

situata la 104 m sub nivelul raului Arges si cuprinde
caverna salii masinilor de 75m lungime, 16m latime si
34m inaltime, continuata cu boxele transformatoarelor
de inalta tensiune.

Hidrocentrala este echipata cu 4 turbine Francis cu ax

vertical de 56,5 MW cuplate cu hidroalternatoare si 7
transformatoare monofazice .
 Umplerea lacului a însemnat disparitia pentru
totdeauna a coloniei de la Cumpăna. Membrii
comunitătii au fost evacuati si despăgubiti, spun
martorii acelor vremuri, desi legendele locale vorbesc
de oameni care au pierit sub ape cu tot ce-a
scufundat Vidraru, de suflete care-si mai caută încă
linistea si cruci de cimitir sinistre ce ies, din când în
când, la suprafată.

“Înainte de umplerea lacului, zona arăta cum

arată o colonie de muncitori din ziua de azi. Între
toate construcţiile de lemn care împânzeau zona, se
remarcau vreo două mai mari: Casa Verde si Casa
Brătienilor, peste standardele de atunci, cu fundatii
de beton, precum si o bisericuta. Prin 1999,[...]
nivelul acumulării scăzuse atât de mult, încât [...]
puteau fi zarite, de pe mal, fundatiile acestor
constructii mai importante." - Stefan Dumitrache,
directorul Muzeului Curtea de Arges.