Corneliu Baba a fost ntotdeauna fascinat pn la obsesie de portret, fizionomie, expresie i

manifestarea tririlor interioare pe chipul uman. Portretele pictate de acesta nu sunt doar o
component important n opera lui Baba, ci i o manifestare a compexitii sale spirituale i a
refleciei artistului asupra condiiei umane.

Portretul n opera artistului cunoate momente importante precum: portretul cu identitate

precis, care nglobeaz chipuri ale unor personaliti ale momentului i portretrul anonim, care
i generalizeaz cmpul de referin, reprezentnd mai degraba tipuri i vrste umane.
Portretele anonime sunt realizate intr-o manier mult mai liber comparativ cu cele ale
personalitilor, tuele sunt mai spontane, iar interesul pentru recuzit sau drapaj devine mai
sczut.

Un al treilea moment important n portretistica lui Baba este arlechinul. Prin motivul
arlechinului, artistul redefinete ideea de portret, trece de la fizionomia individualizat la efigie,
de la particular la tipologie. Arlechinul reprezint un refugiu n ficiunea artistic, departe de
realul cotidianului, iar n plan existenial i moral reprezint modelul absolut al ambiguitii
existenei, a finei mpletiri dintre ludic i dramatic i a bucuriei efemere cu tristeea incurabil.
Din punct de vedere plastic, acesta reprezint o inepuizabil surs de abordri cromatice i
variante compoziionale, de combinaie a hieratismului figurii cu dinamismul pensulaiei i a
tonurilor.

Corneliu Baba vorbete despre prietenul su anonim, Arlechinul ca fiind un tip uman de
comedite trist, o buna dispoziie disimulat care se nrudete, dar nu se confund cu Paiaa.
E melancolic, trist, dar fr s i trdeze starile de durere i decepia. i accept tacit
condiia, cu o responsabilitate asumat, ce reiese din postura sa relaxat.