EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI

☺IARNA

1
 *Cumplita iarnă *Săniuţele zboară fără oprire
*Acoperământ pufos de omăt gros *Ninge ca-n poveste
*Lungi troiene călătoare *Plapumă albă şi moale
*Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi *Zăpada scânteiază
albi *Întindere lucie de zăpadă
*Zale argintie *Copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de
*Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în oglindă
zare *Iarna-i grădinar vestit....
*Întinderea pustie *S-a aşternut zăpadă nemiluită şi cade, cade
*Doritul soare puzderie, măruntă şi deasă ca făina la cernut
*Oceanul de ninsoare *Pădurile par cercelate cu flori de zahăr şi de
*Viscolul chiuia corcoduş
*Lumina cenuşie a serii *Ninge cu fulgi mari, care parcă se joacă de-a
*Vântul rece, mişcă uşor crengile goale ale prinselea prin aer
copacilor *Covor moale şi pufos
*Ce e zăpada? Lacrimi îngheţate *Pădurea albă, scânteind în mii de luminiţe,
*Steluţe mici şi albe, plutesc în zbor legănat seamănă cu un castel din basme
până departe în zări *Întunericul fără fund al nopţilor de iarnă
*Mantie albă *Zăpada jucăuşă
*Cerul e ca leşia *Zăpada încarcă câmpiile în semn de belşug
*Viscolul se înteţeşte *Colnicele dorm sub zăpada de trei palme
*Amurgul serii se întinde ca un zăbranic sur *Zăpada jucăuşă
*Omătul scârţâie sub picioare *Din coşurile caselor se înalţă leneş fumul
*Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare *Vânt iute şi rece
*Înfăşurat într-o mantie de lumină, fără să-i *Din norii albi săgetează ace de ghaţă
pese de ger, soarele călătoreşte deasupra tuturor *Fulgi uşori şi albi ca florile de cireş
*Pulbere de zăpadă *Pământ somnoros
*Fulgi mari ca de vată *Suflarea duşmănoasă a crivăţului
*Steluţe argintii

2
 ☺PRIMĂVARA

*Pomii îşi îmbracă haina cu flori şi frunze verzi

*Păsările zboară vesele înspre razele aurii
*Razele aurii bat în geamurile caselor
*Rândunica cea voioasă la noi iarăşi a sosit
*Tuturelele se-ngână
*Mii de fluturi vezi zburând
*Prin livezi albinele şi-au pornit colinda
*Iarba a prins colţ fraged şi nou
*Cocorii sosesc din depărtări cu lumina prea albă şi fierbinte în această adevărată a lor
ţară, veche şi neuitată
*Floarea pură din livezi
*Livada însorită cu copaci tineri şi zvelţi, cu iarba moale
*Flori de muşeţel mărunte ca nişte bumbi aurii înconjuraţi de cununiţe albe
*Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme
*Primele frunzuliţe s-au deschis spre lumina cerului ca nişte ochişori verzi
*Muguraşii dezmierdaţi de soare încep a se umfla de bucurie
*Păsările dau triluri prelungi arătând nesecata bucurie de a trăi
*Pasărea cânta ca o chemare nebiruită a frumuseţii şi tinereţii
*Pe ferestrele caselor năvăleşte lumina nouă ca o fulguire de aur
*Ieşim şi noi ca gâzele la soare
*Pâraiele primăverii curg cântând şi scânteind
*Soarele cântă prin crengi
*Stăpânitorul lumii se ridică pe cer într-o revărsare de lumină
*Văzduhul e limpede ca lacrima
*Ciocârlia umple văzduhul de cântare
*Cea dintâi rază s-a împletit pe frunze
*Mireasma crinilor albi, singuratici cu potirul plin de colbul aurului mirositor
*Rândunica taie văzduhul ca o săgeată
*Înfăşurat într-o mantie de lumină, soarele călătoreşte deasupra tuturor
*Milioane de flori cheamă cu miresme dulci zburdălnicia copiilor, odihna vârstnicilor,
amintirile bătrânilor
*Vesela natură
*Soare dulce
*Ploaie de miresme
☺VARA

3
 *Văzduh încins de arşiţa amiezii
*Lanurile au culoarea aurie
*Lanuri bogate, presărate ici-colo cu maci
roşii
*Căldură înăbuşitoare
*Amiază ucigător de arzătoare
*Saorele îşi cumpăneşte pe albastrul şters al
cerului discul său alb de lumină topită
*Soarele coborât în sacii de aur, mâine va fi
pâine
*Soarele strecurându-se printre stânci
*Soarele răsări înfocat, vărsând parcă
flăcări
*Cerul de sticlă, înflăcărat usucă totul
*Grânele coapte îşi sună povara
*Sub coviltirul cerului trosnind căldura
verii se coc roadele pământului
4
*Pe şesurile nesfârşite, lanurile par de aur
*Grânele aurii aşteaptă somnoroase
secerişul
*Cerul uriaş de cristal
*Căldură cotropitoare
*Nopţi cu cerul spuzit de stele
*Marea cu valuri înspumate
*Nisipul plajei fin şi argintiu
*Răcoarea codrilor nesfârşiţi
*Soarele s-a oprit în creştetul cerului şi de
acolo dogoreşte văzduhul
*E vară, pretutindenea e vară,
Şi patria te cheamă să colinzi
Să bei dintr-a fântânilor oglinzi
Când arşiţa se tolăneşte-afară.
 ☺TOAMNA
*Mireasmă îmbătătoare
*Pâclă albăstrie
*Cădeau frunzele nucilor c-un fel de
grabă
*Razele palide ale soarelui
*Brumă argintie
*Podoabă zdrenţuită
*Frunza cădea, legănându-se în aer
ca o aripă de fluture
*Miresme de toamnă blândă
*Aer curat şi răcoros
*Viforniţă păgână
*Frunzele îngălbenite cad legănându-
se
*Ciorchini cu boabe mari şi lungi
*Frunzele cădeau strecurându-se ca o
şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un
lăvicer pe deasupra căruia vântul aleargă
grăbit
*Frunzele cad legănându-se ca o
aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca
cerând ajutor
*Gutui amărui cu puf galben ca de
pui
*Toamna mână păsările călătoare
spre ţările calde
*Stoluri dese
*Văl de btumă argintie mi-a
împodobit grădina
*Norii suri îşi poartă plumbul
*Porumbul tremură pe câmp
*Câmpia se culcă sub ploi şi zloată
☺ANIMALELE
*Albină cu aripi de borangic
*Păsări albe şi cenuşii, galbene şi
trandafirii, albastre şi negre
*Păsări cu picioare lungi, subţiri ca
nişte rigle de-un metru
5
*Arborii îşi dezbracă frunzişul şi
aşteptă goi, dârdâind de frig, hainele noi ale
primăverii viitoare
*Ploaia rece şi subţire
*Ceaţa lăptoasă
*Dealuri zgribulite
*Toamna împrăştie arome dulci şi
amărui
*Ţarini zdrenţuite
*Merele încovoiau crenguţele ca
cerceii cu grele nestemate
*Toamna cea întunecată
*Codrul a prins a-şi lepăda frunza
*Toamnă mohorâtă cu vânturi mari,
tânguitoare
*Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns
*Ceaţa umedă şi deasă
*Toamnă aspră ca un bici
*Cer de plumb
*Afară-i toamnă, frunză-
mprăştiată,/Iar vântul zvârle-n geamuri
grele picuri.
*....rândunelele se duc,/Se scutur
frunzele de nuc,/S-aşază bruma peste vii...
*Frunza tânjea, se îngălbenea
*Iazurile s-au acoperit cu o pânză
subţire de verdeaţă
*Ierburile ascunse se clatină blând
*Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi
zdrenţuite
*Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de
seară
*Peşti subţiri şi argintii ca lamele de
cuţit
*Păsări singuratice
*Păsări mărunte cât nuca
*O gânganie mică, fără strălucire,
rotundă, ca o sămânţă
 *Picioruşele fragede
*Ochişorii mărunţi cât nişte fire de
colb
* Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-
o picătură de rouă
*Căţelul, plin de mirare, a plecat
dând din coadă bucuros
*Sălbatic, ager armăsar
*Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi
obosite
*Aripi cu foşnet de mătase veche
*Ochii lupului strălucesc lacomi
*Albina-cel mai mare inginer de sub
cer
*Veveriţa-un ghem de blăniţă de
culoarea flăcării cu coada stufoasă adusă pe
spinare, cu un căpşor minuscul în care
licăreau ochişorii, ca două boabe de ploaie
sau de lacrimi
*Se furişă pe o creangă subţire
*Face o săritură pe o creangă joasă în
înălţime ca şi cum puful ei de flacără s-ar
desprinde şi ar pluti în sus
*Inimioara ei de puişor al fagului, al
pădurii şi al primăverii
*Gândăcel cu mustăţile de aţă
*Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie
*Încep a răsuna mii şi mii de glasuri,
de ciripiri, de triluri şi de ecouri
*Bondari catifelaţi
*Libelule cu aripi străvezii
☺ŞCOALA
*Clinchetul cristalin al clopoţelului
*Noutăţile ascunse între coprtele
cărţilor
*Sunetul vesel al clopoţelului
*Lumea cărţilor
*Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu
colegii
*Şcoala, grădină înfloritoare
*În clasă e linişte deplină
*Poarta şcolii devine neîncăpătoare
pentru mulţimea de copii şi părinţi
*Culoare strălucind de curăţenie
6
*Siluete fugare ale caprelor negre
*Boturile catifelate ale turmelor
*Capul cu botul mic, catifelat şi umed
*Blana moale, mătăsoasă
*Căprioara îşi azvârle picioarele în
fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se
avântă ca o săgeată
*Boii sunt mici, aproape nişte viţei şi
merg încet, suflând aburi groşi pe nări
*Iepurii săreau ca lăcustele
*Boii îl privec duios, suflete mute,
poate-i înţelegeau vorbele şi îl iertau pentru
loviturile pe care le dăduse până atunci
*Mieii negri şi creţi bigăie subţirel
*Un pui de câine lup, frumuşel, dar
nevolnic încă cu una dintre urechi ascuţită în
sus, cu cealaltă pleoştită
*Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor
*Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a
muncii
*Ciocârlia îşi porni cântecul în
puzderia de aur
*Pui mic şi fricos
* Muget înăbuşit de durere
*Zbieret adânc, sfâşietor
*Lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri
şi priveşte nemişcat
*Veveriţa hoinăreşte ca o deşucheată,
pădurea întreagă
*Rândunica tăie văzduhul ca o
săgeată
*Geografia, joc minunat, cel mai
frumos dintre toate
*Cartea pe care mă necăjeam,
urmărind cu degetul şi cu priviri mirate,
buchii mari, întortocheate şi cârligate ca
nişte gângănii, era abecedarul
*Ceas al luminii şi al înţelegerii celei
mari
*Pe foile albe se zăresc stilourile ca
nişte arme părăsite
 *Că nu este alta mai frumoasă şi mai
de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul
cărţilor
☺ELEMENTE DE PORTRET
*Ochii trişti se luminează de o
bucurie neaşteptată
*Se uită încreţind uşor sprâncenele
*Se arăta mustrare în ochii săi
*Trăia singur, ca un leu îmbătrânit
*Fecior alb ca spuma laptelui
*Părul bălai ca razele lunii
*Privire plină de duioşie şi îngrijorare
*Ochi mari, gleşi, umbriţi de gene
lungi
*În ochii acestor oameni minunaţi
strălucea bucuria unei împliniri
*Priviri tinereşti
*Ochii răspândesc duioşie şi blândeţe,
unite cu o lăuntrică hotărâre de a învinge
suferinţa
*Ochi mici, albaştri mă sfredelesc cu
privirea
*Ochii luceau ca două mărgăritare
*Păr de aramă
*Obrajii roşii ca para focului
*Barbă sură
*Glas cântărit
*Ochi blânzi şi mângâietori
*Ochi limpezi ca o zare albastră
*Ochi tinereşti şi curioşi
*Era în privirea lui tăria omului
conştient că trebuie să învingă orice greutate
*Privirea ei licărea de bucurie
*Faţa cu ovalul prelung
*Palid, cu faţa crispată de durere
*Chipul învăluit într-o lumină caldă
*Chipul fericit
*Zâmbetul cald de lumină
*Zâmbet liniştitor
*Mama zâmbi luminată
*Om cu suflet ales
*Priviri tăioase
*Fire deschisă şi sinceră
7
*Sprinten ca un flăcăiandru
*Prieten vechi, om simplu, cu inima
de aur
*Are vârful limbii muiat în
usturătura vorbelor de duh şi gura poleită cu
legende
*Rău cum e fierea
*Ager la minte şi harnic
*Om simplu ca în făţişare
*Rumen la obraz
*Obraji pârliţi de soare
*Obrajii se aprind şi din ochi parcă le
ies scântei
*Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor
cu mişcări largi şi fine
*Mâinile mamei m-au vrăjit
*Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a
învăţat să mergi, să râzi, să vorbeşti
*Tânăr plăpând şi înalt, cu părul
bogat şi ondulat, visător, hotărât
*Tânc bălănel, cu capul mare şi
privirea sfioasă
*Pletele lui albe şi creţe parcă sunt
nişte ciorchini de flori albe
*Ochi blânzi şi mângâietori
*Domn cărunt, cam posomorât la
înfăţişare
*Bărbat gras, deşi tânăr, foarte
vorbăreţ şi foarte vesel
*Om în floarea vârstei
*Umeri laţi şi puternici
*Mâini puternice cu degete prelungi
şi pline de nerăbdare
*Femeie subţire, puţin încruntată, cu
mâinile micuţe, atârnând stinghere
*Mic şi îndesat
*Privire senină
*Naltă, uscăţivă
*Părul alb şi creţ
 ☺FENOMENE ALE NATURII

*Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri

*Norii greoi nu au astâmpăr
*Bulgărele de aur scăpătase de amiază
*Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ
*A răsărit soarele, razele lui aleargă spre pământ
*O linie de foc brăzdează cerul
*Picături mari şi rare
*Perdea de apă
*Cerul se înseninează
*Florile-şi scutură capetele ude
*Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii
*Un tunet răzleţ răscoli clocotitor nemărginirile rotunde
*Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie furtuna
*Artileria cerească
*Fulgere puternice spintecă văzduhul
*Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul
*Zbuciumul codrului se potoli
*Muzica împărătească a vântului de pe culmi
*Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare de vânt
*Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi deznodat toate baierile cerului
*Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz
*Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu usturător în pieptul şi umerii lor
*Soarele scăpătă după culme
*Întunecime viorie
*Vântul nu mai clătina nici o frunză
*Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului
*Ploaia curgea tot mai densă
*Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de
apă. Răpăitul ploii a încetat
*Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul
*Cea dintâi rază străpunse văzduhul
*Negurile se lasă predeluind zările
*Noapte lucie pe o lume ca din poveşti
*Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată
sală de danţ
*Lumina se cerne din ce în ce mai densă
*Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de
fericirea unei asemenea atingeri
*Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi
*Cerul era greoi ca de bumbac