BIOSENZORI

Biosenzorii reprezintă sisteme biologico - electronice selective integrate ,

formate dintr-un receptor biologic activ, un traductor şi un sistem electronic de
amplificare, prelucrare şi afişare date. Receptorul biologic activ furnizează informaţii
analitice specifice ce permit recunoaşterea unei anumite specii biologice sau chimice
dintr-un amestec complex ce compune materia analizată, urmată de determinarea
cantitativă sau semicantitativă a acesteia. Receptorul biologic activ al biosenzorului
poate fi format din enzime, anticorpi , microorganisme, lektine, aptamer, DNA şi
tesuturi umane sau animale imobilizat pe un suport, figura 1.

Fig.1. Schema de principiu a unui biosenzor

În urma interferenţei dintre receptorul biologic activ şi substanţa de analizat rezultă

modificări ale soechiometriei reactanţilor şi produselor de reacţie care provoacă la
rîndul lor, în funcţie de sistemele biologice active folosite, evoluţia proporţională ale
valorilor unor mărimi fizico- chimice precum : sarcină electrică, absorbţie/ emisie
fotonică, temperatură, indice de refracţie, grosime de strat, valori care sînt
convertite cu traductoare de tip: amperometric, pH-metric, detector fotometric, termic,
refractometric, piezooscilator , rezonator plasmonic în semnale electrice proportionale
cu concentraţia speciei urmărite în materia analizată. In figura 2 este reprezentată
schematic această fenomenologie

1
Fig.2. Schema conversiei concentraţiei, masei sau grosimii de strat a unei specii chimice sau biologice
într-o mărime electrică proporţională prin intermediul unei structuri biologic active şi a unui traductor
adecvat

Sistemele de tip biosenzorii sînt realizări relativ recente, cu tendinţă de creştere rapidă,
ce permit determinări analitice cantitative rapide, ieftine şi in situ, suficient de precise,
a căror selectivitate sensibilitate şi limită de detecţie depind de receptorul biologic
folosit ultimelele caracteristici avînd valori deosebit de ridicate . Biosenzorii nu folosesc
la determinări reactivi liberi, generează cantităţi infime de deşeuri chimico- biologice
care sînt uşor colectate şi distruse. Un biosenzor este reutilizabil şi ca atare poate fi
folosit pentru un număr mare de analiize. De regulă receptorii biologici activi sînt de
unică utilizare dar există şi situaţii în care din motive de cost sînt păstrate suporturile
şi regenerate componentele active. Aplicaţiile de bază pentru biosenzori sînt în
domeniul medicinei, a problematicii de mediu, a industriei farmaceutice, a industriei
alimentare şi a biotehnologiei. Determinările experimentale cu biosenzori sînt simple
şi nu necesită cunostiinţe de specialitate avansate ci numai parcurgerea a mai multor
etape , după cum urmează :
1 - pornirea aparatului
2 - ataşarea receptorului biologic la sistemul electronic, urmată de recunoaşterea
automată a acestuia de către sistemul electronic precum şi de validarea
(invalidarea) acestuia
3 - dozarea unui anumit volum sau cantităţi din analit pe sistemul biologic activ
4 - transformări chimico- biologice între materia analizată şi sistemul biologic activ cu
generarea de produşi de reacţie specifici .
5 - transformarea, pe baza unor dependenţe fizico chimice specifice a cantităţii
produselor de reacţie rezultate pe receptorul biologic activ , într- un semnal electric
proporţional cu concentraţia specieiei urmărite .
6 - procesarea datelor şi afişarea electronică a rezultatului măsurătorii

2
7 -îndepărtarea şi colectarea receptoarelor biologic active folosite la determinare în
scopul dezafectării chimico – biologică ulterioare a acestora şi pregătirii sistemului
pentru o nouă măsurare.
Pentru aducerea componentelor biologice active în apropierea nemijlocită a
traductorului, a asigurării unor productivităţi mari la determinări precum şi pentru
asigurarea unor condiţii optime de reacţie şi de conservare în timp a acestora , sînt
folosite suporturi solide şi diferite metode de imobilizare a componentelor biologic
active pe acestea precum: adsorbţie, absorbţie, gelificare, lipire, legare în reţea,
realizarea de legături covalente. Metoda de imobilizare trebuie să asigure o legare
bună a componentelor biologice active de suportul solid astfel încît acesta să nu
difuzexe în materia de analizat dar să rămînă totodată suficient de activ la reacţia cu
materia analizată. Receptorii biosenzorilor cu componentele biologice active
imobilizate pe suprafaţă acestora se păstrează în cutii închise şi au termene de
valabilitate, inscripţionate pe cutie, ce trebuiesc respectate. In domeniul biosenzorilor
sînt încadraţi oarecum greşit şi alţi senzori ce nu au material biologic activ dar sînt
folosiţi în schimb pentru deterinarea selectivă a concentraţiei unui component în cadrul
unor procese biologice. In tabelul 1 sint prezentaţe căteva specii chimice şi biologice
importante ce pot fi determinate pe cale biosenzorială,

Tab.1. Detecţie biosenzorială pentru diferite specii chimice şi biologice împreună cu senzorul
corespunzător

nr. Specia chimică Senzorul folosit

crt. sau biologică
1 Glucoză biosenor amperometric
2 Uree biosenor potenţiometric
3 Lactoza biosenor amperometric
4 Sodiu electrod de sticlă ion -selectiv
5 Potasiu electrod de schimb ion -selectiv
6 Calciu electrod de sticlă ion -selectiv ionofor
7 Oxigen senzor cu stingere de fluorescenţă
8 pH electrod de sticlă ion -selectiv
9 Penicilină biosenor potenţiometric
10 Colesterol biosenor amperometric
11 Hepatita B chemoluminiscenţă - immunoassay
12 Candida Albicans piezobalantă - immunoassay

Biosenzori electrochimici

Sînt deosebit de performanţi, au aplicaţii largi şi se bazează pe detecţie

electrochimică de tip amperometric sau de tip potenţiometric.

3
 Detecţia amperometrică este potrivită pentru detecţia unor produse de reacţie
sau de metabolism care se oxidează respectiv se reduc uşor. La metoda
amperometrică este măsurat curentul electric a unei celule miniaturale de electroliză
(aceasta formează sistemul biosenzorial) , alimentată la o tensiune electrică
constantă. Conform legii lui Faraday masa m a unei specii chimice descărcată la un
electrod al celulei electrochimice într-un timp t este proporţională cu curentul de
electroliză I şi cu constanta electrochimică k :

m  k  I t (2)

Una din aplicaţiile cele mai cunoscute ale detecţiei amperometrice la biosenzori o
reprezintă biosenzorul de glucoză, fiind folosit la ora actuală în medicină pentru
determinarea in situ a glucozei din sînge la diabetici şi la sportivi . Senzorul de glucoză
are ca material biologic activ enzima oxidoreductază folosită pentru biocataliza
reacţiei de oxidare a glucozei cu oxigenul din aer cu obţinerea de gluconolactonă şi
de peroxid de hidrogen (H2O2) . Receptorul biologic activ pentru analiza rapidă a
sîngelui se prezintă sub forma unor fîşii de plastic de unică utilizare ce dispun la un
capăt de doi electrozi lamelari miniaturali între care se găseşte depusă
oxidoreductază sub formă de gel uscat iar la celălalt capăt fîşia dispune de pini
electrici de conexiune cu sistemul electronic. La depunerea unei picături de sînge pe
zona acoperită de oxidoreductază are loc reacţia :

(1)

Peroxidul de hidrogen este deosebit de reactiv şi se descompune electrozii celulei

electrochimice în compunerea căreia mai intră şi o sursă de tensiune constantă
asigurată de partea electronică şi un circuit de amplificare şi măsurare a intensităţii
curetului electric ce curge prin celula de electroliză, intensitate proporţională cu
cantitatea de peroxid de hidrogen descompus şi implicit cu cantitatea de glucoză din
sîngele analizat. Conversia valorii intensităţii curentului electric din celulă cu valorile
de concentraţie de glucoză din sînge, precum şi afişarea automată a rezultatelor este
realizată de partea electronică a aparatului. Determinarea este semicantitativă şi
acoperă un domeniu de la 20–500 mg/dl, se consideră că la concentraţii <60 mg/dl
indicaţia este marcată de erori destul de ridicate, motiv pentru care nu este indicată
determinarea glucozei prin această metodă în domeniul acestor concentraţii. La om
se consiteră un metabolism glucozidic normal la valori cuprinse între 85 şi 110 mg/dl ,
un metabolism modificat la valori cuprinse între şi un metabolism diabetic la valori
de peste 126 mg/dl. Pe lîngă determinarea glucozei din sînge asemenea sisteme
biosenzoriale sînt folosite pentru determinarea concentraţiei fenolilor, polifenolilor
flavonoizilor, precum şi pentru dezvoltarea de substanţe cu acţiune antioxidanţă. Mai
4
jos sînt prezentate exemple de biosenzori uzuali ce folosesc drept catalizator diferite
enzime , rezultatul fiind obţinerea de apă oxigenată, ce se gaseste în raport
stoechiometric cu specia analizată, fiind determinată pe cale amperometrică şi
convertită de partea electronică în unităţi de concentraţie a speciei analizate

1.   D  Glucoza  O2 Glucozoxid
aza    Gluconolactona  H 2 O2 (3)

2. Colesterol  O2 Colesterol
  oxidaza
 Colestenon a  H 2 O2 (4)


3. Glutamate  O2 D Glutamatoxidaza
 Oxiglutara t  NH 3  H 2 O2 (5)

4. Lactate O2 Lactatoxid
 aza
 Piruvat  H 2 O2 (6)

5. Piruvat  HPO4 Piruvatoxi

  daza
 Acetilfosf at  CO2  H 2 O2 (7)

Detecţia potenţiometrică este folosită la produse ionice . Determinarea

cantitativă a ionilor se face pe baza potenţialului electric determinat la un electrod de
măsură. Spre deosebire de senzorii pe bază de detecţie amperometrică cu sezorii
potenţiometrici pot fi detectaţi produse enzimatice active ca element senzorial fiind
folosit un electrod de pH sau un electrod ion selectiv . În ultimul timp asemenea aplicaţii
au dus la miniaturizări extreme prin combinarea elementelor constructive ale
tranzistoarelor ion –selectivi cu efect de cîmp (ISFET) sau a tranzistoarelor de tip
electrolit/izolator/semiconductor (EIS) cu structuri enzimatice fiind posibilă combinarea
mai multor biosenzori în matrici miniaturale cu posibilitatea urmăririi paralele şi
concomitente a mai multor parametrii. Un alt mare avantaj al biosenzorilor otenţiometrici
îl reprezintă şi faptul că la electrozi nu iau naştere produşi de reacţie. De regulă sînt
folosite enzime care hidrolizează substratul produsele de hidroliză fiind pH- active .
Pe această bază se determină urme de penicilină , sulfoxizi de cisteină , glucozide
cianogene ş.a.

Exemple constructive de biosenzori electrochimici

Biosenzor enzimatic amperometric şi conductometric

Biosenzorul enzimatic descris în continuare foloseşte drept catalizator

enzime de tip oxidază şi este destinat determinării rapide şi in situ a concentraţiei
unor specii chimice sau biologice.

5
 In vederea determinării rapide şi in situ a concentraţiei sau a masei unor specii
chimice sau biologice sînt folosiţi la ora actuală biosenzori care reprezintă sisteme
biologico - electronice selective integrate , formate dintr-un receptor biologic activ,
un traductor şi un sistem electronic de amplificare, prelucrare şi afişare date.
Receptorul biologic activ dă informaţii analitice specifice ce permit recunoaşterea şi
determinarea cantitativă sau semicantitativă a unei anumite specii biologice sau
chimice dintr-un amestec complex ce compune materia analizată, componenta
biologică activă a receptorului putînd fi formată dintr-o enzimă, un anticorp, ADN, sau
chiar din celule întregi. In domeniul enzimatic reprezentativi sînt biosenzorii care
folosesc drept componenta biologică activă enzime de tip oxidaze care catalizează
reacţia specifică de transformare a speciei urmărite în produs de reacţie de tipul celor
descrise de relaţiile III.5-III.7. La toate aceste reacţii rezultă pe lîngă produsul de
reacţie specific şi apă oxigenată care se determină cantitativ pe cale amperometrică,
cantitatea de apă oxigenată generată în reacţie şi consumată în electroliză fiind
stoechiometric proporţională cu concentraţia speciei analizate, deci o măsura a
acesteia. Cel mai reprezentativ biosenzor enzimatic este cel de glucoză folosit la scară
largă pentru determinarea glucozei din sînge la diabetici şi la sportivi în acest scop
fiind necesară o singură picătură de sînge ce se aduce pe un suport de plastic de
unică utilizare pe care se găsesc doi electrozi si o depunere uscata a unui gel ce
conţine o cantitate de glucozoxidază dozată în aşa fel încît să poată cataliza glucoza
din picătura de sînge în cîteva secunde în gluconolactonă şi apă oxigenată. Aplicarea
unei tensiuni continue constante din partea electronică celor doi electrozi face ca prin
intermediul curentului de electroliză şi a legii lui Faraday să se determine cantitatea de
apă oxigenată generată şi care la rîndul ei este o măsură a masei, şi prin aceasta a
concentraţiei, glucozei din picătura de sînge transformată integral în glucozoxidază.
La ora actuală există cereri mari de biosenzori industriali şi medicali atît pentru
glucoză , cît şi pentru alte specii de tipul celor arătate în reacţiile de mai sus . Din
păcate profitul înregistrat cu folosirea chitului biologic de unică utilizare este atit de
mare încît producătorii de biosenzori s-au orientat cu toţii spre această formă de
aplicaţie. Profitul înregistrat cu producţia şi distribuţia acestor chituri este însă atît de
mare încît la cumpărarea unui număr de la o sută de unităţi în sus partea de
electronică este oferită drept cadou. Constatînd că partea electronică este de lungă
utilizare şi că vînzările scad , producătorii acestui segment fac presiuni asupra
producătorilor de chituri biologice determinîndu-i să nu accepte unităţi electronice
universale şi să schimbe la cicluri tot mai mici de timp tipul de cipuri specifici produşi,
fiecare nou tip de cip necesitînd altă parte electronică .
Problema tehnică pe care o rezolvă biosenzorul descris constă în realizarea
unui biosenzor enzimatic ce foloseşte drept catalizator enzime de tip oxidază sub
formă lichidă senzorul fiind destinat determinării rapide şi in situ a concentraţiei

6
unor specii chimice sau biologice fără folosirea unor chituri biologice de unică utilizare.
Prin folosirea acestui biosenzor se obţin următoarele avantaje:
- se obţine un biosenzor universal şi fiabil utilizabil pe termen lung la toate
- tipurile de reacţii catalizate prin enzime de tip oxidaze
- se elimină chiturile de unică utilizare şi prin aceasta scade mult preţul de cost a
- analizelor
- prin folosirea atît a metodei amperometrice cît şi a celei conductometrice , în
- cadrul aceleiaşi determinări, creşte precizia măsurătorilor
Se prezintă în continuare un exemplu de realizare a biosenzorului în legătură cu figura
3. care reprezintă o vedere în secţiune a biosenzorului, figura 4. care reprezintă o
vedere din faţă şi laterală a biosenzorului şi figura 5 care reprezintă schema de
principiu a măsurării amprometrice şi conductometrice cu biozenzorul enzimatic.

Fig.3. Vedere în secţiune a biosenzorului enzimatic. 1-corp, 2-unitate electronică de achizitie,

prelucrare şi afişare date, 3-unitate electronică amperometrică, 4-unitate electronică conductometrică, 5-
tastatură , 6-capsulă din plastic, o-soluţie de oxidază, 7-şurub, 8-reper, p-perforator, f-foliei termosudată,
c-con, 9-piulită, 10-furtun siliconic, 11-cilindru spijinit excentric, l -locas conic, 12- clichet, 13-tijă,
14,15-electrozi din platină, 16-con, 17-cupă, 18,19-contacte electrice, e-locaş, 20-clichet cu bilă , 21-
pipetă sau dozator electronic manual.

7
 Biosenzorul enzimatic conform figurii 3., figurii.4. şi figurii 5. este format dintr-un
corp 1 în care se găseşte o unitate 2 electronică de achizitie , prelucrare şi afişare
date, o unitate 3 electronică amperometrică pentru măsurarea curentului de electroliză,
o unitate 4 electronică conductometrică pentru măsurarea conductivităţii electrolitului, o
tastatură 5 pentru programarea diferitelor aplicaţii cu enzime diferite, un sistem de
dozare peristaltică pentru soluţia ce conţine o enzimă de tip oxidază compus la rîndul
lui dintr-o capsulă 6 din plastic ce conţine o soluţie o de oxidază, un şurub 7 , radalinat
la partea superioară şi cav la partea inferioară, un reper 8 prevăzut la partea
superioară cu un perforator p pentru tăierea foliei f termosudate de închidere a capsulei
6 din plastic iar la partea inferioară cu un con c şi o piulită 9 pentru strîngerea şi
etanşarea unui furtun 10 siliconic subţire prin care curge oxidaza, un cilindru 11 spijinit
excentric şi cu rotaţie excentrică, acţionat manual, prevăzut cu un locas l conic pentru
plasarea cilindrului 11 spijinit excentric pe poziţia obturat a furtunului 10 , un clichet 12
cu un arc de compresie şi o bilă în corpul 1 se mai găseşte cuplată prin apăsare o
tijă 13 prevăzută la partea inferioară cu doi electrozi 14,15 semicirculari din platină
pentru măsurare amperometrică şi conductometrică , un con 16 perforat pentru fixarea
şi strîngerea furtunului 10, o cupă 17 detaşabilă prin desfiletare ce constituie camera
de reacţie şi la partea superioară

8
Fig.4. Vedere din faţă şi laterală a biosenzorului enzimatic 1-corp, 2-unitate electronică de
achizitie , prelucrare şi afişare date, 3-unitate electronică amperometrică, 4-unitate electronică
conductometrică, 5-tastatură, 6-capsulă din plastic, o-soluţie de oxidază, 7-şurub, 8-reper, p-
perforator, f-foliei termosudată, c-con, 9-piulită, 10-furtun siliconic, 11-cilindru spijinit excentric,
l-locas conic, 13-tijă, 14,15-electrozi din platină, 16-con, 17-cupă, 21-pipetă sau dozator
electronic manual.

cu două contacte 18, 19 şi un locaş e de fixare elastică a tijei 13 prin intermediul unui
clichet 20 cu bilă şi arc de compresie , reperul 21 este extern biosenzorului , poate
fi o pipeta sau un dozator electronic manual, şi foloseşte pentru dozarea precisă a
unui anumit volum prescris din soluţia de analizat în cupa 17 ce constituie camera de
reacţie a biosenzorului.
Modul de lucru cu biosenzorul este următorul : se desfiletează la maxim
şurubul 7 randalinat şi cav după care se întoarce aparatul cu 180 0 faţă de poziţia
normală de lucru, se aşează capsula cu oxidaza în cavitatea şurubului 7 după care
acesta se strînge cu mîna pînă cînd este opusă o rezistenţă mecanică sensibilă ceea
ce înseamnă că folia termosudată a capsulei 6 a fost perforată de cuţitul p al
reperului 8 iar gîtul capsulei 6 a realizat etanşarea cu reperul 8 după care se întoarce

9
din nou biosenzorul în poziţia de lucru şi se desfileteaz cupa 17 detaşabilă de pe
tija 13, se execută cîteva rotaţii complete spre dreapta a cilindrului 11 spijinit excentric
pînă cînd pe conul 16 perforat apare o picătură de oxidază. După aceste operaţii se
înfiletează la loc cupa 17 se mai execută o rotaţie completă a cilindrului excentric în
vederea dozării , prin sistemul peristaltic, a volumului necesar de oxidază în cupa 17
cu

Fig.5. Schema de principiu a măsurării amprometrice şi conductometrice cu biozenzorul enzimatic. 2-

unitate electronică de achizitie, prelucrare şi afişare date, 3-unitate electronică amperometrică, 4-unitate
electronică conductometrică, 10-furtun siliconic‚14,15-electrozi din platină, 17-cupă, 21-pipetă sau
dozator electronic manual.

oprirea cilindrului 11 spijinit excentric pe poziţia de opturare completă a futunului

siliconic, pozitie sesizată prin săgeata indicatoare de pe butonul de rotire dar şi prin
clic-ului bilei clichetului 12. Urmează dozarea în cupa 17 a volumului prescris pentru
specia de analizat cu virful unei pipete 21 de dozare sau a unui dozator electronic
manual după care aparatul se ţine în poziţie verticalşă şi se urmăreşte afişajul digital.
Declanşarea reacţiei catalizate duce la apariţia pimelor cantităţi de apă oxigenată, un
prag minim al concentraţiei acesteia provoacă iniţierea măsurătorilor amperometrice şi
conductometrice, acestea desfăşurîndu-se în mod alternativ prin comutare electronică
automată. După 20 secunde este afişată valoarea concentraţiei rezultată din media a
zeci de măsurători amperometrice şi conductometrice prelucrate statistic de
microprocesorul biosenzorului. Volumul unei capsule de oxidază ajunge pentru sute de
determinări, între două determinări cu aceeaşi oxidază nu este necesară decît
spălarea sub jet de apă a a cupei 17. La schimbarea oxidazei se spală tot traseul
folosind în acest scop o capsulă cu apă bidistilată care se fixează, precum s-a descris
deja, pe corpul 1 al biosenzorului şi se execută mai multe rotaţii complete a cilindrului
11 sprijinit excentric în vederea pompării apei prin circuit. In unele situaţii este necesară

10
înlocuirea furtunului 10 siliconic , aceste situaţii apar la aplicaţii specifice unde
volumul de oxidaze dozat este diferit faţă de aplicaţia precedentă, acest lucru reclamă
inlocuirea furtunului siliconic cu un altul cu diametrul interior mai mar , respectiv mai
mic, precum şi la uzarea furtunului 10 siliconic în zona de compresiune - întindere ca
urmare a unor pompări repetate şi numeroase de către cilindrul 11 sprijinit excentric. La
înlocuirea furunului se desface piuliţa de pe partea opusă butonului de acţionare a
cilindrului 11 după care acesta se extrage din corpul 1 al biosenzorului urmează
întoarcerea aparatului cu 1800 faţă de poziţia normală de lucru se desfiletarea
şurubului 7, extragerea capsulei 6 şi a reperului 8 din locaşul lui , desfiletarea
completă a piulitei 9, extragerea furtunului siliconic de pe reperul 8, urmată de
exragerea tijei 13 din corpul 1 , extragerea conului 16 din tija 13, scoaterea furtunului
10 de pe conul 16 la montarea noului furtun siliconic operaţiile se repetă în sens
invers celor de la demontarea furtunului 10 siliconic.

Biosenzori optici

Senzorii optici sînt folosiţi în principal pentru determinarea conţinutului de oxigen

din lichide pe baza analizei de fluorescenţă . Structura acestora, figura conţine o
sursă de radiaţie monocromatică , un sistem de transmisie cu fibră optică la capătul
căreia este depus un indicator a cărui intensitate a luminiscenţei este dependentă
de mărimi chimice cum este spre exemplu şi concentraţia de oxigen în lichide.
Intensitatea radiaţiei de de fluorescenţă este preluată de altă fibră optică şi condusă
spre un detector fotometric care o converteşte într-un fotocurent proportional care în
partea electronică este transformat şi afişat electronic în unităţi de concentraţie.

Fluorescenţă, fosforescenţă, chemoluminiscenţă

Fluorescenţa, fosforescenţa şi chemoluminiscenţa sînt fenomene optice de emisie

fotonică, cunoscute sub denumirea de luminiscenţă , pentru producerea lor fiind
necesară excitarea moleculelor care, prin spectre de emisie moleculară specifice,
permit analize chimice calitative şi cantitative ale substanţelor cărora le sînt specifice
aceste fenomene. Fluorescenţa şi fosforescenţa se aseamănă prin faptul că iau
naştere prin absorţie de fotoni , motiv pentru care poartă şi denumirea de
fotoluminiscenţă . Deosebirea între fluorescenţă şi fosforescenţă constă în faptul că
fluorescenţa încetează instantaneu dacă încetează excitaţia, iar fosforescenţa durează
un timp după încetarea excitaţiei fotonice. De regulă lungimea radiaţiei de fluorescenţă
este mai mare decît lungimea de undă a radiaţiei de excitare ( deplasare Stokes).
Atunci cînd lungimea de undă a radiaţiei de fluorescenţă este egală cu lungimea de
undă a radiaţiei de excitare se vorbeşte de fluorescenţă de rezonanţă.
Chemoluminiscenţa se bazează pe spectrul de emisie a unei specii excitate ce ia

11
naştere în timpul unei reacţii chimice. Avantajele determinării concentraţiei speciilor pe
baza mîsurăţii fotoluminiscenţei sau a chemoluminiscenţei permite determinarea
multor specii anorganice şi organice cu sensibilităţi cu pînă la trei ordine de mărimi
mai ridicate ca cele obţinute în cadrul spectrometriei de absorbţie , limitele de detecţie
situîndu-se în domeniul ppb (10-9). Un alt avantaj al metodelor şi procedeelor bazate pe
fotoluminiscenţă o prezintă domeniul liniar mai mare decît domeniul liniar al metodeor
bazate pe spectrometrie de absorbţie. Dezavantajul principal al folosirii metodelor
fotoluminiscente îl reprezintă numărul relativ redus de substanţe ce prezintă aceste
proprietăţi optice dependente de concentraţie . Atît fenomenul de fluorescenţă de
fosforescenţă cît şi de chemoluminiscenţă stau labaza a numeroase tipuri de
biosenzori.

ÎNTREBĂRI

1. Descrieti principiul de funtionare a unui biosenzor

2. Exemple de biosenzori electrochimici
3. Descrieti un biosenzor enzimatic amperometric şi conductometric
4. Ce este fluorescenţă, fosforescenţă, chemoluminiscenţă

12