Cromatografia

Cîrdei Larisa-Lenuța
Dumitriu Elena-Alina
BFKT, an II
Cromatografia

• Cromatografia este o metoda de separare si analiza a

substantelor chimice din amestecuri,care se bazeaza pe
interactiunea diferentiata a doi sau mai multi compusi de
separat (numiti soluti) cu doua faze cromatografice: faza
mobila si faza stationara.
• Principalele avanteje pe care le prezinta
cromatografia ca metoda de separare sunt:
• Permite separarea, identificarea si dozarea cantitativa
simultana a componentelor unui amestec.
• Se poate aplica unui numar foarte mare de produse, practic
orice compus organic putând fi separat printr-o metoda
cromatografica
• Sensibilitatea metodelor cromatografice este extrem de
ridicata, ceea ce înseamna ca necesita doar cantitate foarte mica
de proba. În acelasi timp însa se pot aplica si la scara preparativa.
Durata analizei este redusa, comparativ cu alte metode
de analiza ale amestecurilor complexe.
 Istoric
• Cromatografia a fost initiata în 1901 de botanistul rus Tswet.
Denumirea de cromatografie pe care a dat-o acestei metode
provine de la faptul ca initial a folosit-o pentru separarea unor
coloranti (chromos = culoare, graphos = scriere în limba
greaca).
• Cromatografia pe coloane cu gel a fost initiata în 1959 de
Porath si Flodin, iar cea de bioafinitate se utilizeaza din 1967.
Cromatografia de lichide moderna pe coloana, numita de
înalta performanta sau de înalta presiune (HPLC) poate fi
datata la începutul anilor 1960 si se bazeaza pe lucrarile lui
Csaba Horváth, efectuate la Univesitatea Yale.
Principiul separarii cromatografice
• Principiul de baza al separarii cromatografice consta în
distributia inegala a componentelor unui amestec între faza
mobila si faza stationara. Acest amestec strabate sistemul
cromatografic, fiind antrenat de catre faza mobila. Distributia
inegala este determinata fie de afinitatea diferita a
componentelor amestecului fata de cele doua faze, fie de
capacitatea diferita de a difuza în acestea. Acest principiu este
ilustrat în Figura 1.1, pe un exemplu din cromatografia de gaze
pe coloane capilare. Aceste coloane se caracterizeaza prin
faptul ca faza stationara se gaseste depusa în strat foarte
subtire pe peretii coloanei.
•
• Moleculele celor doi compusi, 1 si 2 care se gasesc în
momentul initial ametecate, într-un volum restrâns, vor avea
tendinta de a se transfera continuu din faza mobila în faza
stationara si invers, din cauza agitatiei termice. Deoarece
moleculele compusului 2 au o afinitate mai mare fata de faza
stationara, ele vor fi mai puternic retinute în aceasta faza.
Drept urmare, dupa un anumit interval de timp se va înregistra
o ramânere în urma a acestei componente, comparativ cu
componenta mai slab retinuta 1. Trebuie remarcat faptul ca
aceasta separare
are loc în timpul
deplasarii în
coloana, deci este
in proces dinamic.
 Clasificarea metodelor cromatografice
Exista o serie de criterii pe baza carora se poate face o
clasificare a metodelor cromatografice: mecanismul separarii,
natura fazelor cromatografice, configuratia sistemului
cromatografic, etc.
• 1. Clasificarea în functie de mecanismul separarii
• 1.1. Cromatografie de adsorbtie
• 1.2. Cromatografie de repartitie
• 1.3. Cromatografie cu faze chimic legate
• 1.4. Cromatografie de schimb ionic
• 1.5. Cromatografie de excluziune
• 1.6. Cromatografie de afinitate
• În functie de mecanismul separarii, metodele cromatografice se clasifica în:
• - Cromatografie de adsorbtie, în care fenomenul principal care sta la baza
separarri este adsorbtia, iar afinitatea componentelor pentru cele doua faze este
în functie de coeficientii lor de adsorbtie.
• - Cromatografie de repartitie, în care fenomenul care determina separarea
este extractia si separarea componentelor se face în functie de diferenta dintre
coeficientii lor de repartitie între cele doua faze.
• - Cromatografie cu faze chimic legate, care este intermediara între
cromatografia de adsorbtie si cea de repartitie, fiind o combinare a acestora.
• - Cromatografia de schimb ionic, care are la baza interactiunile
electrostatice si difuzia, iar separarea componentelor se face în functie de
sarcinile lor electrice, constantele de disociere si diametrul efectiv al ionilor.
• - Cromatografia de excluziune (numita si cromatografie pe gel), în care
fenomenul principal este difuzia, iar separarea se face în functie de marimile
efective ale moleculelor componentelor.
• - Cromatografia de bioafinitate, în care separarea are loc datorita unor
interactiuni biochimice specifice cu asa-numitele grupari de afinitate.
•
• Trebuie mentionat ca în practica cromatografica se întâlnesc si
variante intermediare sau mixte între aceste tipuri principale si
ca exista si alte tipuri de cromatografie, care sunt însa mai
putin uzuale.
• 2. Clasificarea în functie de natura fazelor cromatografice
• 2.1. Cromatografie de gaze
• 2.1. Gaz-lichid (GLC)
• 2.2. Gaz-solid (GSC)
• 2.2. Cromatografie de lichide
• 2.1. Lichid-lichid (LLC)
• 2.2. Lichid-solid (LSC)
• Cromatografie cu fluide supercritice (SFC)
• În functie de starea de agregare a fazei mobile, avem trei tipuri
de cromatografie: gazoasa, lichida si cu fluide supercritice.
Fiecare dintre acestea se subîmparte în functie de natura fazei
stationare, care poate fi solida sau lichida. În cazul
cromatografiei cu fluide supercritice în denumire nu se face
referire la natura fazei stationare. Mai trebuie precizat ca în
cazul în care faza stationara este lichida, ea trebuie fixata pe
un suport solid corespunzator, în general un material poros.
• 3. Clasificarea în functie de configuratia sistemului cromatografic
• Cromatografie pe coloana
• Cromatografie pe coloane clasice (cu umplutura)
• Cromatografie pe coloane capilare
• Cromatografie planara
• Cromatografie în strat subtire
• Cromatografie pe hîrtie
• În functie de configuratia sistemului cromatografic, avem
cromatografie pe coloana si cromatografie planara. Cromatografia
pe coloana cuprinde cromatografia pe coloane clasice (cu
umplutura) si cromatografia pe coloane capilare (numite si coloane
tubulare deschise). Cromatografia planara cuprinde la rândul ei
cromatografia pe hârtie si cromatografia în strat subtire.
Schema de principiu a cromatografului

1 - rezervor faza mobila

2 - dispozitiv de reglare si
masurare a debitului
3 - dispozitiv de introducere a
probei
4 - coloana cromatografica
5 - detector
6 - înregistrator sau integrator
• Faza mobila care se gaseste într-un rezervor de faza mobila 1
trece printr-un dispozitiv de masurare si reglare a debitului 2,
apoi ajunge în dispozitivul pentru introducerea probei 3. Aici
are loc preluarea probei de catre faza mobila, proba fiind în
continuare transportata prin coloana cromatografica 4, unde
are loc separarea componentelor. Coloana 4 se gaseste în mod
uzual într-o incinta termostatata (cuptor în cazul
cromatografiei de gaze) pentru ca analiza sa se desfasoare la o
temperatura stabilita. Componentele separate ajung în
detectorul 5, unde fiecare componenta este pusa în evidenta
sub forma unui semnal distinct. Aceste semnale sunt
înregistrate de un înregistrator 6 sau reprezinta semnalul de
intrare al unui sistem de achizitii de date (integrator sau
calculator) care permite prelucrarea si stocarea rezultatelor.
• Diagrama care reprezinta rezultatul analizei cromatografice se
numeste cromatograma. Ea este înregistrata în general ca o
functie a intensitatii semnalului detectorului în raport cu
timpul. Semnalul corespunzator fiecarei componente care
apare în cromatograma se numeste pic cromatografic, iar aria
picului este proportionala cu concentratia componentei
respective. În cazul cromatografiei planare, cromatograma
este chiar placa sau hârtia
pe care a avut loc analiza,
iar componentele sunt
evidentiate sub forma
unor spoturi.
Vă mulțumim pentru atenție!