Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIAGNOSTICUL DE
LABORATOR AL
INFECŢIILOR
ANAEROBE
Particularităţi ale bacteriilor anaerobe:
Oxigenul este toxic (lipsa superoxid
dismutazei/catalazei, peroxidazei)
Cresc în lipsa oxigenului/potenţial redox
scăzut
Energia este obţinută prin fermentare
Hipoxii tisulare (ateroscleroză, necroză,
tumoare malignă, corp străin...)
Tratament prelungit cu aminozide
Stări de imunosupresie sau
imunodepresie
A. Bacterii telurice (sporogene)
Prezente în sol, supravieţuesc graţie sporilor
termorezistenţi
Familia Bacillaceae
Genul Clostridium
Specii:
C. perfringens, C.septicum, C.novyi
(oedematiens), C.histolyticum – agenţii gangrenei
gazoase
C.tetani – agentul tetanosului
C.botulinum – agentul botulismului
C.difficile – agentul colitei pseudomembranoase
Sunt bacterii Gram-pozitivi, de dimensiuni mari,
aşezaţi în perechi sau lanţuri, mobili cu cili peritrichi
(excepţie C.perfringens sau
C. butyricum)
C.perfringens (serotipuri A, B, C, D, E)
C.novyi (oedematiens)
C.septicum
C.histolyticum
Sunt bacili Gram-pozitivi, pleomorfi, de
dimensiuni mari 1µm / 6-10µm.
C. perfringens este încapsulat şi imobil; celelalte
specii menţionate includ bacili care în forma
vegetativă sunt mobili, cu cili peritrichi. În condiţii
de anaerobioză formează spori mai mari decât
diametrul bacililor, localizaţi central sau terminal.
Se pot multiplica pe medii simple, în condiţii
de anaerobioză.
C. perfringens creşte mai repede (în
câteva ore) la 45°C, formând colonii de tip S
sau R. Pe geloză sânge produce hemoliză.
Celelalte clostridii formează colonii mai
întinse, cu aspect de „grenadă explodată”
(datorită mobilităţii).
Toţi aceşti germeni elaborează enzime cu caracter
de toxine care prezintă histotropism şi pot
distruge orice tip de ţesut, cu producere de gaz.
Exemple de astfel de toxine sunt: lecitinaza, care
acţionează asupra lecitinei din ţesutul nervos,
diferite proteaze, hialuronidaze, colagenaze etc.
Singura structură care are numai un caracter
enzimatic este a-toxina (lecitinazaC).
Pe geloză glucozată cu gălbenuş de ou, tulpinile
producătoare de a-toxină descompun lecitina şi
conduc la opacifierea mediului.
Formele vegetative sunt distruse de menţinerea timp
de 15-20 minute la 55-60°C şi de acţiunea
dezinfectantelor uzuale.
Sporii rezistă la temperatura de 100°C, fiind distruşi
prin autoclavare la 120°C şi 1 atm. timp de 30 de
minute, precum şi la pupinel, timp de 1 oră la 180°C.
În mediu, pe sol, sporii rezistă timp îndelungat.
Bacilii genului Clostridium au
antigene somatice,
antigene capsulare de tip K(la C.perfringens),
antigene flagelare de tip H (la C. novyi,
C. septicum, C. histolyticum şi C. sporogenes)
antigene solubile, reprezentate de exotoxine.
Spre exemplu, C. perfringens poate elabora mai
multe tipuri de toxine.
Toxina α (lecitinaza) – mionecroză, hemoliză,
trombocitoliză, dereglări de coagulare, creşterea
permeabilităţii vasculare, inactivarea ATPazei
musculare, hipotensiune, bradicardie, şoc
Toxina θ (teta) – necrozantă, hemolitică
Toxina β – necroza epiteliului intestinal
Enterotoxina – perturbă transportul apei, ionilor şi a
glucozei prin membrana enterocitelor
ENZIME DE PATOGENITATE – colagenaza (toxina
κ - kappa), proteinaza (toxina λ - lambda), elastaza,
hialuronidaza (toxina µ), ADN-aza (toxina ν), etc.
Profilaxie:
Imunizarea activă cu anatoxină tetanică (conform
calendarului vaccinării – ADTP, ADT, AT)
În caz de plagă: prelucrarea corectă, anatoxină, ser
imun antitoxic
Botulismul apare de obicei prin ingestia de alimente
care conţin toxina produsă de C. botulinum, fiind o
toxiinfecţie alimentară de tip toxic (toxină preformată în
aliment).
Cu toate că informaţii privind o boală cu manifestări
care puteau fi determinate de infecţia cu
C. botulinum au fost descrise şi înainte, despre botulism se
discută în mod clar începând cu anul 1817, în Germania,
după ce 71 de persoane (din 174) au decedat datorită
asfixiei, după ce au consumat cârnaţi incomplet preparaţi
termic („în sânge”). În urma acestei izbucniri epidemice s-
a stabilit numele de botulinum (botulus = cârnat).
Agentul cauzal – C.botulinum
Caractere morfotinctoriale – bastonaş mobil,
sporogen, gram+. Sporul este ovoid, subterminal
(aspect de rachetă de tenis), termorezistent, in
prezenţa oxigenului sporulează,
distrus la 120 grade – 15 minute (autoclavare).
Scindează proteinele şi glucidele cu formare de gaze
şi acizi (acetic, butiric, lactic, etc).
Cresc pe medii simple, în condiţii de anaerobioză şi
formează colonii rotunde, netede, de tip S, înconjurate
de o zonă pufoasă.
Factori de patogenitate
C. botulinum nu se multiplică în organism.
Se multiplică în alimente şi produce o exotoxină (dacă este
lizogenizat), care este distrusă prin fierbere la 100ºC, timp
de 20 minute.
Botulismul apare, mai frecvent, prin ingestia de alimente
care conţin toxina, putând fi considerat o toxiinfecţie
alimentară de tip toxic (toxina este preformată în aliment).
Spre exemplu, unele conserve produse în gospodăria
proprie, în finalul prelucrării pot asigura condiţii de
anaerobioză, iar sporii care au contaminat respectivul produs
trec în formă vegetativă şi produc toxină (conservele al
căror capac „bombează” pot semnifica multiplicarea şi
producerea de gaz datorită unui microorganism; nu trebuie
consumate).
Toxina botulinică serotipuri A,B,C,D,E,F,G. Este de
natură proteică, antigenică, specifică de tip,
transformabilă în anatoxină.
Stabilă în mediu acid şi la acţiunea enzimelor digestive.
Poate fi distrusă prin încălzire 15 min la 80 C sau 10 min
la 100 C.
Toxina botulinică este cea mai puternică otravă
cunoscută; doza letală pentru om este de 1-2 mg.
În prima formă de botulism (toxiinfectia alimentara),
după ingerarea alimentului, toxina se resoarbe la nivel
intestinal, ajunge în circulaţie, iar pe această cale la
nivelul plăcilor neuromotorii (faţă de care are afinitate).
Aici împiedică eliberarea de acetilcolină,
determinând o paralizie flască. Paralizia începe la
extremitatea cefalică (de exemplu, paralizia
muşchilor globilor oculari, care apare la 18-24 ore de
la ingestie şi se manifestă prin diplopie-vedere dublă
sau paralizie bulbară, (manifestată prin imposibilitate
de înghiţire şi de vorbire) şi este descendentă,
ajungând până la paralizia musculaturii respiratorii.
Moartea poate surveni prin asfixie (datorită paraliziei
muşchilor respiratori).
Bolnavul rămâne conştient până aproape de exitus.
Rata mortalităţii în această formă de botulism este
mare.
Habitat mixt – sol, ape şi flora comensală a omului şi
animalelor
Transmiterea:
– Alimentar (alimente conservate în conditii casnice:
cârnaţi, şuncă, jambon, peşte sărat sau afumat, conserve
de fructe şi legume)
Condiţii favorabile toxigenezei:
-Salinitate insuficientă (mai mică de 10 %)
-Temperatura peste 16 grade
-Anaerobioză (alimente compacte sau ambalaje ermetice)
-Prezenţa glucidelor (conserve de fructe, legume)
-Timp suficient pentru producerea toxinei (cel puţin 8 zile)
Se recunosc următoarele forme de botulism:
Toxiinfecţia alimentară
Botulismul plăgilor
Botulismul intestinal (mai ales la sugari)
Botulismul prin inhalare de spori
Botulismul în care sursa este necunoscută
- Botulismul infantil apare la sugari sub 6 luni
(germinarea în intestin a sporilor vehiculaţi prin
alimente)
Perioada de incubaţie – 18-96 ore
Paralizii în sfera nervilor cranieni: diplopie, ptoză
palpebrală, midriaz, disfagie, disartrie, senzaţie de
sete
Paralizii descendente
Dereglări digestive: nausee, vomă, constipaţie
Lipsa febrei şi a dereglărilor cardiace
Cauza decesului: paralizie flască a muşchilor
respiratori sau stop cardiac
Diagnostic clinic
Diagnostic microbiologic
Prelevate: ser sangvin, extract din alimente, mase
vomitive, mase fecale
A. Depistarea toxinei (RN pe şoareci, RP, RHAI,
RCoA, RLA, ELISA)
B. Tehnici de biologie moleculară
C. Examenul bacteriologic este suplimentar
Se administrează ser antibotulinic, preferabil
monovalent (dacă se cunoaşte tipul de toxină
implicată); dacă nu, se foloseşte ser polivalent.
Se poate administra ser trivalent (A, B, E) pe cale i.v.,
cu precauţiile seroterapiei, în condiţii de ventilaţie
asistată.
PROFILAXIA
Este nespecifică şi constă în prelucrarea termică
adecvată a alimentelor conservate (preferabil produse
industrial), prevenirea contaminării rănilor, prevenirea
consumului de droguri pe cale i.v. etc.
Parte componentă a microbiocenozelor rino-faringiene,
digestive şi genitale
Condiţii ce favorizează multiplicarea:
- Leziuni necrotice
- Diminuarea potenţialului redox
- Reducerea rezistenţei organismului
- Disbioze
Septicemii
Procese supurative
- Supuraţii abdominale (peritonite apendiculare,
supuraţii determinate de cancer digestiv, supuraţii
post-operatorii, abcese)
- Supuraţii ale micului bazin (abces perirectal,
piosalpinx, supuraţii urinare)
- Supuraţii pleuro-pulmonare, bucale, ORL (otite)
- Abces al creierului şi meningite purulente