Metode spectrofotometrice de analiză.

CURS I

AN II

MATINCA GEORGIANA

1
GENERALITATI

Metodele fizice de analiză sunt metodele care se

bazează pe comportarea unei substanțe sau
a unui amestec din proba de analizat atunci când
este supusă radiațiilor electromagnetice.
Spectrofotometria este una dintre metodele optice
care permite efectuarea unui studiu
analitic al reacțiilor în soluție și este folosită atât
pentru identificarea și determinarea substanțelor
cât și pentru studii fundamentale ale echilibrelor în
soluție. 2
Metodele spectrofotometrice se bazează pe procese de
absorbție a radiațiilor luminoase de către moleculele
substanțelor. Existența unui spectru de absorbție
complex, caracteristic, este un mijloc pentru
identificarea substanțelor, în special în domeniul
infraroșu.
Determinările cantitative presupun măsurarea
absorbanței radiațiilor luminoase de către substanțe, în
special în domeniul vizibil și ultraviolet.

3
 Absorbția și emisia energiei radiante de către atomi și
molecule stă la baza unor metode folosite în chimia
analitică. Interpretarea datelor obținute permite aflarea
unor informații atât calitative cât și cantitative. Pozițiile
liniilor și benzilor de absorbție sau de emisie care apar în
spectru indică prezența unei anumite substanțe, pe când
intensitatea liniilor sau benzilor de emisie sau de
absorbție, atât pentru standarde cât și pentru substanțele
necunoscute, permit determinarea concentrației
substanțelor supuse analizei.
Rezultatele unei măsurători spectroscopice se obțin sub
forma unei reprezentări grafice a energiei absorbite sau
emise, diagramă denumită spectru, în care poziția de
absorbție sau de emisie este măsurată în unități de energie,
lungime de undă respectiv frecvență.
4
Unitățile de măsură pentru energie sunt date în electronvolți (eV) sau
calorii (cal), pentru frecvență în hertzi (Hz), iar pentru lungimea de
undă în centimetri (cm) cu submultiplii corespunzători. Atomii și
moleculele pot vibra și se pot roti unele față de altele. Vibrațiile și
rotațiile au stări de energie discretă, iar diferența dintre nivelul
energetic superior și cel inferior al lor este mai mică față de energia
tranzițiilor electronice. Deasupra fiecărui nivel electronic există un
număr de nivele energetice de vibrație și rotație, ceea ce conduce la
concluzia că tranziția electronică
necesită cea mai mare energie, pe când tranziția de rotație cea mai
mică energie

5
În cadrul stării electronice normale este posibil să existe tranziții
datorate unor nivele energetice de vibrație și de
rotație care să corespundă nivelelor de vibrație și de rotație existente
în starea electronică de
excitație. Datorită acestui fapt, spectrul speciilor moleculare este
foarte larg. Acest tip de spectru
este un spectru cu nivele energetice în benzi deoarece tranzițiile sunt
exprimate printr-o serie de
linii care formează o bandă. În cazul unui atom, este evident că
speciile nu pot vibra și nu se pot
roti ca în cazul unei molecule și ca urmare atomul nu are nivele
energetice de vibrație sau de rotație.Tranzițiile între nivelele
energetice în cazul atomilor se vor prezenta sub forma unor linii,
spectrele atomice fiind spectre de linii. Datorită acestui lucru se poate
foarte ușor determina dacă o radiație absorbită sau emisă de o
anumită specie provine de la o moleculă sau de la un atom. Molecula
produce un spectru de bandă, iar atomul produce un spectru de linii.6
Poziția acestor benzi sau linii poate fi folosită la determinarea canlitativă a
speciei analizate, pentru că între nivelele energetice ale atomilor și
moleculelor există diferențe.
Pentru determinări cantitative se procedează lamăsurarea absorbanței
radiațiilor luminoase de către substanțe, folosind, mai ales, radiații ce
aparțin domeniului vizibil și ultraviolet al spectrului.

7
Poziția acestor benzi sau linii poate fi folosită la
determinarea canlitativă a speciei analizate, pentru că
între nivelele energetice ale atomilor și moleculelor există
diferențe.
Pentru determinări cantitative se procedează lamăsurarea
absorbanței radiațiilor luminoase de către substanțe,
folosind, mai ales, radiații ce aparțin domeniului vizibil și
ultraviolet al spectrului.

8
Descrierea metodei

Metodele de analiză în spectrofotometrie sunt metoda

comparației, metoda curbelor de etalonare și titrarea
spectrofotometrică. În metoda comparației se folosește o
soluție de comparație de concentrație cunoscută a
substanței care se determină. Determinările se efectuează
egalând intensitatea luminii transmise prin soluția etalon
cu cea transmisă prin soluția de concentrație
necunoscută, făcând să varieze grosimea stratului
absorbant.
La egalizarea intensităților transmise,
ambele soluții au aceeași absorbanță.
9