Women and Art History

Femeile și Istoria Artei

ep.6 Corpului (Artistei) ca Instrument Performat

Guerrilla Girls, 1989

Performând corpul
• Performance Art – se dezvoltă de la mișcările din anii 60, care angajau multiple forme de artă în producția de semnificație, mai ales anumite aspecte
teatrale (incluzând scenografia, actoria, muzica, mișcarea) – ce caracterizaseră printre altele Constructivismul Rusesc și Teatrul Bauhaus - iar apoi așa-
numitele Happenings care șterg diferența dintre imagine și acțiune/ producție și recepție – implicând activ publicul (audiența). Aceste reclamări ale
Happening-ului – există doar ca moment prezent, de experimentat cu întregul corp – aveau să lase o urmă puternică în practicile artiștilor
contemporani și „live artists”
• Practica performativă a fost asociată cu provocarea mediilor tradiționale și dematerializarea lucrării de artă, ca reacție la comodizarea artei
(Sally O’Reilly – The Body in Contemporary Art)
• astfel - reclamarea spațiilor publice și ale confruntării cu audiența prin acțiuni active și inter-disciplinaritate
• corpul ca centru în care personalul și politicul se întâlnesc – performance-ul în sine a fost un mediu al celor marginalizați care reclamă astfel vizibilitate,
de asemenea un mijloc necostisitor de lucru și care rămâne apoi documentat (marcat de efemer)
• corpul – goliciunea – devin instrumente adesea utilizat în acte agresive de auto-identificare și confruntare a audienței
• performance-ul devine un mediu predilect al artistelor care doresc să contracareze stereotipurile femeilor și chestionarea relației subiect-obiect
• activează discuții despre identitate și gen
• spontaneitate, visceralitate, fizicalitate, vulnerabilitate
• nu multe dintre femeile-artiste care sun asociate cu performance-art se și consideră astfel – pentru că lucrează între medii pentru care
performativitatea este doar un alt mediu de transfer al ideilor
• ce înseamnă să protestezi – confruntarea cu puterile (politice și sociale) care ne guvernează corpurile
• un altfel de strat al relației natură vs cultură, unde – de această dată – ideea e de a intervenii asupra culturii
• limbajul corpului și opoziția față de o imagine a corpului „finisat”

(the body of a woman) must be contained, enclosed, smooth, easy to look at and easy to handle, much like a statue or even a consumer object/ in reverse
– feminist works make it a conforntational and self-conscious subject
• art historian Josephine Withers:
“The very vitality and strength of performance art is its unruliness—
whether completely improvisational or tightly choreographed—and its
resistance to tidy definitions. Blurring and otherwise problematizing
the boundaries between art and life is one of the generating motifs in
all performance art.” - it can occur almost any place “in a loft, on a
beach, a bridge, a stage, the street, a cave, or it can even involve an
entire city.”
Ewa Partum, Auto-Identification, 1980, photomontage/ performance
 Ewa Partum (Lodz, Polonia)
• poet, artist performativ, regizor
• practica ei este diversă, implicându-se atât în arta conceptuală sau mail art (respectiv, schimb de lucrări de mici dimensiuni care pot fi trimise
prin poștă)
• lucrările ei sunt preponderent de natură publică în 1969, într-un amestec de performance și poezie
• între 1970-1971 începe proiectul de galerie mail-art, este în legătură cu grupul și mișcarea Fluxus și alți artiști occidentali
• consideră că pictura și-a saturat posibilitățile de a reprezenta și de a susține subiecte, și caută astfel un alt limbaj
• lucrările ei se focusează mai ales pe identitatea de gen și pe prejudecăți, incluzându-le pe cele din lumea artei
• într-un astfel de context – nuditatea trupul devine un instrument de confruntare, o lucrare de artă și discurs/ corpul ca pânză - iar
performance-ul adesea adresează problemele și impactul negativ al normelor tradiționale
• de asemenea subliniază activismul din Europa de Est
• din 1970 – creează Poems by Ewa – care sunt poezii-obiecte ca urmă a buzelor sale – adesea cu un profund mesaj politic: În perioada legii
marțiale din 1982, organizează un performance în care, nud, formează cuvântul “Solidarnosc,” (solidaritate) literă cu literă cu rujul de pe buze
pe o bucată de hârtie./ Discutând căderea zidului Berlinului, se fotografiază ținând litera O și W pentru umbrele estului (ost) și ale vestului
(west) încă prezente și a condiției estice.
• filmele sale îi documentează practica poetică, dar și sunt o investigare a filmului ca mediu în sine
• din 1974 – creează primul capitol Change – una dintre performanc-urile feministe importante, pe care apoi îl redeschide patru ani mai târziu
cu Change: My Problem Is a Woman’s Problem (1978-1979) – unde un make-up artist îi schimbă trăsăturile feței pentru a o îmbătrâni
• în 1980 produce o întreagă serie de foto-montaje intitulate Auto-identificare – ca protest asupra rolului femeilor în contextual extre de
patriarchal al societății socialiste și comuniste – s-a plimbat goală în Varșovia în fața clădirii parlamentului, iar guvernul a interzis publicarea
lucrării ei pe durata unui an
• în 2013 face parte din expoziția „Bad Girls: A Collection in Action” care onorează munca artistelor în deconstrucția normativităților, atât în
termeni de gen, cât și social și în artă, pentru a creea loc pentru ceva dferit
Ewa Partum, The Legality of Space, 21-23 April 1971 Ewa Partum. "East-West Shadow," 1984, West Berlin
Ewa Partum, Hommage a Solidarnosc, 1982
 video

Ewa Partum, Films by Ewa, Taulogical Cinema Still, 1973-74 Ewa Partum, Poem by Ewa, 1972
 Corpul ca semn - și formularea unui alt limbaj artistic
In their interpretations, many critics concentrate on the use of my naked
body in my actions without actually understanding that for me it was a
matter of creating a sign: a sign pointing into one direction. It was a
tautological and not, as so many are inclined to believe, an egocentric
strategy. Even in such an extreme situation like in the performance Stupid
Woman, where I kiss hands of members of the audience, pour alcohol
over my head, write with whipped cream on the floor "sweet art" - in
other words act like a drunk and stupid woman - I'm completely in
control over my body. My naked body is merely a tool. I'm very focused,
not making any spontaneous movements. When the performance is
finished I bow towards my audience as a virtuoso after a concert and I
say: "Thank you very much. It was a performance"

On historicizing Conceptualism and the interpretation of feminism. A

conversation with Ewa Partum - Karolina Majewska
Stupid Woman
…so one can choose feelings that one wants to accept
like an actor choosing a costume.
Today this will be an ambition,
tomorrow, an obligation in love.
One would be making a mistake, therefore, to accept the
schizophrenic world
as a stream of wealth and luster
that replace the monotony of reality.
If I can
imagine so many love scenes,
it is not because I was disappointed in my love,
but just because one is no longer capable of loving.
…to be beautiful
…to smell beautiful
…to be nice to one’s own public
…really to be.

Ewa Partum, Stupid woman, 20 November 1981

Video
• if we are creating a completely new language of art (which was the
case in the seventies), it is obvious that critics are not prepared and
the audience is not ready in the beginning. Also, not everybody is an
intellectual and not every artist wants to be a teacher. That's why I
believe retrospective exhibitions play a significant role in the process
of understanding art. One can trace the genealogy of the artist's
language. Sometimes though also critics remain in the position of
helpless audience.
Carolee Schneemann

Carolee Schneemann, Up to and Including Her Limits, 1973-1976

Carolee Schneemann, Interior Scroll, 1975-2004

“performance’s only life is in the present. Performance cannot be
saved, recorded, documented, or otherwise participate in the
circulation of representations of representations: once it does so, it
becomes something other than performance.”
Peggy Phelan, a leading theorist in the field of performance studies

Însă multe artiste utilizează camera ca surogat petru audiență sau își
înregistrează/documentează lucrările în fotografii
Carolee Scheenmann performing Eye Body, 1963
VALIE EXPORT, Tapp und Tastkino, 1968-71
VALIE EXPORT (Linz, Austria)
• împrumută numele de la brand-ul de țigări Smart Export care avea conotații masculine puternice și de la care adoptă
logoul ca pseudonim în 1967
• practica ei e multidisciplinară - video, performance, fotografie, instalație, desen
• accent pe provocarea privitorului în a chestiona regulile convenționale, codurile și reprezentările legate de corpul femeilor,
pe care caută să le deconstruiască / mai ales imaginile normative de feminitate
• în perioada mișcării acționiste vieneze devine membru al Institutului Vienez de Artă Directă (fondat în 1966 de Günther
Brus și Otto Muehl) în cadrul căreia organizează o expoziție legată de practicile feminist în scena de artă vieneză/ refuză
însă se arată violența ca spectacol așa cum acționiștii vienezi o implementează
• pune bazele Cooperației Austriece ale Realizatorilor de Film
• își construiește identitatea experimentând cu medii diverse pentru a lucra cu ritualuri și limbaj/ mai ales abordează
politețile sociale
• colaborează cu scriitoarea austriacă Elfriede Jelinek
• din 1968 lucrează cu conceptul “expanding cinema” în (Abstract film No 1, 1966-1967) care apoi iau forma performance-
urilor publice precum Tapp und Tast Kino [Tap and Touch Cinema,1968], în care corpul ei devine atât subiect cât și obiect
al lucrării
• în 1969 realizează un performance într-un cinema din Munich destinat filmelor pornografice care a dat naștere posterului
Aktionhose: Genitalpanik [Action Pants: Genital Panic] – care confruntă audiența cu „realitatea corpului” în contrast cu
imaginile ecranelor
• ele bazele pentru cee ace aveau să devină lucrările ei iconice: Identity Transfer (1968), Body Sign Action (1970), Body
Configurations (1972-1976), - în care corpul devine mjloc și mediu de a explora realități sociale.
• -din 1990 acest accentual cade pe video și instalații sau „video-sculpturi” care explorează posturi corporale.
 VALIE EXPORT, Identity Transfer 1, 1968
VALIE EXPORT, Aktionshose- Genitalpanik, 1969, performance
video

VALIE EXPORT, Encirclement, from the series Body Configurations, 1976

VALIE EXPORT, Variation C, from the series Body Configurations, 1972

Marina Abramović

Marina Abramović, The Artist Is Present (2010)

The Lips of Thomas, 1975
• On her work & performance

• Rythms

Marina Abramović, Rhythm 5, 1974 (published en 1994)

Art Must Be Beautiful" from 1975

 Ana Mendieta, Creek, 1974, still from super-8mm film

“Imagen de Yagul” (“Image from Yagul”) from 1973,

Ana Mendieta (Havana, Cuba)
“dialogue between the landscape and the female body”
• performer și artistă multimedia
• la 12 ani e trimisă în SUA împreună cu sora sa, din cauza situațiilor tensionate din Cuba
• primele sale performance-uri dintre 1972-74 sunt marcate de această ruptură de familia și
cultura
– Death of a Chicken (1972) – face referiri la ritualurile sau sacrificiile de animale frecvente în
cultural Latino-Americană, dar și la identificarea femeilor cu natura și regnul animal.
• utilizarea sângelui constituie o practică recurentă *Body Tracks (1974)
• Siluetas (Siluete) este un alt proiect de lungă durată – cuprinzând aprox. 200 de lucrări, în care
propriul corp devine parte integrantă din peisaj locuri, situri
• lucrează cu sau în natură, multe dintre „corpurile sale de pământ” refac o conexiune cu locul și
gravează simboluri ale feminității în chiar solul/situl lor
• moartea ei rămâne marcată de mister dar și problematizată – a căzut de la fereastra
apartamentului în care locuia, soțul ei, artistul Carl Andre
• acțiunile ei au rămas filmate, fotografiat – înregistrează urmele și contururile unui corp
participant, puternic marcat de feminism
 Body Tracks, 1974, still from super-8mm film
Ana Mendieta, Anima, Silueta de Cohetes (Firework Piece), 1976
Ana Mendieta, Volcán, 1979

Tree of Life, 1976

“In fact, the year prior to creating the Rupestrian Sculptures series in
Cuba, she curated Dialectics of Isolation: An Exhibition of Third World
Women Artists of the United States at A.I.R. Gallery, New York, with
Kazuko Miyamoto and Zarina. She wrote an incisive criticism in the
exhibition catalogue: ‘…American Feminism as it stands is basically a
white middle-class movement.’ But at the same time, she thought of
nature as being female and didn’t argue the fact that she was a woman
and therefore her work was an expression of her experience as a
woman.”
Raquel Cecilia Mendieta
 Itiba Cahubaba (Old Mother Blood), 1981
Bacayu (Esculturas Rupestres) [Light of Day (Rupestrian Sculptures)], 1981
La Tierra Habla (The Earth Speaks) Ana Mendieta, “La Venus Negra/The Black Venus”, (1981)
 video

A still from “Butterfly” (1975), a Super-8 film

 Feminist performance art was an ingenious
exploration of the market value of the
female body: although women’s bodies are
used to sell almost everything, through
menial work and violence they are too often
taken for cheap. Their work was an
exploration of the performance required
daily of all Women.

Alice Bolin (author of Dead Girls: Essays on Surviving an American Obsession)

Geta Brătescu
 Orlan

video
Incidental Strip-tease

ORLAN en grande Odalisque d‘Ingres, 1977

Martha Wilson

video

Performance meets Political Satire

 Working Girl,” from her ‘Models’

“Nancy Reagan in Malibu” (1984)

• I wanted to be a performance
artist because you don’t have
to have a studio. You don’t have
to pay rent, you don’t have to
worry about storage, you don’t
have to have studio assistants.
You don’t have the
infrastructure.
Art Sucks
Martha Wilson
“New Wrinkles on the Subject” (2014). Martha Wilson, Invisible
 Fondează Franklin Furnace, New York, care
avea să devină locul de prezentare a multor
Martha Wilson artiste, experimente și acte performative –
una dintre documentările cele mai
The Performance History importante ale „body art”

Ca performer – a înființat trupa punk

DISBAND compusă din fete care nu știu
cânta la instrumente
Beauty Standards/ Filters/ Digital Personas – what about today?