Lucrări practice

Științele
comportamentului uman

Curriculum și bibliografie
SCU

http://healthpsy.activebb.net/t41
2-curriculum-si-bibliografie-scu-
modulul-psihosocial
◦ CURS 3

Comportamente speciale în situaţii stressante

a) Comportamente nocive pentru sănătate

(alcoolism, tabagism, consumul de droguri)
1. Factori de risc;
2. Modele teoretice explicative;
3. Manifestări clinice;
4. Modalităţi de intervenţie terapeutică.

b) Comportamentul în circumstanţe clinice

dificile
1. Comportamentul pacienţilor incurabili şi
chirurgicali. Modificări comportamentale aferente
durerii;
2. Asistenţa psihologică a pacienţilor terminali:
specific şi dileme etice;
3. Sindroamele de burnout şi empathy fatigue:
manifestări clinice, modalităţi de abordare terapeutică
(ex.grupurile Balint).
◦
*) Popa-Velea, O. (2013). "Ştiinţele comportamentului
uman. Aplicaţii in medicină", Ed. Trei, Bucureşti,
pag.213-232, 371-380, 393-410, 439-446 (în ediţia I, din
2010: pag. 221-240, 385-394, 407-424, 465-472);
a. COMPORTAMENTE NOCIVE
PENTRU SĂNĂTATE

ALCOOLISMUL
FUMAT
CONSUM DE SUBSTANTE
AUTOVATAMAREA (SELF-HARM)
SUICIDUL

1. Factori de risc;
2. Modele teoretice explicative;
3. Manifestări clinice;
4. Modalităţi de intervenţie terapeutică.
1. ALCOOLISMUL
Definiții
În cadrul Manualului de Diagnostic și Statistic al
Tulburărilor Mentale IV- revizuit (DSM-IVTR),
există două definiții complementare, care fac
referință la “alcoolism”: “abuzul de alcool”
și “dependența de alcool”.

1.“Abuzul de alcool” se referă la „consumul

recurent de băuturi alcoolice, în ciuda consecințelor
negative ale acestuia” .
2.A doua accepțiune,“dependența de alcool”, este
mai complexă și constă în observarea
prezenței, în intervalul temporal de 12 luni, a trei din
cele șapte criterii:
2.1- Toleranța la alcool (diminuarea progresivă a
efectului scontat, la o doză constantă);
2.2- Sindrom de abstinență (două sau mai multe
din simptomele următoare, generate de încetarea
sau diminuarea consumului, la un consumător
cronic: potențarea tremorului extremităților,
hiperactivitatea sistemului vegetativ (transpirații
profuze, tahicardie),insomnie, greață sau
vohalucinații, agitație psihomotorie, anxietate, crize
convulsive de tip grand mal);
 2.3- Consumul de alcool pe durată mai lungă
de timp decât cea dorită;
2.4- Dorința persistentă, cuplată cu
incapacitatea de a renunța la consumul de
alcool;
2.5- Cheltuirea disproporționată de resurse
materiale, temporale, energetice pentru
procurarea alcoolului sau pentru recuperarea
post-consum;
2.6- Prezența efectelor negative (sociale,
profesionale) ale consumului de alcool;
2.7- Persistența consumului, înpofida
conștientizării consecințelor nocive (somatice și
psihice) ale consumului de alcool.
O clasificare folositoare a categoriilor alcoolismului,
mai ales din perspectiva tratamentului , este cea
concepută de Jellinek:

ALFA (alcoolismul nevrotic sau de stress):

individul are o dependență psihologică de alcool,
generată de efectul tranchilizant al acestuia în situații
critice (examene, situații solicitante, etc.).
Dependența fizică și sindromul de abstinență nu sunt
instalate în această etapă. Consumul de alcool
este relativ neregulat și circumstanțial;
BETA (alcoolismul somatic) : prezintă trăsături
similare alcoolismului alfa, cu unele diferențe
legate de afectarea somatică datorată consumului
îndelungat: afectare gastrică (esofagită, gastrită,
reflux gastro-esofagian, ciroză) și neurologică
(polinevrită), dar nu există dependență fizică sau
sindromul de abstinență;
GAMMA: apare afectarea somatică---,
 GAMMA: apare afectarea somatică, dependența
fizică și psihică de alcool și sindromul de
abstinență. Persoana poate să reziste câteva zile fără
să consume alcool, dar revine la acesta în
pofida faptului că își dorește să abandoneze acest
comportament patogen. Poate fi catalogat ca
toxicomanie, fiind denumit și “psihiatric”;
DELTA: are aceleeași trăsături ca și tipul gamma,
diferența constând în faptul că nu poate să reziste
mai mult de 24 de ore fără să bea. Prognosticul, în
acest caz, este cel mai nefavorabil din punct de
vedere al recuperării somatice și psihologice.
EPSILON: este sinonim conceptului de
“dipsomanie”, caracterizat de nevoia imperioasă de
a consuma cantități mari de alcool (uneori 4-8 sticle
de vin/ zi), aceste manifestări durând cu
aproximație 7-15 zile sau mai mult uneori, dar
nedepășind o lună. Recăderile pot fi de 1-2 pe an.
În practica medicală, putem întâlni și alte forme
clinice de alcoolism:

- Beția patologică: datorită unei intoxicații cronice

sau a unei sensibilități toxice la alcool, pot să
apară manifestări clinice negative și ample, chiar la
consumul unei cantități insignifiante: violență,
halucinații, faze excitomotorii, delir. Această etapă
este urmată de un somn profund și amnezia
episodului.Recidiva poate apărea în mod frecvent;

- Delirul acut (delirium tremens): manifestarea cea

mai agresivă a sindromului de abstinență la o
persoană cronic alcoolică (de tip delta); se
caracterizează prin febră 40-41 grade, transpirații,
deshidratare, confuzie, manifestări psihotice cu delir,
halucinații (în special zoomorfe,
amenințătoare), atitudine auto sau hetero-agresivă,
tendințe suicidare;

- Psihoza Korsakov :
 - Psihoza Korsakov : se manifestă prin sindrom
psihiatric (confuzie onirică, amnezie și confabulare
compensatorie) și prin sindrom neurologic
(polinevrită, abolirea / diminuarea reflexelor
osteotendinoase,paralizie, hiperestezii algice și atrofii
musculare). Poate evolua rapid spre exitus;

- Encefalopatía Wernicke: la o persoană

consumatoare de alcool în mod cronic, la vârsta de
40-60 de ani, poate apărea, declanșată de un factor
acut (traumatism, boli infecțioase, intervențiii
chirurgicale).
Manifestările debutează cu o fază prodromală
(anorexie, tulburări afective, insomnie)
urmate de starea encefalopatică propriu-zisă, cu
sindrom psihiatric (apatie, indiferență, confuzie
onirică, agitație, sau somnolență), sindrom ocular
(fotofobie, diminuarea acuității vizuale, mioză cu
anizocorie, paralizii ale muschilor oculari), sindrom
motor (hipertonie, diskinezii, semne piramidale),
sindrom neurologic (interesarea nervilor cranieni V,
VII și IX).
Evoluția se poate ameliora sub tratament.
Modalitățile de intervenție psihoterapeutică la
persoanele alcoolice
32
PSIHOTERAPIA COGNITIV-
COMPORTAMENTALĂ
Urmărește o schimbare pozitivă a nivelului
cognitiv și comportamental.
- Palierul cognitiv este abordat prin tehnicile de
schimbare a convingerilor și ideilor iraționale de
genul: “alcoolul imi dă putere” ,“
stressul meu este învins de alcool”, “alcoolul imi
generează fericirea”, etc.
- Palierul comportamental este modificat prin
înlocuirea automatismelor corelate alcoolului și a
contextelor favorizante consumului cu alternative
atitudinale salutogenetice.
durată relativ scurtă de timp și cu efecte pozitive,
durabile, oferindu-i persoanei afectate posibilitatea
de a găsi și experimenta alte modalități de a face
față stressului, de a opta pentru alte surse benefice
de plăcere şi fericire.
HIPNOZA ȘI RELAXAREA
pot opera la nivelul inconștientului schimbări
care presupun aversiune legată de consumul
alcoolului, fără ca
terapeutul să se confrunte cu rezistențele
pacientului.
în alcoolismul avansat, sau la persoanele care au
un grad redus de conștientizare a bolii.
efectele reduse în cazul deteriorării majore a
compartimentului cognitiv, deoarece atenția
pacientului nu poate fi
canalizată pe mesajele hipnotizatorului și nu poate
intra în transă.
Pacientul poate apela mai des la aceste tehnici ca
o modalitate de coping pozitiv, obținându-se o
diminuare
semnificativă a nivelului de stress, acest fapt
influenţând indirect şi consumul de alcool.
PSIHOTERAPIA DE GRUP
“Alcoolicii Anonimi”, înființată în anul 1935 - 12
pași care urmăreau realizarea conștientizării că
dependența de
alcool este o problemă care a scăpat de sub control
și că este nevoie de un ajutor calificat
realizarea abstinenței de durată și a reintegrării
sociale.
Între tehnicile folosite frecvent în această
modalitate de intervenție se situează modelarea,
decondiționarea.
2. FUMATUL
33
2.1. Prevalență
Este în continuare elevată (20,6%, conform Center for
Disease Control, 2007), mai ales în țările
industrializate, chiar dacă în ultimii ani s-a înregistrat o
tendinţă descrescătoare. În contrast, în țările în curs
de dezvoltare are loc o continuă creștere a diseminării
acestui comportament patogenetic. Cífrele care atestă
decesele cauzate de fumat sunt extrem de îngrijorătoare,
conform statisticii OMS: 4 milioane pe an, cu un
trend ascendent de 8,4 milioane decese estimate pentru
anul 2020.
Prevalența este mai ridicată:
- în rândul bărbaților;
- la persoanele cu statut socio-economic scăzut;
- la persoanele tinere.
2.2. Implicații clinice
Boli produse direct sau indirect de fumat:
•Cancere (bronhopulmonar -80-90% din totalitatea
cazurilor de cancere, renal, faringian, esofagian, gastric,
uterin,cervical, de páncreas, de vezică urinară);
•BPOC (bronhopneumopatia cronică obstructivă)- risc de
12-13 ori mai crescut comparativ cu nefumătorii,
•Boală coronariană;
•AVC (accidentul vascular cerebral).
Numărul de decese generate de fumat depășește numărul
cumulat al morților produse de alcool, consum de
droguri, sinucideri, crimelor și accidentelor de circulație!
Speranța de viață la fumători este mai scăzută cu 8 ani față
de nefumători, iar apariția de boli degenerative
este mai accelerată cu 12 ani comparativ cu persoanele
nefumătoare.
Mortalitatea și morbididatea este corelată direct
proporțional cu numărul de țigări fumate și timpul de
expunere, indicatorul relevant în acest sens fiind numărul
de pachete pe an (PA), calculat prin înmulțirea
numărului de pachete fumate pe zi cu numărul anilor în
care s-a fumat. Dacă acest nivel este situat peste
cifra 20, riscul îmbolnăvirii crește simțitor
.
Modalități de intervenție terapeutică
34
Eșecurile renunțării la fumat sunt destul de ridicate (90%) şi
impun o abordare multidisciplinară, de natură farmacologică și
psihologică, a acestui comportament nociv. Asocierea acestor
metode terapeutice dublează posibilitatea de reușită a dorinței
abandonării fumatului.
1.TRATAMENTUL FARMACOLOGIC
- Tratamentul nicotinic substitutiv (NRT- nicotine replacement
theory);
- administrarea de bupropionă și nortriptilină.
2.3.2. PSIHOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ
Vizează modificarea palierului cognitiv și comportamental, prin
schimbarea modalității de a gândi, a convingerilor negative și a
comportamentelor devenite automatisme (prima țigara “de
trezire” ,la cafea, la socializare, etc.).
Gândurile negative, iraționale de genul : “țigara mă face să arăt
cool”, “fumatul mă ajută să mă concentrez”, etc. sunt înlocuite
treptat cu gânduri alternative pozitive, dezirabile.
Eficacitatea acestei intervenții, de scurtă durată (două ore
săptămânal, timp de cinci săptămâni) a fost demonstrată în
multiple studii; rata abstinenței s-a situat la 12 luni de 12%, iar
combinația cu NRT, a produs o abstinență de 28% (Richmond et
al., 1997).
Această psihoterapie este eficace, comparativ cu alte terapii, și în
cazul acelor fumători cu un status socio-economic mediocru, grup
de persoane cu o prevalență crescută a fumatului și cu o rată a
recăderilor crescută.
Modalități de intervenție terapeutică - cont
34
3.HIPNOZA
Únele cercetări au relevat faptul că eficacitatea hipnozei în
renunțarea la fumat este deosebită (36%), comparativ cu
media abstinenței de 17%, obținută în urma tratamentului
farmacologic.
Hipnoza reușește, în demersul său preponderent inconștient,
să evite mecanismele de rezistență ale fumătorului, prin
utilizarea de mesaje aversive fumatului. De asemenea, se
urmărește și optimizarea încrederii în sine și potențarea
dorinței de a reuși.
4.PSIHOTERAPIA DE GRUP
Avantajele acestei modalități terapeutice:
•Crearea sentimentului de solidaritate;
•Facilitarea exprimării, descărcării emoționale (catharsis);
•Însușirea unor strategii de coping, utilizate cu succes de alți
participanți la grup.
Această intervenție , sub aspectul eficacității, este superioară
strategiilor educaţionale sau counselling-ului, fiind mai puțin
intensivă.
Comparativ cu terapiile individuale, unii autori susțin faptul
că efectele pozitive ale psihoterapiei de grup sunt potențate de
intervenția farmacologică (NRT), cu precădere la fumătorii
înveterați.
5.COLABORAREA CU MEDICUL CURANT
În ecuația relațională medic-pacient, tehnicile persuasive
ale doctorului, abilitățile comunicaționale sunt elemente-
cheie în dorința de abandonare a fumatului.

Inițiativa formării de specialiști în acest domeniu

(smoking cessation specialists) a fost un deziderat
optimist dar neviabil economic. Din
aceste considerente la ora actuală se uzitează acțiunea în
echipă a medicului pneumolog (de familie), a
psihologului clinician și altor persoane de
suport, abordându-se în această modalitate chiar și
cazurile de dependență avansată.
b) Comportamentul în circumstanţe clinice
dificile

1. Comportamentul pacienţilor incurabili şi

chirurgicali. Modificări comportamentale aferente
durerii;
-anx,depresie 387,389/TCC, imagerie,hipnoza
2. Asistenţa psihologică a pacienţilor terminali:
specific şi dileme etice;

3. Sindroamele de burnout şi empathy fatigue:

manifestări clinice, modalităţi de abordare
terapeutică (ex.grupurile Balint).469
Bolile chirurgicale
1.-Specificul relației medic-pacient în
chirurgie; de urgență, estetică, de
transplant
2.Anx si depresia, frecvente în bolile
chirurgicale

Interventie: TCC, relaxare si imagerie

dirijata, hipnoza
CURS 4

Modalităţi de intervenţie comportamentală.

Psihoterapia (PT): efecte asupra pacienţilor, medicilor şi
aparţinătorilor
1. Psihoterapia cognitiv-comportamentală, psihanaliza
(recapitulare anul 1);
2. Analiza tranzacţională (definiţie, fundamente
teoretice, indicaţii, eficienţă);
3. PT de grup (definiţie, fundamente teoretice, indicaţii,
eficienţă);
4. PT familială (definiţie, fundamente teoretice, indicaţii,
eficienţă);
5. Art-terapia (definiţie, fundamente teoretice, indicaţii,
eficienţă).

Referinţă bibliografică (* = obligatorie)

*) Popa-Velea, O. (2013). "Ştiinţele comportamentului
uman. Aplicaţii in medicină", Ed. Trei, Bucureşti, pag.480-
531, 554-573 (în ediţia I, din 2010: pag. 505-575.
 *) Popa-Velea, O. (2013). "Ştiinţele
comportamentului uman. Aplicaţii in
medicină", Ed. Trei, Bucureşti,
pag.213-232, 371-380, 393-410,
439-446
 (în ediţia I, din 2010: pag. 221-240,
385-394, 407-424, 465-472);
 P389,