Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiectarea barajului s-a facut, sub presiunea vremurilor, intr-un singur an, colectivul de
proiectanti al ISPH achitandu-se, in bune conditii, desi cu multe sacrificii, de obligatiile
legate de realizarea acestui proiect.
Traversand Tara Hategului pe drumul ce duce spre Caransebes, de la nord-est catre sud-
vest, lasam pe dreapta intersectia catre Densus, localitate in care se afla una dintre cele
mai vechi biserici de rit bizantin din Romania, construita in secolul al XIII-lea, pe ruinele
unui vechi salas cu utilitate necunoscuta, insa posibil lacas de cult din secolul al IV-lea.
Biserica cu hramul Sfantului Nicolae, cu o infatisare stranie si ciudata, stilul arhitectonic
amintind de romanicul tarziu, este realizata din blocuri si placi din piatra, a caror origine
se regaseste in vechile constructii ce au alcatuit capitala latina a Daciei, Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, Nicolae Iorga numind-o “biserica cea fara de pereche in toata
romanimea”.
1/3
Dincolo de constructia ce se inalta ca un zid intre cei doi versanti, calea noastra poate
continua catre bariera si cabina ce ne anunta intrarea in rezervatie. 20 de km mai sus
suntem in Poiana Pelegii, in inima Retezatului.
Barajul acumularii Gura Apelor este construit din materiale locale de tipul
anrocamentelor, miezul fiind din argila si incadrat in amonte si aval de o succesiune de
filtre din material granular.
Volumul de apa retinut este de 220 milioane mc, aceasta fiind adunata din raurile
Lapusnicul Mare, Lapusnicul Mic si Raul Ses, care impreuna cu apele Raului Barbat
colectate de pe versantul nordic al Muntilor Retezat, alcatuiesc un bazin hidrografic de
acumulare de cca 383 kmp. Apele din acumulare, impreuna cu cele colectate de pe
versantul sudic de aductiunea Baraj – CHE Retezat sunt uzinate in Centrala principala
Retezat si, mai apoi, de Centrala Clopotiva amplasata pe canalul de fuga. Mai departe,
apele sunt regularizate de acumularea Ostrovul Mic, dupa care traverseaza salba de
hidrocentrale Raul Mare aval.
„Caracterul violent al precipitatiilor din noaptea de 11/12 iulie 1999 a provocat o torentialitate
fara precedent in intreaga parte montana a vaii Raului Mare si pe afluentii acestuia. Pe cateva
vai au fost cazuri in care torentii au antrenat deluviul pana la roca de baza tarand totul in
albia Raului Mare, pe drumurile de acces sau pe platformele de organizare de santier din
colonia barajului Gura Apelor. In sectiunea coloniei din avalul barajului Gura Apelor s-au
produs patru torenti principali, dintre care cel mai violent a fost cel din dreptul locuintelor
coloniei. Torentul a spalat deluviul pana la roca, a dezradacinat copaci si a tarat totul pe
platforma locuita a coloniei. Copaci si bolovani imensi au izbit si strapuns, dintr-o parte in
alta, peretii a doua baraci locuite, situate in dreptul torentului. Au fost omorati 14 oameni.
Nenorocirea s-a produs in timpul noptii de 11/12 iulie 1999, moment in care toata lumea
2/3
dormea, reactia de aparare impotriva dezastrului fiind practic nula”, scria inginerul Augustin
Vlaiconi, in articolul „Viitura din iulie 1999 produsa in Retezat”, publicat in revista
Energetica.
Primele interventii pentru salvarea oamenilor din colonie au avut loc in ziua de 12 iulie,
fara succes insa din cauza blocarii tuturor cailor de acces. Abia in noaptea de 12/13 iulie
s-a luat decizia interventiei cu ajutorul elicopterelor aflate in dotarea armatei pentru
salvarea vietilor omenesti.
Fata de potentialele consecinte, pierderea a 14 vieti omenesti poate parea un pret mic,
dar pentru constructorii HIDROCONSTRUCTIA, pretul a fost si ramane imens.
Barajul Gura Apelor ramane pentru noi un perpetuu monument inchinat celor care si-au
pierdut vietile intr-un moment in care natura dezlantuita nu a mai tinut cont de oameni.
Oameni ce cu vietile lor au aparat alti oameni, din jos, din vale… Sa ne amintim cu
piosenie de ei si sa-i avem in gandul nostru acum, in prag de Sfinte Sarbatori. Dumnezeu
sa-i bucure si aiba in paza!
Autor:
ing. Stefan Constantin – SC HIDROCONSTRUCTIA SA
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 132 – decembrie 2016, pag. 44
3/3