CAPITOLUL IV

FIZIOLOGIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR

Data__________________
Proces verbal № ________

Tema 2 Metodele clinico-fiziologice de cercetare a activităţii cardiace.

ÎNTREBĂRI PENTRU LECȚIA PRACTICĂ:

1. Punctele de auscultație ale valvelor inimii. Zgomotele cardiace, proveniența lor.
Proveniența și localizarea suflului cardiac.
2. Electrocardiograma normală. Caracteristicile.
3. Derivațiile. Metode de înregistrare a electrocardiogramei.
4. Principiile analizei vectoriale a ECG normale

MATERIAL DIDACTIC RECOMANDAT:

Guyton și Hall Tratat de fiziologie a omului, ediția a -a, cap. pag.
Despopoulos A., Silbernagl S., Atlasul de fiziologie capitolul.
Walter F. Boron Fiziologie medicală ediția 3-ea, cap pag.
Fiziologie interactivă – 10 Sistem Endocrin.

STUDIU INDIVIDUAL
1. În imaginea de mai jos sunt enumerate zonele (arii) de auscultaţie a zgomotelor și suflurilor
cardiace.
Notați aceste zone (arii) și explicați semnificația clinică a auscultției:
Fig. 2.1

1.________________________________

____________________________________________________________________
 2.__________________________________________________________________
__________________________________3.____________________________________
______________________________
__________________________________4.____________________________________
______________________________
__________________________________5.________________________________
____________________________________________________________________
__________________________________

2. Completați tabelul de mai jos, caracterizând zgomotele cardiace conform criteriilor: durată,
tonalitate (frecvență) și intensitate . Explicați provenienţa oscilațiilor ce alcătuiesc zgomotelor
cardiace.
Tabelul 2.1

Tabelul 2.1
3. În spațiile libere notați derivaţiile ECG standard ale membrelor, amplificate ale membrelor și
precordiale. Explicați importanța acestora.

Tabelul 2.2

4.Analizați și explicați principiul vectorial de înregistrare a undei de depolarizare și repolarizare

a unei fibre musculare cardiace, utilizând imaginea de mai jos:
A____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_B___________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
__C__________________________________________________________________________
_________________________________________________D___________________________
_____________________________________________________________________________
__________________________________________________

LUCRĂRI PRACTICE

Laborator experimental
Lucrarea practica N 5 (Fiziologie experimentală, p.92):
Electrocardiografie (ECG)
ELECTROCARDIOGRAMA NORMALĂ.
Electrocardiograma este inscrierea grafică a fenomenelor electrice produse in timpul activităţii
cardiace
În cadrul unei revolutii cardiace, pe traseul ECG se succed:
 Unda P
 Segmentul PQ
 Complexul QRS
 Segmentul ST
 Unda T
 Unda U (nu obligator)
 Segmentul TP
Ritmul sinusal – frecvența 60 – 80/minut
Unda P
Durata: 80-100 msec
Polaritatea:
 Pozitiva – DI, DII
 Negativa – aVR
 Pozitiva/difazica/negativa – DIII
 Pozitiva/difazica – aVL, aVF
 Pozitiva/difazica – V1, V2
 Pozitiva – V3-V6
Amplitudinea
 Derivatiile membrelor sub 2,5 mm
 Derivatiile precordiale: sub 1,5 mm componenta pozitiva initiala, sub 1 mm componenta
negativa terminala.

Intervalul PR
Durata: 120-200 ms
 Segmentul PR inscris pe linia izoelectrica
 Subdenivelarea este in limite normale daca< 0,8 mm
 Supradenivelarea este in limite normale daca< 0,5 mm
Complexul QRS
Deflexiunile de peste 3 mm sunt notate cu litere mari (Q; R; S), iar cele sub 3 mm cu litere mici
(q, r, s). Daca exista o a doua unda R sau S se noteaza cu R´, S´

Durata: 60-100 msec

Axul electric intre +30 și + 60 grade (axul intermediar), între 0 și +90 (axul normal)
Morfologia si amplitudinea complexului QRS :
1.Conducerile membrelor
 DI: unda R dominanta(< 15 mm)
 DII: unda R dominanta(< 19 mm)
 DIII: morfologie QRS variabila (unda R dominanta sau unda S dominanta)
 aVR: negativ
 aVL: asemanator DI
 aVF: asemanator DIII

2. Conducerile precordiale:
 V1, V2 – complexe rS, predominant negative
 V5, V6 – complexe qRs predominant pozitive
 Amplitudinea undei R creste progresiv de la V1 la V6; R in V1 mai mica de 5 mm (raport
R/S < 1 in V1); R in V5, V6 mai mic de 20 mm
 Amplitudinea undei S scade de la V1 la V6; amplitudinea S in V2 sub 20 mm
 Zona de tranzitie intre V2 si V4

Unda Q
 Durata sub 30-40 msec
 Amplitudinea < 1/3 din R in derivatiile V5, V6 si < ¼ din R in DIII si aVF

Unda T
 Polaritatea
 Pozitiva: DI, DII, aVL, V2-V6
 Negativa: aVR
 Pozitiva sau negativa: DIII, aVF, V1
 Amplitudinea: atat in derivatiile precordiale, cat si in cele ale membrelor < 6 mm

Unda U
 Amplitudine 5-25% din cea a undei T

CRITERII PENTRU A APRECIA O ELECTROCARDIOGRAMĂ CA FIIND NOR-

MALĂ
1.Ritmul cardiac de bază este normal
 Sinusal
 Frecvenţa cardiacă de repaus 60 – 80/min
Criterii de recunoaştere a ritmului sinusal:
1.Exista unda P în toate revoluţiile cardiace şi în toate derivaţiile înregistrate
2.Undele P sunt situate înaintea complexului QRS
3.Undele P au durata, amplitudinea şi orientarea vectorială normală (pozitiv în D1, D2, pozitiv,
negative sau difazic în D3, amplitudinea sub 2,5 mm, durata sub 0,10 sec)
4.Undele P constante ca formă în aceeaşi derivaţie
5.Intervalul PQ constant şi în limite normale
6.Intervalele PP = intervalele RR, constante

2. Unda P este normală

3. Intervalul PQ este normal (constant, cuprins între 0,12-0,21, izoelectric în toate deri-
vaţiile)
4. Complexul QRS este normal:
 Are o durată de până la 0,10 sec
 Axul QRS +30 - +60 grade
 În derivațiile membrelor de obicei complexul este de aspect qRs, iar în aVR - rSr´, fără
criterii de hipo sau hipervoltaj
 În derivațiile toracice R creşte progresiv de la V1 la V5, apoi scade puţin în V6, S este
maxim în V2, puţin mai mic în V1 şi scade, putând chiar dispărea în V6

5. Complexul ST-T este normal

 ST este izoelectric, poate fi supradenivelat până la 2 mm în V1-V3
 În DM cel mai amplu T este aproximativ egal cu 1/3 din cel mai mare R
 T este pozitiv în majoritatea derivaţiilor cu excepţia: T plat, difazic sau chiar uşor negativ
în D3 şi V1
 Forma lui T uşor asimetrică (panta terminală este mai aproape de verticală)
6. Intervalul QT de valori normale.
7. Unda U aprox 1 mm, cel mai bine vizibilă în V2, V3
(Corneliu Dudea, Atlas de electrocardiografie clinică)

I. Date şi calcule:
Datele persoanei examinate:
Nume: ________________________ Înalţime: ______________
Masa corpului: __________ Vârstă: ________ Gen: _________

A: Înregistrați ECG conform tehnicii de înregistrare.

Efectuați analiza ECG a derivațiilor standard DI,DII,DIII, conform criteriilor nominalizate
anterior și notați-le în procesul verbal.
Nota: Interpretarea unei ECG necesită anumite abiliăţti şi, anume, aceea de a putea deosebi
variaţii, care se incadrează în limitele normei (fiecare persoană este individuală), de abaterile
de la această normă (patologie). Să nu vă sperie faptul dacă ECG d-stră nu corespunde
valorilor ``normale`` indicate mai sus.

Rezultatele
analizai_______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
___________________________________________________________

B. DETERMINAREA AXULUI ELECTRIC AL INIMII

Axul electric al inimii este vectorul mediu de depolarizare ventriculară( QRS) în plan frontal. El
se poate determina pe două din derivaţiile standard sau două din deriaţiile unipolare ale
membrelor. Nu se utilizează combinaţia dintre două derivaţii cu amplificare diferită (o bipolară
cu o unipolară).
Metoda triunghiului Einthoven : se calculează media vectorului de depolarizare ventriculară pe
fiecare din cele două derivaţii (suma algebrică), dup care se proiectează vectorii rezultaţi pe
derivaţia corespunzătoare, respectând sensul de deplasare al undei faţă de electrodul pozitiv
înregistrator (se aplică vectorul rezultat din centrul derivaţiei corespunzătoare spre electrodul
corespunzător sensului undei înregistrate). Apoi se coboară perpendiculare din mijlocul fiecărei
derivaţii (punctul de potenţial zero), în centrul triunghiului Einthoven, şi se coboară
perpendiculare din vârful fiecărui vector până în punctul unde acestea se intersectează. Se uneşte
centrul triunghiului cu punctul de intersecţie al vârfului vectorilor.
Direcţia acestui vector rezultant reprezintă axa electrică ( QRS) a ventriculelor.
Lungimea acestui vector reprezintă potenţialul ventricular.

Rezultate______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
________________________________

Sistemul de referinţă hexaxial Tony – Debre – Palares.

Hexaxa se construieşte deplasând în centrul unui cerc cele şase derivaţii în plan frontal,
respectând distanţa de 30grade între fiecare derivaţie. Se păstrează poziţia electrozilor pozitivi,
înregistratori pe hexaxă. Prin convenţie, jumătatea superioară a cercului este considerată negativă
iar cea inferioară pozitivă.
Se proiectează vectorii medii ventriculari pe cele două derivaţii alese, cu punct de apli-
care centrul cercului. Se coboară perpendiculare din vârful vectorilor ăână în punctul unde se in-
tersectează. Se uneşte centrul cercului cu punctul de intersecţie obţinul anaterior.
 Axul normal în plan frontal se află în cadranul I, între -15grade şi +90grade, cu mici va-
riaţii individuale în funcţie de tipul constituţional. Dacă valoarea depăşeşte +90grade se consi-
deră deviere dreaptă sau cord verticalizat. Dacă valoarea este sub -15grade se consideră deviere
stângă sau cord orizontalizat.
Exemplu: complexul qRs în DI : q = - 1 mm, R = + 5,5 mm. Suma algebrică (5,5 – 1=
+4,5) = 4,5 mm; în DIII Rs; R = + 6 mm, s = - 2; suma algebrică (6 – 2 = 4) = + 4 mm. Se repre-
zintă aceste rezultate algebrice pe partea pozitivă a DI şi DIII. Din aceste puncte se ridică per-
pendiculare. Locul unde ele se intersectează se uneşte cu centrul cercului obţinându-se o săgeată,
care este vectorul mediu rezultant al depolarizării ventriculare, sau AqRs (Axul qRs) care for-
mează cu DI un unghi (în cazul de faţă aproape de 60 grade).

Rezultate______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
________________________________

Concluzii:_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

STUDIU INDIVIDUAL
5. Anslizați traseele ECG de mai jos. Notați partiularitățile și explicați posibilile mecanisme ce
determină aceste modificări ale traseelor ECG:
a. Ritmul sinoatrial normal
 FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

b. Ritmul ???

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:
c. ???

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

d. ???
 FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

e. Extrasistola atrială

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

f. contracţiile premature (extrasistole ventriculare),

 FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

g. tahicardia paroxistică supraventriculară

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

h. fluter atrial

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

i. fibrilaţiile atrială
 FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

j. tahicardie ventriculară

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

k. fibrilație ventriculară

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:
l. stopul cardiac (asistolia)
 FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

m. tulburari de conducere (bloc atrioventricular incomplet)

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

n. tulburari de conducere (bloc atrioventricular incomplet, Mobitz I)

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

o. tulburari de conducere (bloc atrioventricular incomplet, Mobitz II)

 FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

p. tulburari de conducere (bloc atrioventricular complet)

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

q. tulburari de conducere (bloc de ramură dreaptă)

FCC –
Ritmul-
Unda P –
Complexul QRS –
Intervalul PQ –
Concluzie:

Semnătura profesorului ____________________________