Tower Bridge

Gyenge Vlad, Cizmas Alvin, Neacsu Horia-Dan, ICG II

Tower Bridge este un pod peste Tamisa situat în Londra. Podul a fost construit între
anii 1888 - 1894 și leagă partea de sud cu nordul orașului. Lungimea totală a podului este
de 244 m, înălțimea pilierilor atinge 65 m. Tower Bridge a fost proiectat în stilul neogotic
de Horace Jones. Pe malul de nord al Tamisei se află Turnul Londrei (Tower of London)
și Saint Katharine Docks. Pe malul de sud se găsește City Hall.
Tower Bridge este în același timp un pod mobil și un pod suspendat. Podul are două
turnuri care sunt legate între ele la nivelul superior prin pasarele, care au rolul de a se opune
forțelor orizontale exercitate de secțiunile suspendate ale podului de pe părțile dinspre uscat
ale turnurilor. Componentele verticale ale forțelor din secțiunile suspendate și reacțiile
verticale ale celor două pasarele sunt suportate de cele două turnuri robuste. Pivoții pentru
basculare și mașinile necesare deschiderii podului sunt adăpostite la baza fiecărui turn.
Culoarea actuală a podului datează din 1977 când a fost vopsit în roșu, alb și albastru.

1. Scurt istoric:
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dezvoltarea comerțului în estul Londrei
a dus la o cerere de construire a unui nou pod în aval de Podul Londrei. Un pod tradițional,
fix, nu putea fi construit pentru că ar fi împiedicat accesul la facilitățile portuare în zona
Pool of London, între Podul Londrei și Turnul Londrei.
În 1876 a fost format un comitet special, condus de Sir Albert Joseph Altman, pentru a găsi
o soluție cu privire la problema traversării râului. Comisia a organizat un concurs de
proiecte. Peste 50 de planuri au fost trimise.

2. Construcția:
Construcția podului a început în anul 1886 și a durat opt ani, cu cinci antreprenori
importanți - Sir John Jackson (fundația), William George Armstrong (hidraulică), William
Webster, Herbert Henry Bartlett și Sir William Arrol & Co. – și 432 de muncitori
constructori. E W Crutwell a fost inginerul șantierului.
Doi piloni masivi, care conțineau peste 70.000 de tone de beton, au fost înfipți în solul de
pe fundul râului pentru a susține construcția. Peste 11.000 de tone de oțel au constituit
scheletul turnurilor și a traveelor. Această structură a fost apoi îmbrăcată în granit de
Cornish și piatră de Portland pentru a proteja părțile metalice și pentru a-i da podului un
aspect plăcut.
Stevenson a înlocuit fațada de cărămizi originală propusă de Jones cu o fațadă ornată în stil
victorian gotic, care face ca podul să fie un reper distinctiv. Modificarea a avut ca scop
armonizarea podului cu Turnul Londrei din vecinătate. Costul total al construcției a fost de
1.184.000 lire sterline (100.000.000 de lire sterline în 2010).
Podul are 244 m lungime și două turnuri de 65 m înălțime, construite pe piloni. Traveea
centrală, de 61 m, este divizată în două părți care pot fi ridicate la un unghi de 83 de grade
pentru a permite circulația pe râu. Fiecare parte, cântărind peste 1000 de tone, este
contrabalansată pentru a minimiza forța și a permite ridicarea în 5 minute.

Cele două travee laterale sunt poduri suspendate, fiecare de 82 m lungime, cu tijele de
susținere fixate în contraforturi și în turnuri. Pasarelele pentru pietoni sunt la 44 m deasupra
râului când acesta are cel mai înalt nivel.

3. Sistemul hidraulic:
Mecanismul de ridicare original era alimentat de apă sub presiune stocată în câteva
acumulatoare hidraulice.

Sistemul a fost proiectat și instalat de Sir W. G. Armstrong Mitchell & Company din
Newcastle upon Tyne. Apa, la o presiune de 5171067.968 Pa, era pompată în acumulatoare
de două motoare cu aburi de 360 CP. În anul 1974, mecanismul original a fost înlocuit cu
un sistem modern electro-hidraulic, proiectat de BHA Cromwell House. Singurele
componente ale sistemului original care încă sunt folosite sunt pinioanele finale, care învârt
roțile fixate pe părțile mobile. Acestea sunt puse în mișcare de motoare hidraulice moderne,
care folosesc uleiul ca fluid hidraulic.

Unele dintre mecansimele hidraulice originale au fost păstrate, deși nu mai sunt
folosite.
În timpul celui de-al doilea război mondial, în anul 1942, ca o măsură de prevenire a
încetării funcționării podului ca urmare a avarierii motoarelor de către inamic, a fost
instalat un al treilea motor, de 150 CP. A fost echipat cu un volant de 2,7 m în diametru,
cântărea 9 tone și funcționa la o viteză de 30 rpm. 1

1
https://www.britannica.com/topic/Tower-Bridge
 4. Incidente
Pe 5 aprilie 1968 un avion de vânătoare Hawker Hunter din cadrul Royal Air Force,
pilotat de locotenentul Alan Pollok, a zburat pe sub Tower Bridge. Neimpresionat de faptul
că înalții funcționari nu aveau de gând să sărbătorească a 50-a aniversare a Royal Air Force
cu zboruri în formație, Pollok a hotărât să facă singur ceva. Fără autorizație, Pollok a zburat
cu avionul Hunter la altitudine mică de-a lungul Tamisei în aval, a trecut pe lângă
Parlament și a continuat spre Tower Bridge. A zburat printre pasarele și calea de rulare
pentru traficul auto, recunoscând ulterior că acesta a fost un gând care i-a venit când a văzut
podul profilându-se în fața sa. Pollok a fost arestat după ce a aterizat și a fost dat afară din
Royal Air Force pe motive medicale, fără să i se dea șansa să se apere în fața unei curți
marțiale.2
În vara anului 1973, un avion cu un singur motor Beagle Pup a fost pilotat de două
ori pe sub pasarela pietonală a podului de Paul Martin, un broker în vârstă de 29 de ani.
Martin era eliberat pe cauțiune în timpul cercetărilor pentru o fraudă comisă pe piața de
acțiuni. El a zburat atunci foarte aproape de clădirile din City of London, apoi s-a îndreptat
spre nord către Lake District, unde a murit după ce avionul său s-a prăbușit. 3

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tower_Bridge
3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tower_Bridge