Analiză Instrumentală

Curs 4
 CROMATOGRAFIA
• Analiza cromatografica include mai multe metode de
separare si totodata de analiza a componentilor
amestecului din proba.
• Separarea speciilor chimice dintr-un amestec se
petrece în coloana cromatografica, piesa cheie a
întregii metode. Faza mobila,– se scurge continuu,
cu viteza constanta, prin interstitiile fazei stationare,
adeseori poroase, provoacă migrarea, cu viteze
diferite, a celor n componenti ai amestecului de
separat de-a lungul coloanei.
• Spalati de eluent, o parte din componentii probei migreaza apoi
prin coloana cu viteze diferite. Acest lucru se datoreaza
interactiunilor fizice specifice, dintre moleculele probei si faza
stationara (nu orice molecula poate migra pe orice faza stationara).
Efectul, este numit retenție si aceasta provoaca o asa-numita
migrare diferentiata.
• Adica moleculele migreaza în grupuri, în fiecare grup existând doar
molecule de acelasi fel. Aceasta face posibila sesizarea pe rând a
componentilor, la parasirea coloanei cromatografice de catre un
detector care este un analizor fizico-chimic, sensibil la mai multi (în
mod ideal la oricare) dintre speciile moleculare ce traversează
coloana ceomatografică. Detectorul dă un semnal proportional cu
masa sau cu concentratia solutiei de component în faza mobila. Intr-
o exprimare plastică se poate spune că detectorul "marcheaza"
trecerea fiecareia din substantele ce compun initial amestecul
analizat în mod similar cu un sistem Video care înregistreaza
trecerea liniei de sosire de către concurenti în atletism.
In cazul unei cromatograme distingem urmatoarele
elemente de bază

• Peak- urile cromatografice -In acest sens

inălţimea peak-ului sau suprafaţa lui
reprezintă o măsură a concentraţiei speciei
chimice şi timpul de sosire la detector
( denumit timp de retenţie) reprezintă o
caracteristică a naturii speciei. In sens pur
grafic o cromatogramă este asemănătoare cu
o spectrogramă.
 CLASIFICAREA TEHNICILOR
CROMATOGRAFICE
• S-au realizat numeroase variante ale metodei
cromatografice, diferind unele de altele în primul
rând prin natura fazei mobile, dar si a celei
stationare. Astfel se distinge:
1. cromatografia de gaze (GC) când faza mobila
este un gaz;
2. romatografia de lichide (LC) când faza mobila
este un lichid
3. cromatografia cu fluide supracritice la care faza
mobila este un lichid aflat peste temperatura
critica.
 CROMATOGRAFIA DE GAZE
• Prin cromatografie de gaze pot fi anlizate toate amestecurile de
lichide gaze sau solide care pot fi trecute sau există în stare
gazoasă şi care nu se descompun la încălzire în alte specii chimice.
Modul cel mai uzual de analiză este acela în care amestecurile
supuse analizei sînt în stare lichidă din care sînt aduse în stare
gazoasă prin evaporare.
• Singura restrictie pentru folosirea analizei cromatografice gazoase
este la substanţele la care temperatura de vaporizare este mai
mare decît temperatura de descompunere a substantelor de
analizat rezultind alţi compuşi decît cei supuşi analizei. In aceste
cazuri Înainte de introducerea probei în cromatograf se pot realiza
niste derivati (compusi noi), volatili, utilizând anumite reactii
chimice specifice, procedeu denumit derivatizare. Uşurinta cu care
se pune la punct o analiza noua, sensibilitatea sa, posibilitatea de
automatizare precum si largile posibilitati de aplicare sunt
avantajele principale ale acestei metode.
• La cromatografia cu gaze proba este evaporată la
intrarea în coloana cromatografică fie direct la
capătul acestei fie într-un dispozitiv special plasat tot
la intrarea în coloană. Separarea de-a lungul
coloanei (eluţia) are loc cu ajutorul unui gaz
purtător care spre deosebire de cromatografia de
lichide nu interacţionează cu faza mobilă , singurul
lui scop fiind acela de agent de transport a speciilor
chimice din amestec prin coloană. Începuturile
Cromatografiei de gaze sînt legate de coloane cu
umplutură în care se transfera amestecul de
substanţe gazoase după ce în prealabil erau
evaporate spontan într-un injector încălzit
 Aparate folosite în
gazcromatografia de gaze

• Un gazcromatograf respectă schema bloc din

figura avînd particularităţi specifice pentru
analiza unei faze gazoase schema lui de
principiu arată ca în figura
• Schema de principiu a unui gazcromatograf. 1-butelie de gaz purtător 6-
seringă de injecţie pentru substanţe de analizat în stare iniţială lichidă, 7-
dispozitiv de evaporare rapidă , 8-cuptor termostatat de încălzire, 9-
coloană cromatografică tubulară, 10- detector, 11- amplificator electronic,
12- sistem electronic de achiziţie prelucrare şi afişare date, 13 – calculator
 Alimentarea cu gaz purtător
• Gazul purtător trebuie să fie inert din punct de vedere chimic.
Din acest punct de vedere intră în discuţie gazele inerte,
hidrogenul, azotul şi bioxidul de carbon. Natura gazului
utilizat depinde de tipul de detector folosit , iar acesta
depinde la rîndul lui de mai mulţi factori dar în principal de
clasa de substanţe analizate. Gazele purtătoare de înaltă
puritate sînt preluate de regulă din butelii speciale de înaltă
presiune prevăzute cu reductoare de presiune ce asigură
presiuni de intrare cuprinse între 1,5 şi 3 ata, dar pot fi
produse şi pe loc cu generatoare speciale ( hidrogen, azot). Pe
traseul gazului purtător se găseşte un debitmetru electronic
precum şi o sită moleculară pentru reţinerea vaporilor de apă
şi a eventualelor impurităţi solide de dimensiuni mici.
 Sistemul de injecţie
• Caracteristicile sistemului de injecţie asigură în mare
parte calitatea analizelor cromatografice, fiind
responsabile de lăţirea de bandă a peak-urilor. Un
sistem performant de injecţie trebuie să asigure
injecţia în timp scurt a unor cantităţi extrem de mici
de subsatanţă de analizat numai aşa sînt asigurate
peak-uri înguste la bază. Extragerea probei se face
dintr-un minirecpient cilindric de sticlă aşezat pe
suportul mobil a autosamplerului prin intermediul
unei microseringi speciale acţionată automat.
 Coloane cromatografice
• Termenul de coloană cromatografică este
oarecum impropriu pentru cromatografia de
gaze, el provine incă din timpul în care se
foloseau coloane cu umplutură de lungimi
rezonabile care încăpeau în gazcromatograf
sau care erau montate în poziţie verticală
lîngă aparat avînd o termostatare concentrică.
Diametrul interior al coloanelor cu umplutură
pentru gazcromatografie este de 4,6 mm, 3,18
mm sau la aşa numitele coloane “micro”
• Acest tip de coloane este astăzi extrem de rar folosit
din cauza faptului că au o capacitate de separare
redusă şi o rezoluţie slabă. Astăzi sînt folosite cu
precădere coloane capilare care se prezintă sub
forma unor tuburi metalice de cupru , oţel inoxidabil
sau din sticlă cele din urmă fiind trase într-un film de
poliamidă sau de aluminiu pentru a le mări
rezistenţa mecanică la incovoiere. “Coloanele
capilare ” sînt goale, au diametre interioare
submilimetrice şi lungimi de zeci de metrii putînd
depăşi şi o sută de metri. Coloanele capilare au
capacitate de separare şi rezoluţie mare în schimb
din cauza cantităţilor extrem de mici de substanţă
analizată au au o limită de detecţie scăzută şi un
timp de analiză mai ridicat.
 Cuptoare de termostatare
• Temperatura coloanei este un parametru
esenţial pentru gazcromatografie deoarece
ea provoacă practic gradientul de presiune ce
transportă gazul prin coloană. Creşterea
Temperaturii duce la creşterea exponenţială a
presiunii amestecului gazos care la rîndul ei
duce la creşterea vitezei de migrare reducînd
sensibil timpul de retenţie. În general se
consideră că o creştere atemperaturii cu cca
300C duce la reducerea la jumătate a timpului