Metoda didactic intuitiv n procesul intructiv- educativ

15 Mai 2014

Cioanta Adelina Iuliana

Grupa 109 K

Motto: Intuiia este concepia ncreztoare a unei mini simple i atente, care apare doar din
lumina raiunii i este mai cert dect deducia (Descartes).

Transmiterea, insusirea si evaluarea cunostintelor este un process complex ce se realizeaza

prin folosirea combinatiei tuturor metodelor. Formarea unei imagini, a unei reprezentari clare se
realizeaza cu ajutorul metodelor verbale (povestirea, prelegerea, descrierea, explicatia,
conversatia), insa perceptia si intelegerea reala este inregistrata de o observare dirijata asupra
unei demonstratii corecte si de o executie perceputa, analizata de catre elev in mod intuitiv
(Rat, G., 2009). Se stie ca un om care aude retine cam 30% din informatie, unul care vede cam
40 %, unul care aude, vede si se motiveaza de la sine retine mult mai mult, peste 90 %, ajungand
uneori la 100 %.

Fig. 1 Piramida invatarii

In urma unui studiu asupra elevilor de 11-18 ani, cercetatorii au observat ca elevilor le
place actiunea: sa discute in grup, sa produca ceva, sa fie creativi, (vezi fig 1) . Este gresit sa

cultivam una sau doua metode de predare si sa ramanem fideli acestora. O varietate de metode,
care sa sporeasca atentia si interesul elevilor, ofera exibilitate profesorului.
Metoda intuitiva este una dintre metodele de instruire propriu-zisa. Aceasta reprezinta cai
fundamentale pentru optimizarea actiunilor implicate in procesul de predare-invatare specific
domeniului educatiei fizice si sport. Consta in executarea-prezentarea actelor sau actiunilor
motrice ce urmeaza a fi insusite sau exersate, cu scopul de a se pune in evident principalele
coordonate motrice ce trebuie respectate in timpul activitatii curente de invatare (Balint, L.,
2003).
Formarea unor reprezentri clare n ceea ce privete execuia raional a actelor i
aciunilor motrice se realizeaz i cu ajutorul metodelor intuitive sau nonverbale. Aceste metode
se bazeaz pe activitatea organelor de sim: vz, auz, cutanat, kinestezic. In cadrul metodei
intuitive au evoluat cteva procedee metodice printre care amintim: demonstraia i observarea
directa a executiei motrice a altor subiecti (Rat, G., 2009, pg. 66).
1. Metoda demonstratiei- n educaia fizic, este metoda prin care se arat elevilor ceea ce ei
vor lucra n continuare, sau ceea ce trebuie s realizeze n final. Cu ajutorul demonstraiei
elevul se familiarizeaz cu deprinderea motric, exerciiul sau aciunea ce urmeaz a fi
nvat, consolidat, perfecionat sau evaluat. Ea poate preceda, nsoi sau urma
explicaia.
Realizarea demonstratiei trebuie sa tina cont de etapele formarii deprinderilor motrice. Astfel ea
poate fi:

Tip model global atunci cand se urmareste formarea unei reprezentari, a unei actiuni

motrice ce urmeaza sa fie insusita;

De tip analitic cand actiunile motrice sunt foarte complexe si invatarea se realizeaza pe

parti sau pe fraze;

De tip final demonstrativ evaluative cand se realizeaza evaluarea rezultatelor obtinute.

Demonstratia cu ajutorul materialului intuitiv (scheme/schite, planse, casete video, filme,

kineograme, diafilme, etc.) este considerata ca fiind nemijlocita, si este rar folosita in lectiile de
educatie fizica, insa este des folosita in antrenamentul sportiv

Demonstratia practica directa denumita si demonstratia vie are la baza executarea in fata
elevilor a exercitiului sau a structurii motrice supusa invatarii. Demonstratia pe baza de executie
( cand executia este un model) este considerate ca fiind cea mai eficienta metoda de predare a
cunostintelor practice (Dragu, M., 2010).
Nu putem vorbi despre metoda demonstratiei fara a o lega de suportul ei material,
materialul intuitiv si didactic pe care il presupune, iar clasificarea variantelor demonstrarii tine
cont tocmai de acesta. Sub acest aspect cele mai importante forme ale demonstratiei sunt:

Demonstratia cu obiecte si forme reale - principala sursa a informatiei transmisa

elevului sunt obiectele sau fiintele reale, naturale si pe cat posibil cuprinse in
mediul lor de existenta sau in medii cat mai asemanatoare acesotra. In folosirea

acestui tip de demonstratie se recomanda:

asezarea elevilor intr-o pozitie convenabila receptarii materialului;
pentru a nu distrage atentia, materialul va fi prezentat in momentul prielnic, anterior,

poate fi ascuns, acoperit;

cand obiectele sunt deosebit de inedite, atragatoare, elevii trebuie lasati, cateva momente
in prezenta lor pentru a-si satisface curiozitatea sa discute intre ei pentru ca apoi sa se

concentreze la cele predate;

se porneste cu prezentarea intregului (familiarizarea) ,apoi a partilor component (analiza)
si apoi se revine la ansamblu (sinteza,recompunere);
Demonstratia prin actiuni - Principalele cerinte privind realizarea demonstratiei

prin actiuni se refera la:

instruirea elevilor pentru a recepta actiuni, miscari, operatii;
asezarea, gruparea elevilor pentru a vedea(auzi) demonstratia;
pregatirea prealabila a profesorilor cu tot ce este necesar demonstrarii;
insotirea demonstrarii cu explicatii si comentarea etapelor de executie;
trecerea de la demonstrare la exersare de catre elevi sa se efectueze imediat iar daca se

constanta nesiguranta, erori,demonstrarea de catre profesor va fi reluata;

profesorul trebuie sa ofere sprijin in executie elevilor, demonstrand daca este cazul prin

secvente, parte cu parte sauglobal, sa revina asupra partilor dificile;

Ea se poate realiza:
- de catre professor, cand acesta are o buna prestatie fizica si tehnica ( se mai numeste si
-

demonstrare nemijlocita)
de catre un elev, din grupul cu care lucreaza profesorul sau antrenorul, cand acesta
stapaneste bine tehnica de executie si deprinderi motrice ce urmeaza a fi invatata sau
cand acesta este inzestrat cu o inteligenta motrica deosebita, cea ce-i da posibilitatea sa

realizeze incercari apropiate de tehnica de executie ceruta. Elevii pot fi folositi ca metode
si atunci demonstratia este considerate ca fiind de tip mijlocit (Rat, G., 2009).
Realizarea unei demonstratii corecte poate contribui la dirijarea observatiei elevilor spre
perceperea elementelor esentiale ale actiunilor motrice, ceea ce poate stimula dorinta elevilor
pentru exersare si pentru reusita. Folosirea unui anumit tip de demonstratie va tine cont de
particularitatile individuale ale subiectilor (Rat, G., 2009).
Atunci cand se constata aparitia unor greseli tipice, adica prezente la un numar mare de
elevi, se poate scoate in evident aspectele esentiale, dar si la o demonstratie gresita cu scopul de
a scoate in evident incorectitudinile aparute in executia sau in intelegerea gresita a miscarilor
(Dragu, M., 2010).
Eficacitatea demonstratiei creste atunci cand este insotita de o explicatie care subliniaza
anumite aspect. Demonstratia si expunerea verbala (explocatia, conversatia) constituie metodele
de baza folosite in scopul formarii unei perceptii, a unei reprezentari clare asupra miscarii ce
trebuie executata.
2. Metoda observarii directe a executiei motrice realizate de catre alti subiecti- este folosita
-

de catre profesor/antrenor cu dublu scop:

de a dezvolta la elev/sportiv, capacitatea de a sesiza elementele esentiale ale miscarilor si
cerintele de executie corecta a diferitelor acte/actiuni motrice;
de a imbogatii continuu cunostintele de specialitate ale subiectilor
Profesorul dirijeaza observatia elevilor spre executiile cele mai bune realizate in timpul

desfasurarii lectiilor, prin urmarirea atenta. Obsevatia dirijata poate fi efectuata si asupra
exercitiilor gresite pentru a scoate in evident aspectele negative si a le inlatura. Este indicat ca
profesorii sa orienteze observatia subiectilor spre un anumit ascpect, precizat dinainte, sa sa
stimuleze interventiile positive ale elevilor. Valoarea metodei este data de faptul ca poate stimuli
elevii in aplicarea a tot ceea ce considera ca este nou si eficient, le stimuleaza gandirea creatoare,
imaginatia si le dezvolta simtul observatiei ( Dragu, M., 2010).
Metoda prezinta urmatoarele variante de aplicare:
- in lectiile curente prin observarea evolutiei motrice a altor subiecti din cadrul propriului
-

colectiv
vizionarea lectiilor desfasurate cu alte collective, situate de obicei la acelasi nivel de
instruire sau intr-o etapa mai avansata de invatare motrica
vizionarea unor concursuri ( competitii sportive)
In toate situatiile mentionate, se urmareste ca subiectul, pe baza observatiilor sala, sa

ajunga la concluziile pe care sa le aplice ulterior in activitatea practica ( Balint, L., 2003).
Aceasta presupune parcurgerea catorva etape:

~ organizarea observarii
~ observarea propriu-zisa
~ prelucrarea datelor culese
~ valorificarea observarii
Observatia poate fi dirijata si asupra executiei proprii, este vorba de acea percepere a
miscarii cu ochii mintii, de acea simtire, reprezentare si control a propriei miscari, pe care
foarte putini elevi reusesc sa o stapaneasca si care, in procesul de antrenament este deosebit de
importanta (Rat, G., 2009, pg. 68).
Prin acest tip de observare i prin formele care au loc n acest proces, sunt dezvoltate i
alte caliti, ca: rbdarea, consecvena, imaginaia, perseverena, perspicacitatea.
Principiul intuiiei

Numit si principiul unitatii dintre senzorial si rational, in demersul didactic. Desi se

considera ca intuitia apare ca deosebit de importanta mai ales in primii ani ai ontogenezei, ea nusi pierde insemnatatea nici mai tarziu in procesul de invatare motrica (Balint, L., 2003, pg.14).
Trebuie retinut faptul ca intuitia nu constituie un simplu moment al cunoasterii. Ea se
defineste ca un process active si continuu, in cadrul caruia, treapta senzoriala este permanent
completata prin intermediul cunoasterii logice. Deci intuitia nu trebuie confundata cu actiunea
umana de a ghici solutia optima pentru rezolvarea unei situatii.
In activitatea de educatie fizica si sport, principiu intuitiei se realizeaza prin imbinarea
adecvata a explicatiei cu demonstratia, iara din continutul demonstratiei nu sunt excluse nici
mijloacele intuitive (Balint, L., 2003).
Pentru a analiza velentele principiului intuitiei iata urmatorul citat: Si ca totul sa ti se
imprimie mai usor trebuie apelat, ori de cate ori este posibil, la simturisa fie unite auzul cu
vederea si gustul cu mana, material care trebuie invatata sa nu fie doar expusa, sa ca patrunda
numa in urechi, ci ea trebuie prezentata si prin imagini, ca astfel reprezentarea sa se imprime
ochiului, urechii, intelectului si memoriei. Prin intuitia reala se incepe invatarea si nu prin
descrierea verbala a lucrurilor ( Comenius, J. A., 1970, pg.89).
Unul dintre cele mai importante principii ale pedagogiei principiul intuiiei are o
mare nsemntate i pentru pregtirea sportiv. O interpretare just a acestui principiu a dat-o

K.D.Uinski, nc n anul 1895: Ce este instruirea intuitiv? se ntreba el. Este acea instruire
care se bazeaz nu pe noiuni abstracte i cuvinte, ci pe imagini concrete (Ozolin, N. G., 1972 ,
Pg. 86).
Principiul intuitiei are un rol important si pentru exercitiile destinate inbunatatirii
calitatilor motrice. Sarcinile concrete, care determina nivelul cerintelor in ceea ce priveste viteza,
rezistenta, forta, supletea si stabilitatea, il ajuta pe sportiv sa execute exercitiul cu mai multa
eficacitate. In cazul acesta este important ca sportivul sa vada cum a indeplinit sarcina si ce
greseli a comis. Comararea sarcinii cu executarea ei reprezinta unul din principalii factori ai
invatarii, educarii si dezvoltarii calitatilor motrice (Ozolin, N. G., 1972).
In incheiere putem spune ca antrenamentele in grup, activitatea colectivului in grup ofera
cele mai mari posibilitati pentru aplicarea in practica a cerintelor principiului intuitiei si implicit
a realizarii unei eficiente crescute muncii de educatie, intruire si dezvoltare a calitatilor motrice.
Arta artelor este sa-l formezi pe om, cea mai instabila si cea mai complicata fiinta dintre
vietuitoare ( Comenius, J. A., 1970, pg.7).
Bibliografie

1. Balint, L., 2003 Didacatica general a educaiei fizice i sportului, Ed. Universitii
Transilvania din Braov
2. Comenius, J. A., 1970 Didactica Magna. Bucureti, Ed. Didacatic si Pedagogic
3. Dragu, M., 2010 Didacatica educatiei fizice i sportului. Bucureti, Ed. Zigotto
4. Ozolin, N. G., 1972 Metodica antrenamentului sportiv. Bucuresti, Ed. Stadion
5. Rat, G., 2009 Didactica Educaiei fizice i Sportului. Bucureti, Ed. Pim
6. http://www.ueb.ro/dppd/did_specialitatii_oct_2010_efs.pdf
7. http://www.scribd.com/doc/48242526/demonstratia
8. http://www.abecedar.com/cartea.pdf
9. http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=intui%FEie
10. http://www.math.uaic.ro/~oanacon/depozit/Curs_7_Strat_didactice(I).pdf