Serghie de Radonej si isihasmul rus

Cuviosul printele Serghie a fost nscut n cetatea Rostovului, parintii lui fiind
credinciosi, Kiril i Maria. Se spune ca acesta a fost ales de Dumnezeu pentru slujba sa
inca de cand se afla in pantecele mamei sale. Deoarece dupa spusele acesteia, intrand in
biserica la sfanta liturghie, fiind insarcinata cu acest prunc , atunci cand s-a inceput sa se
citeasca Sfanta Evanghelie, acesta a glasuit, fiind auzit de toti cei din jur.Pruncul a glasuit
pentru o a doua oara in timp ce heruvicului canta.
i cnd preotul a cantat "Sfintele sfinilor", glasul pruncului s-a auzit pentru o a treia
oara.. Atunci au inteles cu mamei sale.Mama sa a fost cuprinsa de spaima in timp ce cei
din jur au ramas mirati.Dupa aceste fapte s-a infaptuit nasterea pruncului care a fost
numit Vartolomeu.Inca de cand s-a nascut, nu se alapta niciodata miercurea si vinerea.Si
prin aceasta si-a aratat vointa de a posti inca de mic,acesta fiind doar inceputul
ascensiunii in viata ascetica.Inca de la sapte ani a inceput sa invete sa citeasca, fiind o
misiune dificila deoarece acesta era destul de greoi la minte Dascalul depunea un mare
efort in invatarea acestuia, insa cu greu se vedeau rezultate. Insa acesta era un dar pe care
numai Dumnezeu il putea darui, si nu de la oameni.. Intr-o zi umblnd singur printr-o
dumbrav, deoarece dintotdeauna prefer linistea si totii ca un mare sfant se va arata.
Precum sfntul Ioan mergtorul care la randul sau acesta a aratat un semn in biseria in
timp ce era inca in pantecele de multe ori prefer sa se plimbe singur prin locuri tacute,in
plimbarea acestuia a intmpinat un calugar, pe care il considea un inger in chip de calugar
ce se ruga. Apropiindu-se de acesta, a asteptat sfarsitul rugaciunii si apoi s-a inchinat. Iar
clugrul l-a ntrebat: "Ce-i trebuie fiule?" Copilul a raspuns: "M-au dat, printe, s nv
carte i nu pot s neleg nimic din cele ce-mi spune dasclul meu, de care lucru tare m
necjesc i nu tiu ce s fac. M rog sfiniei tale, roag-te lui Dumnezeu pentru mine, ca
s m nelepeasc cu sfintele tale rugciuni".Calugarul l-a binecuvantat zincandu-i:
"Iat, de acum fiule i druiete ie Dumnezeu s nelegi cele ce-i trebuie, nct s poi i
pe alii s-i ajui!"
Din momentul acela copilul s-a schimbat, devenind mult mai intelept. Cu ajutorul
binecuvantarii acelui calugar, s-a facut mai avantajos in invatarea cartilor, fara stradanie.
Dumnezeu ia dat darul de a intelege scripturile. Copilul a crescut invatand, facand fapte
bune, fiind un adevarat credincios si diferit de copiii obisnuiti de varsta lui.
Parintii lui s-au mutat din cetatea Rostovului, la locul ce se chema Radone, nu pentru c
era un loc mai mare sau mai cunoscut, ci pentru ca asa a dorit Dumnezeu Nu dupa mult
1

timp, parintii acestuia au trecut in nefiinta, lasandu-I toata averea lui Vartolomeu. Acesta
isi spunea in sinele sau : "i eu snt muritor, i cu adevrat voi muri i eu ca i prinii
mei". Realizand cat de scurta este viata , si-a daruit averea celor ce aveau mai mare
nevoie. A renuntat la toata averea nelasandu-si niciun ban nici pentru propriile nevoi cum
ar fi hrana. Apoi s-a dus n pustietate si si-a facut o chilie,petrecandu-si mare parte din
timp rugandu-se lui Dumnezeu.Dupa un timp un calugar sfintit pe nume Mitrofan a venit
la acesta, calugarindu-l pe Vartolomeu care avea douzeci i trei de ani, fiindu-i dat
numele de Serghie.
Dupa cateva zile petrecute impreuna cu Serghie, calugarul i-a spus : "Eu, fiule, m duc n
calea mea, iar pe tine te dau n minile lui Dumnezeu". i a prezis zicnd: "Va face
Dumnezeu la locul acesta o mnstire mare i prea mrit". Si dup ace a facut o rugaiune,
a plecat in drumul sau. Sfntul Serghie a rmas la locul acela rugandu-se, postiind si alte
tipuri de osteneli. In timpul iernii acesta purta o singura haina ca si cum frigul nu ar fi
avut niciun efect asupra sa.Duhurile rele se straduiau sa il alunge din locul acela deseori
sub chipul unor fiare,serpi repezindu-se la acesta cu bestialitate infricosandu-l pe sfant.Iar
el. Cu singura sa arma, rugaciunea, ii alunga Intr-o noapte a abordat de o tabara
diavoleasca ce striga cu maine: "iei din locul acesta, iei, s mori ca un ru!" Zicand
acestea, o flacara iesea din gura lor odata cu, cuvintele.Insa acesta a alungat tabara
diavoleasca cu ajutorul rugaciunilor, si a ramas neclintit si fara teama,rugandu-se si
preamarindu-l pe Dumnezeu. Multi au inceput sa se adune la dansul din cetatile si
tinuturile din jur, pentru ajutor sufletesc.Altii doreau sa locuiasca cu acesta sa fie
indemnati spre calea mantuirii. Aceta ii primea pe toti la dansul cu bratele deschise.
Pentru inceput a zidit o bisericuta, care, prin porunca lui Teognost, care pe atunci era
arhiereu, a sfintit bierica n numele prea Sfintei Treimi, apoi o manastire a fost ridicata,
care este i astzi cu darul lui Hristos.
Acesta, a luat preoia prin hirotonisirea episcopului Atanasie. Dupa scurt timp, se trezise
iar diavolii, nesuportand sa fie alungati de acesta. Luand chipul sarpelui , au intrat n
chilia sfantului pana cand chilia s-a umplut de serpi.Sfantul i-a alungat cu ajutorul
rugaciunii si acestia au disparut fara urma.din acel moment duhurile necurate nu mai
indrazneau sa se mai apropie de acesta incat detinea darul de la Dumnezeu de a avea
putere asupra lor. Vestea s-a raspandit imprejur,intr-u cat intr-o zi a venit la acesta un
arhimandrit de la Smolensc, anume Simon, aducand multe bogatii daruindu-le sfantului
pentru zidirea unei biserici mai mari, iar pe sine s-a daruit in slujba sfantului.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, Cuviosul Serghie a ridicat cu averea aceea o biserica mare, si
largind manastirea.Erau momente in manastire cand hrana lipsea, iar calugarii sufereau
stand flamanzi trei zile. Dorinta Cuviosului era ca s nu se iasa din mnstire s cear
paine celorlalti credinciosi, ci s-i pun increderea in Dumnezeu.
n timpul acela nu era via de colectivitate n mnstirea sfantului. Deci, calugarii fiind
inrobiti de foamete, au nceput a vorbi pe la spatele sfntului, zicnd: "Pn cnd ne opreti
2

pe noi a merge la lume i a cere cele de trebuin? Vom mai rbda nc aceast noapte, iar
diminea vom iei din locul acesta, ca s nu murim de foame". Iar sfntul ii alina,
zicandu-le din vieile prinilor , ce au rabdat multe greutati, foame i sete i lips de
mbrcminte pentru Domnul i le spunea cuvintele lui Hristos. "Cutai la p-srile
cerului, c nici nu seamn, nici nu secer, nici nu adun n jitnie, i Tatl Ceresc le
hrnete pe ele (Matei 6,26). i dac hr-nete psrile, oare pe noi nu poate s ne
hrneasc? Iat acum este vremea rbdrii, iar noi ne-am artat nerbdtori, nevrnd a
suferi puin vreme ispita ce ni s-a ntmplat, pe care de am fi primit-o cu mulumire, n
mare folos ni s-ar fi socotit nou, cci f-r de lmurire aurul nu se svrete!" i a
prezis, zicnd: "Acum puin vreme ni s-a ntmplat lipsa, iar diminea va fi n-destulare
de toate buntile". i s-a mplinit prezicerea sfntului, deoarece a doua zi s-a adus n
mnstire mulime paine proaspata, peste mult i alte feluri de bucate gtite de la un om
necunoscut, care le zicea: "Un iubitor de Hristos a trimis acestea lui Avva Serghie i
frailor celor ce locuiesc cu dnsul".Fratii ii rugase-ra pe cei ce aduse-se bunatatile sa
manance cu dansii, insa acestia au refuzat deoarece erau nevoiti sa se intoarca. In urma
plecarii acestora in graba, calugarii au inteles ca acesta este un semn de la Dumnezeu, si
au facut ospat in cinstea acestuia.Acele bucate au tinut multe zile, cuviosul zicandu-le:
"Vedei frailor i v minunai ce fel de rspltire d Dumnezeu rbdrii, pentru c nu va
uita pe sracii Si pn n sfrit. Niciodat nu va trece cu vederea locul acesta sfnt i pe
ro-bii Si cei ce locuiesc ntr-nsul i i slujesc Lui ziua i noaptea".
Fratii s-au inmulti cu voia lui Dumnezeu, iar mnstirea s-a aezat, era nevoie mare de
ap, caci aceasta era adusa de departe cu mult efort. Si din cauza aceea unii protesteau
mpotriva sfntului, spunand: "Pentru ce cu rea chibzuire ai ntemeiat mnstirea pe acest
loc i s-au fcut attea zidiri, nefiind apa aproape?" Iar sfntul le rspundea: "Eu, frailor,
singur am vrut s m linitesc n locul acesta, iar de vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca
attea cldiri s se ridice, apoi puternic este ca s dea i ap nelipsit, numai s nu slbii
de la datorie, ci rugai-v cu credin.
Pentru c dac poporului celui neplecat i-a izvort ap din piatr n pustie, cu att mai
mult nu v va trece cu vederea pe voi, cei ce slujii Lui!" Luand frate cu dansul, s-a dus n
valea de sub mnstire i desi nu era n valea aceea vreo ap curgtoare, precum spun
oamenii cei vechi. Deci sfntul, gasind ntr-o groap puin ap de ploaie, a inchinat i s-a
rugat lui Dumnezeu cu toata sfintenia. i un izvor mare s-a rasait, care i pn in zilele
noatre este vazut de toti; i scot de acolo la toat trebuina mnstireasc, i multe
insanatosiri se fac cu apa aceea celor care o iau cu credinta.
Cuviosul Serghie facea tot felul de minuni. Pentru ca atatea daruri primise de la
Dumnezeu, incat a inviat si un om. Un om credincios din prejur, avnd un fiu, singurul
nscut, bolnav, l-a dus la sfant pentru vindecare. Insa copilul, slbind de boal, a murit.
Tatal lui gemea la trupul acestuia. Vznd Cuviosul Serghie suferinta tatalui, i se fcu
mil de el i cu ajutorul rugaciunii, a nviat copilul i l-a dat viu tatlui lui. Omul si-a dus
fiul acasa viu si mai sanatos ca niciodata. Multi, su sufletul patat de duhuri necurate
3

veneau la dansul pentru vindecare, iar acesta ii salva fara necaz cei leprosy erau vindecati
iar cei orbi isi recapatau vederea.Toti cei cu diferite nemernicii mergeau la dansul cu
credinta si sufletul impreuna cu trupul le erau vindicate, capabili sa se inoarca vindecati
la casele lor.Cuviosul Serghie era cinstit si slavit in urma faptelor sale.Multi la dorinta de
a-l vedea, cunoaste pe sfant, se adunau la dansul din diferite tinuturi. Multi calugari isi
lasau manastirile pentru a veni la acesta dorind sa locuiasca cu el si sa fie carmuiti de
dinsul.
Domnii i boierii i oamenii cei de rnd alergau cu ardoare la acest sfant, cci toi l
aveau n mare onaore, ca pe unul din sfintii cei de demult, sau ca pe unul din prooroci.
Un ran oarecare, muncitor de pmnt, din locuri prea depr-tate, auzind de Sfntul
Serghie, a vrut s-l vad i mergnd n manastirea cuviosului, ntreba de dnsul unde se
afl. Chiar atunci se nimerise, ca sfantul era in gradina lucrand pamantul. Afland
aceastea, taranul s-a dus in gradina vazandu-l pe sfant in haina rupta I carpita, lucrand
pamantul.Acesta a crezut ca i-a fost facuta o gluma, neputand sa creada ca aceea chiar
este persoana pe care o cauta. i ntorcndu-se n mnstire iar ntreba, zicnd: "Unde este
Sfntul Serghie? Artai-mi, cci am venit de departe ca s-l vd pe el". Iar ei i-au zis: "Cu
adevrat, acela este, pe care l-ai vzut". Dup aceea, ieind sfntul din grdin, l-a vzut
ranul i cu dezgust, i-a ntors faa de la dnsul i nu vrea nici s aiba de aface cu acesta.
i se dispretuia n sinea lui, zicnd: "O, ct osteneal am suferit n deert! Eu am venit s
vd un prooroc mare, de care auzeam, i ndjduiam s-l vd n mare cinste i iat acum
vd un srac i necinstit stare".
Deci, sfantul, deslusindu-I gandurile , era foarte mulumit, cci, precum mndrul de laud
i de cinste se bucur, aa se bucur cel umil, cu gndul, de necinstire i de defimare. Si
luandu-l pe taran cu el, i-a pus masa i l-a osptat cu afectiune.
Dup aceasta i-a zis: "S nu te mhneti, omule, c pe acela pe care doreti s-l vezi,
degrab l vei vedea". Iar, cnd sfntul spunea acestea, un mesager a sosit, prevestindu-l de
venirea unui domn mare n mnstire. i, ridicandu-se sfntul, a ieit n ntmpinarea
acelui domn, care venea cu mulime de slugi.
i la vederea sfantului, acel domn a alergat inaintea dansului, inchinandu-se in fata
acestuia a cerut binecuvantare. Cuviosul i-a daruit binecuvantarea si l-a dus in manastire
cu cinstea ce I se cuvenea. i mergnd mpreun, stareul i domnul vorbeau, iar ceilali
toi mergeau nainte. Iar ranul acela a fost mpins undeva departe de slugile ce mergeau
nainte, i pe stareul de care se dezgusta uitndu-se la dnsul de departe, dorea s-l vad,
dar nu putea.
Deci, a ntrebat n secret pe unul din cei ce mergeau nainte zicndu-i: "Cine este, stpne,
stareul cel ce ade cu voievodul?" i i-a raspuns c acela este sfntul Serghie. Apoi, a
nceput ranul a se necji i a se rusina pe sine, zicnd: "O Doamne, ct m-ai orbit i n-am
4

crezut celor ce-mi artau pe sfntul printe, i nu i-am dat lui vrednica cinste? Cu dreptate
este numele nostru ran i prost. Cum m voi arta feii sfntului, cuprins fiind de
ruine?". Dup ce a plecat voievodul din mnstire, ranul a alergat la cuviosul, i
rusinat privea la faa lui, i-a czut la picioare, cerndu-si iertare, cci din necunoastere s-a
inselat. Sfntul l-a alinat cu dragoste, zicndu-i: "S nu te mhneti, fiule! Pentru c tu
singur ai socotit adevrul despre mine, zicndu-mi c snt nimic, iar toi ceilali s-au
amgit, prndu-le c snt mare".De aici s-a dovedit cata umilinta avea cuviosul Serghie,
cci pe lucrtorul de pmnt ce se dezgusta de el, l-a iubit mai mult dect cinstea ce i se
fcea de voievod.
Intr-o seara tarzie, in timpul rugaciunilor pentru ucenicii sai, Serghie a auzit un glas
zicandu-i: "Serghie!". Iar el, mirndu-se de neobinuita chemare noaptea trziu, a fcut
rugciune i a deschis fereastra chiliei, vrnd s vad cine l-a chemat. i, a vzut o lumin
mare din cer strlucind, nct s-a luminat noaptea aceea mai mult dect o zi luminoas,
apoi a auzit pentru a doua oara glasul, zicnd: "Serghie, te rogi pentru fiii ti i rugciunea
ta este primit. Caut i vezi numrul clugrilor celor adunai n numele Sfintei Treimi la
pstoria ta". Si, cutnd sfntul, a vzut mulime mult de psri prea frumoase, nu numai
n mnstire, ci i in jurul mnstirii, eznd i cntnd cntri ceresti cu o extraordinara
evlavie. i pentru o a tria oara se auzi glasul, zicndu-i: "n ce chip ai vzut psrile
acestea, aa se va nmuli turma ucenicilor ti, i dup tine nu se va mpuina, i aa cu
minune i n multe feluri vor fi mpodobii cu buntile lor, cei ce vor urma pailor ti".
Iar sfntul, vznd, se mira de acea minunat vedenie.
i dorind sa aiba martor la vedenia aceea, l-a chemat pe Simeon, cci era aproape, iar
Simeon, mirndu-se de neobinuita chemare a stareului, a alergat in graba la dnsul i nu
s-a binevoit s vad toat vedenia, ci numai o parte a vzut din lumina aceea cereasc.
Insa sfantul i-a povestit de toate cele vazute, si impreuna s-au mirat Dar sfntul i-a spus
lui toate cele ce a vzut i s-au bucurat mpreun, preamarindu-l pe Dumnezeu.
Dup aceasta, ntr-una din zile, au venit grecii de la Constantinopol, trimii la sfant de
prea sfinitul Patriarh Filotei, i i-au adus lui de la Patriarh binecuvntare i daruri: o
cruce, un parai-man, o schim i scrisoare care avea n sine scris aa: "Cu mila lui
Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului i a toat lumea Pa-triarh, Domnul Filotei,
celui ntru Sfntul Duh fiu i mpreun sluji-tor al smereniei noastre, Serghie, dar i pace,
i a noastr binecuvntare s fie cu voi! Am auzit de viaa voastr cea dup Dumnezeu
foarte mbuntit, i am ludat i am preamrit pe Dumnezeu. ns o rnduial nc v
mai trebuie, aceea c n-ai ctigat viaa cea de obte. Cci tii, cuvioase, c i singur
Dumnezeiescul Printe Proorocul i mpratul David, cel ce pe toate le-a cercetat cu
nelegere, nimic alt n-a putut s laude, fr numai "a locui fraii mpreun". Iar dup
acela i noi sfat bun v dm, ca s alctuii via de obte, i mila lui Dumnezeu i
binecuvntarea noastr s fie cu voi".

Cu aceasta scrisoare primita, cuviosul a mers la Prea sfinitul Alexie, fericitul Mitropolit a
toat Rusia, i, artndu-i scrisoarea, l ntreba zicndu-i: "Tu, Prea sfinite stpne, cum
porunceti?" Iar Mitropolitul a rspuns stareului, zicnd: "De vreme ce de attea bunti
te-ai nvrednicit cuvioase, preamrind Dumnezeu pe cei ce-L slvesc pe El, ct i n rile
cele deprtate a ajuns auzul numelui i al vieii tale, nct a toat lumea marele Patriarh te
sftuiete spre folos, apoi i noi la aceeai te sftuim i ludm o aa rnduial". Deci din
vremea aceea cuviosul Serghie a aezat viaa de obte n locaul su, poruncind ca s se
pzeasc statornic rnduielile vieii de colectivitate: nimic s nu ctige cineva pentru
sine, nici s se numeasc ceva al su, ci toate de obte s le aib, dup poruncile sfinilor
prini. Iar dup aezarea vieii de obte a vrut s fug de mrirea omeneasc i s
slujeasc lui Dumnezeu n loc netiut, slluindu-se n linite, n singurtate.
Deci,gasind un moment de liniste a ieit n secret din mnstire, nestiind de nimeni i a
plecat n pustietate. A gasit un loc ce ii facea placere, aproape de rul ce se numete
Crjaci, i acolo s-a asezat urmand sa vietuiasca in acel loc.Fratii, aflandu-se prsii de
indrumatorul lor, erau n mare mahnire, ca oile fr de pstor,si au pornit in cautarea sa.
Dup ceva vreme, au aflat de locul in care se afla parintele lor,si s-au rugat de sfant cu
lacrimi s se ntoarc n mnstire. Dar el nu vrea, iubind mai mult linitea i
singurtatea. Din aceast cauza, muli din ucenicii lui s-au aezat cu dnsul n pustia aceea
i dup o vreme oarecare au ridicat mnstire i biseric n numele prea sfintei
Nsctoarei de Dumnezeu. Iar fraii din lavra cea mare incapabili sa vietuiasca fr de
printele lor, i nereusind a-l ndupleca ca s se ntoarc la dnii, au mers la prea sfinitul
Mitropolit Alexie, rugndu-l s trimit el la cuviosul, poruncindu-i s se ntoarc la locul
lui cel dinti. Fericitul Alexie a trimis pe doi arhimandrii, rugndu-l ca s asculte i s
iialinte pe fraii si prin ntoarcerea sa la dnii, ca nu cumva suprndu-se, sa paraseasca
locul sfant, pustiindu-l. Apoi, cuviosul Serghie, nevoit sa-l asculte pe arhiereu, s-a ntors
n lavr la petrecerea sa cea dinti, unde s-au bucurat fraii foarte mult de venirea lui.
Episcopul Permului, sfntul tefan, avnd dragoste fata de cuvios, mergea oarecnd de la
episcopia sa pe cale la cetatea Moscova, care este de la mnstirea lui Serghie.Grbinduse spre cetate, s-a gndit s nu mearg atunci la mnstirea sfntului, ci s il vad pe
cuvios cnd se va ntoarce ctre cas. i cnd se afla fata mnstirii s-a ridicat din crua
sa, i citind "Cuvine-se s te fericim"si facand obisnuita rugaciune, s-a nchinat fiind cu
faa spre mnstirea cuviosului Serghie, zicnd aa: "Pace ie duhovnicescule frate!" i sa ntmplat c atunci fericitul Serghie mnca la mas. i realizand cu duhul nchinciunea
episcopului, s-a ridicat de la mas i stnd puin,facand rugaciune, s-a nchinat asemenea
episcopului celui ce se afla departe de la mnstire, zicndu-i: "Bucur-te i tu pstorule
al turmei lui Hristos i pacea lui Dumnezeu s petreac cu tine". Iar fraii s-au mirat de
acel lucru neobinuit, i au neles unii c cuviosul avea o inchipuire. Apoi, dup sfritul
mesei l-au ntrebat de fapta facuta, iar el le-a reaspuns zicnd: "n acel ceas episcopul
tefan, mergnd pe cale spre Moscova, a stat n dreptul mnstirii noastre, i s-a nchinat
Sfintei Treimi, i pe noi pctoii ne-a binecuvntat".Lucrul acesta a fost confirmat de
6

unul din ucenicii sai, lasandu-I pe frati mirati de darul de vazator pe care il detinea
parintele lor de la Dumnezeu.
Lacasul sfantului se imbogatea din ce in ce mai mult cu noi credinciosi, multi dintre
acestia fiind recunoscuti pentru credinta lor si luati la alte manastiri ca, alii fiind ridicai
la scaune arhiereti. i toi aceia au sporit prin urmarea celui desvrit nvtor, i
iscusitului lucrtor al poruncilor Domnului, cuviosul Serghie, care era pild vie turmei
sale.Pentru care vieuind nc n trup, se binevoi cu cei fr de trupuri,caci in time ce el
slujea sfanta liturghie, ingerul Domnului slujea alaturi de el,precum mrturiseau ucenicii
lui, Isachie tcutul i Macarie, brbai vrednici de credin i desvrii n fapte bune,
care ntr-adevr au vzut pe ngerul lui Dumnezeu slujind cu cuviosul Serghie n altar i
s-au spimntat vznd podoaba lui extraordinara.
Dup acestea, fericitul Alexie Mitropolitul, slbind de btrnee i vznd c se apropie de
sfrit,l-a chemat pe cuviosul Serghie i lund crucea sa cea arhiereasc, pe care o purta la
piept, mpodobit cu aur i cu pietre scumpe, o darui cuviosului. Iar el, nchinndu-se cu
umilinta, i-a zis: "Iart-m, stpne, cci din tineree n-am fost purttor de aur, iar la
btrnee mai mult dect atunci vreau ca s petrec n srcie". Iar arhiereul i-a zis: "tiu
iubite c acestea le-ai isprvit, dar s faci ascultare, i s primeti de la noi binecuvntarea
ce i se d". i aa a pus cu minile sale crucea pe pieptul sfntului, ca o logodire, apoi a
nceput a spune: "S tii fericite, pentru ce te-am chemat i ce voi s rnduiesc pentru tine.
Iat eu, Dumnezeu ncredinndu-mi, am inut Mitro-polia Rusiei, pe ct El a voit. Iar
acum m vd apropiat de sfrit, numai nu tiu ziua sfritului meu, i doresc ca n viaa
mea s gsesc un brbat ce ar putea dup mine s pasc turma lui Hristos. i nu aflu altul
aa dup cum doresc eu, dect numai pe tine. nc tiu cu ncredinare c i marii
stpnitori, domni, i toi oamenii laici i duhovniceti, pn la cel de pe urm, te vor iubi
pe tine, i nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere la scaunul acela, ca cel ce eti vrednic.
Deci, acum prea cuvioase, primete rnduiala episcopiei. Iar dup ieirea mea din trup vei
lua scaunul meu". Auzind aceste cuvinte, cuviosul s-a amarat, cci se socotea pe sine a fi
nevrednic de o rnduial ca aceea. i a rspuns ctre arhiereul: "Iart-m stpne sfinte,
dar pui pe mine sarcin mai presus de puterea mea, i aceasta nu se poate ntmpla
niciodat. Cine snt eu pctosul i mai smeritul dect toi oamenii ca s ndrznesc a m
atinge de o rnduial ca aceasta?" Apoi, fericitul Alexie a zis multe cuvinte ctre sfnt din
Scripturi, ca s-l convinga sa ii indeplineasca voia. Dar iubitorul de smerenie nu s-a
plecat nicidecum. La urm i-a rspuns: "Stpne sfinte, de nu vei vrea s alungi pe
smerenia mea din hotarele acestea i de la auzul tu, apoi s nu mai adaogi a gri despre
aceasta ctre mine, nici pe altcineva s-l lai s m supere cu acest fel de cuvinte, de
vreme ce nimeni nu va putea s afle ntru mine vrere la aceasta".
Iar arhiereul vznd pe sfntul nemiscat, a ncetat a-i spune lui despre urmarea la scaunul
episcopal, temndu-se ca nu cumva, sa-l supere pe cuvios, s se duc n cele mai deprtate
pri i pustieti i s lipseasc Moscova de un lumintor ca acesta. i mngindu-l cu
cuvinte duhovniceti, i-a dat voie s plece cu pace la mnstire. Darnu dup mult vreme,
7

cel ntre sfini, Alexie mitropolitul, s-a dus in nefiinta, i fericitul Serghie a ramas nevoit
prin rugmintele domnilor cei mari stpnitori i de mulimea de credinciosi s primeasc
scaunul Mitropoliei Rusiei, iar sfntul a ramas hotarat de dorinta sa.
Atunci a fost suit pe scaun un arhimandrit, anume Mihail, care a ndrznit mai nainte de
sfinenie sa se imbracen veminte arhiereti, i sa-si puns camilafc alb. nc ncepuse
i asupra Sfntului Serghie i a locaului lui a se narma. I se prea c Serghie i taie
ndrzneala lui, cutndu-i pentru sine Mitropolia. Iar fericitul auzind c Mihail se luda
mpotriva lui, a zis ctre ucenicii si: "Mihail, ludndu-se mpotriva locaului acestuia,
mpotriva smereniei noastre, nu va ctiga ceea ce dorete, de vreme ce este biruit de
mndrie, nici cetatea mprteasc nu va vedea". i s-a mplinit prezicerea sfntului, cci
cltorind Mihail n corabie spre Constantinopol pentru hirotonie, s-a imbolnavit i s-a
sfrit. Iar pe scaun a fost ridicat Kiprian.
n acei ani, prin voina lui Dumnezeu, pentru pcatele tutror s-a intamplat nvlirea
necuratului Mamae, mpratul ttresc, asupra pmntului Rusiei. De acest lucru marele
Domn Dimitrie ntristndu-se, Sfntul Serghie l-a narmat cu rugciunea, i i-a prorocit
biruin, zicnd: "S iei mpotriva barbarilor, lepdndu-i toat ndoiala, i Dumnezeu
ajutndu-te, vei birui pe vrjmaii ti i te vei ntoarce sntos la scaunul tu".
Deci, marele Domn, ndjduind spre ajutorul Dumnezeului i prin rugciunile sfntului, a
mers fcnd rzboi cu ttarii, i-a biruit pe ei, astfel c abia cu puini tovari a scpat
Mamae. Iar Cuviosul, nainte fiind vztor, vedea cele de departe ca pe cele de aproape i
stnd cu fraii la rugciune n mnstirea sa, cnd era rzboi ntre cretini i ntre ttari,
spunea n acea vreme c marele Domn Dimitrie a biruit pe ttari i care din ostaii
cretini a fost ucis n rzboi, aducnd jertfe lui Dumnezeu pentru dnii, pentru c toate i
se descopereau lui de la Dumnezeu. Iar Cneazul, ntorcndu-se izbnditor de la rzboi, a
mers n mnstire la Cuviosul, mulumind mult sfntului c i-a ajutat cu rugciunile sale
ctre Dumnezeu.
Stand noaptea parintele in fata Icoanei Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, si privind la
icoana zicea: "Preacurat, Maica Hristosului meu, apr-toare i tare ajuttoare a
neamului omenesc, fii mijlocitoare nou nevrednicilor, pururea rugndu-te Fiului tu i
Dumnezeului nostru, ca s caute spre locul acesta sfnt, care este ntemeiat spre lauda i
cinstea sfntului numelui Lui, n veci. Pe tine Maica dulcelui meu Hristos, ca pe ceea ce
ai ctigat mult ndrzneal ctre Dnsul, nainte-rugtoare te punem noi, robii ti, cci tu
eti tuturor ndej-de de mntuire i adpostire". Aa se ruga, i canonul cel de mulumire,
adic Acatistul Preacuratei cntndu-l, a ezut puin s se odihneasc. Iar ucenicului su,
Mihail, i-a zis: "Fiule, trezete-te i priveghiaz, de vreme ce o cercetare minunat i
nfricotoare o s ne fie nou n ceasul acesta". Acestea grindu-le, ndat se auzi un
glas, zicnd: "Iat, vine Preacurata!" Iar sfntul auzindu-l, a ieit in graba din chilie n
tind, i zari o lumin mare, mai mult dect soarele strlucind, l-a luminat pe sfant, i
ndat a vzut pe Preacurata cu doi Apostoli, cu Petru i cu Ioan, strlucind ntr-o
8

extraordinara lumin. Cnd a zarit-o sfntul, a czut cu faa la pmnt neputnd rezista
razei strlucitoare. Iar Preacurata s-a atins de sfnt cu minile sale, zicndu-i: "Nu te
spimnta, alesul Meu! Iat am venit s te cercetez, cci s-a auzit rugciunea ta pentru
ucenicii ti, i pentru locaul tu s nu te mai mhneti, c de acum nainte vei fi
ndestulat de toate, nu numai pn ce eti n viaa aceasta, ci i dup ducerea ta cea ctre
Domnul, nedeprtat voi fi de locaul tu, cele trebuitoare dndu-i nelipsit, pzindu-l i
acoperindu-l". Acestea zicnd, s-a fcut nevzut. Iar sfntul, ca ntr-o uimire a minii, a
ramas cuprins de fric i de groaza mare, i venindu-i n sine dup puin timp, l-a gasit
pe ucenicul sau pe jos, inclestat de frica, ca si cum ar fi fost mort, asa ca il ridica si il lua
cu el. Acesta a reusit sa se arunce la picioarele staretului zicand: "Spune-mi printe,
pentru Domnul, ce era aceast minunat vedenie de vreme ce duhul meu numai puin de
nu s-a desprit de trupeasca-mi legtur, pentru vedenia cea strlucit?" Iar sfntul se
bucura cu sufletul i faa lui strlucea de acea extraordinara bucurie, neputnd s zica
nimic altceva,ci doar atat: "Ateapt, fiule, fiindc duhul meu n mine tremur de acea
minunat vedenie". Si tacu,mirat, ramas fara cuvinte. Apoi, dup puin timp, i-a zis
ucenicului: "Fiule, chiam la mine pe Isaac i pe Simon". La sosirea lor, le-a povestit
toate cele intamplate, cum a vzut pe Preacurata Nsctoare de Dumnezeu cu Apostolii i
ce i-a zis . La auzul acestor vorbe, cei doi se umplur de bucurie i de veselie i toi
mpreun au cntat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfntul a petrecut toat noaptea
aceea fr somn, gandindu-se la cele intamplate.
In timpul unei oarecare liturghii, ucenicul lui Simon, , fiind implinit n via, era atunci
eclesiarh. Acela a vzut foc pe altar, nconjurnd Altarul i pe Serghie in timp ce slujea. i
sttea sfntul n foc de la cap pn la picioare. Iar sosind vremea mprtirii, s-a luat
focul acela Dumnezeiesc i nvluindu-se ca o pnz curat, a intrat n sfntul pahar, i cu
acela s-a mprtit vrednicul slujitor, sfntul Serghie.
Cuviosul, slujiind multi ani in retinere si stradanie, fcnd multe minuni, a ajuns la
btrnee. Acum avea saptezeci si opt de ani. Apoi, cu apte luni mai nainte, i-a vzut
chemarea sa ctre Dumnezeu i si-a adunat fraii, ncredinnd staretea ucenicului su cu
numele Nicon, care dei era tnr, mintea lui nflorea i n toat viaa urma calea
nvtorului i povuitorului su Serghie. Punndu-l pe Nicon staret, Serghie a nceput
sa se linisteasca, iar n luna de septembrie, cznd n boala, i cunoscndu-i urmarea catre
Dumnezeu, a chemat i si-a nvat fraii destul, dndu-le binecuvntare i iertare; iar n
ceasul din urm, s-a mprtit singur cu Preacuratele Taine, dndu-i astfel sfntul su
suflet n minile lui Dumnezeu. Faa lui era luminoas, nu ca a mortului, ci ca a unui om
care doarme, ceea ce era un semn ncredinat de luminarea lui cea sufleteasc i de
rsplat Dumnezeiasc. Iar trupul sau a fost pus n locaul n care s-a nevoit. Dup trei
ani de zile, ns, s-au aflat moatele lui cele sfinte erau ntregi i nestricate nici de hainele
lui nu se atinsese stricciunea, ci ieea mireasm bun negrit i mult tmduire se da
bolnavilor. Chiar i pn acum de la cinstita lui racl, curg, ca dintr-un izvor, insanatosire
tuturor celor ce alearg cu credin. Cci, precum n viaa sa, aa i dup moarte, face
9

nenumrate minuni mari pentru mrirea lui Hristos Dumnezeului nostru, cruia se cuvine
cinstea i mulumita n veci.
In anul 1408, manastirea a fost pustiita si incendiata de tatari. In 1421, fratii au inceput sa
refaca lacasul. Pe locul vechii biserici, au fost atunci descoperit sfintele moaste ale
Sfantului Serghie de Radonej, raspandind o buna mireasma. Si, cu toate ca sicriul statuse
in apa, nu numai trupul Sfantului, dar si vesmintele sale se pastrasera nevatamate. Asa
stie Domnul sa proslaveasca pe Sfintii Sai.

Bibliografie:
https://invitatielaortodoxie.wordpress.com/2011/06/29/sfantul-serghie-de-radonej/
http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-25-cv_serghie_din_radonej.html

10