Afar-i toamn, frunza-mprtiat,

Iar vntul svrl-n geamuri grele picuri;

i tu citeti scrisori din roase plicuri

i ntr-un ceas gndeti la viaa toat.

Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,

N'ai vrea ca nimeni-n ua ta s bat;

Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat,

S stai visnd la foc, de somn s picuri.

i eu astfel m uit din jet de gnduri,

Visez la basmul vechiu al znei Dochii,

n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;

De odat-aud fonirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scnduri...

Iar mni subiri i reci mi-acopar ochii.