Acatistul Cuviosului Gherontie

(13 octombrie)
Tropar, glas 8
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după Chip,
că, luând crucea, ai urmat lui Hristos, şi lucrând ai
învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să
poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru
aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase
Părinte Gherontie duhul tău.

Tropar, glas 5
Cele pământeşti părăsind, şi jugul cel aspru al nebuniei
pentru Hristos luând, Părinte Cuvioase Gherontie, cu
rugăciunea pe îngeri ai ajuns, cu postul şi privegherea
pe diavoli ai biruit. Pe mulţi la pocăinţă îndemnând din
Ierusalimul cel pământesc, la Ierusalimul cel ceresc te-ai
mutat, lăsându-ne nouă Sfânt mormântul tău,
Cuvioase. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască
sufletele noastre.

După obişnuitul început, se zic:

Condacul 1
Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica
lui Hristos, pe crinul cel bine mirositor, odrăslit din
mănăstirea Ciolanu, pe răbdătorul şi înţeleptul Cuviosul
Gherontie, care din pruncie a luat jugul cel greu al
nebuniei pentru Hristos, răbdând multe scârbe şi
osteneli, căruia să-i cântăm cu dragoste şi evlavie:
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Icosul 1
Învăţat-ai Cuvioase dreapta credinţă de la
binecredincioasa ta maică Elena, pe care adesea o
vedeai rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi. Te-ai aprins
de dragoste Dumnezeiască, încât te rugai lui Dumnezeu
neîncetat. Iar noi cu dor îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cuvioase, cel care din maică bine-
credincioasă ai odrăslit;
Bucură-te, cuvioase, cel care la mănăstirea Ciolanu ai
înflorit;
Bucură-te, cuvioase, cel care pe Dumnezeu lumii întregi
L-ai propovăduit;
Bucură-te, cuvioase, cel din Ţara Făgăraşului odrăslit;
Bucură-te, cuvioase, cel care din toată inima pe Hristos
L-ai iubit;
Bucură-te, cuvioase, cel care pentru Hristos multe
scârbe şi bătăi ai suferit;
Bucură-te, cuvioase, cel în care Duhul Sfânt S-a
sălăşluit;
Bucură-te, cuvioase, cel care din botez numele Sfântului
Gheorghe l-ai primit;
Bucură-te, cuvioase, cel din copilărie de Dumnezeu
chemat;
Bucură-te, cuvioase, ales de Domnul la tainic apostolat;
Bucură-te, cuvioase, om ceresc, neatins de mândrie;
Bucură-te, cuvioase, minunatule, veselule şi
porumbelule;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 2
Copil fiind dat-ai fost de părinţii tăi la şcoala primară din
sat, unde nu încetai a te ruga lui Dumnezeu. Iar
ispititorul, pizmuindu-te, nesuferind râvna ta pentru
Dumnezeu, îndemna copiii să te bată, şi adesea îţi
umpleau gura de buruieni. Iar tu, Cuvioase, cu bărbăţie
răbdând, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2
Râvnin, Cuvioase, viaţa de mănăstire, te-ai dus la
unchiul tău, părintele Modest, care strălucea cu
virtuţiile în Mănăstirea Ciolanu, şi l-ai rugat să te
primească şi pe tine să fii tuns în viaţa monahală. Iar el
ţi-a spus că eşti prea mic; să mergi acasă, să porţi de
grijă de sora ta mai mică şi de credincioasa ta maică. Iar
tu, cu multe lacrimi părăsind mănăstirea, te-ai întors,
făcând ascultare. Iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cuvioase, cel care nu ai fost primit în
mănăstire de unchiul tău, Părintele Modest, la o aşa de
fragedă vârstă ca să te dăruieşti aşa devreme
Domnului;
Bucură-te, cuvioase, cel care erai luat de maica ta Elena
la munca câmpului;
Bucură-te, cuvioase, cel care nu mai puteai de dorul
pentru Dumnezeu, şi adesea lăsai sapa pe câmp
alergând la Mănăstire;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai fost primit de unchiul
tău, care văzuse râvna şi dragostea ta Dumnezeiască, în
dorita mănăstire;
Bucură-te, cuvioase, cel care în mănăstirea Ciolanul te-
ai călugărit, primind numele Gherontie;
Bucură-te, cuvioase, cel care din multa ta râvnă după
Dumnezeu toată noaptea privegheai în rugăciune;
Bucură-te, cuvioase, cel care te-ai luptat corp la corp cu
ispititorul care nu suporta înflăcărata ta râvnă;
Bucură-te, cuvioase, cel căruia ispititorul, luptându-se
cu tine, ţi-a zis că vrea să te omoare;
Bucură-te, cuvioase, cel care aşa de tare ai fost strâns
de gât de vrăjmaşul că a doua zi aveai zgârietură la gât
din care curgea sânge;
Bucură-te, cuvioase, cel care nu te-ai înfricoşat de
ameninţarea celui viclean;
Bucură-te, cuvioase, cel care te-ai adus jertfă Domnului,
răstignindu-te poftelor lumii;
Bucură-te, cuvioase, cel care adesea îndemnai la
răbdarea lui Iov, la plânsul Sfântului Efrem Sirul şi la
pocăinţa Sfântului Andrei Criteanul;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul 3
Îmbolnăvindu-se unchiul tău, Părintele Modest, a murit
la spital. Iar, îngropat fiind la mănăstirea Ciolanu, se
făceau multe minuni şi tămăduiri la mormântul lui. Iar
tu, Cuvioase, rămânând singur, mult a plâns pentru
pierderea lui, dar punându-ţi nădejdea de acum numai
în mila Preabunului Dumnezeu, cântai lui: Aliluia!

Icosul 3
În acele vremuri vitrege, au venit încercări grele şi peste
Biserica noastră Ortodoxă, venind decretul care a dat
afară din mănăstire pe toţi călugării care aveau sub 50
de ani. Povesteai, Cuvioase, cum v-au băgat într-o
încăpere cu două uşi: o uşă ducea la duba securităţii,
care ducea la Jilava, iar alta ducea la libertate, dar
numai dacă, lepădându-te de Hristos, călcai pe icoana
cea sfântă a Lui. Multă jale a fost în mănăstiri atunci,
dar noi cântăm:
Bucură-te, cuvioase, cel care te-ai dus cu bucurie spre
duba care ducea la Jilava;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai vieţuit cu călugări din
care nici unul nu a ales să calce icoana lui Hristos;
Bucură-te, cuvioase, cel care văzând biruinţa credinţei
erai bucuros;
Bucură-te, cuvioase, cel care în închisoare te rugai
neîncetat;
Bucură-te, cuvioase, cel care fiind văzut de păzitorii
temniţei că te rogi, ai fost băgat la zarcă cu mânie;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai îndurat pedeapsa cu
zarca, care era o închisoare în închisoare, unde numai
rugăciunea te-a mai ţinut viu;
Bucură-te, cuvioase, cel care n-ai fost părăsit de
Domnul când ţi-ai băgat mâna la tabloul electic, vrând
astfel să scapi de chinuri;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai văzut-o pe Maica
Domnului deasupra tabloului oprind curentul şi
spunându-ţi: “Tu nu trebuie să mori acum, că eşti din
neamul nostru, şi multă lume vei întoarce la pocăinţă”;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai primit mare dar de la
Maica Domnului care te-a întărit cu răbdare
nemărginită;
Bucură-te, cuvioase, cel care tare te-ai bucurat şi mult
te-ai mângâiat, şi ai început a face multe nebunii,
dându-te de-a tumba peste cap înainte şi înapoi, încât
păzitorii au încremenit, şi au crezut că din cauza durerii
ai înnebunit;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai fost scos din închisoare
şi dus la balamuc, unde doar 30 la sută dintre oameni
erau nebuni cu adevărat;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai fost trimis de Dumnezeu
ca să îi înveţi rugăciunea pe cei care nu erau nebuni, iar
ei foarte s-au bucurat, apoi maica Domnului te-a
eliberat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 4
Toate nevoinţele ascetice sunt grele şi se fac cu multă
osteneală, mai ales ascultarea. Dar şi mai grea este
nebunia pentru Hristos, fiindcă nebunul pentru Hristos
se face lepădătură tuturor, se smereşte foarte tare şi
calcă cu desăvârşire peste mândrie. El are o chemare
deosebită de la Dumnezeu, şi este foarte iubit de
Dumnezeu, fiindcă pentru dragostea Lui ridică această
cruce grea. Iar Dumnezeu, pentru multa lui smerenie, îi
descoperă tainele Sale. Iar noi, minunându-ne, cântăm
lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4
Nebunia pentru Hristos este cea mai înaltă trăire în
Hristos! Nebunul pentru Hristos este o persoană foarte
înaintată duhovniceşte, care, din multa lui dragoste
pentru Hristos, ia această nevoinţă deosebit de aspră, a
unei nebunii aparente, care este cea mai mare
respingere a celor lumeşti, în care el refuză şi un
contact firesc cu lumea, pentru a se despărţi în mod
desăvârşit de ea. Această chemare excepţională puţini
o au. Adesea Dumnezeu îl foloseşte ca prooroc,
chemând oamenii la pocăinţă. Iar noi, bucurându-ne că
te-am cunoscut, îţi cântăm acestea:
Bucură-te, cuvioase, cel care pe mulţi i-ai tras din
adâncul pierzării de suflet;
Bucură-te, cuvioase, cel care te-ai asemănat proorocilor
din Vechiul Testament;
Bucură-te, cuvioase, cel care pentru mântuirea multora,
multe bătăi ai răbdat;
Bucură-te, cuvioase, cel care de acestea nu te-ai
înspăimântat;
Bucură-te, cuvioase, cel care i-ai spus lui Ceauşescu să
se pocăiască;
Bucură-te, cuvioase, cel care, în trup fiind, ai auzit de
multe ori cântare îngerească;
Bucură-te, cuvioase, cel care cunoşteai gândurile
oamenilor;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai fost răpit la cer, şi
povestind asta unei monahii, ai rugat-o să mijlocească
să mai fii răpit unde ai mai fost, zicând că nu sunt
cuvinte să se poată povesti frumuseţile de acolo;
Bucură-te, cuvioase, cel care povesteai cu mult umor
cum ai fost răpit în rai trei zile, iar monahiile au crezut
că eşti bolnav în comă şi au cerut doctorului să vină şi
să îţi pună perfuzii;
Bucură-te, cuvioase, cel care, revenindu-ţi a 4-a zi, apoi
şi mai mult te-ai nevoit;
Bucură-te, cuvioase, cel care erai cu adevărat fericit;
Bucură-te, cuvioase, cel în care, după osteneli şi
nevoinţe, toate darurile Duhului Sfânt s-au sălăşluit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 5
Mărturiseai, Cuvioase, cum după eliberare erai mereu
urmărit de securitate şi adesea bătut, încât erai nevoit
să rătăceşti prin munţi şi pustietăţi la schiturile cele mai
greu accesibile, trăind o viaţă supraomenească, toată
viaţa ta fiind un post continuu, rareori primind hrană,
iar de multe ori negustând nimic, de trei ori pe zi
spuneai că: nu numai cu pâine şi apă va trăi omul, ci cu
tot Harul, Darul, Graiul sau Cuvântul Domnului, cântând
Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 5
Străin, pribeag şi călător prin lumea de păcate, ai
umblat, Cuvioase, ca să întorci oamenii la pocăinţă,
trecând prin lume fără casă, fără masă, fără toiag, după
cuvântul Evangheliei, purtând uneori o pungă în care
aveai o haină pentru săraci. Nu te-ai îngijit, Cuvioase, cu
ce să te îmbraci, sau ce să mânânci, ştiind că Cel Care
îmbracă crinii câmpului într-o prea frumoasă podoabă,
cum nu te va îmbrăca pe tine? Sau Cel ce hrăneşte
păsările cerului cum nu te va hrăni pe tine, cel care te-ai
lăsat cu totul în voia Lui? Iar noi, fiind uimiţi de atâta
lepădare de sine, cu dor îţi cântăm acestea:
Bucură-te, cuvioase, om ceresc şi înger pământesc;
Bucură-te, cuvioase, om sărac, bogat în fapte bune;
Bucură-te, cuvioase, cel care vorbeai cu sfinţii ca şi cu
nişte prieteni;
Bucură-te, cuvioase, cel care pe mulţi i-ai scăpat din
nevoi;
Bucură-te, cuvioase, cel care adesea cereai milostenie
pentru săraci, şi îţi schimbai hainele cu ei;
Bucură-te, cuvioase, cel care pentru Hristos toate le-ai
socotit gunoaie;
Bucură-te, cuvioase, cel care aduci bucurie acolo unde e
întristare;
Bucură-te, cuvioase, cel care prin singură prezenţa ta
umpleai sufletele de bucurie;
Bucură-te, cuvioase, Părinte scump al săracilor;
Bucură-te, cuvioase, cel care pe cele viitoare le vedeai
ca şi cum ar fi de faţă;
Bucură-te, cuvioase, cel care sfinţilor din vechime ai
urmat;
Bucură-te, cuvioase, cel care întotdeauna spre cele
cereşti ai cugetat, şi pentru toată lumea te-ai rugat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 6
Ai umblat, Cuvioase, prin lume, trecând prin multe
mănăstiri, îndemnând la fapte bune, spunând în felul
tău specific: credinţă, căinţă, umilinţă, pocăinţă,
smerenie, milostenie, bunătate şi dragoste, care le
cuprinde pe toate. Că multă dragoste aveai, Cuvioase,
multe neputinţe ridicai, sute şi mii de metanii făceai,
rugându-te pentru toţi oamenii, fără osebire, lăudând
pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul 6
Umblând ca un pelerin, poposind din loc în loc, ai ajuns
la o mănăstire de monahii, unde rugat ai fost a vieţui
împreună cu ele, dar ai spus cu blândeţe că: “nu pot să
stau într-un loc, pentru că eu nu mă duc unde voiesc, ci
unde mă trimite Duhul cel Preasfânt, făcând voia
Domnului ”, ostenindu-te mult pentru mântuirea
multora, făcând multe nebunii, pentru a-ţi ascunde
harul. Dar de multe ori erai trădat, pentru că lumina nu
se ascunde sub obroc. Iar noi îţi cântăm:
Bucură-te, cuvioase, cel care la mănăstirea Cărbuneşti
foarte ai fost îndrăgit;
Bucură-te, cuvioase, cel care de Arhierei şi Preoţi foarte
ai fost iubit;
Bucură-te, cuvioase, cel care la mănăstirea Albac ai fost
mult preţuit;
Bucură-te, cuvioase, cel care la mănăstirea Tismana de
multe ori ai poposit;
Bucură-te, cuvioase, cel care şi la episcopia Devei erai
dorit;
Bucură-te, cuvioase, lauda Tismanei şi a Gorjului;
Bucură-te, cuvioase, cel care astăzi din ceruri eşti alături
eşti alături de noi;
Bucură-te, cuvioase, cel care la mănăstirea Dumbrava
ctitor te-ai făcut;
Bucură-te, cuvioase, cel care pentru dragostea lui
Hristos viaţa în feciorie ţi-ai petrecut;
Bucură-te, cuvioase, spicule cu însutite roade încărcat;
Bucură-te, cuvioase, cel care în genunchi te rugai
neîncetat;
Bucură-te, cuvioase, cel care pentru mântuirea a tot
omul ai însetat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 7
Vrând să mergi la sfânta Biserică, Cuvioase, împreună
cu o monahie, brusc te-ai oprit în loc, şi te-ai aruncat în
genunchi, spunând o rugăciune către cer cu mâinile în
sus. Apoi ai întrebat ce sărbătoare urmează, şi, afând că
Sfântul Nicolae, ai spus că nu toţi vor mai apuca. Şi
ridicându-te, ai făcut trei metanii, spunând că atunci a
trecut la Domnul Alexei al doilea, patriarhul Moscovei,
pe care mai apoi multe săptămâni l-ai pomenit la
rugăciune. Tu te rugai pentru întreaga lume şi lui
Dumnezeu cântai: Aliluia!
Icosul 7
Oare este cineva care să nu te fi iubit, Cuvioase? Oare
este cineva care să nu se fi minunat de viaţa ta cea mai
presus de fire? Tu spuneai cele viitoare ca şi cum erau
de faţă; iar noi, lăudându-te, aşa îţi cântăm:
Bucură-te, cuvioase, cel care n-ai spus nici un lucru care
să nu se fi împlinit;
Bucură-te, cuvioase, cel care cu fapta bună şi cu pilda
vieţii tale, pe toţi i-ai învăţat ;
Bucură-te, cuvioase, cel care îndemnai la rugăciune şi
milostenie;
Bucură-te, cuvioase, cel de toţi iubit cu osârdie;
Bucură-te, cuvioase, crin al raiului cel mult dorit;
Bucură-te, cuvioase, cel care cu înfocare căutai a
oricărui suflet mântuire;
Bucură-te, cuvioase, comoară nepreţuită a călugărilor;
Bucură-te, cuvioase, cel prin care s-a mai adăugat o
floare rară la buchetul cel bine mirositor al sfinţilor
români;
Bucură-te, cuvioase, al credinţei strămoşeşti păzitorule;
Bucură-te, cuvioase, al ţării româneşti apărătorule;
Bucură-te, cuvioase, al Tismanei ocrotitorule;
Bucură-te, cuvioase, al mântuirii tuturor românilor
mijlocitorule;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul 8
Te-ai dus, Cuvioase, plângând, la două monahii, şi le-ai
spus că în trei zile va cădea unul dintre clopotele mari
ale Bisericii, dar ele nu au înţeles. Atunci ai zis că te-ai
întâlnit cu moartea care înconjura cu repeziciune
Mitropolia Olteniei, dar ele nici aşa nu au înţeles. Atunci
le-ai spus că în trei zile va muri Mitropolitul Olteniei,
Nestor, şi că multe schimbări se vor face. S-au împlinit
toate cele spuse de tine, iar la înmormântarea lui, tu ai
cerut milostenie, ca să ai motiv a te ruga pentru el. Iar
noi te rugăm să îţi aduci aminte şi de noi, ca împreună
să cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul 8
Suferit-ai, Cuvioase, asemenea proorocilor din vechime,
că îndemnat de Duhul Sfânt, provocai întâmplări ca să
arăţi cele viitoare. Astfel, rugându-te cu mâinile în sus
în faţa unei persoane care nu te preţuia, ai fost lovit în
cap cu două cărţi puse una peste alta. Tu cu durere i-ai
proorocit că pentru aceasta de azi înainte nu va mai lovi
pe nimeni, fiindcă “în cap m-ai lovit, creierii îţi vor ieşi”,
căci nu suportă Dumnezeu atâta necuviinţă faţă de
slujitorii Săi. Iar noi, cutremurându-ne de cele
întâmplate, îţi cântăm unele ca cestea:
Bucură-te, cuvioase, cel împreună locuitor cu proorocii,
care ai văzut toate proorociile tale împlinite;
Bucură-te, cuvioase, mult pătimitorule, asemănător cu
mărturisitorii şi mucenicii;
Bucură-te, cuvioase, cel care de tirani nu te-ai
înspăimântat;
Bucură-te, cuvioase, cel care până la moarte ai suferit;
Bucură-te, cuvioase, cel care slava veacului de acum o
ai trecut cu vederea;
Bucură-te, cuvioase, cel care priveai la slava veacului ce
vine, care, în ispite şi necazuri, ţi-a fost mângâierea;
Bucură-te, cuvioase, mărgăritar al Ierusalimului ceresc;
Bucură-te, cuvioase, comoara cerească a pământului
românesc;
Bucură-te, cuvioase, cel care moartea cu bucurie o
aşteptai;
Bucură-te, cuvioase, cel care cu mintea spre Hristos
neîncetat priveai;
Bucură-te, cuvioase, cel care la limanul odihnei ai ajuns;
Bucură-te, cuvioase, cel care de acum vezi slava cea de
nespus;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 9
Împărtăşindu-te vinerea, înainte de Adormirea Maicii
Domnului, te-ai rugat în genunchi, Cuvioase, cocoţat pe
un scaun în faţa icoanelor, făcând multe închinăciuni, şi
– O, minunile Tale Hristoase! – tot spatele tău era
bobiţe de mir, de mărimea boabelor de mazăre, toate
de aceeaşi mărime şi formă; cu toate că aveai cămaşă şi
vestă, ele nu s-au amestecat, nici nu s-au luat pe
cămaşă. Iar tu, Cuvioase, erai bucuros, şi cântai lui
Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9
Oare cine nu se va minuna de înainte-vederea ta,
Cuvioase, cea mai presus de om? Tu ai spus înainte de a
pleca în Grecia, că primul microbuz nu se va mai
întoarce, arătând prin aceasta că se va întâmpla ceva cu
el. Pe autostradă microbuzele circulau cu viteză
maximă, iar tu spuneai mereu că cei dintâi vor fi cei de
pe urmă. La plecare ai făcut rugăciune pentru călătorie,
şi aşa au scăpat cele 8 suflete din microbuz cu viaţă,
căci oprind la o benzinărie ca să alimenteze, au
constatat că era rupt cardanul, iar roţile s-au blocat la
pornire. Dacă se întâmpla aceasta pe autostradă,
nimeni nu mai scăpa cu viaţă. Iar noi, cu iubire, îţi
cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cuvioase, cel a cărui rugăciune mare putere
avea;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai descoperit unei monahii
de dinainte cele ce aveau să se întâmple;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai oprit cu rugăciunea
accidentul cu microbuzul;
Bucură-te, cuvioase, cel lângă care oamenii se simţeau
în siguranţă;
Bucură-te, cuvioase, cel care minunile lui Dumnezeu
înaintea tuturor le-ai arătat;
Bucură-te, cuvioase, cel care în dreapta credinţă ai
rămas nemişcat;
Bucură-te, cuvioase, cel de a cărui credinţă toţi s-au
minunat;
Bucură-te, cuvioase, ocrotitorul nostru cel mult iubit;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai adunat multe roade
pentru Domnul Iisus Hristos;
Bucură-te, cuvioase, alesule încă din scutece ca să ne fii
nouă de mare folos;
Bucură-te, cuvioase, crinule, cel de mic crescut în via lui
Hristos;
Bucură-te, cuvioase, vulturul raiului, cel prea frumos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 10
În Veneţia, stând la masă cu grupul, gazda – un om cu
suflet bun – avea un prieten preot catolic, pe care l-a
invitat la masă. Iar catolicul tot încerca să îşi impună
opiniile lui catolice, publicate în ziarul zilei. Iar tu,
Cuvioase, strigai mereu peste masă: “da, da, noi trebuie
să ne păstrăm credinţa”, făcând mereu agitaţie ca să îl
încurci pe catolic. Iar ca să sustragi atenţia tuturor de la
discuţie, ai turnat un pahar de vin negru peste faţa albă
de damasc. Apoi ţi-ai luat farfuria în mână să mănânci,
ca să nu stai la masă cu ereticii. Apoi te-ai aruncat în
genunchi ca să faci rugăciunea de călătorie, cântând
Domnului cu bucurie: Aliluia!

Icosul 10
Tânar fiind, Cuvioase, auzind de Sfântul Ardealului,
Părintele Arsenie Boca, că multă lume merge la el
pentru sfat, îndreptându-i bine pe calea mântuirii, te-ai
dus şi tu cu multă râvnă, dornic de mai multă nevoinţă.
Te-ai aruncat la picioarele lui, cerând sfat şi
binecuvântare. Iar el, privindu-te, ţi-a zis doar: “resteu,
resteu, resteu”. Iar tu, Cuvioase, vazând aceasta, ai
plecat îngândurat: “ce să fie aceasta? Ori mă va lovi
cineva în cap cu un resteu şi mă va omorî, ori voi fi tare
în credinţă ca un resteu”. Iar noi, cunoscându-te cu
adevărat pe tine, te lăudăm, zicând unele ca acestea:
Bucură-te, cuvioase, cel mai tare decât resteul;
Bucură-te, cuvioase, cel împodobit cu o credinţă în
Domnul tare ca Diamantul;
Bucură-te, cuvioase, cel de părintele Arsenie Papacioc
mult apreciat;
Bucură-te, cuvioase, cel care pe părintele Teofil mult l-
ai iubit;
Bucură-te, cuvioase, cel care la părintele Cleopa
adeseori te-ai spovedit;
Bucură-te, cuvioase, cel care cu părintele Ilarion Argatu
multe taine împărtăşeai;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai mărturisit cum te-ai
întâlnit cu el când ai fost răpit în rai;
Bucură-te, cuvioase, cel care îl sărutai cu evlavie pe
frunte în icoanele în care îl vedeai;
Bucură-te, cuvioase, al părintelui Iustin prieten
apropiat;
Bucură-te, cuvioase, cel care pe toţi marii duhovnici
români i-ai lăudat;
Bucură-te, cuvioase, cel care te-ai învrednicit să îl vezi
pe părintele Arsenie Boca la miezul nopţii rugându-se
cu tine în chilie;
Bucură-te, cuvioase, cel care împreună cu părintele
Arsenie te-ai rugat pentru lume;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 11
Scăpat-ai, Cuvioase, pe un şofer de amendă într-o
călătorie cu maşina, că oprindu-vă poliţia, şi văzând
actele care nu erau în regulă, s-a dat o amendă de 12
milioane. Iar tu te-ai dus la poliţist şi i-ai spus că: “dacă
iartă, iertat va fi, dacă nu, iadul îl mănâncă”, spunându-i
în şoaptă păcatele lui. Iar el, văzându-se vădit, nu mai
privea decât în pământ, şi îndată a anulat amenda,
dându-i şoferului o hârtie ştampilată cu care mai putea
circula încă două saptămâni fără probleme. Iar tu,
lăudând pe Dumnezeu, cântai cu bucurie: Aliluia!
Icosul 11
Încă de când erai în viaţă ai spus Cuvioase: “când aveţi
nevoie de mine, să mă chemaţi, că eu vin şi vă ajut”. Cu
atât mai mult ne poţi ajuta acum când te-ai dezlegat de
legăturile trupului. Avem prin tine în cer un mare
rugător către Dumnezeu. Să vii la noi când te strigăm în
ajutor, aşa cum veneai când erai în viaţă, căci noi,
lăudându-te, îţi cântăm:
Bucură-te, cuvioase, cel care ai primit de la Dumnezeu
cerescul dar de a ajuta prin rugăciune pe cei care te
cinstesc pe tine;
Bucură-te, cuvioase, cel care pe mulţi de diferite boli i-
ai tămăduit;
Bucură-te, cuvioase, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, cuvioase, de minuni făcătorule;
Bucură-te, cuvioase, înţeleptule mai înţelept decât toţi
înţelepţii;
Bucură-te, cuvioase, purtătorule preabucuros al crucii
lui Hristos;
Bucură-te, cuvioase, cel care te-ai arătat mai priceput
ca înţelepţii lumii;
Bucură-te, cuvioase, cel care pe stăpânitorul acestui
veac prin răbdarea suferinţei l-ai biruit;
Bucură-te, cuvioase, cel care cât ai fost în trup nici o
odihnă nu ţi-ai îngăduit;
Bucură-te, cuvioase, cel care ai făcut atâtea minuni câte
nici nu se pot spune;
Bucură-te, cuvioase, cel a cărui viaţă a strălucit mai
mult decât soarele în lume;
Bucură-te, cuvioase, şi nu ne uita pe noi în sfânta ta
rugăciune;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 12
Din multa ta smerenie ţi-ai dorit, Cuvioase, să ai
mormântul în Ţara Sfântă, ca şi după moarte să fii străin
între străini; să nu fii slăvit de nimeni. Dar tu singur ai
spus că nu aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine;
ştiind, Cuvioase, cu mulţi ani mai înainte că mormântul
tău va fi la sfânta mănăstire Tismana. Te-ai supus cu
smerenie voii dumnezeieşti, dar totuşi, ştiind că
plecarea ta la Domnul va provoca multă durere şi
tristeţe, ai hotărât să te săvârşeşti la Ierusalim, pentru
ca tristeţea adormirii tale să fie înlocuită cu bucuria că
te-ai întors înapoi în ţară. Mare bucurie şi
binecuvântare este pentru acest popor că s-a
învrednicit de sfintele tale moaşte, iar noi, te lăudăm pe
tine, cel care ai fost şi eşti Bucuria noastră, şi cu toţii
cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12
Deşi trecuseră 8 zile de la adormirea ta, atunci când te-
ai întors în ţară, trupul tău era neatins de stricăciune,
arătând prin aceasta că a atins desăvârşirea. Cu mare
cinste şi bucurie ai fost primit în Mănăstirea Tismana,
unde şi multe minuni ai făcut, iar tot soborul te aştepta
ca pe o comoară nepreţuită. Iar noi, rămânând fără
grai, cu bucurie îţi cântăm unele ca cestea:
Bucură-te, cuvioase, sluga lui Hristos, care bine te-ai
nevoit;
Bucură-te, cuvioase, cel ale cărui nevoinţe au luat
sfârşit;
Bucură-te, cuvioase, cel care ne-ai lăsat nouă sfintele
tale moaşte ca un adăpost sfinţit;
Bucură-te, cuvioase, cel care ne-ai lăsat ca dar sfintele
tale moaşte, pe care sărutându-le ne umplem de
bucurie şi de binecuvântare;
Bucură-te, cuvioase, cel care prin sfintele tale moaşte
ne umpli şi pe noi de sfinţenie;
Bucură-te, cuvioase, mângâierea cea grabnică a celor ce
te doresc;
Bucură-te, cuvioase, mlădiţă sfântă din neamul
românesc;
Bucură-te, cuvioase, podoaba cinului călugăresc;
Bucură-te, cuvioase, cel prin care darul şi puterea lui
Dumnezeu s-au arătat;
Bucură-te, cuvioase, cel care asculţi grabnic rugăciunile
făcute cu credinţă şi lacrimi, din suflet curat;
Bucură-te, cuvioase, darul Tismanei cel nepreţuit, care
pentru toţi te-ai făcut izvor de vindecare şi mângâiere;
Bucură-te, cuvioase, a îngerilor veselie;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 13
O, preadulcele nostru părinte, Cuvioase Gherontie, care
pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit, te rugăm să
mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Prea Bunul
Dumnezeu, să aflăm milă în ziua judecăţii, ca
mântuindu-ne, împreună cu tine să cântăm lui
Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Icosul 1
Învăţat-ai Cuvioase dreapta credinţă de la
binecredincioasa ta maică Elena, pe care adesea o
vedeai rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi. Te-ai aprins
de dragoste Dumnezeiască, încât te rugai lui Dumnezeu
neîncetat. Iar noi cu dor îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cuvioase, cel care din maică bine-
credincioasă ai odrăslit;
Bucură-te, cuvioase, cel care la mănăstirea Ciolanu ai
înflorit;
Bucură-te, cuvioase, cel care pe Dumnezeu lumii întregi
L-ai propovăduit;
Bucură-te, cuvioase, cel din Ţara Făgăraşului odrăslit;
Bucură-te, cuvioase, cel care din toată inima pe Hristos
L-ai iubit;
Bucură-te, cuvioase, cel care pentru Hristos multe
scârbe şi bătăi ai suferit;
Bucură-te, cuvioase, cel în care Duhul Sfânt S-a
sălăşluit;
Bucură-te, cuvioase, cel care din botez numele Sfântului
Gheorghe l-ai primit;
Bucură-te, cuvioase, cel din copilărie de Dumnezeu
chemat;
Bucură-te, cuvioase, ales de Domnul la tainic apostolat;
Bucură-te, cuvioase, om ceresc, neatins de mândrie;
Bucură-te, cuvioase, minunatule, veselule şi
porumbelule;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul 1
Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica
lui Hristos, pe crinul cel bine mirositor, odrăslit din
mănăstirea Ciolanu, pe răbdătorul şi înţeleptul Cuviosul
Gherontie, care din pruncie a luat jugul cel greu al
nebuniei pentru Hristos, răbdând multe scârbe şi
osteneli, căruia să-i cântăm cu dragoste şi evlavie:
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Rugăciune

Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie, care pe Hristos

din copilărie L-ai iubit, şi pentru dragostea Lui mult te-ai
nevoit, multe scârbe şi ispite ai suferit, iar în viaţa cea
duhovnicească, cu darul lui Dumnezeu, mult ai sporit.
Nu ne uita, rugătorule fierbinte către Dumnezeu pentru
toţi monahii din lumea întreagă, şi pentru tot poporul
tău, şi pentru toţi oamenii de pretutindenea. Fii grabnic
ajutător ca şi când erai în viaţă, ca prin rugăciunile tale
să ne învrednicim şi noi de împărăţia cea cerească,
împreună cu tine şi cu toţi sfinţii în vecii vecilor. Amin.