Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
CUPRINS
1. INTRODUCERE…………………………………………………………………………3
2. CARACTERIZAREA MORFOMETRICA ȘI HIDROLOGICĂ A LACULUI
VIDRARU………………………………………………………………………………...3
2.1. Așezarea geografică…………………………………………………………………3
2.2. Relieful……………………………………………………………………………….7
2.3. Caracteristicile morfometrice ale lacului Vidraru………………………………..7
2.3.1. Caracterisicile morfometrice ale Lacului Vidraru………………………..7
2.3.2. Caracteristicile morfometrice ale Barajului Vidraru……………………..7
2.4. Caracteristicile rețelei hidrografice……………………………………………….12
3. CONCLUZII…………………………………………………………………………….12
4. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………..13
2
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
Pe teritoriul ţării noastre există un număr mare de lacuri, unele dintre ele sunt lacuri
de acumulare, de carieră sau naturale, acestea dau un aspect aparte fiecărui peisaj,
reprezentând un potenţial turistic deosebit de important.
Dintre multitudinea de lacuri amplasate pe teritoriul României, se remarcă Lacul
Vidraru, ca cel mai adânc lac de acumulare, fiind construit din ton în formă de arc și este
amplasat în raza administrativ - teritorială a județului Argeş, pe râul cu același nume, de-a
lungul Șoselei Transfăgărășan, la circa 40 de kilometri de Curtea de Argeș, între versanții
Pleașa și Vidraru.
Lacul de acumulare Vidraru a fost construit între 1960 - 1966, având ca principal scop
producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor.
Barajul se situa la data finalizării, ca înălțime, pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-
lea în lume. Construcția acestuia a durat cinci ani și jumătate, începând din anul 1960. Pentru
această realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000
de m3 de rocă, din care aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 m 3 de beton din
care 400.000 de m3 în subteran și, de asemenea, au fost instalate 6300 de tone de echipament
electromecanic. S-au înregistrat peste optzeci de victime.
Pe linia barajului, în vârful unui turn prismatic se află monumentul electricității, un
Prometeu gigantic, opera sculptorului Constantin Popovici.
În cadrul general al țării nostre, Lacul Vidraru, se află în pe latura sudică a Masivului
Făgăraș, între Munții Frunții și Masivul Ghițu. La scară mica, acesta este situat în partea de
nord a județului Argeș, pe râul cu același nume. Cadrul natural, care mărginește lacul, este
unul deosebit, conferindu-i acestuia un mare potential turistic și de agreement, valorificat în
prezent de multitudinea de cabane, hoteluri, restaurante. Pe lac se pot face excursii de
3
agreement cu barca iar pe pereții sudici ai barajului cei mai curajoși practică sporturi extreme
cum ar fi bungee jumping.
Sursa: https://www.google.com
Fig. 1. Localizarea Lacului de acululare Vidraru
4
Lacul are o suprafața de 893 ha, lungime de 10,3 km, lațimea maximă este de 2,2 km
în zona Valea Lupului – Călugărița și are o circumferință de 28 km, iar adâncimea apei este
de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri.
Sursa: https://muntii-fagaras.ro/vidraru
Fig. 2. Imagine a lacului și barajului Vidraru
Volumul apei este de 465 milioane mᶟ., nivelul normal de retenție fiind de 830,00
metri deasupra nivelului mării (mdM).
Uzina de energie hidroelectrică Vidraru este amplasată în subteran la 104 metri, poate
produce, într-un an hidrologic mediu, energie electrică de aproximativ 400 GWh, având o
capacitate instalată de 220 MW.
Se poate ajunge la Baraj pe malul estic al lacului, pe drumul ce urcă la Bâlea, iar din
capăt spre stânga, se ajunge la depresiunea Cumpăna. Priveliștea de pe Belvedere este de
neuitat, fiind un punct de mare atracție turistică.
5
Fig. 3. Amplasarea lacului Vidraru în cadrul României și a Sistemului bazinal Argeș-Vedea
6
2.2 Relieful
Debitul mediu captat la priză pentru asigurarea funcționării centralei cuprinde debitul Râului
Argeș de 7,2 m3/s și debitele captate din bazinele vecine: Topolog, Vâlsan, Cernat, Doamnei,
Valea lui Stan, Limpedea, totalizand 12,2 m3/s adică un debit total de 19,7m3/s.
7
Sursa: https://muntii-fagaras.ro/vidraru
Galeria de aducțiune
Este construită pe malul drept al Cheilor Argeșului, are o presiune de lucru de 12 -14
atm, secțiunea circulară de 5,15 m lungimea de 2130 m. Galeria este captușită de un inel de
beton armat de circa 30 cm grosime, întărit ulterior de injecții de mare presiune executate pe
extrados.
Instalașiile hidraulice ce fac legatura dintre aducțiune și centrala subterană sunt reprezentate
de:
8
puțul forțat
distribuitorul
Castelul de echilibru
Castelul este construit din beton armat și are o formă circulară cu diametrul de 7,20 m (pe o
lungime de 120 m începând de la nodul de presiune), partea superioară a castelului avind Ø11
m (pe o porțiune de 20 m). Racordarea castelului la nodul de presiune se realizează printr-o
diafragmă metalică cu Ø3000 mm și un tronson metalic cilindric având înălțimea de 1700
mm și Ø3000 mm. Deasupra diafragmei castelul de echilibru are blindaj metalic pe o înălțime
de 20,6 m (7 tronsoane) având un fund metalic sub formă de coroană circulară cu diametrul
interior Ø 3000 mm așezat deasupra diafragmei.
Nodul de presiune
Reprezintă partea care face legatura între aducțiune, puțul forțat și castelul de echilibru.
9
2 tronsoane - unul Ø 5000/Ø 4000 mm și unul Ø 4100/Ø 4000 mm ce fac
legatura între nodul de presiune și vana fluture;
un tronson cilindric Ø 3000 mm și o diafragma Øint 2620/2680 mm Øext
3400 mm ce realizează legatura nodului de presiune propriu-zis cu
castelul de echilibru;
un cilindru Ø 800 mm cu capac ce servește drept gură de vizitare a
nodului de presiune.
Pușul forțat
Puțul forțat este elementul de circuit hidrotehnic care conduce apa spre distribuitorul centralei
subterane. Este construit din 42 de tronsoane metalice (aluminizate și bituminizate în interior)
executate din tablă având grosime variabilă între 12 și 40 mm și diametrul de 4,1 metri. La
partea inferioară puțul forțat se termină cu un cot poligonal (tronsoanele 1-7) care realizeaza
legatura cu distribuitorul.
Tronsoanele 3-40 au în interiorul lor o instalație de drenaj compusă din tuburi semicirculare
așezate la 90° pe circumferința tronsoanelor în lungul lor. Partea superioară a instalației de
drenaj (tronsonul 40) este legat la o conductă de aerisire Ø 114 m cu vana ce iese în galeria
de acces la casa vanei fluture. Colectorul inferior (tronson 3) este legat la conducta cu vana ce
duce la canalul de drenaj al sălii mașinilor. Rolul acestei instalații este acela de a nu se crea o
presiune între construcția puțului forțat și roca.
Distribuitorul
Realizează legatura dintre puțul forțat și turbinele hidraulice. Este realizat din tablă sudată de
36-45 mm. În interior pentru a fi protejat contra coroziunii este aluminizat și apoi bituminizat.
Distribuitorul este așezat pe suporți metalici și betonat în exterior. Legatura dintre
ramificațiile distribuitorului Ø 2000 și vana sferică Ø 1600 se realizează printr-o reducție.
Centrala Vidraru
Centrala Vidraru, cu debitul instalat 90 m3/s, este amplasată pe malul drept al râului Argeș, la
nord de satul Căpățâneni, într-o cavernă situată la 104 m sub nivelul râului Argeș și cuprinde
10
caverna sălii mașinilor de 75 m lungime, 16 m lățime și 34 m înălțime, continuată cu boxele
transformatoarelor de înaltă tensiune.
Caracteristici tehnice:
Puterea aparentă: 61 MV A
Puterea activă: 55 MW
Factorul de putere: 0,9
Tensiune nominală: 10,5±5%KV
Frecvența: 50Hz
Turația nominală: 428,6 rot/m in
Turația de ambalare: 760 rot/m in
Galeria de fuga
Galeria de fugă a CHE Vidraru este o galerie cu nivel liber care descarcă debitul
instalat al CHE Vidraru în lacul Oești.
Galeria de fugă a CHE Vidraru transportă debitul uzinat din centrală pe o lungime de
11,280 m, racordandu-se în albia râului Argeș în lacul Oești printr-un canal, cu o lungime de
480 m.
11
Proiectarea galeriei de fugă a fost facută de catre ISPH la începutul anilor 60, iar
studiile de teren au fost demarate încă din anii 50.
Galeria de fugă transportă în regim gravitațional un debit de 90 m³/s, având un
diametru de 5,15 m, o pantă de 2 ‰ și un traseu rectiliniu. Nivelul maxim normal al apei în
lacul Oești este 506,00 mdM corespunzator adâncimii maxime în galeria de fugă la debușare
de 4 m.
La partea superioară este străpunsă de șase puțuri de atac ( Cetățuia, Aref, Corbeni,
Sterescu, Rotunda și Mătușa ) care în prezent, cu excepția puțului Cetățuia, sunt amenajate cu
dopuri de protecție din beton armat, la partea inferioară, având găuri de aerisire de Ф 800 mm
la racordul cu galeria de fuga.
La partea superioară puțurile sunt prevăzute cu grătare metalice ăi construcții de beton
care impiedică accesul în puț. Puțul Cetățuia a rămas în construcția metalică inițială și
servește ca puț de evacuare a personalului din centrala subterană Vidraru în caz de pericol.
Capitolul 3. CONCLUZII
12
BIBLIOGRAFIE
13