Barajul Vidraru

De-a lungul Transfăgărășanului, la 40 de kilometri de Curtea de Argeș, între

versanții Pleașa și Vidraru, se află Lacul și Barajul Vidraru - construit între 1960 –
1966 pentru producerea de energie electrică, pentru irigații și pentru a evita
inundațiile. Complexul hidroenergetic amenajat pe râul Argeș este format dintr-o
centrală hidroelectrică și un ansamblu de 14 microhidrocentrale în aval ce
dezvoltă o producție de energie de 350 milioane kWh.
Centrala principală se află într-o galerie săpată la 130 m sub albia râului
Argeș și a fost proiectată astfel încât să se poată controla hidrocentrala de la
distanță, din București. Prezintă o putere de 220MW și capacitate de producție
energetica de 400 milioane kWh pe an, în condiții de precipitații medii.
Regularizarea debitului Argeșului contribuie la mărirea suprafețelor irigate
din bazinul Argeșului cu aproximativ 100.000 hectare și prevenirea viiturilor în
teritoriul Argeșului – permițând efectuarea agriculturii pe suprafețe extinse care
altfel ar fi fost afectate de inundații.
Barajul Vidraru are o înălțime de 166 metri, o lungime a coronamentului de
307m și o grosime a coronamentului de 6 m. Pentru construcție au fost necesari
480.000 metri cubi de beton.
Mii de oameni au forat galerii subterane lungi de 42 km, s-a excavat un
milion de metri cubi de rocă subterană, s-au turnat aproape un milion de metri
cubi de beton, iar sacrificiile umane au costat peste optzeci de vieți.
În anul 1974, barajul a înregistrat o avarie în timpul unui test de
funcționare, producând o viitură artificială de 600 metri cubi pe secundă în aval si
distrugând parțial un pod. 2 oameni și-au pierdut viața în acest eveniment tragic.
O altă defecțiune nu a mai fost înregistrată la baraj, acesta nefiind afectat
de cutremurul care a avut loc în 1977.
Se estimează că o eventuală avarie a barajului ar duce la producerea de
inundații masive în Pitești în decursul a 72 de minute.
 La momentul finalizării construcției, barajul Vidraru se clasa pe locul 5 în
Europa și pe locul 9 în lume. Poziția în Europa a rămas aceeași, însă la nivel
mondial barajul a ajuns pe locul 27.
Pe lacul de acumulare al barajului se pot practica diferite sporturi: canotaj,
windsurfing, jetski, bungee jumping și este accesibil pentru plimbările cu
vaporașul.
Zona Lacului Vidraru adăpostește rezervații cu variate specii de animale
precum: căprioara, cerbul, ursul, lupul, capra neagră, cinteza, cocoșul de munte,
vidre.
Suprafața lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lățimea maximă este
de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugărița și are o circumferință de 28 km, iar
adâncimea apei este de 155 m lângă barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la
coronament de 307 metri.
 Hidrocentrala de la Porțile de Fier I

În anul 1972 a fost inaugurat Sistemul hidroenergetic Porţile de Fier I, a

cărui construcţie a început în 1964. La inaugurare sistemul avea o putere de 1050
MW atât în partea românească, cât şi în cea sârbă , fiind cea mai mare
hidrocentrală de pe fluviul Dunărea şi una din cele mai mari construcţii
hidrotehnice din Europa. Centrala Porţile de Fier I este amplasată la 15 km
amonte de oraşul Drobeta Turnu Severin și este exploatată în parteneriat cu
partea sârbă.
Lacul de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I se întinde de la baraj
până la confluenţa cu râul Tisa, are o lungime de 120 km și are un volum de peste
2200 milioane mc . Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai
mare defileu din Europa, cuprins între localitățile Baziaş şi Orşova.
Totodată, lungimea totală a barajului este de 1.278 de metri. Fiecare
centrală electrică din cadrul Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de
Fier I este echipată cu câte şase turbine Kaplan verticale, cu dublu reglaj.
 În prezent, centrala Hidroelectrica de la Porţile de Fier I are, în urma
procesului de retehnologizare, o producţie de energie electrică anuală de
5.241.000 MWh ceea ce reprezintă circa 10% din producţia la nivel naţional.

Trecerea vapoarelor se face prin cele două ecluze construite una pe partea
românească și cealaltă pe malul sârbesc. Aici este și punctul de frontieră, vama
România-Serbia.
Odată cu construcția Barajului Porţile de Fier au fost complet inundate și
strămutate 7 localități de pe malul Sârbesc și 10 de pe partea Românească toate
aflate în amonte de baraj și Insula Ada-Kaleh. Barajul Porțile de Fier dispune și
de un muzeu unde sunt prezentate câteva din obiceiurile populației turce de pe
Insula Ada Kaleh, modul de funcționare al barajului și o incursiune spectaculoasă
sub nivelul Dunării la sala turbinelor.

Barajul Gura Râului - SIBIU

Barajul de la Gura Râului, situat la aproximativ 3 km de localitatea Gura

Râului, este un baraj artificial cu scopul principal de a alimenta cu apă
orașul Sibiu și alte 6 comune.
Barajul are și scopul de a atenua viiturile și de a produce energie electrică.
Barajul măsoară la coronament 330 m lungime și 6,2 metri lățime și
înălțimea de 73,5 m. În lac încap maxim 15,5 milioane metri cubi de apă.
Suprafața sa este de 65 de hectare.
Pentru construcția lui a fost necesară crearea unei căi ferate pentru
transportul materialelor și construirea unui alt zid pentru transportul aerian al
materialelor .