Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cumul I, 1969
Janus Fleuri, 1968
Fragile Goddess, 2002
Arta lui Burgeois este renumita/recunoscuta pentru continutul sau cu o tematica
extrem de personala, precum subconstientul, dorinta sexuala si corpul. Aceste
teme/tematici se bazeaza pe evenimente din copilaria sa, motiv pentru care a
considerat ca a face arta este un proces terapeutic si catartic (purificator).
• Profesor i-a fost William Zorach, ale carui sculpturi abstracte figurative au avut o
influenta compozitionala. Si-a petrecut vara anului 1954 la Skowhegan School in
Maine, unde a invatat sa sudeze si apoi a inceput sa incorporeze aceasta tehnica in
sculpturile sale figurative.
• Conceptul opozitiilor este o tema persistenta in lucrarile sau opera, si in
acest caz, ea subliniaza tensiunea dintre industrial si organic/ecologic: cel
din urma, mediul natural, se poate deteriora sau chiar distruge de catre
celalalt. - sau este susceptibill la deteriorare sau chiar distrugere de
catre celalalt-adica industrialul.
• Bontecou a fost o pioniera in utilizarea de materiale neconventionale
(printre primele artiste) si de a folosi cu alt scop fata de cel destinat
obiecte precum bare de metal, lame de ferastrau, si alte resturi de
ustensile de metal(hardware).
• A juxtapus des imaterialele industriale cu materiale provenite din natura
precum funinginea sau panza naturala zdrentuita pentru a crea contraste
puternice pe care le transforma in peisaje vag/oarecum sinistre si
extratereste, de asemena si imagini cu corpuri hibride-om-cyborg.
• Bontecou este cel mai bine cunoscuta pentru sculpturile pe care le-a
creat in 1959 si 1960, care au fost un challenge pentru conventiile
artistice (le-au contestat), datorita materialelor si a prezentarii (agatate
pe perete).
• Ele constau in cadre de oțel sudate acoperite cu panza reciclata și
materiale industriale (cum ar fi benzile transportoare sau sacii pentru
posta) si alte obiecte gasite.
• Precum unii artisti Dada, Bontecou a acceptat intamplarile nefericite
care s-au intamplat spontan.
• O aparitie majora in explorarea sa artistica a fost descoperirea modului in
care o torta de sudura poate produce un spray usor de controlat de
funingine neagra , care a devenit un material-semnatura in lucrarile sale.
• Funinginea descoperita in mod accidental/intamplator (serendipitous) a
condus-o catre crearea unor gauri negre(nonculoarea negru/negrul - care
este un puternic fatal gol/vid- powerful, deathly void) care sunt aproape
omniprezente in lucrarile ei.
• In 1956 a fost premiata cu Fullbright Fellowship pentru a studia la
Roma. Si-a petrecut un an academic experimentand pentru a-si
stabili un stil distinctiv.
• Apoi a calatorit periodic in Italia pentru a studia public art si
arhitectura. Era interesata in mod special de arhitectura
“piazzelor” italiene, de sculpturile antice grecesti si romane, si de
arta etrusca care l-a inspirat pe Alberto Giacometti.
• Opera sa din aceasta
perioada, extensii ale
lucrarilor abstract
figurative pe care le-a
creat la Art Students
League erau forme
animale, in mod special
pasari.
• Corpurile alungite se
asemana cu lucrarile lui
Giacometti. De asemenea
a avut contact cu arta
futuristilor italian precum
Umberto Boccioni
sau Alexander Calder,
acesta din urma
influentandu-i unele
sculpturi de mai
tarziu(mobile sculptures).
In 1957, cand inca era
in Roma, a descoperit
ca torta pe care o
folosea la sudura putea
produce un spray
puternic de funingine
neagra atunci cand
oxigenul este oprit. In
acelasi ani Uniunea
Sovietica a trimis in
spatiu satelitul Sputnik.
Descoperirea ei, la acel
timp din istorie a
schimbat natura si
directia lucrarilor sale.
Dupa aceea, ea insistat in explorarea potentialului aparent infinit a
ceea ce ea denumise “the black” si producea o serie de desene din
funingine la care se referea ca fiind “Worldscapes”, adica peisaje
nelumesti/imaginare (other worldly) in care apareau forme care se
asemanau cu formatiuni de roci stancoase si striate si ceruri cu urme
de condensare(streaky skies) in grisaille.(e o metoda de pictat doar
in tonuri de gri care imita sculptura).
• Bontecou a revenit in NY in
1959, mutandu-se intr-o
mansarda deasupra unui a
unei spalatorii in
industrialul si depresivul
Lower East Side din acea
vreme.
• Lucrarile pe panza incepute
in Roma au inceput sa fie
din ce in ce mai mari.
• A continuat sa
experimenteze cu
proprietatile artistice pe
care le avea funiginea,
elementele reziduale fiind
punctul central ale
sculpturilor sale de la
sfarsitul lui 1950.
In 1959 lucrarile sale au captat atentia artistului si criticului Donald Judd, care a
devenit unul din primii sustinatori ai artistei si a privit sculpturile ei ca fiind
prototipuri minimaliste timpurii. El a scris diverse eseuri despre lucrarile lui
Bontecou intre 1960 si 1965.
Locuind in inima New Yorkului industrial avea acces usor la saci de spalat folositi, benzi
transportoare si diverse materiale. Aceste materiale gasite au fost o parte integrala din
reliefurile pe perete ale acesteia din 1960(wall reliefs) la inceputul anilor 60.
Ca multi din contemporanii sai, a fost atrasa de proprietatile acestor materiale
uzate/aruncate. Le-a reimaginat, a fuzionat industrialul cu organicul si a creat lucrari de
arta care au emblematizat contradicția erei spatiale.
Bontecou si-a descris reliefurile pe perete printre altele ca o manifestare a furiei sale
fata de razboi. Imaginile de dupa razboi ale victimelor Holocaustului pe care le vazuse
in copilarie i-au ramas intiparite in minte chiar si la maturitate, iar angoasa ei in ceea
ce priveste razboiul a fost mai departe alimentata de Razboiul din Vietnam , de
Razboiul Rece si de nenumaratele conflicte intamplate in lume la acea vreme.
Perspectiva cinica a fost echilibrata de optimismul inspirat de expansiunea eforturile
umane fara precedent facuta posibila prin explorarea spatiului. Aceste doua stari
emotionale conflictuale s-au reflectat in sculpturile sale monumentale.
Exterioarele industriale dure ale lucrarilor lui Bontecou functioneaza ca rame
pentru interioare complet goale,void-like. Aceste gauri in suprafata
sculpturilor sale (in armura sau partea exterioara a suprafetei sculpturilor sale)
sugereaza orificiile corpului care sunt vulnerabile si expuse.
1980-1998