Iarna

*Cumplita iarnă
*Acoperământ pufos de omăt gros
*Lungi troiene călătoare
*Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi
*Zale argintie
*Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare
*Întinderea pustie
*Doritul soare
*Oceanul de ninsoare
*Viscolul chiuia
*Lumina cenuşie a serii
*Vântul rece, mişcă uşor crengile goale ale copacilor
*Ce e zăpada? Lacrimi îngheţate
*Steluţe mici şi albe, plutesc în zbor legănat până departe în zări
*Mantie albă
*Cerul e ca leşia
*Viscolul se înteţeşte
*Amurgul serii se întinde ca un zăbranic sur
*Omătul scârţâie sub picioare
*Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare
*Înfăşurat într-o mantie de lumină, fără să-i pese de ger, soarele călătoreşte deasupra
tuturor
*Pulbere de zăpadă
*Fulgi mari ca de vată
*Steluţe argintii
*Săniuţele zboară fără oprire
*Ninge ca-n poveste
*Plapumă albă şi moale
*Zăpada scânteiază
*Întindere lucie de zăpadă
*Copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă
*Iarna-i grădinar vestit....
*S-a aşternut zăpadă nemiluită şi cade, cade puzderie, măruntă şi deasă ca făina la cernut
*Pădurile par cercelate cu flori de zahăr şi de corcoduş
*Ninge cu fulgi mari, care parcă se joacă de-a prinselea prin aer
*Covor moale şi pufos
*Pădurea albă, scânteind în mii de luminiţe, seamănă cu un castel din basme
*Întunericul fără fund al nopţilor de iarnă
*Zăpada jucăuşă
*Zăpada încarcă câmpiile în semn de belşug
*Colnicele dorm sub zăpada de trei palme
*Zăpada jucăuşă
*Din coşurile caselor se înalţă leneş fumul
*Vânt iute şi rece
*Din norii albi săgetează ace de ghaţă
*Fulgi uşori şi albi ca florile de cireş
*Pământ somnoros
*Suflarea duşmănoasă a crivăţului
1
 *Pomii îşi îmbracă haina cu flori şi frunze verzi
*Păsările zboară vesele înspre razele aurii
*Razele aurii bat în geamurile caselor
*Rândunica cea voioasă la noi iarăşi a sosit
*Tuturelele se-ngână
*Mii de fluturi vezi zburând
*Prin livezi albinele şi-au pornit colinda
*Iarba a prins colţ fraged şi nou
*Cocorii sosesc din depărtări cu lumina prea albă şi fierbinte în această adevărată a lor
ţară, veche şi neuitată
*Floarea pură din livezi
*Livada însorită cu copaci tineri şi zvelţi, cu iarba moale
*Flori de muşeţel mărunte ca nişte bumbi aurii înconjuraţi de cununiţe albe
*Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme
*Primele frunzuliţe s-au deschis spre lumina cerului ca nişte ochişori verzi
*Muguraşii dezmierdaţi de soare încep a se umfla de bucurie
*Păsările dau triluri prelungi arătând nesecata bucurie de a trăi
*Pasărea cânta ca o chemare nebiruită a frumuseţii şi tinereţii
*Pe ferestrele caselor năvăleşte lumina nouă ca o fulguire de aur
*Ieşim şi noi ca gâzele la soare
*Pâraiele primăverii curg cântând şi scânteind
*Soarele cântă prin crengi
*Stăpânitorul lumii se ridică pe cer într-o revărsare de lumină
*Văzduhul e limpede ca lacrima
*Ciocârlia umple văzduhul de cântare
*Cea dintâi rază s-a împletit pe frunze
*Mireasma crinilor albi, singuratici cu potirul plin de colbul aurului mirositor
*Rândunica taie văzduhul ca o săgeată
*Înfăşurat într-o mantie de lumină, soarele călătoreşte deasupra tuturor
*Milioane de flori cheamă cu miresme dulci zburdălnicia copiilor, odihna vârstnicilor,
amintirile bătrânilor
*Vesela natură
*Soare dulce
*Ploaie de miresme
VARA

*Văzduh încins de arşiţa amiezii

*Lanurile au culoarea aurie
*Lanuri bogate, presărate ici-colo cu maci roşii
*Căldură înăbuşitoare
*Amiază ucigător de arzătoare
*Saorele îşi cumpăneşte pe albastrul şters al cerului discul său alb de lumină topită
*Soarele coborât în sacii de aur, mâine va fi pâine
*Soarele strecurându-se printre stânci
*Soarele răsări înfocat, vărsând parcă flăcări
*Cerul de sticlă, înflăcărat usucă totul
*Grânele coapte îşi sună povara
2
 *Sub coviltirul cerului trosnind căldura verii se coc roadele pământului
*Pe şesurile nesfârşite, lanurile par de aur
*Grânele aurii aşteaptă somnoroase secerişul
*Cerul uriaş de cristal
*Căldură cotropitoare
*Nopţi cu cerul spuzit de stele
*Marea cu valuri înspumate
*Nisipul plajei fin şi argintiu
*Răcoarea codrilor nesfârşiţi
*Soarele s-a oprit în creştetul cerului şi de acolo dogoreşte văzduhul
*E vară, pretutindenea e vară,
Şi patria te cheamă să colinzi
Să bei dintr-a fântânilor oglinzi
Când arşiţa se tolăneşte-afară.

☺TOAMNA

*Mireasmă îmbătătoare
*Pâclă albăstrie
*Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă
*Razele palide ale soarelui
*Brumă argintie
*Podoabă zdrenţuită
*Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de fluture
*Miresme de toamnă blândă
*Aer curat şi răcoros
*Viforniţă păgână
*Frunzele îngălbenite cad legănându-se
*Ciorchini cu boabe mari şi lungi
*Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un
lăvicer pe deasupra căruia vântul aleargă grăbit
*Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor
*Gutui amărui cu puf galben ca de pui
*Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde
*Stoluri dese
*Văl de btumă argintie mi-a împodobit grădina
*Norii suri îşi poartă plumbul
*Porumbul tremură pe câmp
*Câmpia se culcă sub ploi şi zloată
*Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi, dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii
viitoare
*Ploaia rece şi subţire
*Ceaţa lăptoasă
*Dealuri zgribulite
*Toamna împrăştie arome dulci şi amărui
*Ţarini zdrenţuite

3
 *Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele nestemate
*Toamna cea întunecată
*Codrul a prins a-şi lepăda frunza
*Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare
*Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns
*Ceaţa umedă şi deasă
*Toamnă aspră ca un bici
*Cer de plumb
*Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri.
*....rândunelele se duc,/Se scutur frunzele de nuc,/S-aşază bruma peste vii...
*Frunza tânjea, se îngălbenea
*Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de verdeaţă
*Ierburile ascunse se clatină blând
*Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite
*Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară

☺ANIMALELE

*Albină cu aripi de borangic

*Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, albastre şi negre
*Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte rigle de-un metru
*Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit
*Păsări singuratice
*Păsări mărunte cât nuca
*O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânţă
*Picioruşele fragede
*Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb
* Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-o picătură de rouă
*Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din coadă bucuros
*Sălbatic, ager armăsar
*Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi obosite
*Aripi cu foşnet de mătase veche
*Ochii lupului strălucesc lacomi
*Albina-cel mai mare inginer de sub cer
*Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea flăcării cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu
un căpşor minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe de ploaie sau de lacrimi
*Se furişă pe o creangă subţire
*Face o săritură pe o creangă joasă în înălţime ca şi cum puful ei de flacără s-ar desprinde
şi ar pluti în sus
*Inimioara ei de puişor al fagului, al pădurii şi al primăverii
*Gândăcel cu mustăţile de aţă
*Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie
*Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de triluri şi de ecouri
*Bondari catifelaţi
*Libelule cu aripi străvezii
*Siluete fugare ale caprelor negre

4
 *Boturile catifelate ale turmelor
*Capul cu botul mic, catifelat şi umed
*Blana moale, mătăsoasă
*Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o
săgeată
*Boii sunt mici, aproape nişte viţei şi merg încet, suflând aburi groşi pe nări
*Iepurii săreau ca lăcustele
*Boii îl privec duios, suflete mute, poate-i înţelegeau vorbele şi îl iertau pentru loviturile
pe care le dăduse până atunci
*Mieii negri şi creţi bigăie subţirel
*Un pui de câine lup, frumuşel, dar nevolnic încă cu una dintre urechi ascuţită în sus, cu
cealaltă pleoştită
*Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor
*Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii
*Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de aur
*Pui mic şi fricos
* Muget înăbuşit de durere
*Zbieret adânc, sfâşietor
*Lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri şi priveşte nemişcat
*Veveriţa hoinăreşte ca o deşucheată, pădurea întreagă
*Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată

☺ŞCOALA

*Clinchetul cristalin al clopoţelului

*Noutăţile ascunse între coprtele cărţilor
*Sunetul vesel al clopoţelului
*Lumea cărţilor
*Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii
*Şcoala, grădină înfloritoare
*În clasă e linişte deplină
*Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de copii şi părinţi
*Culoare strălucind de curăţenie
*Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre toate
*Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate, buchii mari,
întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul
*Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari
*Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme părăsite
*Că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor

☺PATRIA

*Plaiurile umbrite ale munţilor

5
 *Codri deşi, adânci, nestrăbătuţi
*Muşchiul e moale ca perna de puf şi izvoarele albe ca spuma laptelui
*Ecouri argintii şi line ca într-un vis
*Iarba grasă
*Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi
Cu fete cu flori la ureche
Cu mândri şi ageri flăcăi
*Pământ frumos, bogat şi darnic
*Ţara râde cu râset de lumină
*Codri nestrăbătuţi unde muşchiul e moale ca perna de puf
*Izvoare ca spuma laptelui
*Ape frumos curgătoare şi limpezi ca cristalul
*Bucovina, ţinut de basm
*Dulcea şi frumoasa Bucovină
*Argeşul, călător fără odihnă, trece şopotind pe spintecătura văilor
*Ape cu alunecări domoale
*Dunărea, bătrânul fluviu-ca o panglică azurie-liniştită, largă, are aspectul unui lac
frumos, poleit de razele soarelui
*Delta Dunării aste un adevărat paradis la răsăritul soarelui
*Dealurile şi luncile pline de frumuseţi
*Bărăganul începe în pragul fiecărei case şi se termină în nori
*Împărăţia holdelor şi a apelor curgând liniştite
*Lacuri cu ape neînchipuit de limpezi
*Şes întins în miez de vară, cu grânele aurii, aşteptând somnoroase secerişul şi mişcându-
şi mustăţile lungi în somn
*Din dealurile scăldate în soare, ţâşneşte murmurul izvoarelor
*Pieptul de piatră al Munţilor Carpaţi
*Munţii Făgăraş sunt pământul românesc cel mai aproape de cer
*Vârfurile munţilor, rânduite asemenea unor cetăţi greu de cucerit
*Imaginea unui apus de soare printre munţii încărcaţi de zăpadă când crestele primesc
străluciri de diamant
*Carpaţii cu fruntea de zăpezi
*Păduri nesfârşite se înalţă între cer şi pământ
*Arborii sunt drepţi ca nişte lumânări care ard cu flacără verde
*Magazinele cu vitrinele lor largi se scaldă în zeci de culori
*Imaginea gălăgioasă a unui oraş tânăr
*Sporeşte frumuseţea ţării
*Vuietul molcom al vântului prin crengi
*Popor harnic, cutezător şi curat
*Trebuie să fim mândri de frumuseţea nemărginită a pământului nostru
*Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi la nevoie cu jertfă.
Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, împlinirea datoriilor pe care le avem-adică
faptele-acestea înseamnă patriotism, nu vorbele deşarte
*Leagăn românesc
*Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
6
 *Tainice şi minunate glasuri măiestre
*Patria este cel dintâi şi cel din urmă cuvânt al omului.
*Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele
dealurilor, limpede şi senin e cerul! Munţii se înalţă trufaşi în văzduh, nopţile încântă auzul şi
ziua farmecă văzul.

☺SENTIMENTE EXPRIMATE ÎN CUVINTE

*Eram fermecaţi de atâta frumuseţe

*Plini de fericire
*Bucurie tristă
*Mişcare neostenită
*Simţământ stăruitor şi neînţeles
*Chuiam de bucurie
*Tremuram din toate mădularele
*Roşu ca racul fiert
*Îmi venea să mă ascund de ruşine
*Mi-erau dragi ca lumina ochilor
*Rămase împietrit
*Înmărmurit de groază
*Plini de încântare
*Şi-a luat inima în dinţi
*Inima îi bătea mai tare ca niciodată
*Vocea tremurândă
*Ochii în lacrimi
*Pe feţele tuturor se vedea fericirea
*Simţământ stăruitor de milă
*Ochi îndureraţi
*Ochii surâdeau de fericire
*Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire din ochii lui
*Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a închis în sine
*Îngăduitor şi tăcut
*Răscolit de amărăciune
*Şi-a scos focul de la inimă
*Erau veseli şi lucrau cu însufleţire
*Scârbit de fapta cea rea
*Picături de nelinişte
*Tăcerea tainică

☺LUPTA, DOMNITORUL ÎNDRĂGIT

7
 *Domnitor viteaz şi înţelept
*Oaste nouă ieşi ca din pământ
*Calul în spume
*Călăreţ trudit
*Îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau, ci după omenia lor
*Dârz apărător al pământului strămoşesc
*Luptător de seamă pentru realizare năzuinţelor poporului
*Sabia lui fulgerătoare, pe duşmani i-a pus sub glie
*Ştefăniţă se ridica ca un stejar tânăr
*Neam de viteji, mândri şi netemători de moarte
*Duşmani apigi
*Au năvălit câtă frunză şi iarbă
*Au luptat cu o îndârjire fără seamăn
*Duşmanii zdrobiţi, cad ca nişte spice de securi loviţi
*Turcii, spaima popoarelor, se visau cuceritorii lumii
*Călăreţi cu chipul rotund şi privirea semeaţă
*Pletele îi curgeau pe spatele împlătoşat ca valurile unui pârâu
*Ştefan cel Mare - Soarele Moldovei
*Iancu de Hunedoara - S-a stins lumina lumii
*Strigătul de trâmbiţă dă de ştire să se gătească de luptă
*Freamăt de arme
*Pânză mişcătoare de săgeţi
*Luptă oarbă, deznădăjduită
*Potop de oaste
*Ostaşi puţini, dar inimoşi, încercaţi în luptă, cu multă iubire de ţară şi hotărâţi cu toţii a-
şi da scump viaţa
*Cumplită a fost lupta
*Loviturile care curg ca grindina le iau văzul
*Războiul bântuia de atâta amar de vreme
*Tunurile lătrau a moarte zi şi noapte şi stropeau foc peste necazul soldaţilor
*Rostogoliri repetate de foc, schije, gaze şi oameni care urlau, venind la măcel ziua şi
noaptea
*Duşmani amestecaţi cu pământul
*Pierderi înspăimântătoare
*Duşmanii se aruncă unii spre alţii, puştile bubuie, spăngile se-nroşesc. Pe luciul de oţel al
puştii se prelinge sângele

☺ELEMENTE DE PORTRET

*Ochii trişti se luminează de o bucurie neaşteptată

*Se uită încreţind uşor sprâncenele
*Se arăta mustrare în ochii săi
*Trăia singur, ca un leu îmbătrânit
*Fecior alb ca spuma laptelui
*Părul bălai ca razele lunii
*Privire plină de duioşie şi îngrijorare

8
*Ochi mari, gleşi, umbriţi de gene lungi
*În ochii acestor oameni minunaţi strălucea bucuria unei împliniri
*Priviri tinereşti
*Ochii răspândesc duioşie şi blândeţe, unite cu o lăuntrică hotărâre de a învinge suferinţa
*Ochi mici, albaştri mă sfredelesc cu privirea
*Ochii luceau ca două mărgăritare
*Păr de aramă
*Obrajii roşii ca para focului
*Barbă sură
*Glas cântărit
*Ochi blânzi şi mângâietori
*Ochi limpezi ca o zare albastră
*Ochi tinereşti şi curioşi
*Era în privirea lui tăria omului conştient că trebuie să învingă orice greutate
*Privirea ei licărea de bucurie
*Faţa cu ovalul prelung
*Palid, cu faţa crispată de durere
*Chipul învăluit într-o lumină caldă
*Chipul fericit
*Zâmbetul cald de lumină
*Zâmbet liniştitor
*Mama zâmbi luminată
*Om cu suflet ales
*Priviri tăioase
*Fire deschisă şi sinceră
*Sprinten ca un flăcăiandru
*Prieten vechi, om simplu, cu inima de aur
*Are vârful limbii muiat în usturătura vorbelor de duh şi gura poleită cu legende
*Rău cum e fierea
*Ager la minte şi harnic
*Om simplu ca în făţişare
*Rumen la obraz
*Obraji pârliţi de soare
*Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies scântei
*Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor cu mişcări largi şi fine
*Mâinile mamei m-au vrăjit
*Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a învăţat să mergi, să râzi, să vorbeşti
*Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi ondulat, visător, hotărât
*Tânc bălănel, cu capul mare şi privirea sfioasă
*Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe
*Ochi blânzi şi mângâietori
*Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare
*Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi foarte vesel
*Om în floarea vârstei
*Umeri laţi şi puternici
*Mâini puternice cu degete prelungi şi pline de nerăbdare
*Femeie subţire, puţin încruntată, cu mâinile micuţe, atârnând stinghere
*Mic şi îndesat
*Privire senină
9
 *Naltă, uscăţivă
*Părul alb şi creţ

☺FENOMENE ALE NATURII

*Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri

*Norii greoi nu au astâmpăr
*Bulgărele de aur scăpătase de amiază
*Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ
*A răsărit soarele, razele lui aleargă spre pământ
*O linie de foc brăzdează cerul
*Picături mari şi rare
*Perdea de apă
*Cerul se înseninează
*Florile-şi scutură capetele ude
*Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii
*Un tunet răzleţ răscoli clocotitor nemărginirile rotunde
*Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie furtuna
*Artileria cerească
*Fulgere puternice spintecă văzduhul
*Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul
*Zbuciumul codrului se potoli
*Muzica împărătească a vântului de pe culmi
*Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare de vânt
*Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi deznodat toate baierile cerului
*Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz
*Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu usturător în pieptul şi umerii lor
*Soarele scăpătă după culme
*Întunecime viorie
*Vântul nu mai clătina nici o frunză
*Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului
*Ploaia curgea tot mai densă
*Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de
apă. Răpăitul ploii a încetat
*Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul
*Cea dintâi rază străpunse văzduhul
*Negurile se lasă predeluind zările
*Noapte lucie pe o lume ca din poveşti
*Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată
sală de danţ
*Lumina se cerne din ce în ce mai densă
*Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de
fericirea unei asemenea atingeri
*Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi
*Cerul era greoi ca de bumbac

10