contemporană

negrul. în arta
 o scurtă
incursiune.

a t i l a g o m b o s
cuprins

01. Istoria negrului

02. Sfumato, chiaroscuro, tenebroso
03. Fotografia low-key
04. Negrul în pictura abstractă
05. Sculptură
06. Estetica negrului
cuprins

Desfășurarea prezentării

Istoria negrului Suprematismul

Mitologie, filozofie, psihologie, culoare - non-culoare Malevich. Opere și concept. Avangarda rusă.

Tranziția istorică a negrului în pictură Expresionismul American (action painting)

De la sfumato la tenebrosso Ad Reinhardt, Franz Kline și Pierre Soulages.
Comparație.

Pictorialismul și depașirea acestui curent Pop Art

Definiție. Alfred Stieglitz: The Steerage Robert Rauschenberg
Ansel Adams, Edward Weston, Man Ray

Fotografia low-key Nouveau Realisme și Minimalismul

Ce reprezintă. Contemporani: Yousuf Karsh, Irving Penn, Lucio Fontana vs. Frank Stella
Post-moderniști: Bill Henson, Juha Arvid Helminen.

Depășirea postimpresionismului Negrul în sculptură. Concluzii.

Abstractizarea artei. Expresionismul German. Louise Nevelson
Kandinsky.
 Scurt istoric
Istoria negrului

 Negrul a precedat lumina: linia genezei religioase sau a astrofizicii

 Mitologia greacă face din Nyx, zeița nopții, fiica lui Chaos, vidul
primordial, si mamă lui Uranus si Gaia, cerul si pământul
 Republica lui Platon. Mitul Peșterii. Cunoaștere. Lumea Ideilor
 Jean Chevalier, simbolistica negrului (bine/rău, viață/moarte etc)
 Psihanaliză (Freud – conștient/subconștient)
 Este sau nu negrul o culoare? (Newton 1665 – spectrul de culoare,
prisma, fascicolele luminoase, ROGVAIV). Posibilă discuție liberă.
 Da Vinci in al sau "Tratat despre pictura", afirma că „negrul nu este o
culoare”.
 La începutul secolului al XX-lea artiștii au început să redea treptat
albului și negrului statutul de culori autentice.
Percepția culorilor

Percepția culorilor și a contrastelor

 Ochiul uman poate sesiza contrastul doar dacă diferența dintre lumina
emisă sau reflectată de două suprafețe alăturate depășește un anumit prag.
 Atât Kandinsky cât și Paul Klee au studiat contrastele de coloare însă o
contribuție majoră o are elvețianul Johannes Itten care definește cele șapte
tipuri de contraste (contrastul culorilor în sine, contrastul clar-obscur,
contrastul cald-rece, contrastul complementarelor, contrastul simultan,
contrastul de calitate, contrastul de cantitate)
 Contrastul cel mai pregnant unde putem încadra negrul și albul este cel
închis-deschis (C-O). Denumirea contrastului clar-obscur vine din it.
“chiaroscuro” (apoi lat.).
 Acesta este contrastul care corespunde închisului și deschisului având la
bază valorația, adică raportul dintre valorile deschise și cele închise, dintre
culorile luminoase și întunecate, fie policrome sau monocrome. Contrastul
dintre alb și negru reprezintă „vârful” acestui contrast.
 Atât albul pur cât și negrul pur sunt noțiuni teoretice fără corespondent în
lumea obiectelor naturale, unde cel mai luminos alb este sulfatul de bariu,
iar cel mai întunecat negru este catifeaua neagră cu o luminozitate de 1-2%.
 1
Sfumato
Leonardo da Vinci a pionierat tehnica
Sfumato

sfumato pentru a înmuia tranziția

graduală de la lumină la întuneric. În
notele sale despre pictură, el spune că
lumina și umbra ar trebui să se
amestece „fără linii sau granițe, ca și
fumul” (mai multe straturi translucide
pentru a crea un spectru tonal gradual
de la întuneric la lumină)

2
Chiaroscuro
Descrie contrastul proeminent dintre
lumină și umbră și măiestria artistului
de a se juca cu acestea pentru a crea
iluzia unor forme tridimensionale.
Totul pleacă de la ideea că forma este
detectabilă numai în prezența luminii.

În Renaștere, tehnica a devenit una esențială pentru toți pictorii „religioși”

care urmau viziunile Sfintei Brigitta de Suedia, care susținea că a văzut
lumina lui Hristos. În picturile cu scene religioase, artiștii au redat această
“lumină sfântă” ca sursă de iluminare, bazându-se puternic pe clar-obscur.

1503, L.
Renaștere

Asemănări
și
diferențe
între
chiaroscuro
și
tenebroso

Dacă clar-obscurul religios din Renaștere a servit pentru a

crea scene de liniște și calm, în Baroc, pictori precum
Caravaggio, Rubens, Rembrandt ș.a., au avut tendința să
folosească stilul pentru un efect cât mai dramatic.
Te n e b r o s o

Pictura Tenebriştilor dă
întunericului o valoare
pozitivă transformându-l
într-un negru "activ".

Contrastele foarte puternice dintre zonele luminoase și

cele foarte întunecate (adeseori negre, răspândite uneori
pe zone foarte mari) în picturile din secolul al XVII-lea au
fost expresia unei tendințe stilistice definite drept Pittura
tenebrosa. Negrul face ca celelalte culori să trăiască.
 Pictorialismul și depășirea acstei mișcări
Pictorialismul

Fotografia trebuie
să reprezinte ceva
prin ea însăși

Pictorialismul, care a dominat scsena fotografică de la

sf. sec XIX și începutul sec. XX, a fost o mișcare în care
nu penetrase încă fotografia "straight", fotografii
încercând să creeze diverse scene care păreau mai
degrabă pictate decât fotografiate. S-au utilizat plăci de
sticlă, metal alte suporturi, care s-au supus la diverse
procese chimice pentru a produce efecte variate.

George Seeley, The Black Bowl, cca. 1907

Alfred Stieglitz

Alfred
1864-1946
Stieglitz

Alfred Stieglitz (1864–1946), cu timpul, schimba ideea că o

fotografie trebuie să semene cu o pictură, susținând că o
fotografie trebuie să exprime ceva prin ea însăși.

The Steerage, cca. 1907, pub. 1915

Ed wa rd We sto n

Edward
1886-1958
Weston

În anul 1932, Weston și Adams au înființat Grupul

f/64 care s-a orientat spre promovarea a ceea ce
numeau ei „straight photography”, adică
fotografia realistă, neretușată în niciun fel,
impunând astfel renunțarea la pictorialism.

Pepper No. 30 (1930)

Ansel Adams

Ansel
1902-1984
Adams

Muntele Moran, lumina naturală cade doar pe

piscul vârfului muntelui, iar restul fotografiei
este un amestec de griuri foarte închise;
Yo u s u f K a r s h

Yousuf
Karsh
(1908 – 2002)

În stilul fotografic al unuia dintre cei mai notabili

portretiști din toate timpurile, canadianul
Yousuf Karsh (1908–2002), lumina doar
conturează chipul, alteori ea doar o luminează
mai mult sau mai puțin intens, dar din punct de
vedere artistic lumina joacă parcă un rol
secundar pe o scenă alături de subiectul
principal. Astfel, portretele sale au zone mari de
negru și subiectul apare ca o pată în acel neant
acromatic.
Yo u s u f K a r s h
Bill Hensen

Bill
Hensen
n. 1955

Dintre postmoderniști, se pot menționa

australianul Bill Henson al cărui subiect
principal este in genere nudul uman in
diverse ipostaze, adeseori vulnerabil dar
expresiv dând impresia de fragilitate
Bill Henson
L o w - ke y

Juha Arvid Helminen

Un alt artist care a creat o serie de

fotografii low-key pe care le-a expus
în numeroase expoziții din lume este
finlandezul Juha Arvid Helminen care
n. 1977

“
își intitulează seria The Invisible
Empire (Imperiul invizibil) și face
trimitere la scutul pe care îl oferă
negrul, la ororile celui de-al II-lea
Razboi Mondial, s.a.
The Invisible Impire
The Invisible Impire
KazimirMmalevich

Kazimir
Malevich
(1878 - 1935)
KazimirMmalevich
KazimirMmalevich

Am eliberat arta
de greutatea
moartă a realității

 Bidimensionalitate
 Culori și forme geometrice (aproape) pure
 Există 3 sau 4 versiuni ale Pătratului Negru
 Nu este un negru pur ci rezultatul
amestecului a mai multor pigmenți foarte
Ultima Expozitie a Picturii Futuriste 0,10, Petrograd, 1915
închiși (spun unii specialiști)
 principii solide de compoziție
 sub negrul aparent al picturii se regăsesc A fost pentru prima data când cineva Într-unul din colturile camerei (loc
alte culori vizibile printre crăpături picta ceva ce nu reprezenta ceva destinat icoanei) unde era expoziția
 dorința de ruptura totala de ceea ce era anume, punând accent doar pe formă era expus Pătratul Negru, făcând
considerata arta, trecerea totală de la și culoare. Malevich a dorit sa creeze aluzie la icoana creștină. Printre
figurativ la non-figurativ absolut, abis. un punct de plecare de la zero exponate era si o cruce neagră
 La înmormântarea sa pătratul negru, deja intitulându-si, sugestiv, expoziția din pictată pe fond alb care probabil
emblemă, l-a urmat. Petrograd, 1915: Ultima Expozitie a avea aceleași aluzii. Era vorba de o
 Originalitate, autenticitate, raritate Picturii Futuriste 0,10. noua icoana pentru lumea artei.

Michelangelo a mutilat o bucata magnifică de piatră pentru al său David

 Ad
Ad Reinhardt

Reinhardt
(1913 - 1967)

O pânză pătrată (neutră, fără formă), de 1,5

metri lățime, de 1,5 metri înălțime, la fel de
înaltă ca un om, la fel de largă ca brațele
întinse ale omului (nu mari, nu mici, fără
dimensiuni), fără compoziție, o formă
verticală care neaga o forma orizontala (fără
formă, fără vârf, fără fund, fără direcție), trei
culori (mai puțin sau mai puțin) întunecate
(fără lumină) fără contraste, fără urma
perilor pensulei, fără suprafață (lucioasă,
fără textură, neliniară, fără margini dure,
fără margini moi), care nu reflectă
împrejurimile sale - o pictură pură,
abstractă, fără timp, fără spațiu, fără
schimbare, fără relaționare, conștient de
sine, ideal, transcendent, conștient de nimic
altceva decât de artă.
 Negrul “aparent”
Ad Reinhardt

 Rezistă reproducerii
 1963 MoMA
 Ochiul uman trebuie să se adapteze
 Se poate traduce prin faptul că arta nu se
arată în mod superficial
 La fel ca Malevich, Reinheardt insită pe
separarea totală a artei de viață, de
realitate.
 Influențează arta conceptuală și
Minimalismul anilor ’60 (e.g. Frank Stella)
 Expresionismul American
Franz Kline, Forme albe, 1955 Pierre Soulages, 3 aprilie 1954, 1954
Piere Soulages
Piere Soulages
Piere Soulages

Începând cu
anii 1975 –
1980,
Soulages
trece de la

.
negru la
“ultranegru ”

În cazul lui Soulages nu e vorba câtuși de puțin de mono-

cromie, ci de o practică monopigmentară extrem de
subtilă, producând prin reflexie fascicule luminoase
variate ce se interpun între spectator și pânză. Deci,
putem vorbi și de un soi de un soi de transcendență, o
interacțiune cu opera de artă.
Franz Kline

Vreau să transmit, prin

lucrările pe care le
realizez emoțiile, mele!

Kline (abstracționist gestual, de altfel) si-a numit tabloul

Forme albe. Voia, fără îndoiala, sa atragă atenția nu doar
asupra liniilor, ci si a pânzei, pe care o transforma într-o
oarecare măsura.

Oricât de simple ar fi tușele, ele creează o impresie de

spațiu, ca si cum partea de jos s-ar retrage spre centru.

Kline pune o întrebare retorica si anume aceea daca

emoțiile artistului sunt transmise prin lucrările create sau nu
si in același timp își propune sa creeze o conexiune cu
privitorul.
Robert Rauschenberg

Robert
.
Rauschenberg
(1925 – 2008)

Reprezentant al Pop Art-ului sau Neo

Dadaismului, este un experimentalist american
având printre altele o serie de picturi negre
create intre 1951 si 1953.

A pictat pe bucăți de ziar sau alte materiale

perisabile lipite de pânză, ansamblu pe care
ulterior pictează cu negru.

Are și alte lucrări în care a așezat o capră

mumificată sau diverse păsări pe varii suporturi Untitled (Glossy Black Painting), 1951.

(influențe Dada, vezi Duchamp), Riding Bikes

etc.
Lucio Fontana

Lucio
Fontana
.
Italianul de origine
argentiniană, Lucio Fontana
(Nouveau Realisme), tot prin
anii `50, abordează mai multe
medii țintind ideea de spațiu
cosmic si vid.

Tehnica caracteristica a acestui

artist era perforarea sau tăierea
pânzei, cartonului sau metalului
pictate cu tușe negre,
abundente creând diverse
forme care se întrezăreau prin
perforările fizice.
În seria Concetto spaziale, Attesa
din 1959 tratează pânza astfel creata
ca pe un obiect si nu ca pe o
suprafața creând astfel un soi de
relație intre spațiu și opera de artă.
Una dintre operele sale, o pânză
pictată în negru, în forma de ou și
perforata a fost vândută cu 16
milioane de lire sterline in 2015 la o
casa de licitație din Anglia.
Louise Nevelson

Loiuse
Nevelson
.
1899 - 1988

Artista americana de origine ucraineană, Louise

Nevelson, a creat sculpturi de dimensiuni
considerabile asamblând diverse obiecte din
lemn peste care aplica vopsea neagra.
Sculpturile din lemn ale artistei sunt
emblematice mai multor mișcări diferite,
printre care expresionismul abstract, cubismul
și suprarealismul.

Monocromatice și de obicei negre, Nevelson a

asamblat sculpturile folosind bucăți de lemn pe
care le-a primit sau le-a găsit pe aruncate pe
stradă. Abordează identitatea de loc si director
(vezi Mona Hautum, Shirin Neshat s.a.).
Louise Nevelson

Palatul Doamnei N. (1964-1977)

Louise Nevelson

Louise Nevelson Plazza, anii ‘70.

 mulțumesc.

C o p y r i g h t : R o b e r t G o m b o s , 2 0 1 9
D i s t r i b u t i o n a l l o w e d w i t h
p r o p e r c r e d i t : R o b e r t G o m b o s o f
J a s m i n e D i r e c t o r y