TEORIILE COGNITIVE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

REŞITA
2022
 CUPRINS

1 INTRODUCERE..................................................................................................... 2

CAPITOLUL I
2. Terapia Cognitiv-Comportamentală......................................................................... 3
3. 1.1 Terapia Cognitiv-Comportamentală......................................................................... 3
4 .1.2 Reîntărirea continuă................................................................................................. 5
5.1.3. Conturarea................................................................................................................ 5
6.1.4. Atenuarea.................................................................................................................. 5
7.1.5. Reîntărirea intermitentă............................................................................................. 5
8. Raportul şi intervalele grafice................................................................................... 5
CAPITOLUL II
9. Deschideri limite şi tehnici ale teoriilor comportamentale...................................... 6
10 Aspecte şi clasificării ale teoriilor în asistenţa socială............................................ 7
11 2.1. Practică vs teorie................................................................................................... 8
12 2.2.Importanţa teoriilor in asistenţa socială................................................................. 8
13 2.3.Paradigma cognitiv-comportamentalistă................................................................ 8
14 2.4. Capacitatea şi conţinutul gîndirii............................................................................ 9

CONCLUZII......................................................................................................................... 10
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 11

INTRODUCERE

2
 Termenul știinţe cognitive definește setul de discipline care au ca obiect de studiu
ștințific și filosofic cunoașterea unui sistem de gândire , fie el natural sau artificial, și care, în
timp ce operează în diferite domenii, combină rezultatele cercetării lor cu un scop.
Ştința cognitivă este în esență studiul gândirii, este un fel de termen bazat pe larg pentru
studierea naturii şi funcționalității modului în care funcționează creierul. Cu toate acestea,
experții au creat modele concrete mai specifice pentru ceea ce constituie știința cognitivă, de
exemplu, descriind-o drept intersecția psihologiei, filozofiei, lingvisticii, antropologiei,
neuroștiinței și, nu în ultimul rând, a inteligenței artificiale.
Valorile cognitive se formează şi se bazează pe cunoştinţe ştinţifice probate şi validate,
dar şi pe convingeri şi credinţe cele morale, inoculate de regulă în diverse etape ale ontogenezei,
coordonează şi direcţionează comportamentele sociale, valorile culturale includ structuri
complexe de prelucrare a realităţii la nivelul grupurilor sociale.
Un loc deosebit îl ocupă valorile personale, care uneori nu sunt recunoscute în această
calitate, fiind translatate în alte zone, dar care au o autonomie specifică prin faptul că sunt strâns
legate de deciziile individuale ale asistentului social.
Sistemul de valori constituie o componentă-cheie a profesiunii, deoarece activitatea de
asistent social este, în esenţa sa, un proces de influenţare şi transmitere de valori; neutralitatea
nici nu este proclamată şi nici nu reprezintă un deziderat profesional.
Majoritatea profesioniştilor acceptă punctul de vedere potrivit căruia nu trebuie impuse
conduita şi comportamentul prin transfer direct de valori şi atitudini, dar toţi sunt de acord că
relaţia de ajutor este o interacţiune la care ambele părţi participă cu propria filosofie şi ideologie
şi se influenţează reciproc.

CAPITOLUL I
TEORIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ
3
 Teoria cognitivă este dezvoltarea teoriei învățării sociale, comportamentul este supus
percepției şi explicației mediului în timpul procesului de învăţare, conform acesteia,
comportamentul este afectat de percepția şi mediul interpretat pe durata procesului de învăţare.
Din punctul acesta un comportament diferit sau inadecvat își face apariția în urma
percepției și interpretării greșite a mediului înconjurător, iar terapia are ca destinație corectarea
înțelegerii
greșite pentru a obține comportamente adecvate.
Behaviorismul a precedat viziunea cognitivă care a adunat idei mai umaniste în cadrul
său.
Principalele obiective ale asistenței comportamental sociale sunt diminuarea
comportamentelor nedorite și creșterea comportamentelor dorite, astfel încât oamenii să aibă un
răspuns
adecvat asupra evenimentelor sociale și să-și amplifice capacitatea unei vieți normale.
Totuși, pătrunderea în problemele oamenilor, ajută la grăbirea învățării, nu este neapărat
necesară sau suficientă pentru a determina un om să aplice schimbarea.
Ideile umaniste arată că percepțile oamenilor și procesarea acestora variază în mod legitim, iar
unica realitate este determinată de lucrurile percepute și înțelese. Acest lucru înseamnă că este
esențial aflarea modului în care lumea este înțeleasă de către om, înainte de a oferi o etichetă
drept eronată și de atac.
1.1.Terapia Cognitiv-Comportamentală :
„Terapia cognitiv-comportamentală pleacă de la ideea că marile schimbări
comportamentale sunt obținute prin acumularea de rezultate cu ”cu pași mici,, O terapie
cognitiv-comportamentală, trebuie să urmeze un ”orar de consolidare,,
Sheldon (1995) evidențiază că învățarea prin remodelare este cognitivă, deoarece
oamenii își imaginează situații în care sunt observați, proiectând mintal cum vor acționa,
subliniază faptul că evaluarea este un aspect crucial în terapia cognitiv-comportamentală,
deoarece eficacitatea lucrului sau intervenției de acest tip depinde de înțelegerea detaliată a
secvențelor comportamentale.
Teoria cognitivă descoperă modul în care gândirea unei persoane influențează
comportamentul, această teorie pune accent pe modelele de gandire disfuncționale care
influențează comportamentul ceea ce ne spunem noi înșine după un eveniment.
Terapia cognitiv-comportamentală este unul dintre principalele tratamente pentru multe
afecțiuni de sănătate mintală. Acest model se practică de asistență socială se concentrează pe

4
relația dintre gânduri, sentimente și comportamente, încurajând clienții să identifice tiparele de
comportamente raționale și autodistructive care au impact asupra emoțiilor.
https://pizzeriadonnaregina.com/ro/teorii-si-modele-de-practica-utilizate-in-asistenta-
sociala/ (accesat la data de 28.03.2022).
1.2.Reîntărirea continuă. S-a dovedit că reîntărirea constantă a fiecărui exemplu al
comportamentului dorit are efecte rapide în plan practic.
1.3. Conturarea. Presupune consolidarea „pașilor mici” spre comportamentul dorit. Aceasta
înseamnă că trebuie încurajate, întărite și reîntărite inclusiv unele elemente ale comportamentul
dorit, sau acele comportamente „mai mici” care doar tind spre comportamentul dorit. Cu timpul,
urmând acești „pași mici”, se poate ajunge la schimbările majore și complexe de comportament.
1.4. Atenuarea. Dupa ce comportementul dorit este obținut, este nevoie să fie atenuată redusă
cantitatea sau tipul de reîntărire, astfel încât comportamentul să poată fi transferat și în situațiile
noi. Această tehnică vizează dezvoltarea abilităților de a repeta comportamentul dorit nu doar în
mediul experiențial, ci și în situațiile problematice din viaţa reală.
1. 5. Reîntărirea intermitentă. Trebuie utilizată ori de câte ori un comportament nu este suficient
consolidat.
1.6. Raportul și intervalele grafice. De câte ori se manifestă comportamentul dorit (prin reîntă-
rire continuă și intermitentă), aceasta se consemnează într-un raport grafic, stabilindu-se pe par-
curs o serie de intervale grafice (în funcție de anumite perioade de timp specifice sau de un
număr de comportamente).
Sheldon (1995) arată că o mare parte a învățării prin modelare este cognitivă, deoarece oamenii
se imaginează în situația în care sunt observați, proiectează mintal cum vor acționa etc, de ase-
menea, el subliniază faptul că evaluarea este un aspect crucial în terapia cognitiv-comportamen-
tală, deoarece eficacitatea lucrului sau intervenției de acest tip depinde de înțelegerea detaliată a
secvențelor comportamentului.
 descrierea problemei sau problemelor din diferite perspective și puncte de vedere;
 Colectarea de informații prin exemple despre cei afectați și despre modurile în care sunt
afectați;
 Conturarea problemei, începutul, ce schimbări au survenit și cum au fost obținute;
 Identificarea diferitelor părți ale problemei și interconectarea lor;
 Stabilirea motivației pentru schimbare;
 Identificarea modelelor de gândire și a sentimentelor existente înainte, în timpul și după
incidentele problemei comportamentale;
 Identificarea punctelor forte ale clientului și ale celor din jurul lui.

5
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-alexandru-ioan-cuza-din-iasi/sociologie/
teorii-si-metode-in-asistenta-sociala/15639209 (accesat la data de 30.03.2022. ora 09:45).

CAPITOLUL II

DESCHIDERI, LIMITE ŞI CRITICI ALE TEORIILOR COGNITIV

COMPORTAMENTALE
Elementele practicii cognitiv-comportamentale, în special teoria învăţării sociale, au avut
o influenţă considerabilă în asistenţa socială.
Un avantaj important al lor este reprezentat de abordarea limitată în timp, focalizată şi
planificată. De asemenea, centrarea acestor tehnici asupra prezentului, cu posibilitățile și ce-
rințele sale, și nu asupra trecutului, asemenea practicilor psihanalitice, este adesea văzută ca un
avantaj.
Ideile derivate din teoriile cognitiv-comportamentale s-au dovedit deosebit de valoroase
în îngrijirea medicală multidisciplinară şi în lucrul din cadrul echipelor care se ocupă cu
sănătatea mintală, dar mai ales în activitatea privind depresia, anxietatea şi alte reacţii
psihologice la stresul social. Majoritatea aspectelor practicii behavioriste sunt bine validate
empiric, metodele de lucru și instrumentele de evaluare pe care le avansează sunt caracterizate de
obiectivitate.
Pe lângă contribuțiile sale la dezvoltarea teoretică a asistenței sociale, teoriile
comportamentale oferă metode pentru aplicare în practica asistenței sociale, ele nu doar îi indică
asistentului social ce să facă, ci îl ajută și să înţeleagă cauzele unui comportament, ca şi
condiţiile de modificare a acestuia.
Spre deosebire de tradiţia psihodinamică, abordarea comportamentalistă a asistenţei so-
ciale a mutat accentul pe prezent, pe comportamentele observabile şi pe modalităţile de inter-
venţie asupra acestora. Totodată, faptul că tehnicile derivate din teoriile behavioriste se axează
doar asupra comportamentelor și a modalităților de schimbare a acestora, le face mai puțin vul-
nerabile la etichetarea întregii persoane ca fiind „anormală”, așa cum există riscul în cazul
aplicării teoriilor psihodinamice.
Comportamentele sunt văzute, înțelese și evaluate în funcție grupul de apartenență al per-
soanei și în funcție de contextul cultural, O primă critică a acestei dezvoltări teoretice se axează
asupra abordării prea tehnice propuse şi asupra faptului că pleacă de la presupoziţia raţionalităţii
tuturor oamenilor (în practică, nu se întâmplă întotdeauna ca, odată ce oamenii „află” că au un
comportament inadecvat.

6
 O altă limită din punct de vedere profesional este posibilitatea de aplicare restrânsă doar
la anumite tipuri de probleme ale asistenţei sociale, precum fobiile sociale, anxietatea, depresia
sau în cazul persoanelor cu anumite dificultăţi sau deficienţe de comportament.
Mai mult, faptul că teoriile cognitiv-comportamentale pun accentul mai mult pe
schimbările psihologice ale indivizilor decât pe scopurile sociale mai extinse, le fac aplicabile
eventual în asistenţa socială din ţările occidentale şi mai puţin în cea din ţările în curs de
dezvoltare.
( R., Simona. 2016, pp.66-72).

ASPECTE ŞI CLASIFICĂRI ALE TEORIILOR ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

Înțelegerea lumii și explicarea fenomenelor înconjurătoare sunt apanajul „teoriilor”. Se
poate spune, prin urmare, că însăși adaptarea oamenilor la mediul de viață, atât cel fizic, cât și
cel social, a fost facilitată de existența și dezvoltarea teoriilor.
O teorie asigură explicații privind legăturile dintre fenomene, deși, de cele mai multe ori,
aceste explicații nu sunt exhaustive. De asemenea, în special în științele socio-umane, există 14
teorii concurente care explică același fenomen, ceea ce înseamnă că pot exista mai multe moduri
de a privi și explica lumea. Prin urmare, dacă mergem mai departe și luăm în considerare relația
dintre „teorie” și „practică”, se poate spune că modalitățile practice de abordare a unor probleme
depind de modul în care privim și explicăm fenomenul sau aspectul realității din care decurg
problemele respective, așadar, depind de teoria la care aderăm și pe care o adoptăm.
2.1.Practică vs Teorie
Adesea „teoria” și „practica” sunt percepute ca fiind separate, în această dihotomie a
practicii acordându-i-se statutul sau rolul de „lume reală”, în timp ce teoria ar fi ceva abstract, de
multe ori fără prea mare legătură cu realitatea, de asemenea, este populară ideea conform căreia
practica ar fi „baza” în orice domeniu, fie el profesional sau aparținând vieții cotidiene. Astfel de
credințe, populare la nivelul simțului comun, pot fi surprinse în vehiculata expresie „teoria ca
teoria, dar practica ne omoară”.
Şi totuşi, în realitate, nu poate exista o practică valoroasă decât dacă se bazează pe o
teorie valoroasă. Asistenţa socială poate fi gândită în termeni practici, de pildă ca o succesiune
care cuprinde evaluarea, intervenţia, finalizarea. Însă în practică sunt necesare linii directoare
bazate, de exemplu, pe cercetări privind modalităţile eficiente de comportament în timpul
diferitelor tipuri de activităţi (cum ar fi comunicarea) şi pe explicaţii provenite din teorii.
2.2.Importanţa teoriilor în Asistenţa Socială
Așa cum am precizat deja, teoriile încearcă să explice fapte, comportamente, fenomene,
procese etc. și să găsească răspunsuri la diferite întrebări.
7
 Practicianul din domeniul asistenței sociale se confruntă tot timpul cu întrebări de genul:
care este cauza anumitor probleme?; de ce astfel de probleme apar în anumite cazuri, iar în altele
nu? Care este modalitatea cea mai potrivită de ajutor și intervenție într-un anumit caz?; cum
poate fi prevenită apariția sau reapariția unor probleme? Etc.
Bineînțeles, unele răspunsuri și explicații pot rezulta din însăși experiența din domeniu,
din observație și din confruntarea practică cu anumite situații, care oferă nemijlocit informații și
determină strategii de lucru. Totuși, „înțelepciunea” practicii are limitele sale, deoarece îi lipsesc
modelele, structurarea logică, informațiile și strategiile sistematice

Ca și în alte domenii socio-umane, nici în asistența socială nu există o teorie sau un

model teoretic care să ofere descripții, explicații și soluții pentru orice situație sau problemă. În
funcție de specificul cazului și al problemei, ca și de contextul în care aceasta are loc,
practicianul trebuie să opteze pentru cea mai potrivită teorie în cazul respectiv. Tocmai de aceea
este important ca asistenții sociali să dispună de un bagaj teoretic variat și complex, pentru a
putea face alegerea cea mai potrivită. ( R., Simona. 2016, pp.66-72).
2.3. Paradigma cognitiv-comportamentalistă
Acest model nu este unul explicativ al comportamentului infracţional, ci unul de
prevenţie şi reabilitare.
Prezumția de la care pornește este că gândirea infracţională, modul cum infractorii
privesc lumea, abilităţile acestora de a rezolva probleme, au un rol important în dezvoltarea unui
comportament infractional, important este că acest model nu neagă importanţa factorilor de
mediu, sociali, culturali,situationali etc. În etiologia comportamentului infracţional acestia au o
influenţă semnificativă asupra gandirii umane: săracia lipsa oportunităţilor de stimulare
intelectuală, educaţia inadecvată, mediul ostiv sau nefavorabil unei dezvoltării cognitive depline,
pot duce la un deficit cognitiv.
 Impulsivitate;
 Gîndire necritică sau cu distorsiuni :
 Gandire simplistă, îngustă şi ilogică ;
 Gandire egocentrică, nu face distincţia între propriile sentimente, gînduri şi cele
ale altora ;
 Percepţii superficiale sau eronate ;
Trebuie precizat că nu toţi infractorii au asemenea deficienţe, sau nu le au pe toate.
Uneori, actele infracţionale sunnt raţionale sau chiar prea bine planificate.

8
 Intervenţiile asistentului social trebuie să fie atent individualizate în funcţie de nevoile
persoanei şi resursele de schimbare.
Cel care utilizează un astfel de model este un educator care evluează procesele cognitive
ale persoanei şi apoi organizează experienţe de învăţare care corespund proceselor inadaptate, şi
implicit emoţiilor asociate acestora
Din punt de vedere al comportării cognitiv -comportamentaliste, o etapa importantă este
cea de evaluare a capacităţii cognitive, această evaluare trebuie să urmărească ;
2.4.Capacitatea şi conţinutul gîndirii (cum şi ce gîndeşte)
Cercetările arată că infrctorii, au probleme cu abilitatea de a gandi, şi nu cu conţinutul gandirii,
de acea nu este suficient sa-i ajutăm pe clienţi să gandească despre o anumita problemă, ci
găsirea celei mai bune soluţii , cum să anticipeze mai exact cosecinţele.
 Abilitatea şi aplicabilitatea(ce gîndeşte şi cum pune în practică)
A avea capacitatea de a gîndi critic nu înseamnă a şi pune în practică această gîndire în lumea
cotidiană
 Impersonal şi interpersonal:
Cercetările au arătat că infractorii au probleme în special cu abilităţile cognitive corespunzătoare
sferei interpersonale, în acest caz se impune măsurarea cogniției sociale.
 Nivelurile cogniţiei:
În psihologie există mai multe niveluri ale cogniţiei, de la senzatii, perceptii, învăţare, memorie,
până la raţiune, logică, rezolvare de probleme complexe.
Este important să evaluăm aceste niveluri pentru a identifica natura unor gînduri eronate,
acestea se pot datora unei percepţii distorsionate sau raţionamente interne false.
(N., George. S., Dumitru.2005 pp 322-325).

9
 CONCLUZII

În concluzie „Teoriile Cognitive” sunt esența gândiri, ele contribuie la evoluția

persoanelor.
Behaviorismul a precedat viziunea cognitivistă, care a încorporat şi idei mai umaniste în
cadrul său, aşa cum am văzut, principalele obiective ale asistenței sociale comportamentale sunt
creșterea numărului comportamentelor dorite şi diminuarea numărului comportamentelor
nedorite, astfel încât oamenii să răspundă în mod adecvat evenimentelor sociale şi să îşi
amplifice capacitatea de a duce o viață normală, fericită.
Şi totuşi, pătrunderea în interiorul problemelor oamenilor, deşi ajută la grăbirea învățării,
nu este neapărat necesară sau suficientă pentru a determina oamenii să se schimbe. Ideile
umaniste arată că percepțiile oamenilor şi procesarea acestor percepții variază în mod legitim,
iar unica realitate este cea a lucrurilor percepute şi înțelese
Aceasta înseamnă că este esențială aflarea modului în care este înțeleasă lumea de către
client, înainte de a eticheta această înțelegere drept eronată şi de a o ataca.
Dintre reprezentanții teoriei cognitive, arată că introducerea elementelor cognitive în
terapiile comportamentale, utilizate în scopul obținerii unor comportamente adecvate, este mai
potrivită pentru scopurile asistenței sociale.

10
 BIBLIOGRAFIE

Şurse Ştinţifice:

1. R., Simona.(2016)”Teorii şi metode în Asistenţa Socială,,Editura: Institutului teologic

adventist.
2. N., George. S., Dumitru.(2005)”Asistenţa Socială studii şi aplicaţii,, Editura: Iaşi
Polirom.

Surse Onlie:
1.https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-alexandru-ioan-cuza-din-iasi/sociologie/
teorii-si-metode-in-asistenta-sociala/15639209 (accesat la data de 30.03.2022. ora 09:45).
2.https://pizzeriadonnaregina.com/ro/teorii-si-modele-de-practica-utilizate-in-asistenta-sociala/
(accesat la data de 28.03.2022).

11