Programul liturgic săptămânal

Duminică, 1 Octombrie – (†) Acoperământul Maicii Domnului; Sf.

Ap. Anania; Sf. Cuv. Roman Melodul; †) Sf. Cuv. Chiriac și Iosif
de la Bisericani; Duminica a XIX-a după Rusalii (Predica de pe
munte - iubirea vrăjmașilor); Ap. Filipeni II, 5-11; Fapte IX, 10-19;
II Corinteni XI, 31-33; XII, 1-9; Ev. Luca X, 33-42; XI, 27-28; Luca
X, 16-21; Luca VI, 31-36;
8:00 – 12:00 – Utrenie și Sfânta Liturghie
1908 - Arhimandritul Visarion Puiu, viitor mitropolit, este numit arhimandrit de scaun (vicar) la Dunărea de Jos.
1924 - Se introduce în Biserica Ortodoxă Română calendarul gregorian (îmbunătățit), cunoscut și sub
denumirea de „noul calendar” sau „stil nou”. Ziua de 1 octombrie este socotită 14 octombrie.
1846 – se naste Sfântul ierarh Nectarie, făcătorul de minuni din Eghina
1991- Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. Această dată a fost stabilită în 14 decembrie 1990 de
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU), în baza Rezoluției nr. 45/106. Buletin parohial nr. 455 /1 Octombrie 2023
Luni, 2 Octombrie – Sf. Sfințit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara.
1991- trece la Domnul Dimitrie I, Patriarh Ecumenic al Constantinopolului (1972–1991) Duminica a XIX-a după Rusalii
Marți, 3 Octombrie – Sf. Sfințit Mc. Dionisie Areopagitul; Sf. Mc. (Predica de pe munte - iubirea vrăjmașilor);
Teoctist
Miercuri, 4 Octombrie – Sf. Sfințit Mc. Ierotei, ep. Atenei Să ne rugăm
(Luarea pentru
Crucii pacea
și urmarea lumii...()
lui Hristos)
6:00 – 8:00 –Sfânta Liturghie
17:00 – Taina Sfântului Maslu „Ceea ce a transmis Hristos prin învățătura Sa, a
1595- Au fost descoperite moaștele Sf. Gurie, episcop de Kazan și Sviajsk, luminătorul Tatarstanului.
Joi, 5 Octombrie – Sf. Mc. Haritina; †) Sf. Cuv. Misail și Daniil de dovedit și prin fapte. Într-adevăr, atunci când S-a
la M. Turnu
2003 - Are loc la Mănăstirea Brazi proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana aflat pe cruce, a spus despre cei care îl prigoneau
și defăimau: Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac, ca
Mărului (prăznuit pe 25 aprilie) și a Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi (22
septembrie), proslăviți de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 5 martie 2003.
1993 – trece la Domnul Dumitru Stăniloae, preot, membru al Academiei Române, unul dintre cei mai
de seamă gânditori creștini și teologi ai secolului XX (n. 16 noiembrie 1903) astfel să se roage pentru ei, deși ar fi putut să îi
Vineri, 6 Octombrie – Sf. Ap. Toma; Sf. Mc. Erotiida
18:00 – Paraclisul Maicii Domnului ierte chiar El.”
19:00 – Cerc de engleză Sursa: www.doxologia.ro
1946 - Sfințirea Catedralei Ortodoxe din Timișoara, în prezența MS Regele Mihai I și PF Nicodim Munteanu
Sfântul Ambrozie al Milanului, Rugăciunea lui Iov și David 2.2.6, traducere
Sâmbătă, 7 Octombrie – †) Sf. M. Mc. Serghie și Vah; Sf. Mc. Iulian
pentru Doxologia.ro de Lucian Filip
pr., Chesarie diac. și Polihronie
7:00 – 9:00 – Sfânta Liturghie și Slujba Parastasului
18:00 – Slujba Vecerniei
1787- Se naște la București Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, în familia bunilor credincioși Antonie și Floarea.
1912- Se naște Sofian Boghiu, important părinte duhovnicesc și pictor bisericesc din secolul XX (d. 2002)
Duminică, 8 Octombrie – Sf. Cuv. Pelaghia și Taisia;
Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain); Ap.
Galateni I, 11-19; Ev. Luca VII, 11-16;
8:00 – 12:00 – Utrenie și Sfânta Liturghie Preot paroh ȘTEFAN-TANIOR Alexe Telefon: 0722 407 664
14:00 – Cerc de pictură
1545 - Domnul Moldovei, Petru Rareș, dăruiește Mănăstirii Căpriana un Tetraevanghel. Preot MARIAN Anghel Telefon: 0745 417 975
1850 - Întronizarea IPS Nifon Rusailă ca Mitropolit primat al României
 Fură-l pe Hristos de la vrăjmașul tău prin iubirea ta!
Pr. Prof. Dr. Daniel Dascălu
Textul Evangheliei de azi îl provoacă pe omul tuturor timpurilor să
conștientizeze cât de greu este să își depășească pornirile firii păcătoase, în
urcușul duhovnicesc. Acest text face parte din ceea ce este cunoscut sub numele
de Predica de pe munte, unde Mântuitorul enunță una dintre cele mai
importante legi ale creștinismului, Legea iubirii.
Stabilirea acestei legi a respectului și prețuirii celuilalt vine ca un firesc în
viața omului care caută să își găsească starea de fericire, de aceea Legea iubirii este
anunțată după ce Mântuitorul expune adevărata definiție a fericirii, a aceleia care
depășește bogățiile, slava deșartă, foamea și setea, sau chiar și disprețul celor care
ne vor urî sau prigoni pentru numele lui Hristos (Luca 6, 21-22). Știind că printre cele
mai sensibile puncte în rela-ționarea socială a omului cu semenul său este acela al
îndrep-tățirii de sine, Domnul Hristos le descoperă celor care Îl urmau o altă
abordare a relației cu sinele, în termeni care surprind cutumele sociale și raporturile
stabilite de legea mozaică. Tocmai de aceea, pentru a înțelege la cel mai simplu nivel
că fericirea omului se definește prin desprinderea de lucrurile materiale și de
dreptatea proprie (îndrep-tățirea de sine), sunt înșirate comparații sensibile pentru
omul de atunci și de acum, între omul drept și omul păcătos. Omul drept, virtuos,
care își trăiește viața după preceptele religioase și se ferește de încălcările legii, nu
dorește a fi în preajma celor păcătoși, cu atât mai mult nu își dorește să fie comparat.
Însă Mântuitorul arată celor care -Îl urmau, și prin textul Evangheliei, și nouă celor
de azi, că problemele omului, fie el religios sau nu, pleacă cel mai adesea din inima lui.
Prin creație, omul făcut după chipul lui Dumnezeu este o făptură bună și
minunată, cu puțin micșorată față de îngeri (Psalmul 8, 5), însă prin neascultare
-imprimă în firea lui păcatul și înclinația spre păcătuire, astfel încât Hristos Domnul
caută să vindece prin cuvânt și fapte toate aceste neputințe și boli ale omului căzut.
Iată de ce, după învățătura Mântuitorului, omul nu trebuie să se vadă superior
semenului doar pe criteriul ascultării legii, ci mai ales prin cel al împlinirii ei. Omul
păcătos este un om suferind, însă cu toate acestea caută și el comuniunea și atenția
celorlalți, așa cum o face și omul virtuos („Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce
răsplată puteți avea? Că și păcătoșii același lucru fac?” Luca 6, 32).
Desigur, se va putea spune că prezența în preajma păcătoșilor atrage după
sine și îmbolnăvirea, sau împătimirea și a celor sănă-toși, însă învățătura divină așază
în ordinea logicii umane conștien-tizarea că fapta bună pe care o face omul virtuos
poate fi regăsită și în orânduirea socială a celor păcătoși: echitatea, datoria,
afectivitatea. Fapta bună devine ziditoare atunci când este însoțită de iubirea față
de semeni, pentru ca din ea să se folosească atât primitorul acesteia, prin efectele
ei imediate, cât și făptuitorul, prin împlinirea datoriei morale.
Pericopa Evangheliei acestei duminici pornește de la principiul reciprocității
pozitive: „Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea” (Luca
6, 31). Este o abordare cu totul nouă a prescripțiilor vetero-testamentare, care
amintea de obligativitatea săvârșirii binelui în Decalog, pe care Hristos o
îmbo-gățește cu accentul pe semenul de lângă noi, privit prin perspectiva binelui
propriu. De aici se dezvoltă o nouă orânduire socială, care nu are la bază nici o
obligație, în afară de cea a iubirii și a respectului față de semen ca față de sine. În
această nouă așezare dintre oameni, se regăsește mai bine valoarea iubirii. Iubirea
nu mai este doar un concept abstract, filosofic sau pur senzorial, ci se desprinde din
ideea de prezență personală aflată în imediata apropiere a celui de lângă noi.
Problema omului de atunci și de acum o reprezintă incapacitatea noastră
de a ne detașa de stima de sine axată pe cultul persoanei și al propriei bunăstări.
De altminteri, e foarte greu să acceptăm renunțarea la îndrep-tățirea de sine și la
imaginea pe care o cultivăm câteodată chiar și o viață întreagă. Însă pierdem din
vedere că tot ceea ce realizăm în viața noastră nu se face în concurență sau în
comparație cu ceilalți, ci numai cu noi înșine, cu devenirea noastră prin urcușul
personal și profesional.
Duminica aceasta vorbește și despre iubirea vrăjmașilor. Dacă nouă ne
este greu să ne comparăm cu ceilalți semeni, mai ales cu cei păcătoși - deși Hristos
Domnul ne-a arătat cât de ușor putem fi asimilați acestora -, să îi iubim pe vrăjmași
devine aproape imposibil. Pentru a putea înțelege și împlini legea iubirii lui Hristos,
e nevoie să nu îi mai percepem pe cei de lângă noi vrăjmași. Istoria duhovnicească
a Bisericii a arătat că trebuie și putem să ne rugăm și pentru luminarea și liniștirea
oamenilor care ne sunt potrivnici. Nu oamenii ne sunt duș-mani, ci diavolul, care
umblă să îl piardă și să îl depărteze pe om de iubirea lui Dumnezeu (I Petru 5, 8)!
Oamenii se lasă prinși în plasa demonică pentru a deveni, cel mai adesea
involuntar, instru-mente ale celui rău. Însă lupta cu duhurile nevăzute nu se dă
după strategii omenești, ci cu rânduială și putere de la Dumnezeu (Efeseni 6, 11-
12). Puterea primită de la Dumnezeu îl ajută pe om nu doar să biruie vrăjmașii
nevăzuți, ci chiar îl ajută pe om să îi iubească pe vrăjmașii văzuți. Cum altfel am
putea explica atitudinea tuturor sfinților mucenici, începând cu Arhidiaconul
Ștefan, care se rugau pentru cei care îi torturau?! Cel mai adesea însă, noi pierdem
din vedere că prin atitudinea noastră egoistă, foarte comodă și hiperprotectivă,
devenim propriii noștri vrăjmași. Ne suntem vrăjmași pentru că nu ne eliberăm de
acele contin-gențe, patimi și dependențe, care ne țin departe de Dumnezeu și de
devenirea noastră în libertatea noastră. Vrăjmășia noastră față de sine se poate
analiza în fiecare zi prin citirea rugăciunilor de seară, în cadrul cărora cea de-a treia
reprezintă o spovedanie cotidiană, ce ne descoperă propriile slăbiciuni și
neputințe. (...) Sursa: ziarullumina.ro