Program săptămânal

Duminică, 28 August - Sf. Cuv. Moise Etiopianul; Dreptul Iezechia.

Duminica a XI-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv); Ap. I
-
Corinteni IX, 2-12; Ev. Matei XVIII, 23-35;
8:00 – 12:00 – Utrenie, Sfânta Liturghie
16:00 – Cerc de pictură
18:00 – Slujba Vecerniei cu Litie
1813 - Înființarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chișinău
Luni, 29 August – †) Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul
8:00 – 12:00 – Utrenie, Sfânta Liturghie
1502 - Târnosirea bisericii Mănăstirii Arbore, cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
1882 - Prințul Mihai Sturza pune ctitoria sa, Capela ortodoxă română din Baden-Baden (Germania)
1947 - Episcopul Dunării de Jos, Cosma Petrovici, este obligat de autoritatea comunistă a statului să se retragă
2007 - Are loc, la Mănăstirea Secu, proclamarea oficială a canonizării Sfântului Ierarh Varlaam al Moldovei
1829 - se naște Iosif Gheorghian întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române (1886-1893, 1896-1909)
2005 - trece la Domnul IPS Antonie (Plămădeală), mitropolit ortodox al Ardealului între 1982-2005 Buletin parohial nr. 398 / 28 August 2022
Marți, 30 August – †) Sf. Ier. Varlaam, mitr. Moldovei și Ioan de la Râșca Duminica a XI-a după Rusalii
și Secu, ep. Romanului; Sf. Ier. Ioan, Pavel cel Nou și Alexandru, patr. (Pilda datornicului nemilostiv)
Constantinopolului
Miercuri, 31 August – Așezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului
6:00 – 8:00 – Sfânta Liturghie
Să ne rugăm pentru pacea lumii...()
17:00 – Taina Sfântului Maslu
1918 - trece la Domnul, la Mănăstirea Căldărușani, mitropolitul-primat Ghenadie Petrescu „Datoria omului aceasta este: fie că postește, fie că priveghează,
Joi, 1 Septembrie – †) Începutul anului bisericesc; †) Sf. Cuv. Dionisie fie că se roagă, fie că face ceva bun, pe toate acestea să le atribuie
Exiguul (cel Smerit); Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul Domnului și să zică: Dacă Dumnezeu nu m-ar fi întărit, n-aș fi putut
6:00 – 8:00 – Sfânta Liturghie cu Tedeum - Anul Nou bisericesc
1609 - Târnosirea bisericii Mănăstirii Dragomirna, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, ctitorie a IPS Anastasie Crimca să postesc, nici să mă rog, nici să mă desprind de lume. Și astfel,
Vineri, 2 Septembrie – Sf. Mc. Mamant; Sf. Ier. Ioan Postitorul, patr. Dumnezeu, văzând buna ta intenție, (văzând) că faptele, pe care
Constantinopolului tu în chip firesc le faci, I le atribui Lui, îți va dărui pe cele ce Îi sunt
19:00 – Paraclisul Maicii Domnului
1982 – trece la Domnul ieromonahul Serafim Rose proprii (și anume, bunurile) cele duhovnicești, divine și cerești.
Sâmbătă, 3 Septembrie – Sf. Sfințit Mc. Antim, ep. Nicomidiei; Sf. Cuv. Care sunt acestea? Roadele Duhului sunt bucuria și veselia.”
Teoctist din Palestina; †) Sf. Cuv. Neofit și Meletie de la M. Stânișoara Sursa: http://ziarullumina.ro
7:00 – 9:00 – Sfânta Liturghie și Parastasul pentru cei adormiți
18:00 – Slujba Vecerniei
590 - Grigorie cel Mare este hirotonit episcop al Romei
1469 - este târnosită Mănăstirea Putna
1546 - trece la Domnul Petru Rareș, Domn al Moldovei (1527-1538 și 1541-1546)
Duminică, 4 Septembrie - Sf. Sfințit Mc. Vavila, ep. Antiohiei; Sf. Prooroc
Moise; Sf. Mc. Petroniu; Duminica a XII-a după Rusalii (Tânărul bogat);
Ap. I Corinteni XV, 1-11; Ev. Matei XIX, 16-26;
8:00 – 12:00 – Utrenie, Sfânta Liturghie Preot paroh ȘTEFAN-TANIOR Alexe Telefon: 0722 407 664
16:00 – Atelier "Mânuțe pricepute în rugăciune" Preot MARIAN Anghel Telefon: 0745 417 975
1948 – se naște IPS Serafim (Joantă), mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
 Pilda datornicului nemilostiv
Am recitit în seara aceasta (rostită în 4 martie 1984) din Sfânta
Evanghelie cuprinzătoarea parabola a datornicului nemilostiv, care datora
stăpânului său zece mii de talanți. În bani de-ai noștri ar veni cam cinci
milioane de lei (evaluare ce aparține Părintelui Sofian, dânsul ținând cont de
cursul leului de atunci).
Stăpânul său l-a iertat. A fost destul ca sluga aceasta să ceară o mică
îngăduință stăpânului său și acesta, cu bunătate negrăită, i-a iertat toată
datoria. Dar nu se uscaseră bine lacrimile cu care ceruse omul îndurare de la
stăpânul său și întâlnește pe cale pe unul dintre mărunții lui datornici, care îi
datora o sumă foarte mică- o sută de dinari- o sută de lei. I-a pus mâna în gât
să-l sugrume, strigându-i cu răutate: „Plătește-mi ce ești dator” (Matei 18,
28). Lui i se iertaseră definitiv milioane, iar el, pentru o sută de lei, este gata
să-și sugrume confratele.
Când auzim o asemenea istorie ne umplem de revoltă față de
purtarea cu totul lipsită de omenie a celui căruia i s-a iertat atât de mult, iar
el nu vrea să ierte nimic. Dar să nu ne grăbim să-l osândim prea mult pe acel
om fără pic de omenie, pentru că ne osândim pe noi înșine. Căci și noi ne
purtăm la fel cu semenii noștri. Istorioara din Sfânta Evanghelie este o
parabolă în care datornicul cu zece mii talanți poate fi oricare dintre noi- dator
cu păcate multe față de Dumnezeu, iar stăpânul care iartă datoria este
Dumnezeu. Cel dator cu o sută de dinari este oricare dintre semenii noștri.
Datornicul hain, căruia i s-a iertat tot, iar el nu vrea să ierte mica datorie a
neputinciosului său datornic, ne reprezintă pe fiecare dintre noi, cărora
Dumnezeu ne iartă tot, iar noi nu vrem să iertăm nici cea mai mică jignire din
partea aproapelui nostru.
Prin această parabolă Mântuitorul lărgește înțelesul cuvintelor din
rugăciunea Tatăl nostru în care zicem: „…și ne iartă nouă greșelile noastre
precum și noi iertăm greșiților noștri” (Matei 6, 12). Noi ne rugăm zilnic cu
această rugăciune și rostim zilnic și această a cincea cerere din Tatăl nostru,
dar nu știm în ce măsură această cerere „și ne iartă”, legată de afirmația
noastră „precum și noi iertăm”, nu este mai degrabă o osândă pe care noi
înșine ne-o cerem de la Dumnezeu, pentru că noi ne purtăm adeseori față de
semenii noștri ca datornicul neomenos din parabolă: deși ni se iartă mult, noi
nu iertăm deloc sau foarte puțin; în schimb cerem cu neobrăzare să fim iertați
mereu, ca și cum Dumnezeu n-ar vedea și n-ar cunoaște fățărnicia și răutatea
noastră.
Dar de ce suntem datori să iertăm?
Sfinții Părinți ne spun că iertarea este fiica mai mare a dragostei. Cine
nu poate să ierte, acela nu poate să iubească. Cine nu poate iubi pe oameni
nu poate iubi pe Dumnezeu. Iar ca să putem iubi pe Dumnezeu, trebuie să
fim împăcați cu semenii noștri. Deci, trebuie să iertăm, ca să putem trăi în
bună înțelegere și cu semenii și cu Dumnezeu, pentru că noi, oamenii, nu
putem trăi izolați în societate. Avem nevoie unul de altul.
Nu poate fi stare mai jalnică pentru un suflet omenesc decât aceasta:
să nu poți ierta pe fratele tău nici în cele mai grele clipe din viața ta. Din
nefericire, asemenea cazuri mai sunt și în zilele noastre, când cineva, care s-
a certat cu altul, vrea să se împace, celălalt, în loc să-l ajute și să se poarte
blând și delicat, își bate joc de el și cu dispreț îi întoarce spatele. În asemenea
împrejurări trebuie să ne cercetăm conștiința și să vedem dacă nu cumva
purtăm și noi o mare parte de vină și este cazul să biruim trufia din noi, să ne
smerim cu adevărat și să facem așa cum a făcut fratele din Pateric, după sfatul
bătrânului. Dacă nu îl îmblânzim nici așa, să ne străduim să iertăm din inimă
toate jignirile și nedreptățile pe care ni le-a pricinuit acela, să ne rugăm lui
Dumnezeu să-l îmblânzească, iar pe noi să ne ajute să-l putem ierta cu
adevărat, așa cum a iertat Sfântul Arhidiacon Ștefan pe cei care îl ucideau cu
pietre, rugându-se pentru ei după exemplul Mântuitorului.
Iar ca regulă de purtare față de asemenea oameni ni se recomandă să
nu-i vorbim de rău către nimeni, chiar dacă ei ne bârfesc, ci, dimpotrivă, să-i
vorbim de bine, arătându-le calitățile, pentru că orice om are și calități, nu
numai defecte. Și, pe cât se poate, să le facem bine, direct sau indirect, și mai
ales să ne rugăm pentru ei, ca Dumnezeu să-i lumineze, să-i îmblânzească și
să-i ajute să-și dea seama că și ei greșesc, întrucât și ei sunt oameni.
Purtându-ne deci cu blândețe, cu smerenie și bunătate neprefăcută cu toți
cei din jurul nostru și păstrându-ne cugetele curate de orice răutate și vicleșug
față de dușmani și de toți semenii noștri, vom dobândi o pace deosebită în
ființa noastră lăuntrică, o pace cum numai Dumnezeu ne-o poate da, iar pe
lângă această pace a inimii ne vom putea învrednici și de o adevărată iertare
din partea lui Dumnezeu, atunci când vom zice: „Și ne iartă nouă greșelile
noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” (Matei 6, 12).
Închei acest cuvânt despre iertare cu îndemnul Sfântului Apostol Pavel
către toți creștinii și deci către fiecare dintre noi: „Fiți buni între voi și
milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos”
(Efeseni 4, 32). Amin!
Sfântul Nicolae Velimirovici