Subiecte MAP

1. Descrieti principiul de functionare a unui biosensor

Biosenzorii reprezintă sisteme biologico - electronice selective integrate , formate dintr-

un receptor biologic activ, un traductor şi un sistem electronic de amplificare, prelucrare şi
afişare date.

Receptorul biologic activ furnizează informaţii analitice specifice ce permit recunoaşterea

unei anumite specii biologice sau chimice dintr-un amestec complex ce compune materia
analizată, urmată de determinarea cantitativă sau semicantitativă a acesteia.

Receptorul biologic activ al biosenzorului poate fi format din enzime, anticorpi ,

microorganisme, lektine, aptamer, DNA şi tesuturi umane sau animale imobilizat pe un
suport.

În urma interferenţei dintre receptorul biologic activ şi substanţa de analizat rezultă

modificări ale soechiometriei reactanţilor şi produselor de reacţie care provoacă la rîndul lor,
în funcţie de sistemele biologice active folosite, evoluţia proporţională ale valorilor unor
mărimi fizicochimice precum : sarcină electrică, absorbţie/ emisie fotonică, temperatură,
indice de refracţie, grosime de strat, valori care sînt convertite cu traductoare de tip:
amperometric, pH-metric, detector fotometric, termic, refractometric, piezooscilator ,
rezonator plasmonic în semnale electrice proportionale cu concentraţia speciei urmărite în
materia analizată.
 2. Exemple de biosenzori electrochimici

Sînt deosebit de performanţi, au aplicaţii largi şi se bazează pe detecţie electrochimică de tip

amperometric sau de tip potenţiometric.

Biosenzor enzimatic amperometric şi conductometric

Biosenzorul enzimatic descris în continuare foloseşte drept catalizator enzime de tip

oxidază şi este destinat determinării rapide şi in situ a concentraţiei unor specii chimice sau
biologice.

Cel mai reprezentativ biosenzor enzimatic este cel de glucoză folosit la scară largă pentru
determinarea glucozei din sînge la diabetici şi la sportivi.

3. Descrieti un biosenzor enzimatic amperometric şi conductometric

4. Ce este fluorescenţa, fosforescenţa, chemoluminiscenţa

Fluorescenţa, fosforescenţa şi chemoluminiscenţa sînt fenomene optice de emisie

fotonică, cunoscute sub denumirea de luminiscenţă , pentru producerea lor fiind necesară
excitarea moleculelor care, prin spectre de emisie moleculară specifice, permit analize chimice
calitative şi cantitative ale substanţelor cărora le sînt specifice aceste fenomene.

Fluorescenţa şi fosforescenţa se aseamănă prin faptul că iau naştere prin absorţie de fotoni ,
motiv pentru care poartă şi denumirea de fotoluminiscenţă . Deosebirea între fluorescenţă şi
fosforescenţă constă în faptul că fluorescenţa încetează instantaneu dacă încetează excitaţia,
iar fosforescenţa durează un timp după încetarea excitaţiei fotonice. De regulă lungimea
radiaţiei de fluorescenţă este mai mare decît lungimea de undă a radiaţiei de excitare ( deplasare
Stokes). Atunci cînd lungimea de 11 undă a radiaţiei de fluorescenţă este egală cu lungimea de
undă a radiaţiei de excitare se vorbeşte de fluorescenţă de rezonanţă.

Chemoluminiscenţa se bazează pe spectrul de emisie a unei specii excitate ce ia naştere

în timpul unei reacţii chimice.
5. Descrieti un biosenzor de bioluminiscenta

Biosenzorul de bioluminiscenţă descris este de dimensiuni reduse, compact şi autonom

destinat identificării şi determinării concentraţiei unor specii biologice care pot da reacţii
luminiscente.

Materia analizată poate să se prezinte sub formă solidă, lichidă, pulverulentă sau sub
formă lichidă îmbibată în suporturi lamelare poroase. In acest scop măsurarea radiaţiei difuze de
luminiscenţă se realizează folosindu-se un pachet opto-electronic format dintr-o lentilă
colectoare, un filtru de interferenţă şi un detector de mare sensibilitate de tip CCD, întreaga
structură fiind montată intr-un tub metalic cilindric de mici dimensiuni ce are în partea
superioară electronica de interfaţare de tip USB .

secţiune prin senzorul de bioluminiscenţă. 1-corp cilindric cav, 2-lentilă colectoare, 3-

filtru de interferenţă, 4-detector CCD, 5-capac , 6-electronică de interfaţare, 7, 8,9-capace
interschimbabile, 10-folie poroasă , 11-probă de analizat

6. Descrieti un biosenzor tip sonda fluorometrica

Sondele fluorometrice portabilă de mici dimensiuni destinate determinării valorii

fluorescenţei unei specii chimice sau biologice şi convertirea acesteia în unităţi de concentraţie
prin intermediul unui soft specific fiind conectată la un laptop sînt deosebit de utile la analiza in
situ .
 Fluorescenţa, alături de fosforescenţă şi de chemoluminiscenţă, stă la baza unor metode
fotometrice moderne de analiză instrumentală. Anumite specii chimice sau biologice prezintă
proprietatea de reemisie fotonică luminoasă, pe anumite lungimi de undă specifice, atunci cînd
sînt iradiate tot cu energie luminoasă. Reemisia are loc totdeauna la lungimi de undă superioare
celor de iradiere şi poartă denumirea de fluorescenţă atunci cînd reemisia încetează imediat după
iradiere şi de fosforescenţă atunci cînd reemisia persistă un anumit timp după încetarea iradierii.

7. Ce este rezonanta plasmonică de suprafata

La rezonanţa plasmonică de suprafaţă ( SPR) o radiaţie monocromatică polarizată cade pe o

suprafaţă subţire de aur sau argint depusă pe faţa unei prisme de sticlă de unde este reflectată.
Fotonii radiaţiei laser incidente interferă cu electronii liberi ai aurului sau argintului şi formează
o aşa numită structură plasmonică . La ora actuală SPR constituie una din cele mai performante
metode pentru determinarea unor creşteri masice extrem de mici de ordinul 10-15 g ( femto
grame).

8. Descrieti biosenzori bazati pe rezonanta plasmonică de suprafata

Asa cum s-a arătat în scopul determinarii grosimii filmelor în zona activă a biosenzorilor
sînt folosite aparate şi echipamente bazate pe rezonanţa plasmonică de suprafaţă (SPR) ce
permite măsurarea unor variaţii de masă extrem de mici sau a unor grosimi de strat în domeniul
nm.

Tehnica folosirii rezonanţei plasmonice de suprafaţă (SPR) pentru determinarea de

creşteri de masă şi de grosimi de strat este relativ simplă şi constă în transmiterea unei radiaţie
monocromatice, emisă de o diodă laser sau de un LED, perpendicular pe latura unei prisme
echilaterale de sticlă , latură care este acoperită cu un strat foarte subţire de metal ( zeci de nm),
de regulă aur sau argint, efectul iradierii metalului depus pe prismă are urmări asupra structurii
electronice a acestuia el răspunzînd iradierii printr-un aşa numit cimp evanescent care duce pe
de-o parte la modificarea valorii unghiului şi intensităţii reflecţiei specifice metalului depus .

De asemenea orice modificare a condiţiilor dielectrice în imediata vecinătate exterioară a

stratului de metal depus pe prismă , prin apariţia unei specii chimice sau biologice noi , duc la
schimbarea condiţiilor de rezonanţă prin deplasarea peak-urilor ce reflectă absorbşia de energie
fotonică, deplasarea acestor peak-uri fiind proporţională cu cresterea de masă ( de grosime de
strat) pe suprafaţa exterioară a stratului metalic.

Rezonanta plasmonică de suprafaţă are utilizări importante în bioanalitică în special ca

senzori de afinitate in analiza de interacţiune biomoleculară fără markeri (BIA) , pe suprafaţa
stratului metalic pot fi imobilizati parteneri de 10 legare foarte diferiţi .

9. Descrieti un biosenzor bazat pe microbalanta piezoelectrică

Microbalanţa piezoelectrică reprezintă un sistem de măsurare foarte sensibil a variaţiilor

de masă folosit cu precădere în aplicaţii de biosenzori dar şi în alte aplicaţii unde se reclamă
măsurarea cu mare sensibilitate a unor variaţii masice extrem de mici cu rezoluţii de pînă la 80 .
10- 15g (10-15g = 1 femtogram).

Microbalanţa piezoelectrică se bazează pe modificarea frecvenţei de rezonanţă f a

oscilaţie a unui detector piezoelectric ca urmare a modificării masei m pe cele două suprafeţe
2A ale oscilatorului

Din punct de vedere constructiv o piezobalanţă se compune un sistem oscilator format

dintr-un generator electronic de înaltă frecvenţă şi un oscilator piezoelectric cu două feţe
planparalele, denumit cip piezoelectric pe care se depune o componenta biologic activă ca
receptor în măsură să ducă la interferenţe cu specia urmărită ceea ce duce la modificări de masă
la suprafaţa piezocipului sesizate prin modificarea frecvenţei de rezonanţă. Peste microcipurile
de cuarţ cu depunere de biomaterial receptor sînt trecute fie cantităţi mici din substanţa de
analizat în flux continuu fie microcipul este scufundat în substanţa de analizat unde este menţinut
un anumit timp
10. Comparați tehnicile spectrometrice cu tehnicile cromatografice

Analiza cromatografica include mai multe metode de separare si totodata de analiza a

componentilor amestecului din proba. Separarea precede analiza si se realizeaza prin repetarea,
de un numar mare de ori, a echilibrului de distributie între doua faze. Una dintre faze este
imobila si poarta denumirea de faza stationara (aflata de regula într-un tub numit coloana) iar
cealalta - faza mobila, denumită și eluent , se deplaseaza prin golurile primei faze.

Spectrometria de absorbţie moleculară efectuate în cele trei domenii spectrale UV-VIS-

IR nu are în schimb aceleași performanțe în ce priveşte analiza calitativă şi cantitativă. Astfel,
datorită unor maxime de absorbţie clar delimitate spectral în domeniul UV-VIS, acest domeniu
este folosit preponderent în analiza cantitativă. Datorită bogaţiei de informaţii privind
identificarea naturii speciilor chimice domeniul IR este folosit preponderent în analiza calitativă
şi mai puțin pentru analiza cantitativă deoarece rezoluția de măsurare a suprafeței peak-urilor
este mai slabă datorită îngustimii acestora.

11. Mărimi caracteristice cromatografiei

 Peak- urile cromatografice.

În cazul prezentat în fig.1, cele doua semnale sau vârfuri sunt denumite peak-uri care sint
valorificate în toate metodele cromatografice în scopul analizei calitative si cantitative a speciilor
prezente in amestecul analizat. In acest sens inălțimea peak-ului sau suprafața lui reprezintă o
măsură a concentrației speciei chimice și timpul de sosire la detector ( denumit timp de retenție)
reprezintă o caracteristică a naturii specie.

 Timpul mort, tM

- este timpul în care un component, complet neretinut de catre faza stationara, parcurge coloana
si tuburile de legatura pâna la detector.

 Timpul de retentie, tR - o marime caracteristica pentru fiecare component al amestecului

separat de coloana - reprezinta timpul scurs de la injectarea probei si aparitia maximului
de concentratie în detector.
  Volumul de retentie, VR este volumul de eluent corespunzator timpului de retentie (legat
de timpul tR prin intermediul debitului eluentului, Qe)
 Timpul de retentie ajustat, tR'- introdus în cromatografie pentru a se putea compara timpii
masurati pe coloane diferite, în cazul aceluiași component
 Volum de retentie ajustat( VR' = VR – VM)

12. Cromatografia de gaze. Schema de principiu și elemente constructive

Schema de principiu a unui gazcromatograf.

1-butelie de gaz purtător, 2-reductor de presiune, 3 - manometru de înaltă presiune, 3-

manometru de joasă presiune, 5- regulator de presiune şi debit, 6- seringă de injecţie pentru
substanţe de analizat în stare iniţială lichidă, 7-dispozitiv de evaporare rapidă , 8-cuptor
termostatat de încălzire, 9- coloană cromatografică tubulară, 10- detector, 11- amplificator
electronic, 12- sistem electronic de achiziţie prelucrare şi afişare date, 13 – calculator, 14-
imprimantă
13. Descrieți un detector folosit la cromatografia de gaze

Detectorul de ionizare cu flacără, figura 6, este un detector folosit pentru substanţe

organice ( hidraţi de carbon) ce are aplicaţia de bază la cromatografele de gaze deoarece îmbină
o sensibilitate ridicată cu robusteţea.

Principiul detectorului se bazează pe măsurarea conductivităţii electrice unei flăcări de

hidrogen plasată între doi electrozi. Substanţele de analizat sînt transportate în flacără cu un gaz
purtător unde sînt ionizate termic datorită aportului de căldură din flacără. În felul acesta în
cîmpul electric dintre cei doi electrozi apare un curent ionic măsurabil care este înregistrat în
funcţie de timp de către înregistrator sub formă unor vîrfuri (Peak-uri) cu aplicaţii în analiza
chimică calitativă.

Schema de principiu a detectorului gazcromatografic de tip FID.

1-arzător, 2-flacără de hidrogen, 3,4- electrozi colectori de electroni, 5 – amplificator

electronic, 6- sistem electronic de prelucrare şi afişare.
14. Ce este spectroscopia moleculara

Spectrofotometria (spectrometria) moleculară se ocupă cu analiza calitativă şi cantitativă

a spectrelor de absorbţie în domeniul spectral ultraviolet-vizibil (UV-VIS) a substanţelor
anorganice sau organice în stare lichidă sau gazoasă.

Din cauza faptului că în domeniul UV-VIS nu toate substanţele sau elementele chimice
au spectre de absorbţie cu maxime clare analiza calitativă nu este atît de reprezentativă ca cea
cantitativă în acest spectru. La analiza cantitativă se procedează la fotometrarea (măsurarea)
intensității radiaţiei absorbite la o anumită lungime de undă (ce se găseşte în zona maximului de
absorbţie) de unde vine și termenul de fotometrie, aceasta fiind una din cele mai utilizate metode
din cadrul analizei instrumentale cantitative la substanţe lichide și cuprinde domeniul ultraviolet
şi vizibil.

15. Alegerea lungimii de unda si a grosimii de strat

În funcţie de structura moleculară o substanţă absoarbe mai multă sau mai puţină lumină
de o anumită lungime de undă. Valoarea lungimii de undă la care se fac măsurătorile fotometrice
se alege din spectrul de absorbţie al respectivei substanţe încît să fie satisfăcută condiţia unei
absorbţii (absorbanţe) cît mai ridicate ceea ce duce la o sensibilitate maximă a măsurătorii.

Pentru a realiza o grosime de strat constantă sînt folosite cuve paralelepipedice din sticlă
optică specială în care se introduce substanţa de analizat. Cu cît este mai lung drumul parcurs de
lumină prin cuvă cu atît mai multe entităţi atomice sau moleculare ale speciilor vor fi atinse de
acesta şi cu atît mai mare este cantitatea de lumină absorbită, absorbţia crescînd exponenţial cu
drumul parcurs de lumină.
16. Masurarea concentratiei. Legea lambert - Beer

În cazul fotometriei de absorbţie diminuarea intensităţii radiaţiei incidente I0 depinde de:

- natura speciei sau speciilor chimice analizate, exprimată prin coeficientul molar de absorbție a,
16 - de grosimea b a stratului de soluție sau de gaz pe care îl traversează aceasta - de concentraţia
c a speciei sau speciilor chimice din soluția sau gazul analizat

Aceste dependenţe sînt valabile pentru lungimile de undă specifice speciei sau speciilor
chimice analizate, condiția fiind ca mediul analizat să fie transparent și omogen și să aibă o
temperatură prestabilită și cunoscută. În aceste condiții, scăderea intensităţii radiaţiei incidente
I0, figura 9 se datoreşte numai absorbţiei soluției lichidului sau

gazului analizat. Din punct de vedere matematic aceste dependenţe sînt descrise de legea
Lambert-Beer:

a - coeficient de absorbţie molar (coeficient de extincţie molar) ce reprezintă o mărime specific

speciei sau speciilor chimice analizate

b - grosimea stratului străbătut de radiaţie

c - concentraţia substanţei

Această lege stă la baza analizei cantitative colorimetrice şi fotometrice. Mai trebuie
specificat că la folosirea legii Lambert-Beer, pentru determinarea concentrației pe cale
fotometrică, se face abstracţie de fenomene fizice precum difuziune, refracţie, polarizare, a căror
influență asupra rezultatelor determinărilor de concentrație este minoră.

17. Abateri ale Legii lambert – Beer

Aşa cum rezultă din legea Lambert - Beer, pentru o anumită substanţă dată şi o grosime
de strat precisă, dependenţa între absorbanța A şi concentraţie c este lineară, figura 12.

Această dependenţă este valabilă însă numai în domeniul concentraţiilor mici de pînă la
10-2 mol/l. În asemenea soluţii diluate fiecare moleculă a substanţei de analizat absoarbe lumină
monocromatică independent de moleculele vecine. La concentraţii mai mari se ajunge la erori
importante de măsurare.

Determinarea concentraţiei pe cale fotometrică şi la soluţii concentrate constă în diluarea

controlată a acestora sau dacă nu este posibil folosirea unor cuve de grosime mai mică.
Dimpotrivă, dacă concentraţiile sînt foarte mici, sub limita de detecţie, se folosesc cuve cu
grosimea stratului de soluţie mare (pînă la 100 mm la lichide şi sute de mm la gaze) Dacă
substanţa analizată îşi modifică proprietăţile fizico-chimice în funcţie de concentraţie apar
abateri de la liniaritate, figura 12.

Aceste abateri pot avea două cauze: chimice şi fizice.

Cauzele chimice sînt generate de modificarea coeficientului molar de extincţie (de

absorbţie) ca urmare a apariţiei unor reacţii chimice la diferite concentraţii. Asemenea reacţii
deplasează echilibrul chimic, pot apărea complecşi, se modifică indicele de refracţie.
18.Vâscozimetrul cu bilă căzătoare liber și vâscozimetrul Engler

Dacă o bilă de diametru db este lăsată să cadă liber intr-un cilindru de sticlă umplut cu

lichidul a cărui vâscozitate se doreşte a se determina aceasta cade cu viteză de cădere

vc
constantă forţele gravitaţionale fiind în echilibru cu forţele rezistive rezultate din deplasarea
bilei, valoarea vitezei de cădere vc fiind proporţională cu vîscozitatea dinamică η

Ca atare determinarea vâscozităţii dinamice prin procedeul bilei căzătoare liber se

rezumă la măsurarea unui timp în care o bilă, dintr-un anumit material, parcurge în cădere
liberă prin lichidul cercetat un drum prestabilit marcat prin două repere pe cilindrul de sticlă,
figura 1. Trebuie avut în vedere că relaţia (3) este valabilă numai la determinări curente pentru
soluţia a cărei valoare a densităţii a fost inclusă în constanta K1 .

La un lichid Nenewtonian relaţia între rata forfecării şi debitul volumetric este la

început necunoscută, motiv pentru care cu ajutorul relaţiei de mai sus se calculează prima dată o
rată a forfecării aparentă după care se practică o corecţie care ţine cont de comportarea
Nenewtoniană. In ce priveşte presiunea necesară curgerii aceasta poate fi realizată cu un gaz
sub presiune, cu ajutorul unui piston sau prin curgere hidrodinamică sub presiunea colanei de
lichid ce se găseşte deasupra capilarei. Afară de măsurarea debitului volumic ca expresie a
vâscozităţii aceasta mai poate poate fi determinată şi prin timpul în care un volum precis de
lichid trece prin curgere liberă prin orificiul capilarei , pe acest principiu se bazează
vâscozimetrul Uhbelohde şi vâscozimetrul Engler.
19. Vâscozimetrul cu bilă rostogolită în cilindru înclinat si Vâscozimetrul cu bilă
suspendată

La acest tip de vâscozimetru bila se rostogoleşte într-un cilindru de sticlă inclinat mai
mare de 10°, figura 3. Prin modificarea înclinării cilindrului forţa gravitaţională poate fi
modificată uşor şi repede adaptând sistemul de măsurare la diverse domenii de vâscozitate, ca
dezavantaj trebuie menţionată forma de curgere complexă ce apare în aceste cazuri.

Expresia vâscozităţii este :

2
d b ( ρb −ρ s )⋅g⋅sin α
η=
4⋅v c

Unde α reprezintă unghiul de inclinare faţă de poziţia orizontală, iar vc viteza de cădere a bilei.
Ca şi în cazurile precedente de vîscozimetre cu bilă determinarea
Vâscozimetrul cu bilă suspendată

La vâscozimetrele cu bilă prezentate mai sus densitatea soluţiei trebuie să fie cunoscută
ca valoarea ei să fie cuprinsă în constantă, de asemenea cilindrul de măsurare şi soluţia trebuie
să fie transparente iar vâscozitatea soluţiei cercetate să nu fie foarte mare. La vâscozimetrul cu
bilă suspendată aceste restricţii sunt eliminate .

O bilă este impinsă sub acţiunea unor greutăţi şi a unui sistem de pârgii in soluţia
cercetată care se găseste într-un cilindru metalic termostatat. Ca şi la vâscozimetrele precedente
se măsoară timpul în care bila parcurge un anumit drum urmărit cu un ceas comparator.

se măsoară timpul în care bila parcurge un anumit drum urmărit cu un ceas comparator ,
expresia vâscozităţii dinamice fiind  :

η=K 5⋅m⋅g⋅t (9)

unde : K5 - reprezintă o constantă ce include caracteristici dimensionale ale bilei, ale cilindrului
cu lichid, ale densităţii bilei şi ale drumului parcurs de bilă

m - valoarea masei greutăţii pusă pe platan

g - acceleraţia gravitaţională

t - valoarea timpul măsurat în care bila parcurge o anumită distanţă prestabilită

( de ex 30 mm)
20.Vâscozimetrul rotativ

La vâscozimetrele rotative un corp rotativ se roteşte faţă de un corp static între

acestea găsindu-se lichidul cercetat , se măsoară momentul de rotaţie sau turaţia care sunt în
relaţie directă cu tensiunea de forfecare respectiv cu rata forfecării în funcţie de geometria
corpurilor de contact care pot fi de tip cilindii oaxiali, con-placă , sau disc-disc.

Sistemul de contact de tip cilindrii coaxiali

La acest sistem un cilindru se găseste coaxiali in alt cilindru în interstiţiul dintre aceştia
se gasește lichidul cercetat care este supus unor forţe de forfecare prin rotaţia fie a cilindrului
exterior ( metoda Couette fie a celui interior ( metoda Searle ), celalalt cilindru stând pe loc.

Fig.5. Sistemul de contact de tip cilindrii coaxiali. - metoda Couette,

21. Vâscozimetre capilare

La vâscozimetrele capilare un lichid este trecut sub o diferenţă de Δp presiune printr-

o capilară de diametru d şi lungime l cu această ocazie curge un debit volumic care este
măsurat corespunzător.

Ca şi în cazurile precedente pentru a se putea măsura vâscozitatea este necesară

cunoaşterea tensiunii de forfecare şi a ratei de forfecare în locul măsurării care în cazul
concret al vâscozimetrului capilar se ia zona cu tensiunea de forfecare maximă care este
peretele interior al capilarei corespunzător cele două mărimi se vor numi tensiune de forfecare

de perete
τ p şi viteză de forfecare .

22. Ce este tensiunea superficială si tensiunea limita de strat

Tensiunea superficială este o manifestare a forţelor moleculare ce apar in lichide atunci

când acestea sunt in contact cu un mediu gazos. Între moleculele din interiorul unui lichid şi
moleculele unui gaz în contact cu lichidul au loc interferenţe care duc la formarea unui strat
limită atunci când speciile chimice diferite participante sunt insolubile una în alta.

Prin tensiunea limitei de strat se înţelege efectul care se manifestă între două faze
lichide sau două faze de tip solid - lichid. La tensiunea limită de strat se suprapun forţele
moleculare ale fazelor lichide care interacţionează prin stratul limită. Valoarea tensiunii limitei
de strat nu poate fi dedusă din tensiunle superficiale ale fazelor prezente.

23. Câte metode cunoasteti pentru determinarea tensiunii superficiale ( enumerati

metodele)

Există mai multe metode şi aparate pentru determinarea tensiunii superficiale , fiecare prezintă
avantaje şi dezavantaje specifice.

 Metoda măsurăţii forţei de ridicare

 Metoda măsurării înălţimii capilare
 Metoda stalagmometrică
 Metoda gravimetrică
 Metoada măsurarii volumului unui anumit număr de picături
 Metoda măsurarii volumului unei picături de lichid
 Metoda măsurarii unghiului de contact,
 Metoda dinamică,
 24. Determinarii tensiunii superficiale prin metoda măsurăţii forţei de ridicare

Una din metodele cele mai utilizate pentru determinarea tensiunii superficiale (  ) a unei
soluţii apoase , la care se poate considera că umectare este ideală şi unghiul de contact (   0 ),
este cea a măsurării forţei necesare pentru realizarea unei suprafete noi suplimentare
adiţionale. În acest scop se extrage din soluţia analizată cu un dinamometru electronic , pe o
înălţime (dh), fie:

- un cadru metalic închis pe orizontală cu o sârmă de lungime (l)

- un inel închis de diametru (d) din sârmă

- o placă metalică subţiri de lăţime (b)

Aria suprafeţei limită apărută suplimentar ca urmare a ridicării acestor structuri încet din
soluţie are pentru cadrul de sârmă şi placă expresia : dA = 2. l .dh

25. Determinarii tensiunii superficiale prin metoda capilară

Metoda se bazează pe măsurarea inălţimii de ridicare a lichidului într-o coloană capilară

ca urmare a forţei ascensionale dată de tensiunea superficială , figura 5. Un lichid urcă într-o
capilară atâta timp până când presiunea capilară a coloanei de lichid din capilară corespunde
presiunii atmosferice deasupra meniscului de lichid din capilară, din echilibrul forţelor se
calculează tensiunea superficial.
 26. Determinarii tensiunii superficiale prin metoda picurarii repetate

Aceste metode se bazeaza pe legătura care există între tensiunea superficial a unei
picături de licid, în crestere lentă, alimentată continuu printr-o capilară, şi greutatea picături.
Atunci când greutatea picăturii este mai mare decât valorea tensiunii superficiale, aceasta cade
intr-un vas colector.

27. Determinarii tensiunii superficiale prin metoda măsurarii unghiului de contact

La contactul unui lichid cu un corp solid in prezenţa unui mediu gazos inconjurător
legatura intre unghiul de contact θ, a unei picături lichide, depusă pe corpul solid, tensiunea
superficială ce se manifesta la limita fazelor lichid-gaz , şi tensiunea limită de strat σ ce se
manifesta la limita fazelor intre lichid şi solid şi energia libera de suprafaţă a corpului solid.

28. Determinarea dinamică a tensiunii superficial

Metoda constă în determinarea tensiunii superficiale a unui lichid, prin măsurarea vitezei
de creștere a ariei suprafeței plane a unei picături din lichidul analizat depusă pe o lamelă
metalică, vibrată la rândul ei electrodinamic sub acțiunea unei oscilații sinusoidale, de frecvență
și amplitudine constantă.

29. Definiti textura alimentelor

Textura unui aliment este o descriere organoleptică a acestuia realizată pe cale senzorial
umana ( evaluare subiectivă ) sau pe cale senzorial instrumentală (evaluare obiectivă).

30. Ce este profilul de textura. Definiti parametrii de textura care pot fi

determinati din analiza profilului de textura
 Profilul de textură a alimentelor reprezintă o caracterizare globală avansată a comportării
produselor alimentare și a materiilor prime alimentare prin intermediul răspunsului acestora la
solicitări mecanice. Profilul de textură este dat de următoarele caracteristici individuale de
textură: vâscozitate, fracturabilitate, duritate, penetrabilitate, adezivitate, coezivitate, elasticitate,
gumozitate, masticabilitate.

31. Descrieti un texturometru de laborator

Texturometrele de laborator reprezintă aparate destinate incercarii de textura in conditii

de laborator, ele avand o dispozitivare complexă, soft avansat si posibilitatea realizării unor forte
de incarcare de până la 5 kN. Orice texturometru este echipat cu un dinamometru electronic, un
senzor electronic de deplasare și dupa caz (la cele complet automate) cu un sistem motorizat
automat de deplasare. Unui asemenea echipament i se atașează diverse dispozitive , cu ajutorul
carora se por realiza tipurile de solicitari cu sarcini liniar crescatoare.

Schema de principiu și cinematică a aparatului pentru determinarea texturii alimentelor și

caracterizarea avansată a comportării acestora la solicitări mecanice.

1-șurub, 2-piuliță, 4- falcă inferioară, 9-senzor de deplasare, 10-falcă superioară, 11-celulă

dinamometrică electronică, 24- unitate electronică, 25-unitate de calcul

Pe cele două fălci ale aparatului pot fi montate printr-o operație simplă de strîngere cu o
piuliță randalinată diferite dispozitive specifice de solicitare, fig.4, 5,6,7,8, care permit
determinarea unei game largi de caracteristici de textură precum: elasticitate, adezivitate,
fracturabilitate, masticaţie dar și o serie de caracteristici mecanice precum: rezistența la
compresiune, rezistența la zdrobire, comportarea la încovoiere și rezistența la incovoiere,
rezistența la forfecare, comportarea vîsco-elastică, comportarea vîsco-plastică, comportarea și
rezistenta la extrudare, caracteristici ale căror valori prezintă importanță în procesarea,
transportul, depozitarea și desfacerea alimentelor.

Pentru lucrul rapid în serie aparatul poate fi montat ușor cu două şuruburi în poziție
verticală pe un stativ metalic masiv de masă. Aparatul este format dintr-un șurub 1 prevăzut cu
un canal C de ghidare, o piulită 2, o cămașă 3 de cauciuc, o falcă 4 inferioară prevăzută cu patru
șuruburi 5,6,7și8, două găuri O1 și O2 și un senzor 9 de deplasare, o falcă superioară 10, o celulă
11 dinamometrică electronică, două șuruburi 12 și 13 de ghidare, o piuliță 14 peste care este
turnat un corp 15 sferic din cauciuc, două şuruburi 16și17 randalinate pentru montarea unor
dispozitive specifice de încercare, două șuruburi 18și19 randalinate pentru montarea pe un stativ
20 metalic prevăzut cu patru suporturi 21 de cauciuc, doi conectori electrici 22și 23, o unitate 24
electronică și o unitate 25 de calcul.

32. Descrieti un texturometru echipat cu un dispozitiv pentru determinarea

adezivității unui aliment la un suport.

Dispozitivul folosit pentru determinarea adezivității alimentului cercetat la un substrat se

montează cu patru șuruburi în poziție verticală pe batiul unei mașini universale de încercare a
texturii alimentelor și este format dintr-un cilindru metalic ce conține în interior un element
Peltier alimentat de la o sursă de curent continuu comandată de un senzor de temperatură, un
regulator electronic de temperatură și un calculator.

Elementul Peltier este invelit în partea inferioară de o izolatie termică, iar în partea
superioară face contact cu o placă din tablă de cupru pentru acumularea de căldură (frig) și
mărirea vitezei de transfer spre partea superioră plană a cilindrului metalic pe care se întinde sub
forma unui film sau sub forma unui strat semisolid uniform alimentul cercetat care este supus
unor solicitări de de tracțiune prin intermediul unui disc metalic, înfiletat pe sistemul de
deplasare al mașinii universale de încercare a texturii alimentelor.
 După inițierea încercării se înregistrează automat, prin sistemul de solicitare și sistemul
senzorial proriu al mașinii universale de determinare a texturii, sistem format la rândul lui dintr-o
celula dinamometrică electronică, un motor , un surub de avans, un reductor de turație și un
senzor rotativ incremental de deplasare.

In partea inferioară dispozitivul mai dispune de o taviță metalică destinată preluării

excesului de aliment cercetat în vederea împiedecării scurgerii acestuia pe batiul mașinii
universale de încercare a texturii alimentelor.

33. Descrieti un texturometru portabil

Texturometrele portabile sunt aparate mobile de teren cu ajutorul carora se pot realiza
încărcări cu forţe de maxim 1 kN. Texturometrele portabile pot fi cu aplicarea manuala a sarcinii
asu cu aplicarea automata a acesteia. Din cauza vitezei neuniforme de aplicare a fortei de
solicitare a alimentului primele au performante mai reduse decât cele cu aplicarea automata a
sarcinii.

Determinării elasticității și a fracturabilității unui aliment solid casant, cu două fețe plan
paralelle și de grosime relativ mică, (Fig.4) In vederea determinării elasticității și a
fracturabilității unui aliment (26) solid casant, cu două fețe plan paralelle și de grosime relativ
mică, este folosită o structură, figura 16a, formată dintr-o placă (27) cu două puncte de sprijin
montată pe falca (4) inferioară cu piuliță (16) randalinată și o prismă (28) fixată pe falca (10)
superioară cu piulița (17) randalinată, elasticitatea alimentului determinîndu-se din panta
caracteristicii forță F- săgeata f de încovoiere, figura 16b, și din valoarea forţei elastice Fel , iar
fracturabilitatea din valoarea forței Fmax înainte de rupere, sesizată automat de valoarea zero a
derivatei forței F în funcție de săgeata f de încovoiere:
 Dispozitivare pentru determinarea elasticității și a fracturabilității alimentelor de grosime
mică (a) si caracteristica de încercare (b). 4-falcă inferioară, 10-falcă superioară, 11-celulă
dinamometrică electronică, 16,17,-şuruburi randalinate, 26- aliment solid casant , 27-placa, 28-
prismă, O2 –gaură,

34. Descrieti câțiva parametrii de textura care pot fi determinați cu un texturometru

portabil

Parametrii : elasticitate, adezivitate, fracturabilitate, masticabilitate dar și o serie de

caracteristici mecanice precum: rezistența la compresiune, rezistența la zdrobire,
comportarea la încovoiere și rezistența la incovoiere, rezistența la forfecare, comportarea
vîsco-elastică, comportarea vîsco-plastică, comportarea și rezistenta la extrudare.