MORI DE VANT

SI

MORI DE APA

IN ROMANIA
SANDU STEFAN MARIAN
CLASA VII C

Moara este o mașină folosită la măcinarea cerealelor, pentru a se obține făină și mălai, sau la fărâmițarea

diferitor materiale, precum cărbunele sau minereurile, în granule de dimensiuni mici.
In Romania există cel mai mare parc mulinologic (parc de mori de vant) din Europa în satul Eftimie
Murgu ( Rudăria) unde şi astazi funcţionează 22 de mori din cele 51 existente în 1910. Tradiţia folosirii morilor în
zona începe cu anul 1772, iar până în anul 1980 când au fost înlocuite cu unele de metal, roţile erau în întregime
din lemn.
Moara de apă şi moara de vânt fiind cele mai importante sisteme tehnice tradiţionale, cu largă aplicabilitate,
utilizate, pe alocuri, şi în prezent, mai jos prezint pe scurt, o descriere a acestora.
Cea mai utilizata instalatie hidraulica, care este si astazi folosita este moara de apa. Ea are nevoie de o apa
curgatoare. Piesa principala care determina functionarea oricarei mori o reprezinta roata cu palete asejata in
calea curentului de apa pentru a fi impinsa de acesta. Astfel se obtine miscarea de rotatie a axului rotii.
La o simpla căutare pe ro.wikipedia.ro dupa termenii mori de apă, găsim neverosimil de multe menţionări
ale satelor româneşti unde aceste mori există şi astăzi, câte 2-3 sau mai multe, ceea ce denotă faptul ca
România păstrează o înclinaţie în acest sens, folosind forţa apei şi în aplicaţii gospodăreşti, nu doar la Bicaz sau
Porţile De Fier. În Maramureş veţi găsi încă funcţionale vâltorile de apa, pentru spălatul rufelor din gospodarii.

In Romania există cel mai mare parc mulinologic (Adică parc cu mori de apă) din Europa în satul Eftimie
Murgu ( Rudăria) unde şi astazi funcţionează 22 de mori din cele 51 existente în 1910. Tradiţia folosirii morilor în
zona începe cu anul 1772, iar până în anul 1980 când au fost înlocuite cu unele de metal, roţile erau în întregime
din lemn.
Cele 22 de mori, care fac parte din patrimoniul UNESCO, poartă numele constructorului, al locului în care
sunt amplasate sau al unei “familii-şef”: “Îndărătnica de la perete”, “Moara din Ţarină”, “Moara cu Tunel”,
“Popascu”, etc. La fel ca pe vremea dacilor, localnicii din Rudăria încă macină porumbul şi grâul prin tehnica
măturării de piatra morii. Sătenii povestesc că făina obţinută în acest mod este una specială şi are un gust
deosebit.
În momentul de față la Eftimie Murgu sunt 22 de mori înșirate de-a lungul a aproximativ 3 kilometri de râu.
Ca să le putem admira și pe viitor, ele au fost restaurate în perioada septembrie 2000 – februarie 2001 de către
Complexul Muzeal Național ASTRA din Sibiu.
S-a reuşit identificarea a 243 de mori de apă pe tot cuprinsul judeţului Caraş-Severin, un număr mai mare
decât cel preconizat de membrii asociaţiei, număr care ne face judeţul cu cele mai multe astfel de obiective din
ţară. Din cele 243, doar 82 sunt în funcţiune, 47 sunt în stare de funcţionare dar sunt oprite din diverse motive:
lipsa apei sau dezinteres.
 Momentan, doar la Eftimie Murgu turiştii pot avea o experienţă completă, adică să vadă pe viu cum se
macină, să cumpere faină sau să guste o pâine sau o coleşă din făină provenită de la o moară de apă, la una din
pensiunile din comună.
Moara de vânt este o instalație ce permite transformarea energiei eoliene în energie mecanică de rotație. În
acest scop, vântul pune în mișcare elicea morii. Moara de vânt se folosește pentru măcinarea cerealelor sau, în
special în Țările de Jos, pentru desecarea terenurilor mlăștinoase prin pomparea apei din lacurile dintre dune,
aflate sub nivelul mării și transformarea terenurilor în poldere
Când ne gândim la mori de vânt, ne ducem cu gândul la Olanda, la Belgia sau la insulele grecești. Însă
România are și ea câteva mori de vânt, iar unele dintre ele se păstrează la muzeul în aer liber de la marginea
orașului Sibiu.
Într-adevăr, în actualul spațiu românesc erau mult mai frecvente morile de apă, care măcinau grâu și
porumb cu ajutorul forței apei. Au existat însă și mori de vânt, cele mai multe dintre ele în Dobrogea, regiune
cunoscută pentru potențialul de a genera energie eoliană.
La noi, primele mori de vânt au actionat in Dobrogea la sfârsitul secolului al XVI-lea, iar pentru Moldova
Centrala, cea mai veche atestare a unei instalatii eoliene dateaza din anul 1641.Prezenta masiva a numarului de
mori in aceasta zona se explica prin faptul ca dispunerea colinelor pe directia nord-sud a favorizat ca vântul sa
bata pe aceasta directie in cea mai mare parte de timp pe parcursul anului. Concentrarea morilor de vânt in
aceasta zona la sfârsitul secolului al XIX-lea se a fost favorizata de prezenta curentilor de vânt aproape tot anul.
O moară, rămasă unică în România, a fost mutată din satul său dobrogean în cel mai mare complex muzeal
în aer liber - Astra Sibiu. Instalaţia rustică pentru măcinat cereale are aripile din pânză, de forma unor vele
triunghiulare.
Moara de vânt cu pânze din Curcani (Constanţa) este cea mai cunoscută moară din impresionantul muzeu
în aer liber din Dumbrava Sibiului. Datează din a doua jumătate a secolului al 19-lea, fiind construită în Curcani,
sat aflat pe cale de dispariţie de lângă Cobadin, la 50 kilometri de Constanţa.

În afară de zona Dobrogei, în România au mai existat mori de vânt pe Clisura Dunării, însă foarte puține.
Roata hidraulică este pusă în mişcare de rotaţie de către un curent de apă. O dată cu roata se roteşte şi
axul acesteia care prin curelele de transmisie pune în mişcare mecanismele de măcinare (pietre de moară sau
cilindri metalici) şi cele ale sitelor care, prin cernere, separă făina de tărâţe. În partea superioară a instalaţiei,
printr-o pâlnie mare, se introduce grâul în zona de măcinat, iar pe la partea inferioară se obţine făina şi tărâţele.
Principiul de funcţionare al roţii hidraulice se bazează pe fenomenul de transformare a energiei cinetice a apei în
energie mecanică (mişcare de rotaţie).
În cazul morii de vânt, palele sunt acţionate de curenţii de aer, şi puse în mişcare de rotaţie. Axul pe care
sunt fixate palele transmite mişcarea de rotaţie la pietrele de moară şi la mecanismele sitelor de cernere.
Alimentarea cu grâu se face printr-o pâlnie amplsată la partea superioară a morii; la partea inferioară se obţin
făina şi tărâţele. Este de menţionat faptul că, moara se poate roti după direcţia vântului (cu întregul corp al
construcţiei pivotat faţă de construcţie sau numai cu cupola mobilă – morile olandeze).
Principiul de funcţionare al morii de vânt se bazează pe transformarea energiei cinetice a aerului în energie
mecanică (mişcare de rotaţie).
Cercetătorii mai dau o şansă morilor de vânt şi spun că pot fi folosite şi astăzi pentru producerea energiei în
mod eficient. În întreaga lume există peste douăzeci de producători de mori de vânt clasice. Principalele
companii care fabrică astfel de mecanisme pentru producerea energiei sunt în Statele Unite ale Americii, Noua
Zeelandă, Australia şi Marea Britanie. Pe lângă faptul că vântul nu costă nimic, ca sursă energetică el poate fi o
alternativă bună pentru localităţile mici, aflate departe de sursele tradiţionale. În Europa, principalii utilizatori de
mori de vânt sunt Olanda, Danemarca, Spania, Marea Britanie, dar şi Polonia, Cehia, Ucraina, Estonia şi Franţa.
Acestor ţări li se adaugă SUA, Antigua, Barbados, Africa de Sud, Noua Zeelandă şi Japonia.
In 1853 Gheorghe Assan construiește prima moară acționată de un motor cu aburi, Moara lui Assan (moara
cu foc), prima moară cu aburi din România.
Chiar daca turbinele eoliene moderne au intrat pe piata, clasicele sisteme de producere a energiei sunt
folosite in special in regiunile izolate si sunt deosebit de eficiente in localitatile mici.
In cele mai multe dintre cazuri, morile de vant sunt asezate in apropierea raurilor, pentru ca rotatia paletelor
sa permita actionarea pompei.
Cercetatorii mai dau o sansa morilor de vant si spun ca pot fi folosite si astazi pentru producerea energiei in
mod eficient. In intreaga lume exista peste douazeci de producatori de mori de vant clasice. Principalele
companii care fabrica astfel de mecanisme pentru producerea energiei sunt in Statele Unite ale Americii, Noua
Zeelanda, Australia si Marea Britanie.
Moara de vânt este stramosul generatoarelor eoliene . Ea a aparut în Evul Mediu în Europa. Ea a functionat
la început cu ax vertical.
Mai târziu, morile se orientau dup directia vântului si au fost puse pânze pentru a capta mai bine energia
vântului.
Revolutia industriala a oferit un nou început pentru morile de vânt, prin aparita de noi materiale. În
consecinta , utilizarea metalului a permis modificare formei turnului si cresterea considerabila a masinilor pe care
le numim pe scurt "eoliene".
In zilele noastre moara folosita pentru macinarea granelor si a anumitor seminte a fost inlocuita cu moara
electrica care are diverse dimensiuni si forme, de la aparate stil rasnita folosite in gospodarii in general pentru
cantitati mici pana la morile electrice folosite pentru rasnirea unor cantitati mari de grane.