În anul 1811 nava Juliana construită de inventatorul american John Stevens, a început să funcționeze ca

primul feribot cu abur între New York City și Hoboken, New Jersey.

Prima instalație de feribot a fost însă cea de la Firth of Forth între Granton și Burn Island în apropiere de
Edinburg, Anglia înființată în 1850.

În 1854 se pune în exploatare și prima instalație de pe continent între Hamburg și Ruhrort pentru
traversarea Rinului.

Într-un memoriu asupra feribotului de la Rheinhausen din 1866, se menționează un feribot construit pe
Nil prevăzut cu o platformă ridicătoare cu șuruburi acționată de oameni instalată pe navă.

Pe lacul Constanța din Elveția exista o linie de feribot în anul 1870 de 12 km lungime între Romanshorn
și Frederichshafen.

În Marea Baltică se inaugurează în anul 1872 o linie peste Micul Belt, apoi linia Stralsund-insula Rügen în
1883, peste Marele Belt, linia între Copenhaga și portul suedez Malmö, linia între portul danez Gjeder și
cel german Warnemünde.

În S.U.A. prima cursă de feribot are loc în anul 1893 pe lacul Michigan, iar la New York feribot-urile erau
deja foarte răspândite, făcând legătura cu orașul prin North River și East River.

În Asia s-a construit primul feribot pe lacul Baikal având o linie de 60 km lungime, iar în Japonia de 100
km lungime între insulele Hondo și Kokkaido.

Pentru legătura între Franța și Anglia peste Marea Mânecii prima cursă de feribot a fost inaugurată în
anul 1917 cu plecarea din portul Southampton.

În anul 1924 s-a deschis linia de feribot între Harwich, Anglia și Zeebrugge, Belgia.
În anul 1976 a intrat în serviciu feribot-ul Railship I, cel mai mare la cea dată. Construit la șantierele
navale din Bremen pentru curse între porturile suedeze, germane și finlandeze, feribot-ul avea un
deplasament de 7250 t, lungimea de 151 m, lățimea de 21,6 m, pescaj de 6,2 m, puterea motoarelor de
19200 CP și viteza de 20,5 Nd. Pe fiecare din cele 3 punți erau montate 5 linii pentru vagoane, iar pe
toate cele 1307 linii puteau staționa 73 de vagoane de cale ferată.

Funcție de instalațiile de racordare cu malul, sunt mai multe tipuri constructive:

feribot cu plan înclinat și cărucior – poate acoperi numai variații mici de nivel, este de tip vechi ce nu se
mai utilizează în prezent

feribot cu ponton și pasarelă de racordare – de asemeni un tip vechi, utilizate cu caracter provizoriu; o
astfel de instalație fost utilizată în timpul primului război mondial pentru restabilirea legăturii dintre
Giurgiu și Ruse

feribot cu ascensor de racordare la pupă – un astfel de feribot a funcționat pe râul Volga în anii 1930

feribot cu platformă mobilă – acest tip a fost utilizat pe râul Sfântul Laurențiu între Quebec și Montreal.
Pentru îmbarcarea vagoanelor, platforma era adusă la nivelul cheiului, iar racordarea cu liniile de pe mal
se făcea cu două punți articulate de platforma mobilă. Platforma avea o lungime de 83 m și o lățime de
13 m, iar puterea mașinilor de ridicat de 3200 CP.

feribot cu macarale – vagoanele vin pe cheu deasupra unei platforme care este urcată de macarele și
așezată pe navă; vagoanele sunt apoi împinse pe una din cele 3 linii de pe puntea feribot-lui. Acest
sistem a fost folosit înainte de al doilea război mondial între New Orleans și Havana și este încă utilizat și
în prezent.

feribot cu pod înclinabil – sunt cele mai utilizate în prezent.