CUPRINS

• Competenţa 1 – Descrie fiinţa umană ca entitate biopsihosocială, cu valori şi

principii de viaţă

Curs 1 – Totalitate şi individualitate

Curs 2 – Valori şi principii etice în nursing
Curs 3 – Sisteme personale de valori
Curs 4 – Drepturi şi libertăţi

• Competenţa 2 – Răspunde din punct de vedere profesional, moral şi legal

Curs 5 – Răspundere şi responsabilitate

Curs 6 – Norme de exercitare (conform legilor în vigoare)
Curs 7 – Autoritate şi acreditare
Curs 8 – Învăţare continuă şi perfecţionare profesională
CUPRINS

 Competenţa 3 – Acordă îngrijiri într-un mediu

terapeutic securizant

Curs 9 – Calitate în nursing, abordare în

situaţii de risc
Curs 10 - Abordare în situaţii de risc
Curs 11 - Abordare în situaţii de risc
Curs 12 - Bioetică
 Curs 1
Totalitate şi
individualitate
DEFINIREA CONCEPTELOR
• Etica - este ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către o
comunitate anumită, reguli care sunt fundamentate pe distincţia între
bine şi rău. Știinţa care studiază la nivel teoretic valorile umane din
perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială.

• Morala - este ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă

(adeseori dogmatică), bazate pe distincţia între bine şi rău
• Respectăm morala în viaţa privată şi etica în viaţa publică (politică,
civică, profesională)

• Deontologia (în sens restrâns) - “deon” însemnând “ceea ce trebuie

făcut”, reprezintă ansamblul regulilor după care se ghidează o
organizaţie, instituţie, profesie sau o parte a acesteia, prin intermediul
organizaţiilor profesionale care devin instanţa de elaborare, aplicare şi
supravegherea aplicării acestor reguli.

• Scopul demersurilor etice îl reprezintă moralitatea.

• Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui să facem şi ceea ce nu ar trebui să
facem dacă am fi raţionali, binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţi
(Airaksinen)
PROBLEMELE CENTRALE ALE
MORALEI

- Ce ar trebui să facem (ce ar fi bine, drept, corect,

onest)?
- Cum ar trebui să-i judecăm pe alţii şi pe noi înşine?
- Cum trebuie să-i tratăm pe alţii şi să admitem să fim
trataţi de ceilalţi?
- Ce scopuri sunt demne de a fi urmate în viaţă?
- Care este cel mai bun mod de viaţă?
- Ce fel de persoană ar trebui să fiu?
PROBLEMELE CENTRALE ALE
MORALEI

• Dacă o persoană se aproprie de standardele morale ale unei

comunităţi, se bucură de apreciere (om valoros pentru
comunitate) şi încredere (o persoană pe care te poţi baza,
respectă principiile), în caz contrar fiind sancţionată.
• Morala are o componentă emoţională, în schimb etica implică o
detaşare, explorare şi acceptare a modurilor alternative de viaţă
• Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este
mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile
morale în acţiunile lor.
• Etica, caută suport raţional şi dovezi obiective în legătură cu
modul în care ar trebui să trăim, să ne comportăm, ce înseamnă o
viaţă cu sens.
• Implică o minte deschisă şi moduri de viaţă alternative, cu coduri
relativ diferite (familial, comunitar, religios, profesional, politic)
PROFESIA

 O profesie este o ocupaţie pe care o au mai multe

persoane organizate voluntar să îşi câştige
existenţa prin slujirea directă a unui anumit
ideal întrun mod moral permisibil, dincolo de
ceea ce le cere nemijlocit legea, piaţa şi morala
comună. (M. Davis, 1999)

 Profesie vs. Ocupaţie

 Necesitatea codurilor etice. Pentru ca aceste coduri să
aibă autoritate morală, el trebuie să aibă
consimţământul tacit sau explicit al fiecărui membru.
CARACTERISTICILE IDEALE
ALE PROFESIILOR

a) Profesia presupune o cunoaştere a teoriilor domeniului, deci o

pregătire consistentă şi îndelungată.

b) Standardele de iniţiere, menţinere şi avansare a unei persoane

în competenţa profesională sunt stabilite de către corpul
profesional.

c) Cea mai dură măsură de pedepsire pentru delicte profesionale

este eliminarea din comunitatea profesională (retragerea
dreptului de practică).

d) Rolul profesiilor este să ducă la satisfacerea unor nevoi

sociale, deci practica profesionala este legitimata de comunitatea
care beneficiaza de rezultatele ei.
CARACTERISTICILE IDEALE
ALE PROFESIILOR

e) Membrii unui grup profesional sunt legaţi printr-

un cod etic prin care se stipulează, între scopurile
centrale, şi cel al slujirii altruiste a societăţii.

f) Membrii unei profesii trebuie să aibă relaţii

colegiale iar comportamentul fiecărui membru
este monitorizat colegial.

g) În cazuri de haos şi catastrofă, membrii unei

profesii trebuie să fie pregătiţi să se sacrifice,
inclusiv să îşi rişte viaţa. (Adaptare după H.
Gortner, 1991)
ETICA PROFESIONALĂ

 Etica profesională este o disciplină reflexivă şi critică,

aflandu-se la intersecţia filosofiei moralei cu eticile
particulare ale diferitelor categorii de profesii.

 Lege vs. etica

 Etica profesională precizează practicile, drepturile

şi datoriile membrilor unui grup profesional,
critică şi sancţionează malpracticile profesionale.
ETICA MEDICALĂ

 Etica medicală este un studiu asupra responsabilităţii

morale a personalului medical.

 Etica este ansamblu de reguli morale pe care

profesioniştii trebuie să le respecte tocmai ca o condiţie a
statutului lor de profesionişti.

 Poate fi privită din mai multe perspective:

- clinică (empatie, devotament, respectarea autonomiei),
- ştiinţifică (riscurile şi beneficiile tratamentelor),
- religioasă (iubire, caritate nediscriminatorie)
- legală (principiul echităţii)
- psihanalitică (atitudini non-intelectuale ale psihicului)

Dezavantajele fiecărei abordări?

IDENTIFICARE PERSONALĂ

 Abordarea pacientului ca persoană cu nevoi şi drepturi, dintr-o

perspectivă bio-psiho-socială.

 Asistentul medical trebuie să cunoască global pacientul, familia

acestuia, mediul de provenienţă.

 Criteriul etic de care se ţine cont este demnitatea umană,

promovarea şi respectarea valorilor umane, integrităţii fizice şi
psihice, autonomiei şi autodeterminării, respectării deciziilor şi
intimităţii, asigurarea adevărului şi justiţiei, ţinând cont de binele
comun.

 Binele etic este, de multe ori, un compromis între ideal şi ceea ce

putem face.
IDENTIFICARE PERSONALĂ

 Contactul cu pacientul şi cunoaşterea identităţii

acestuia se face de la momentul internării

 Etape: - observarea pacientului

- discuţia cu pacientul
- examenul fizic
- tratamentul
IDENTIFICARE PERSONALĂ

 Observarea pacientului – act spontan, deliberat,

realizat cu discreţie, respectând intimitatea.
- postura, mimica, atitudinea, tonusul muscular,
poziţia mâinilor etc.
- ţinuta vestimentară, modul de comunicare verbală
şi paraverbală
- aparţinătorii pacientului
IDENTIFICARE PERSONALĂ

 Discuţiile cu pacientul
- necesare pentru aflarea problemelor curente, celor
asociate, istoricului medical şi cel familial
 este confidenţial, oferă încredere şi înţelegere
pacientului

 Componente - ascultarea pacientului – activă

- anamneza – întrebări deschise, cu
atenţie şi asupra aspectelor emoţionale
- Atenţie deosebită pacienţilor psihici
IDENTIFICARE PERSONALĂ

 Examenul fizic

- culege informaţii de ordin fizic, necesare stabilirii unui

diagnostic medical, diagnostic de îngrijire şi
tratamentului
- cât mai puţin invaziv, cu mult tact.
IDENTIFICARE PERSONALĂ

 Tratamentul

- pacientului şi familiei li se comunică informaţiile cu

privire la starea de sănătate, metodele necesare de
îngrijire şi tratament
- asistenta medicală ia parte la punerea în practică a
tratamentului stabilit de medic, dar va căuta să existe
un acord între acestea şi propriile planuri de activitate,
astfel încât să satisfacă nevoile pacientului
- va implica pacientul şi familia acestuia în recuperarea
din boală
INGRIJIREA HOLISTICĂ

 Omul = unitate funcţională completă, integrată

 Omul poate fi descris din mai multe aspecte:

- fizic (funcţiile şi starea corpului)
- cognitiv (percepţie, memorie, învăţare,
gândire)
- social (interaţiuni şi legături cu ceilalţi)
- emoţional (emoţii, dispoziţii, sentimente)
- spiritual (creare, devenire)
INGRIJIREA HOLISTICĂ

 Nevoile fiecărei persoane derivă din dorinţa de

echilibrare a tuturor proceselor fiziologice şi psihologice.
 Homeostazia = stare de echilibru şi autodepăşire care

se instalează între diversele proceselor ale persoanei

 Maslow a categorizat nevoile, trebuinţele umane

ierarhizate în ordinea priorităţilor:

1. Nevoi fiziologice
2. Nevoi de siguranţă
3. Nevoi de apartenenţă, iubire
4. Nevoi de recunoaştere socială (utilitate)
5. Nevoi de realizare – autodepăşire
INGRIJIREA HOLISTICĂ

 Virginia Henderson – cele 14 nevoi

fundamentale, satisfacerea fiecăreia dintre ele
fiind scopul profesiei asistent medical.

 Nevoia fundamentală = necesitate vitală a

fiinţei umane

 Planul de îngrijire va urmări satisfacerea

fiecărei nevoi, trebuinţe umane
IMPLICAREA PACIENTULUI ÎN
PROPRIA ÎNGRIJIRE

 Pacientul va fi implicat activ în procesul de îngrijire

prin: - informaţiile oferite, educaţia sanitară
- tehnici specifice de îngrijire învăţate de la
personalul medical
- facilitarea accesul la serviciile medicale
- menţinerea unei relaţii terapeutice cu
personalul medical
- formarea unei atitudini pozitive faţă de sistem
şi faţă de comportamentele sanogene.
ASPECTE ETICE ALE ÎNGRIJIRII

 “Fără să ştie, fără ştiinţă, medicul nu poate

fi util; dar fără dragostea pacientului său, el
nu şi-a îndeplinit în totalitate rolul său”…
prof. Jean Bernard
ASPECTE ETICE ALE ÎNGRIJIRII
 În relaţia cu pacientul, cadrele medicale trebuie
să-şi cunoască posibilităţile, respectiv limitele
profesionale. Trebuie să ştie că toţi suntem
condiţionaţi de ereditate, mediul socio-cultural
din care provenim, de educaţia primită, de
ideologia şi religia în care am fost crescuţi, motiv
pentru care trebuie să manifeste mult simţ critic,
pentru a şti să sesize divergenţele de opinie sau
de comportament şi a ajunge cât mai aproape de
sufletul şi personalitatea bolnavului şi a avea cu
acesta relaţii cât mai bune, respectându-se şi
respectându-l.
ASPECTE ETICE ALE ÎNGRIJIRI
 Exista doua modele care explica relatia cadru
medical – pacient:
- modelul paternalist
- modelul autonomist
 Modelul paternalist – vede aceasta relatie
asemanatoare relatiei parinte – copil. Valoarea
fundamentală în relaţia de a face bine în sens
paternalist este cea a responsabilităţii totale,
fără ca medicul să aştepte reciprocitatea, această
absenţă a reciprocităţii accentuând asimetria
fundamentală a relaţiei medic – bolnav. Modelul
“paternalist” se aseamănă cu etica teologică.
ASPECTE ETICE ALE INGRIJIRII

 Azi, modelul “paternalist” nu mai este acceptat, cu

unele excepţii, deşi partea de dăruire totală trebuie
reţinută ! Acest model poate fi considerat în zilele
noastre ca fiind caduc deoarece bolnavul nu mai este
acel individ pasiv, care “se descarcă” în totalitate pe
medic ca responsabilitate a deciziei, el fiind mai bine
informat, de tot ceea ce înseamnă sănătate şi boală.
ASPECTE ETICE ALE ÎNGRIJIRII
 Modelul “autonomist” face apel la o morală şi
la o deontologie în numele cărora libertatea şi
dreptul la autodeterminare a pacientului trebuie
să fie respectate.
 Aceasta înseamnă a face bine altuia, în acord cu
bolnavul însuşi la luarea deciziilor diagnostice,
dar mai ales terapeutice.
 Principiul respectării autonomiei
pacientului devine şi principiul de bază al
deontologiei medicale
 Pentru respectarea acestui principiu este nevoie
de internalizarea eticii medicale, bazate pe
respectarea libertatii si demnitatii umane
ASPECTE ETICE ALE ÎNGRIJIRII
 Ingrijirea are un rol central in nursing

 Nursingul este o activitate de ingrijire care, la

mijlocului secolului XIX, isi avea originea in
ingrijirea familiei ( responsabilitatea femeii).

 Ingrijirea a fost o ocupatie voluntara, neplatita,

permitand femeilor sa-si realizeze vocatia sub
toate formele.

 In prima jumatate a secolului XX, nursele nu

erau prea apreciate de catre medici, fiind vazute
ca persoane operationale.
ASPECTE ETICE ALE
ÎNGRIJIRII
 Ingrijirea umana nu era privita ca o materie de
studiu teoretic, ci ca utilizare a unor calitati
naturale (sacrificiu de sine, modestia, grija,
bunavointa, supunere).

 In ultimii ani, nursingul si-a schimbat orientarea

biomedicala datorita cercetarilor in vigoare,
modelelor si teoriilor privind ingrijirea.

 „ Ingrijirea altor persoane” in prezent este o

valoare profesionala si personala care serveste ca
masura normativa a actiunii in nursing.
ASPECTE ETICE ALE
ÎNGRIJIRII

 Mayeroff distinge 7 aspecte importante in

practica de nursing:
- Cunoastere
- Rabdare
- Incredere (reciproca)
- Onestitate
- Modestie
- Speranta
- Curaj
ASPECTE ETICE ALE ÎNGRIJIRII
Cunoasterea
 culegerea de informatii legate de pacient, de cine
este acea pesoana, despre starea de sanatate,
nevoile si dorintele sale, despre ce anume l-ar
ajuta sa-si imbunatateasca sanatatea
 se refera cu precadere la cunostinte intuitive,
neexprimate in procesul de ingrijire

Rabdarea
 Oferirea de timp si loc, ramanand implicati activ
in procesul pe care persoana ingrijita il
traverseaza. Manifestarea unei atitudini
rabdatoare
ASPECTE ETICE ALE ÎNGRIJIRII
Incredere
 Manifestand rabdare oferim incredere pacientului

 Increderea in pacient, creste increderea in fortele

proprii, cu influente pozitive asupra procesului.
 Lipsa de incredere exprima dominanta sau
supraprotectie, egocentrism.

Onestitate
 Claritate, deschidere catre noi insine si catre celalalt

 In procesul de ingrijire e nevoie de a fi pregatit sa-l

acceptam asa cum este, nu cum ne-am dori noi sa fie.
ASPECTE ETICE ALE ÎNGRIJIRII
Modestie
 Nevoia de a fi constienti de propriile limite in a
ajuta o persoana
 Nevoia de autocunoastere si cunoasterea
limitelor celuilalt

Speranta
 Ingrijirea este imposibila fara speranta intr-un
rezultat bun
 Nu se bazeaza pe asteptarea pasiva a unei
intamplari fericite, ci pe asteptari realiste bazate
pe masuri active de ingrijire.
ASPECTE ETICE ALE ÎNGRIJIRII

Curaj
 Este nevoie de mult curaj pentru a mentine o relatie
de ingrijire, care poate implica si posibilitatea unei
dezamagiri sau a unui esec, riscul unei ameliorari
dificile sau a unei deteriorari
 Exista riscul de a face greseli personale, pe care
doar avand curaj le putem accepta si invata din ele.