☺FENOMENE ALE NATURII

*Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri

*Norii greoi nu au astâmpăr
*Bulgărele de aur scăpătase de amiază
*Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ
*A răsărit soarele, razele lui aleargă spre pământ
*O linie de foc brăzdează cerul
*Picături mari şi rare
*Perdea de apă
*Cerul se înseninează
*Florile-şi scutură capetele ude
*Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii
*Un tunet răzleţ răscoli clocotitor nemărginirile rotunde
*Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie furtuna
*Artileria cerească
*Fulgere puternice spintecă văzduhul
*Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul
*Zbuciumul codrului se potoli
*Muzica împărătească a vântului de pe culmi
*Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare de vânt
*Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi deznodat toate baierile cerului
*Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz
*Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu usturător în pieptul şi umerii lor
*Soarele scăpătă după culme
*Întunecime viorie
*Vântul nu mai clătina nici o frunză
*Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului
*Ploaia curgea tot mai densă
*Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în
oglinzile de apă. Răpăitul ploii a încetat
*Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul
*Cea dintâi rază străpunse văzduhul
*Negurile se lasă predeluind zările
*Noapte lucie pe o lume ca din poveşti
*Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată
sală de danţ
*Lumina se cerne din ce în ce mai densă
*Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure
de fericirea unei asemenea atingeri
*Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi
*Cerul era greoi ca de bumbac