C M

Y K

SLUJBA, VIAÞA
ªI ACATISTUL
SFÂNTULUI CUVIOS IOSIF
DE LA VARATIC

Tip\rit cu binecuvântarea
IPS Teofan
Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

EDITURA MITROPOLIEI MOLDOVEI ªI BUCOVINEI

Iaºi, 2010

C M
Y K
C M
Y K

DOXOLOGIA – 2010
ISBN

C M
Y K
 C M
Y K

Slujba Sfântului Cuvios Iosif

de la Varatic
(se prãznuieºte la 16 august)

Slujba Sfântului se va combina cu a Praznicului

LA VECERNIA MICÃ

La Doamne strigat-am..., se pun stihirile pe patru, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Din pãrinþi binecredincioºi rãsãrind ca un crin binemirositor,

Pãrinte Iosif, ai fost împodobit cu roua Duhului prin taina Sfântului
Botez. ªi aprinzându-te de dorul urcuºului cãtre Dumnezeu, nu ai
pregetat a porni pe acesta, întru puterea credinþei celei lucrãtoare
prin iubire.

Casa pãrinteascã þi-a fost, cinstite pãrinte, ºcoalã ºi bisericã,

unde ai deprins frica de Dumnezeu, ca început al virtuþilor, ºi unde
ai învãþat rugãciuni ºi cântãri duhovniceºti, care þi-au deschis calea
cãtre dobândirea rugãciunii inimii.

Primit-ai pãrinte, chemare de la Duhul Sfânt, sã pãrãseºti cele

lumeºti ºi sã purcezi cãtre viaþa îngereascã, plãcutã lui Dumnezeu.
Drept aceea luând Crucea, ai urmat lui Hristos întru rãbdare ºi nã-
dejdea mântuirii.

ªtiind pãrinte cã viaþa pustnicilor fericitã este, te-ai întrarmat cu

armele Duhului ºi ai început cu bucurie nevoinþele sihãstreºti, avân-
du-L pe Hristos cale, adevãr ºi viaþã.

3
C M
Y K
C M
Y K

Slavã... ªi acum... a praznicului, glasul al 2-lea:

Mireasa cea cu totul fãrã prihanã ºi Maica bunãvoinþei Tatãlui,

ceea ce mai înainte a fost rânduitã lui Dumnezeu spre locaº, prin
împreunarea Lui cea neamestecatã, astãzi preacurat sufletul sãu îna-
intea Fãcãtorului ºi Dumnezeu ºi-a pus. Puterile celor fãrã de trup,
cu dumnezeiascã cuviinþã cuprind pe Maica Vieþii care se mutã cu
adevãrat la viaþã, fãclia luminii celei neapropiate, izbãvirea credin-
cioºilor ºi nãdejdea sufletelor noastre.

Prochimenul zilei.

La stihoavnã
Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului...

Ispitele diavoleºti biruindu-le cu puterea Crucii, ai fãcut cunos-

cutã slava lui Hristos în munþii Sihlei, unde te-ai nevoit cuvioase
pãrinte Iosif.

Stih: Scumpã este înaintea Domnului moartea cuvioºilor Lui

La starea bãrbatului desãvârºit ajungând, ctitor ºi duhovnic al

Mãnãstirii Varatic ai devenit, pãrinte Iosif, alesul lui Hristos.

Stih: Fericit bãrbatul care se teme de Domnul ºi doreºte sã pã-

zeascã poruncile Lui.

Ridicându-te prin nevoinþe pe treapta nepãtimirii, ai rãmas pânã

în sfârºit cu mintea la Dumnezeu, fericite pãrinte.
Slavã... ªi acum... a Praznicului

Bucurã-te ceea ce, la adormirea ta, Hristos Dãtãtorul de viaþã te-

a aºezat în cãmãrile cereºti, Preasfântã Fecioarã Maica Luminii.
Troparul, glasul al 8-lea:

Purtãtorule de Dumnezeu, Cuvioase Pãrinte Iosife, ucenic al Sfân-

tului Paisie de la Neamþ, ctitor ºi duhovnic al Mãnãstirii Varatic,
4
C M
Y K
 C M
Y K

povãþuitor al monahilor ºi credincioºilor evlavioºi, te-ai învrednicit

de mari daruri de la Milostivul Dumnezeu. Pentru aceasta cu adâncã
evlavie facem pomenirea ta ºi strigãm þie, cuvioase pãrinte: Roagã-te
lui Hristos Dumnezeu sã mântuiascã sufletele noastre.
Slavã... ªi acum... a Praznicului:

Întru naºtere fecioria ai pãzit, întru Adormire lumea nu ai pã-

rãsit, de Dumnezeu Nãscãtoare; mutatu-te-ai la Viaþã, fiind Maica
Vieþii; ºi cu rugãciunile tale, izbãveºti din moarte sufletele noastre.
Ectenia micã ºi otpustul.

LA VECERNIA MARE.

Dupã obiºnuitul psalm, se cântã: Fericit bãrbatul..., starea întâi.

La Doamne strigat-am... se pun stihirile pe 8:

Ale Praznicului Adormirii Maicii Domnului, stihirile, glasul 1:

Podobie: O, preaslãvitã…

O, preaslãvitã minune! Izvorul Vieþii în mormânt se pune, ºi scarã

cãtre cer mormântul se face; veseleºte-te Ghetsimani, a Nãscãtoarei
de Dumnezeu sfântã casã. Sã strigãm credincioºii, pe Gavriil având
începãtor cetelor; Cea plinã de dar bucurã-te, cãci cu tine este Dom-
nul, Cel ce dã lumii prin tine mare milã.

Minunate sunt tainele tale, curatã: Celui de sus scaun te-ai arã-
tat, stãpânã, ºi de pe pãmânt la cer te-ai mutat astãzi, Slava ta cu
bunã cuviinþã, cu daruri de lumini dumnezeieºti strãlucind, fecioare,
cu Maica Împãratului, la înãlþime suiþi-vã. Cea plinã de dar bucurã-
te, cu tine este Domnul, Cel ce dã lumii prin tine mare milã.
Ale icoanei celei nefãcute de mânã, stihirile glasul al 2-lea.

Podobie: Cu ce cununi de laude...

Cu ce ochi noi, pãmântenii, vom privi la Icoana ta, la care oºtile

îngereºti nu pot privi fãrã temere, fiind cu dumnezeiascã luminã

5
C M
Y K
C M
Y K

strãlucitã. Cã iese astãzi din pãmânt celor necredincioºi, ºi vine la

cetatea cea împãrãteascã ºi la poporul cel credincios cu dumneze-
iascã voinþã. Iar la intrarea ei se aratã împãraþii, cãzând înaintea ei
cu fricã, Hristoase, ºi cu credinþã.

Cu ce mâini noi, pãmântenii, cei întinaþi cu pãcate ne vom atinge,

Cuvinte, de Icoana Ta, a Dumnezeului nostru Celui fãrã de pãcat ºi
departe de întinare. Heruvimii îºi acoperã ochii tremurând; Sera-
fimii nu pot suferi sã vadã slava Ta; cu fricã slujeºte Þie, fãptura. Deci
sã nu ne osândeºti, Hristoase, pe noi, care cu nevrednicie sãrutãm
cu credinþã chipul Tãu cel înfricoºãtor.

Ale Cuviosului Iosif, stihirile glasul al 5-lea:

Cuvioase pãrinte Iosif, ctitor ºi întâiul duhovnic al Mãnãstirii

Varatic, prin nevoinþe ºi viaþã aleasã ai ajuns sã fii icoana sihaºtrilor
ºi podoaba Bisericii dreptmãritoare. Pentru aceasta te-ai umplut de
frumuseþea cea nespusã a împãrãþiei cerurilor, rugându-te pentru
sufletele noastre.

Cuvioase pãrinte, nu ai dat somn ochilor tãi, nici genelor tale

dormitare pânã ce ai ajuns la limanul mântuirii; cãci dobândind ru-
gãciunea curatã ºi smerita cugetare ai devenit sãlaº Duhului Sfânt.
Roagã-te, cuvioase, sã câºtigãm ºi noi bucuria întâlnirii cu Hristos,
în împãrãþia Sa cea veºnicã.

Cuvioase Pãrinte, omul rugãciunii ºi sihastru mult nevoitor în

þinuturile nemþene, ucenic al Sfântului Paisie, nu ai cruþat niciun
efort a statornici bunã rânduialã în Grãdina Maicii Domnului din
poienile Varaticului, unde se menþine ºi acum candela aprinsã a rugã-
ciunilor ºi a predaniilor pe care le-ai lãsat urmaºilor tãi. Nu înceta,
Sfinte, a ocroti mãnãstirea ta ºi pe cei ce te cinstesc cu dragoste.

Pildã de nevoinþã pustniceascã ºi dreptar al faptelor bune te-ai

arãtat, iubitorule de Hristos, Pãrinte Iosif, adãugându-te ca un mãr-
gãritar în ºiragul pãrinþilor ce s-au nevoit în þinuturile Neamþului, a
cãror viaþã duhovniceascã ai urmat. Pe Hristos Dumnezeu roagã-L
sã ne dea iertare de pãcate, pace ºi mare milã.

6
C M
Y K
 C M
Y K

Slavã..., a Cuviosului Iosif, glasul al 6-lea:

Pe purtãtorul de Dumnezeu, Cuviosul Iosif, ctitorul ºi întâiul du-

hovnic al mãnãstirii Varatic, la pomenirea sa cea de peste an, sã-l
lãudãm cu bucurie zicând: Bucurã-te, sfinte pãrinte, cel ce ai luat pe
umeri Crucea ºi ai urmat lui Hristos în toatã viaþa; Bucurã-te, înger
pãmântesc ºi omule ceresc, ieºit din viþa neamului românesc; Bu-
curã-te crinul bunelor vestiri, rãsãdit în Grãdina Maicii Domnului
ºi care împodobeºte toatã Ortodoxia; Bucurã-te podoaba sihaºtrilor
ºi icoana nevoitorilor; Bucurã-te, rugãtorule fierbinte pentru sufle-
tele noastre.

ªi acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea:

Veniþi sã prãznuim Adormirea cea în toatã lumea vestitã a Nãs-

cãtoarei de Dumnezeu, cea cu totul fãrã prihanã. Cã astãzi îngerii
prãznuiesc cinstitã mutarea Maicii lui Dumnezeu, ºi la veselie ne
cheamã pe noi pãmântenii, ca sã cântãm cu glas neâncetat: Bucurã-te,
ceea ce te-ai mutat de pe pãmânt, ºi la cereºtile locaºuri te-ai dus. Bu-
curã-te, ceea ce prin nor uºor ai adunat ceata ucenicilor; bucurã-te,
nãdejdea ºi mântuirea noastrã, cã prin tine neamul creºtinesc ne-
încetat te fericim.

Vohod: Luminã linã...

Prochimenul zilei, apoi:

PAREMIILE

Din înþelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepþilor sunt în mâna lui Dumnezeu ºi nu se va atinge

de ele muncã. Pãrutu-s-a întru ochii celor nepricepuþi a muri, ºi s-a
socotit pedepsire ieºirea lor. ªi mergerea de la noi sfãrâmare, iar ei
sunt în pace. Cã înaintea feþei oamenilor de vor lua ºi munci, nãdej-
dea lor este plinã de nemurire. ªi puþin fiind pedepsiþi, cu mari
faceri de bine se vor dãrui, cã Dumnezeu i-a ispitit pe dânºii ºi i-a aflat
Luiºi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lãmurit pe ei, ºi ca o jertfã
7
C M
Y K
C M
Y K

de ardere întreagã i-a primit. ªi în vremea cercetãrii lor vor strãluci

ºi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi ºi vor stãpâni po-
poare ºi va împãrãþi într-înºii Domnul în veci. Cei ce nãdãjduiesc spre
Dânsul vor înþelege adevãrul ºi credincioºii în dragoste vor petrece
cu Dânsul. Cã dar ºi milã este întru cuvioºii Lui ºi cercetare întru
aleºii Lui.

Din Înþelepciunea lui Solomon, citire:

(V, 16-24 ºi VI, 1-3)

Drepþii în veci vor fi vii ºi întru Domnul plata lor ºi purtarea de

grijã pentru dânºii de la Cel preaînalt. Pentru aceasta, vor lua împã-
rãþia podoabei ºi stema frumuseþii din mâna Domnului; cãci cu dreap-
ta Sa îi va acoperi pe ei ºi cu braþul Sãu îi va apãra. Lua-va toatã arma
dragostei Lui ºi va întrarma fãptura spre izbânda vrãjmaºilor. Îm-
brãca-se-va în zaua dreptãþii ºi-ºi va pune luiºi coif, judecata cea ne-
fãþarnicã. Lua-va pavãzã nebiruitã sfinþenia ºi va ascuþi cumplitã
mânie ca o sabie ºi va da rãzboi împreunã cu ei lumea asupra celor
fãrã de minte. Merge-vor drept nimeritoare sãgeþile fulgerilor ºi ca
dintr-un arc bine încordat al norilor, la þintã va lovi. ªi din mânia
cea zvârlitoare de pietre pline se vor arunca grindinile. Întãri-se-va
asupra lor apa mãrii ºi râurile îi vor îneca de nãprasnã. Sta-va îm-
potriva lor Duhul puterii ºi ca un vifor îi va vântura pe ei ºi va pustii
tot pãmântul fãrãdelegea ºi rãutatea va rãsturna scaunele puterni-
cilor. Auziþi dar împãraþi ºi înþelegeþi, învãþaþi-vã judecãtorii margi-
nilor pãmântului. Luaþi în urechi cei ce stãpâniþi mulþimi ºi cei ce vã
trufiþi între popoarele neamurilor. Cã de la Domnul s-a dat vouã
stãpânirea; ºi puterea de la Cel preaînalt.

Din Înþelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 7-15)

Dreptul de va ajunge sã se sfârºeascã, mai înainte întru odihnã

va fi. Cã bãtrâneþile sunt cinstite, nu cele cu mulþi ani, nici cele ce se
numãrã cu numãrul anilor. ªi cãrunteþile sunt înþelepciunea oame-
nilor ºi vârsta bãtrâneþilor viaþã neîntinatã. Plãcut lui Dumnezeu fã-
cându-se, l-a iubit ºi vieþuind între pãcãtoºi, s-a mutat. Rãpitu-s-a,

8
C M
Y K
 C M
Y K

ca sã nu schimbe rãutatea mintea lui, sau înºelãciunea sã înºele

sufletul lui. Cã râvna rãutãþii întunecã cele bune ºi neînfrânarea pof-
tei, schimbã gândul cel fãrã de rãutate. Sfârºindu-se curând, a plinit
ani îndelungaþi. Cã plãcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea
s-a grãbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul rãutãþii. ªi popoarele
vãzând, n-au cunoscut ºi nici n-au pus în gând una ca aceasta; cã
har ºi milã este întru cuvioºii Lui ºi cercetare întru aleºii Lui.
LA LITIE
Stihira hramului, glasul întâi, însuºi glasul:

Cu cuviinþã era numai vãzãtorilor Cuvântului ºi slugilor Lui, sã

vadã ºi adormirea Maicii Lui celei dupã trup. ªi sã mãrturiseascã
taina ei cea mai de pe urmã: cã au vãzut nu numai înãlþarea Mân-
tuitorului de pe pãmânt, ci ºi mutarea celei ce L-a nãscut pe El. Pen-
tru aceasta de pretutindeni adunându-se cu dumnezeiascã putere, la
Sion au ajuns ºi au petrecut pe cea mai înaltã decât Heruvimii care
mergea la cer. Aceleia ºi noi împreunã cu dânºii ne închinãm, ca
celei ce se roagã pentru sufletele noastre.

Apoi idiomela Cuviosului, glasul al 2-lea:

Veniþi toþi credincioºii sã lãudãm cum se cuvine pe minunatul

între sihaºtrii nemþeni, Cuviosul Iosif, duhovnicul soborului mãnãs-
tirii Varatic, cel ce a strãlucit ca un luceafãr în ceata cuvioºilor nea-
mului nostru ºi cel ce a statornicit rânduieli pentru monahismul
românesc dupã predaniile Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii soborniceºti.
Bucurã-te, Pãrinte, sã-i zicem astãzi, la prãznuirea sa, pentru cã Hris-
tos te-a încununat în ceruri cu diadema biruinþei ºi mijloceºte îna-
intea Preasfintei Treimi sã mântuiascã sufletele noastre.

Slavã... glasul al 5-lea:

Cuvioase Pãrinte Iosif, glasul Evangheliei Domnului ascultând,

lumea ai pãrãsit; bogãþia ºi slava întru nimic le-ai socotit. Pentru
aceasta ai strigat tuturor: iubiþi pe Dumnezeu ºi veþi afla dar veºnic.
Nimic sã nu iubiþi mai mult decât dragostea Lui, ca sã aflaþi odihnã
împreunã cu toþi sfinþii când va veni întru slava sa. Pentru ale cãrui
rugãciuni, Hristoase, pãzeºte ºi mântuieºte sufletele noastre.

9
C M
Y K
C M
Y K

ªi acum..., a Praznicului, glasul al 5-lea:

Veniþi adunarea iubitorilor de praznic, veniþi sã împreunãm ceatã,

veniþi sã încununãm Biserica cu cântãri la Adormirea cortului lui
Dumnezeu. Cã astãzi cerul îºi desface sânurile, primind pe ceea ce
a nãscut pe Cel neîncãput de toate. ªi pãmântul, cel ce dã izvor de
viaþã ºi binecuvântare, se împodobeºte cu bunã frumuseþe. Îngerii
se împreunã ceatã cu Apostolii, cu fricã privind cã ceea ce a nãscut
pe Începãtorul Vieþii se mutã din viaþã la Viaþã. Toþi sã ne închinãm
ei, rugându-ne: Nu uita stãpânã pãrtãºia cea de un neam cu cei ce
prãznuiesc cu credinþã, preasfântã Adormirea ta.
LA STIHOAVNÃ
Stihirile Praznicului Adormirii, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului

Ceata ucenicilor s-a adunat de la margini în satul Ghetsimani, sã

îngroape trupul tãu cel de Dumnezeu primitor, Maica lui Dumnezeu.

Stih: Scoalã-Te, Doamne întru odihna Ta, Tu ºi chivotul sfinþirii tale.

O, tainele tale cele mai presus de fire, Preacuratã. Cãci ca o Maicã

a lui Dumnezeu fiind luminatã ai purces acum cãtre Dânsul, Nãs-
cãtoare de Dumnezeu.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David adevãrul, ºi nu-l va lepãda.

Scarã este mormântul Fecioarei, ºi de Dumnezeu Nãscãtoarei,

care duce la cer, pe cei ce pururea cu credinþã o mãresc pe dânsa.

Apoi stihira sfintei Icoane, glasul al 6-lea:

Stih: Adu-þi aminte de sfânt locaºul Tãu, pe care l-ai câºtigat dintru început.

Doamne, Cel ce Te-ai întrupat precum ai ºtiut ºi ai primit de voie

sãrãcia noastrã, ºi ne-ai arãtat bogãþia milostivirii prin care pe mine,
þãrâna, m-ai îndumnezeit. Slãvimu-Te pe Tine, Iubitorule de oameni,
vãzând chipul purtãrii de grijã al Icoanei tale. Prin aceasta neopritã
intrare în Eden dãruieºte, Mântuitorule, robilor Tãi, trecându-le toate
greºelile.

10
C M
Y K
 C M
Y K

Apoi stihira Cuviosului, glasul al 2-lea:

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinþii Sãi, Dumnezeul lui Israel.

Sã lãudãm dupã cuviinþã pe iersochimonahul Iosif ºi duhovnicul

soborului de maici al Mãnãstirii Varatic, cel ce a biruit toate ispitele
diavoleºti prin înfrânare ºi multã rãbdare, Hristos Dumnezeu dã-
ruindu-i cununa împãrãþiei ºi aºezându-l în raiul desfãtãrii de unde
se roagã pentru sufletele noastre.

Slavã .... a cuviosului, glasul al 8-lea.

Mulþimile cãlugãrilor, pe tine îndreptãtorul, te cinstim, Iosif, pã-

rintele nostru. Cã prin tine, pe cãrarea cea dreaptã, cu adevãrat a
umbla am cunoscut. Fericit eºti cã lui Hristos ai slujit ºi ai biruit
puterea vrãjmaºului. Cela ce eºti cu îngerii împreunã vorbitor, cu
drepþii ºi cuvioºii împreunã locuitor. Cu care împreunã roagã-te Dom-
nului sã miluiascã sufletele noastre.

ªi acum… a Praznicului, glasul al 4-lea:

Când te-ai dus, Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, la Cel ce S-a

nãscut din tine în chip de negrãit, fost-au de faþã Iacov, fratele lui
Dumnezeu ºi întâiul ierarh, ºi Petru, cel mai de cinste între apostoli
ºi vârful cuvântãtorilor de Dumnezeu, ºi toatã dumnezeiasca adu-
nare a apostolilor, cu adevãrate învãþãturi lãudând dumnezeiasca ºi
minunata tainã a rânduielii lui Hristos Dumnezeu. ªi îngropând
trupul tãu cel de Viaþã începãtor ºi de Dumnezeu primitor, s-au bu-
curat, Prealãudatã. Iar de sus preasfintele ºi mai marile puteri înge-
reºti spãimântându-se, privind unii la alþii, ziceau: Ridicaþi porþile
voastre ºi primiþi pe ceea ce a nãscut pe Fãcãtorul cerului ºi al pãmân-
tului, ºi cu doxologii sã lãudãm cinstitul ºi sfântul trup care a încã-
put pe Cel nevãzut de noi ºi Domnul. Pentru aceasta ºi noi prãz-
nuind pomenirea ta, strigãm cãtre tine, Prealãudatã: Înalþã fruntea
creºtinilor ºi izbãveºte sufletele noastre.

La binecuvântarea pâinilor.

11
C M
Y K
C M
Y K

Troparul Sfintei Icoane, glasul al 2-lea:

Preacuratului Tãu chip ne închinãm, Bunule, cerând iertare gre-

ºelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Cã ai binevoit a te sui cu
trupul pe Cruce, ca sã mântuieºti din robia vrãjmaºului pe cei pe
care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulþumire strigãm Þie: Toate le-ai
umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit sã mân-
tuieºti lumea. (o datã)
Al Cuviosului Iosif, glasul al 8-lea:

Purtãtorule de Dumnezeu, Cuvioase pãrinte Iosife, ucenic al Sfân-

tului Paisie de la Neamþ, ctitor ºi duhovnic al Mãnãstirii Varatic,
povãþuitor al monahilor ºi credincioºilor evlavioºi, te-ai învrednicit
de mari daruri de la milostivul Dumnezeu. Pentru aceasta cu adâncã
evlavie facem pomenirea ta ºi strigãm þie, cuvioase pãrinte: Roagã-te
lui Hristos Dumnezeu sã mântuiascã sufletele noastre. (o datã)
Apoi al Praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul întâi:

Întru naºtere fecioria ai pãzit, întru adormire lumea nu ai pãrãsit,

de Dumnezeu Nãscãtoare. Mutatu-te-ai la viaþã, fiind maica Vieþii
ºi cu rugãciunile tale, izbãveºti din moarte sufletele noastre. (o datã)

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul.... se pune troparul Sfintei Icoane (de 2 ori),

Slavã... a Cuviosului Iosif, ªi acum... a Praznicului Adormirii Maicii Domnului.

Dupã prima catismã, Sedealna Icoanei, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tãu...

Darul Tãu, Mântuitorule, spre noi s-a vãrsat, vãzut fiind Tu, Cel ce
eºti de neajuns, ºi întunericul înºelãciunii l-a stins. Drept aceea, întru
lumina feþei tale, paºii noºtri îndrepteazã-i, ca în poruncile Tale um-
blând, sã ne învrednicim a Te vedea pe Tine, Lumina cea neapropiatã
Slavã..., a Cuviosului Iosif, acelaºi glas ºi podobie:

Viaþã plinã în virtuþi petrecând pe pãmânt, te-ai fãcut locaº al

Preasfântului Duh, Cuvioase Iosife, luminând plaiurile nemþene ºi
12
C M
Y K
 C M
Y K

Biserica dreptmãritoare a neamului românesc. Pentru aceasta te

lãudãm cu dragoste ca pe un prieten ºi casnic al lui Dumnezeu.

ªi acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Spãimântatu-s-a Iosif...

Oºtile îngereºti vãzând cu adevãrat mutarea ta, Preacuratã Maica

lui Dumnezeu, binecuvântatã cu totul lãudatã ºi preasfântã, având
voia Celui ce S-a nãscut din tine, au adunat ceata ucenicilor, ºi cu
veselie au adus în rai cinstit trupul tãu, lãudând pe Hristos dãtã-
torul de viaþã, cel ce este în veci.
Dupã catisma a doua, Sedealna, glasul al 5-lea:

Fiul Tatãlui Cel împreunã fãrã de început ºi prea veºnic, Cel

nevãzut cu fiinþa ºi nepipãit, sub ani aflându-Te pentru mila cea
negrãitã, ne-ai lãsat nouã închipuirea trupului Tãu celui scris, Stã-
pâne, spre mântuirea sufletelor noastre.
Slavã..., a Cuviosului, acelaºi glas ºi Podobie:

Dreapta cea purtãtoare de viaþã a Mâtuitorului þi-a împletit cu-

nunã nestricãcioasã, Sfinte Cuvioase Pãrinte Iosif, din raze strãlu-
citoare. Fii rugãtorul fierbinte pentru noi, cei ce cinstim cu dragoste
sfântã pomenirea ta.

ªi acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea:

În mâinile Celui ce S-a fãcut om din tine pentru noi, punându-þi

sufletul, ca în mâinile Fãcãtorului tãu ºi Dumnezeu, la veselia cea ne-
stricãcioasã te-ai mutat. Pentru aceasta cu cinste te fericim pe tine,
singura curatã ºi neîntinatã. ªi Nãscãtoare de Dumenezeu dupã ade-
vãr toþi mãrturisindu-te, grãim: Roagã pe Hristos, la Care te-ai mutat,
sã mântuiascã sufletele noastre.

Urmeazã Polieleul: Robii Domnului... apoi

Mãrimurile, glasul întâi:

Stih: Aºteptând am aºteptat pe Domnul ºi El a cãutat spre mine ºi m-a auzit

din cerul cel sfânt al Lui.
13
C M
Y K
C M
Y K

Stihirã:

Fericimu-te pe tine, mult nevoitorule, Cuvioase Pãrinte Iosife ºi

cinstim sfântã pomenirea ta, povãþuitorule al cãlugãrilor ºi împre-
unã vorbitorule cu îngerii.
Stihirã:

Veniþi iubitorilor de prãznuire, sã lãudãm pe iersochimonahul Iosif,

întâiul duhovnic al Mãnãstirii Varatic, zicând: pe lauda monahilor.
Alte stihuri:

2. Genunchii mei au slãbit de post ºi trupul meu s-a istovit de

lipsa untdelemnului.
3. Dupã cuvintele gurii Tale, m-am ferit de cãrãrile împilãtorilor.
4. Întors-ai plângerea mea întru bucurie, luat-ai sacul de pe mine
ºi m-ai încins cu veselie.
5. Sã ºtiþi cã Domnul ºi-a cunoscut pe sluga Sa cea credincioasã.
6. Lãudaþi pe Domnul toþi cuvioºii Lui! Slãviþi cu laude sfinþenia
Lui!
Apoi Slavã... glasul 1:

Slavã Þie Treime Sfântã: Pãrinte, Cuvinte ºi Duhule Sfinte, zicând:

Slavã Þie, Dumnezeule.

ªi acum... acelaºi glas:

Bucurã-te, ceea ce eºti cu dar dãruitã, Marie, Domnul este cu

tine, zicând: ªi prin tine, cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavã Þie Dumnezeule. (de trei ori)

Dupã Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înþelepciunea ºi Cuvântul...

Minunat este Dumnezeu întru sfinþii Sãi, Cel ce a proslãvit pe

iersochimonahul ºi duhovnicul cel iscusit al soborului Mãnãstirii
Varatic. Cãci acesta s-a ridicat prin nevoinþele sihãstreºti ºi rugãciune
14
C M
Y K
 C M
Y K

curatã, la starea bãrbatului desãvârºit. Marele iubitor de viaþã isi-

hastã ºi împreunã lucrãtor cu Sfântul Paisie de la Neamþ la tãlmã-
cirea textelor filocalice ale Sfinþilor Pãrinþi, a fost aºezat de Hristos
în raiul desfãtãrii. Pentru aceasta, la pomenirea sa cea de peste an îl
lãudãm cu dragoste ºi zicem: Sfinte Cuvioase Iosif, roagã pe Hristos
Dumnezeu, iertare de pãcate sã dãruiascã celor ce cu dragoste prãz-
nuiesc sfântã pomenirea ta.

Slavã..., ªi acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Spãimântatu-s-a Iosif...

Strigã Davide: Ce praznic este acesta, pe care l-ai lãudat oarecând

în cartea psalmilor; cã pe fiica, Maica lui Dumnezeu ºi Fecioara, a
mutat-o la locaºurile cele de acolo, Hristos, Cel ce S-a nãscut dintr-
însa fãrã sãmânþã? Pentru aceasta se bucurã maicile, fecioarele ºi
miresele lui Hristos, grãind: Bucurã-te, ceea ce te-ai mutat la împã-
rãþiile cele de sus.
Apoi Antifonul I al glasului al 4-lea
Din tinereþile mele...

PROCHIMEN glasul al 7-lea:

Scumpã este înaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi rãsplãti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie

Toatã suflarea...

Evanghelia de la Matei (XI, 27-30) Zis-a Domnul ucenicilor Sãi: toate-mi

sunt date de cãtre Tatãl Meu (cautã joi în sãptãmâna a 4-a dupã Rusalii)

Psalmul 50: Miluieºte-mã Dumnezeule...

Slavã... glasul al 2-lea

Pentru rugãciunile ieroschimonahului tãu Iosif, Milostive, curã-

þeºte mulþimea greºelilor noastre.
ªi acum... acelaºi glas

15
C M
Y K
C M
Y K

Pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu Milostive, curã-

þeºte mulþimea greºelilor noastre

Stih: Miluieºte-mã Dumnezeule dupã mare mila Ta ºi dupã mulþimea îndu-

rãrilor Tale, curãþeºte fãrãdelegile noastre

Stihira idiomelã, glasul al 6-lea

Cuvioase pãrinte Iosife, în tot pãmântul Moldovei a ieºit vestea

faptelor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale;
taberile diavoleºti ai pierdut, cetele îngereºti ai ajuns, a cãror viaþã
fãrã prihanã ai urmat. Îndrãznire având cãtre Hristos Dumnezeu,
cere pace sufletelor noastre.
Canoanele:
Canonul al doilea al Praznicului Adormirii cu irmosul pe 4 (vezi în ziua
Praznicului din 15 august); al Icoanei nefãcutã de mânã, cu irmosul pe 4
(vezi în ziua de 16 august); ºi al Sfântului Cuvios Iosif, cu irmosul pe 4.

Canonul Sfântului Cuvios Iosif

Cântarea 1, glasul al 3-lea.

Irmos:

„Sã cântãm Domnului Celui ce a fãcut minuni mari în Marea

Roºie, cãci cu marea a acoperit pe cei potrivnici ºi a mântuit pe Is-
rael. Acestuia unuia sã-I cântãm cã S-a preaslãvit”.

Astãzi Cuviosul Iosif Duhovnicul de la Varatic ne cheamã la

prãznuire bineplãcutã lui Dumnezeu. Deci sã ne adunãm cu gând
curat ºi cu bucurie sã lãudãm faptele lui, rugând pe Hristos Dum-
nezeu sã ne mântuiascã pe noi.

Pripealã: Sfinte Cuvioase Pãrinte Iosife, roagã-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din tinereþe ai iubit pe Hristos fericite Iosife, ºi lepãdând toate

cele vremelnice, te-ai fãcut pe tine însuþi locaº Duhului, chipul cel
îngeresc luând ºi sub povaþa marelui Paisie de la Neamþ, ai început
nevoinþele cele mântuitoare de suflet.

16
C M
Y K
 C M
Y K

Aºa cum oarecând Iisus al lui Navi, þinând mâinile întinse, a

biruit pe Amalic, tot astfel ºi tu, pãrinte, ai îndepãrtat puterea de-
monicã, þinând mâinile la rugãciune, neâncetat pomenind numele
Blândului Iisus Cel ce te-a preamãrit.
Slavã...

Cine va putea spune pãrinte, nevoinþele tale, pe care cu osârdie

le-ai împlinit, strãlucind cu ascultarea cea desãvârºitã ºi cu dumne-
zeiasca dragoste de care toþi se minunau. Ci roagã-te pãrinte ºi pen-
tru noi nevrednicii, sã aducem rod însutit de fapte bune.

ªi acum..

Pe tine Fecioarã întru tot lãudatã care ai odrãslit strugurele cel

preafrumos Care izvorãºte nouã vinul cel de mântuire, te lãudãm,
strigând: Bucurã-te ceea ce eºti plinã de har, Domnul este cu tine.
Catavasiile praznicului: Cea împodobitã cu dumnezeiasca slavã....

Cântarea a 3-a
Irmosul:

„Întãreºte Doamne inimile robilor Tãi ºi le lumineazã spre lauda

Ta, ca sã te slãvim pe Tine Mântuitorule”.

Înalþã glasul tãu sobor de maici al sfintei mãnãstiri Varatic ºi laudã

acum întru cântãri pe cel ce þi-a fost pãrinte ºi povãþuitor, pe întâiul
ºi marele duhovnic Iosif, lauda sihaºtrilor ºi a pãrinþilor filocalici.

Cu bucurie ºi nãdejde ai pornit sã împlineºti toate ostenelile

vieþii cãlugãreºti, fericite pãrinte, ºi curãþindu-þi inima, ai biruit toate
uneltirile vrãjmaºului, cu ajutorul lui Hristos, Cel ce te-a întãrit.

Lui Iosif cel preafrumos te-ai asemãnat fericite prin vieþuirea ta

cea fãrã prihanã. Roagã-te lui Hristos Dumnezeu, de stricãciunea
patimilor sã ne izbãvim noi, cei ce te lãudãm pe tine cu dragoste.

Încã din viaþa aceasta vremelnicã, te-ai arãtat fãcãtor de minuni,

cãci ºi firea cea necuvântãtoare a ascultat de porunca ta, tãcând ºi
pãzind liniºtea ta, dobânditã prin rugãciune, cuvioase.
17
C M
Y K
C M
Y K

Slavã...

Vânturi cumplite se abat asupra noastrã Doamne, din toate pãr-

þile învãluindu-ne. Ci, ajutã-ne sã rãmânem neclãtinaþi în dreapta cre-
dinþã, cu rugãciunile plãcutului Tãu Iosif.
ªi acum...

Lãudãmu-te pe tine, Fecioarã Curatã, Nãscãtoare de Dumnezeu,

cã tu singurã te-ai arãtat izvor de nestricãciune, izvorând viaþã tu-
turor celor ce aleargã la tine cu credinþã.

Condac, glasul al 8-lea

Podobie: Apãrãtoare Doamnã...

Veniþi toate cetele cãlugãrilor sã lãudãm astãzi pe Cuviosul Iosif

Duhovnicul de la Varatic, cãci bine s-a nevoit cu postiri ºi rugãciuni
neîncetate, cu lacrimi ºi cu privegheri, desãvârºit fãcându-se ºi în
cetele sfinþilor cuvioºi numãrându-se. Pentru aceasta sã-l lãudãm
cântând: Bucurã-te mãrgãritar de mult preþ al Bisericii dreptmã-
ritoare ºi povãþuitor al cãlugãrilor.

Icos:

Vieþii îngereºti urmând, toate cele ale lumii, deºarte le-ai socotit,
Pãrinte Iosif, purtãtorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, acum, sã-
vârºind pomenirea ta, te lãudãm, zicând:
Bucurã-te, cã de tânãr ai plecat spre nevoinþã
Bucurã-te, cã te mângâi din iubire ºi credinþã
Bucurã-te, piatrã scumpã ºi frumos giuvaer
Bucurã-te, cã din lacrimi þi-ai gãtit cununã-n cer
Bucurã-te, cã în noapte umpli cerul de cântare
Bucurã-te, vers de tainã pe lãuntricã suflare
Bucurã-te, cã fiinþa þi-o pãtrunzi cu nepãtrunsul
Bucurã-te, cel ce ruga þi-ai împletit-o cu plânsul
Bucurã-te, rugãciune rãsucitã pe mãtãnii
Bucurã-te, primitorul de dumnezeieºti descoperiri
Bucurã-te, chip de înger în vãzduhul necuprins
18
C M
Y K
 C M
Y K

Bucurã-te razã sfântã, luminã ºi foc nestins

Bucurã-te, mãrgãritar de mult preþ al Bisericii dreptmãritoare ºi
povãþuitor al cãlugãrilor.

Apoi Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înþelepciunea ºi Cuvântul...

Adãpându-þi sufletul din destul cu ploile lacrimilor tale, fericite

pãrinte, ai secerat spicul cel cu multã roadã al virtuþilor ºi, pãstor
ales fiind oilor celor cuvântãtoare, le-ai hrãnit pe ele la pãºunea cea
de viaþã dãtãtoare. Iar când te-ai mutat din viaþa cea vremelnicã la cea
veºnicã, Hristos te-a aºezat împreunã cu cetele prietenilor ºi casni-
cilor Lui. Drept aceea strigãm þie: roagã-te lui Hristos Dumnezeu,
iertare de greºeli sã dãruiascã celor ce cu dragoste sãvârºesc sfântã
pomenirea ta.
Slavã... ªi acum... a praznicului, glasul 1:
Podobie: Piatra fiind pecetluitã…

Ceata cea dumnezeiascã a apostolilor s-a adunat sã te îngroape

pe tine, Preacinstitã Nãscãtoare de Dumnezeu preacuratã. Cu aceia
ºi cetele îngerilor au cântat mutarea ta, strigând, Prealãudatã. Îm-
preunã cu care ºi noi credincioºii, cu dragoste prãznuim, curatã,
laudã þie aducând cu glasuri de cântãri ºi strigãm: Bucurã-te folo-
sitoarea celor ce pururea te fericesc pe tine.

Cântarea a 4-a
Irmosul:

„Vãrsat-ai peste noi puternicã iubirea Ta Doamne, cã pe Unul

Nãscut Fiul Tãu pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta
strigãm Þie cu mulþumire: Slavã puterii Tale Doamne”.

De nevoinþele tale cele multe s-au mirat cetele îngereºti. Cãci în

trup fiind te-ai luptat ca ºi cum ai fi fost fãrã de trup, biruind pe
vrãjmaºii cei nevãzuþi. Drept aceea, ca pe unul ce ai înmulþit talantul
19
C M
Y K
C M
Y K

cel dat þie, Hristos te-a arãtat tãmãduitor sufletelor celor ce aleargã
la tine cu credinþã.

Multe împotriviri a ridicat asupra ta vrãjmaºul cel pierzãtor de

suflete, pãrinte Iosife. Dar, întrarmându-þi cugetul cu dumnezeiasca
smerenie ºi cu rãbdarea cea tare, l-ai ruºinat pe el. Ci, roagã-te ne-
încetat pentru noi toþi.

Stea luminoasã pentru cãlugãrii nevoitori te-ai arãtat cuvioase

Iosif, strãlucind cu înfrânarea ºi cu rugãciunea. Pentru aceasta þie
ne rugãm, izbãveºte-ne de nevoi ºi de toatã lucrarea cea rea a dia-
volului pe toþi cei ce cu dragoste prãznuim astãzi sfântã pomenirea ta.

Slavã...

Cu rugãciunea cea neîncetatã ai omorât stricãciunea patimilor ºi

ai curãþit vederea cugetului tãu. Drept aceea pãrinte Iosife te-ai în-
vrednicit a vedea mai înainte cele ce aveau sã fie. Iar noi, cu umilinþã
strigãm þie: cel ce ºtii neputinþele noastre, miluieºte-ne pe noi, cu
rugãciunile tale.
ªi acum...

Acoperãmântul ºi nãdejdea tuturor celor ce aleargã la tine cu

credinþã, milostiveºte-te acum ºi de noi, cei ce te chemãm pe tine
totdeauna întru nevoi, cã altã ocrotitoare, dupã Dumnezeu, nu avem.

Cântarea a 5-a

Irmosul:
„Cel ce eºti nevãzut, pe pãmânt Te-ai arãtat; ºi cu oamenii de
bunã voie ai petrecut, Cel ce eºti neajuns. Pentru aceasta la Tine
mânecând, cântãm Þie, Iubitorule de oameni”.

Iubitor de înþelepciune fiind, pãrinte cuvioase, pe toþi fiii tãi

duhovniceºti i-ai îndemnat spre citirea cãrþilor celor folositoare de
suflet ºi spre lucrarea rugãciunii celei curate, fericite Iosife. Pentru
aceasta, cu laude te cinstim.

20
C M
Y K
 C M
Y K

Cu multe osteneli ºi lacrimi ai omorât pornirile trupului ºi te-ai

rãstignit pe tine însuþi lumii ºi patimilor, vieþuind întru postiri, ru-
gãciuni ºi laude neîncetate lui Hristos, Celui ce S-a rãstignit pentru
mântuirea noastrã.

Mare a fost osteneala ta în copierea cãrþilor celor ziditoare de

suflet dar bogate au fost ºi roadele. Cãci multe suflete adãpând cu
dumnezeieºtile învãþãturi, le-ai adus la Hristos întru bucuria sfinþilor.

Slavã....

Rugãtor aducem Þie, Doamne, pe Sfântul Tãu Iosif, cerând printr-

însul lumina harului Tãu, ºi a cunoºtinþei, ca sã nu ne clãtinãm de va-
lurile vieþii ºi întru dreapta credinþã sã rãmânem, slãvind atotpu-
ternicia Ta.

ªi acum...

Învredniceºte-mã de milostivirea ta, Preasfântã Fecioarã de Dum-

nezeu Nãscãtoare, cãci tu ai nãscut pe Cuvântul Cel preamilostiv,
Cel ce cu Preacurat Sângele Sãu a mântuit pe oameni din stricãciune.
Cântarea a 6-a
Irmosul:

„Adâncul cel mai de jos al pãcatelor m-a înconjurat ºi se sfâr-

ºeºte duhul meu. Ci tinzând braþul Tãu cel înalt Stãpâne, ca pe
Petru, Îndreptãtorule, mântuieºte-mã.”

Râvnit-ai dupã liniºtea cea desãvârºitã a pustiei cuvioase, ºi cu-

noscãtorul inimilor, Dumnezeu, þi-a împlinit dorirea inimii tale ºi
te-a aºezat în poienile din preajma mãnãstirii, având împreunã vie-
þuitori pe schimonahii Gherman ºi Gherontie, cu care roagã-te pen-
tru mântuirea sufletelor noastre.

Ca aurul în topitoare te-ai lãmurit pãrinte, în îndelungata oste-

nealã a petrecerii în sihãstrie. Nu te-au spãimântat pe tine nici
fiarele sãlbatice, nici arãtãrile cele înfricoºãtoare ale diavolilor, cãci
21
C M
Y K
C M
Y K

în privegheri ºi în frângerea inimii petrecând cuvioase, ai dobândit

biruinþã asupra lor, prin puterea lui Hristos.

Statornicia îngerilor ai avut, fericite pãrinte, petrecând trei ani

în singurãtate, nevãzând chip de om ºi împotrivindu-te neîncetat
ispitelor diavoleºti ce nãvãleau asupra ta; ajutã-ne ºi pe noi pãrinte
sã ducem lupta cea bunã, biruitori arãtându-ne în ziua judecãþii.

Slavã...

Deºi te-ai mutat de la noi, pãstorule cel bun, Cuvioase pãrinte

Iosife, pomenirea ta rãmâne în veac, cãci în ceruri vezi faþa Celui ce
te-a preamãrit, Cãruia roagã-te sã se mântuiascã sufletele noastre.

ªi acum...

Degrabã primeºte, Preacuratã Fecioarã, rugãciunile noastre din

buze nevrednice, ºi le du Fiului tãu ºi Dumnezeului nostru, ºi risi-
peºte nãvãlirile vrãjmaºilor celor vãzuþi ºi nevãzuþi, ce dau rãzboi
robilor tãi, care aleargã cu credinþã sub Acoperãmântul tãu cel
preaputernic.

Condac, glasul al 2-lea:

Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu, ceea ce este în rugãciuni neador-

mitã, ºi folosinþe, nãdejdea cea neschimbatã, mormântul ºi moartea
nu au þinut-o. Cãci, ca pe Maica Vieþii, la viaþã a mutat-o Cel ce S-a
sãlãºluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.
Icos

Întãreºte-mi gândurile mele, Mântuitorul meu; sã îndrãznesc a

lãuda pe Preacurata Maica Ta, zidul lumii; în turnul cuvintelor mã
întãreºte ºi în locaºurile gândurilor mã fã puternic. Cã Tu strigãrile
ºi cererile celor ce cer cu credinþã le plineºti. Deci dãruieºte-mi mie
limbã bine grãitoare ºi cuget neruºinat. Cã toatã darea strãlucirii de
la Tine se trimite, Dãtãtorule de luminã, Cel ce Te-ai sãlãºluit în
pântecele ei cel pururea fecioresc.

22
C M
Y K
 C M
Y K

SINAXAR

Se citeºte sinaxarul din minei apoi acesta:

Tot în aceastã zi se face pomenirea
Cuviosului Pãrintelui nostru Iosif de la Varatic,
ctitorul ºi întâiul duhovnic al acestei mãnãstiri.

Acest minunat pãrinte s-a nãscut în jurul anului 1750 în pãr-

þile Ardealului din pãrinþi credincioºi ºi trãitori ai tradiþiilor ºi pre-
daniilor ortodoxe.
În acea vreme Transilvania era tulburatã de influenþa uniatis-
mului, românii fiind siliþi sã pãrãseascã localitãþile lor de baºtinã ºi
sã se refugieze în þinuturile Moldovei ºi Þãrii Româneºti. Una din
multele familii care au luat drumul exilului a fost ºi cea a Cuviosului
Iosif, care a prãsit satul Valea Jdanului ºi s-a aºezat în pãrþile de
nord ale Moldovei.
Cuviosul Iosif, încã din sânul familiei avea înclinaþii spre viaþa
cãlugãreascã. De aceea, dupã stabilirea sa pe plaiurile Moldovei, a
pãrãsit cãminul familial ºi s-a îndreptat spre Mãnãstirea Drago-
mirna, unde strãlucea cu faptele ºi duhovnicia Sfântul Paisie Velici-
covski. Iosif s-a aºezat sub ascultarea directã a marelui avvã, încer-
când sub toate aspectele sã dobândeascã viaþã aleasã, plãcutã lui
Dumnezeu. Cine poate spune nevoinþele sale dintru început? Este
greu de spus! Preabunul Dumnezeu, cunoscãtorul inimilor, le-a cu-
noscut pe toate. Dar din cauza tulburãrilor vremii, Stareþul Paisie
împreunã cu obºtea sa de la Dragomirna a fost nevoit sã pãrãseascã
þinutul Sucevei, stabilindu-se la Mãnãstirea Neamþu. Cuviosul Iosif
a urmat ºi el pe mentorul ºi pãrintele sãu duhovnicesc. Obºtea cu
care s-a deplasat Stareþul Paisie în pãrþile Neamþului era cam de 300
de vieþuitori. Au întâmpinat multe lipsuri ºi greutãþi. Cuviosul Iosif
s-a cãlit în iureºul acestora. Ba, mai mult, iubind viaþa sihãstreascã,
a cerut binecuvântare Stareþului Paisie sã se retragã în singurãtate
undeva prin pãrþile din þinutul Neamþului. Astfel iubitorul de
Hristos Iosif, împreunã cu alþi doi îmbunãtãþiþi cãlugãri, Gherman
ºi Gherontie, s-au retras ca sihaºtri, trãind mai bine de trei ani
izolaþi de lume. Dupã o vreme Iosif dorea o izolare mai adâncã pen-
tru sihãstrie. Astfel se retrage în pãrþile Sihlei unde ºi-a înjghebat o
micã chiliuþã cu un mic paraclis, aºezat într-o poianã, numitã mai
23
C M
Y K
C M
Y K

târziu „Chiliile lui Iosif”. Între timp se alãturã ºi cei doi cãlugãri cu
care a plecat din obºtea Mãnãstirii Neamþ. Ce l-a determinat pe
Cuviosul Iosif sã se ataºeze cu inima de sihãstria Sihlei nu este greu
de presupus. Se ºtia cã în acele pãrþi s-a ostenit Cuvioasa Teodora,
iar Iosif a dorit sã o aibã ca model pentru frumuseþea vieþii pust-
niceºti în aceste pãrþi, sfânta trãind mulþi ani în peºtera din apro-
pierea Schitului Sihla. Cuviosul Iosif din locul unde se stabilise
ieºea foarte puþin, dar de fiecare datã când pãrãsea locul de pust-
nicie, cobora sã se împãrtãºeascã ºi sã primeascã sfaturi de la pã-
rinþii îmbunãtãþiþi ai mãnãstirilor din preajmã: Sihãstria, Secu ºi
Neamþu. Vestea vieþii îmbunãtãþite a Cuviosului Iosif pustnicul s-a
fãcut cunoscutã în toate pãrþile, încât Cuviosul Paisie l-a reco-
mandat mitropolitului Veniamin Costachi sã îl hirotoneascã diacon
ºi preot iar mai apoi, duhovnic.
În calitatea sa de duhovnic, plãcutul lui Dumnezeu Iosif a în-
ceput sã primeascã ucenici ºi credincioºi pe care-i îndruma sã
pãzeascã poruncile Evangheliei ºi ale Bisericii. Cuviosul sporea cu
râvna ºi trãirea, încât ajunsese la starea de nepãtimire ºi la rugã-
ciunea curatã. Spre sfârºitul secolului al XVIII-lea în poienile Vara-
ticului, nu departe de locul de sihãstrie a Cuviosului Iosif s-a înfiri-
pat o obºte de cãlugãriþe în jurul maicilor Olimpiada ºi Nazaria.
Iosif pustnicul a fost rânduit sã fie îndrumãtor duhovnicesc. Mai
întâi s-a construit pentru maici o bisericuþã din lemn iar prin anii
1808-1812 s-a construit o mãreaþã bisericã în mãnãstirea Varatic,
fiind absolut necesarã, întrucât datoritã sfinþeniei vieþii Cuviosului
Iosif ºi a maicilor Olimpiada ºi Nazaria, obºtea s-a mãrit foarte
mult. Cuviosul pãrãseºte astfel locul de sihãstrie ºi vine în sânul
obºtii de maici a Mãnãstirii Varatic pentru a le sprijini ºi moral dar
ºi material. Cronicile spun cã însuºi Cuviosul lucra cu râvnã la
construcþia bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Varatic,
„cu mâinile sale cãra piatrã, var, nisip ºi apã ºi le ridica pe schelã” la
cei ce lucrau. Cu toate cã muncile fizice erau multiple, Cuviosul Iosif
nu a neglijat nicicum lucrarea duhovniceascã. A trebuit sã alcãtu-
iascã regulamente pentru a statornici bunã rânduialã în obºte, re-
guli care au fost folosite ºi-n Mãnãstirea Agapia, care se organizase
între timp. Regulamentul vieþii cãlugãreºti a Cuviosului Iosif este
inspirat din cel al Stareþului Paisie de la Neamþ. Sfaturile de mare

24
C M
Y K
 C M
Y K

însemnãtate alcãtuite de cuviosul Iosif dupã învãþãturile Sfinþilor

Pãrinþi priveau urmãtoarele puncte: 1. sãrãciea cea desãvârºitã, cea
de bunã voie, dupã fãgãduinþa chipului cãlugãresc; 2. ascultarea; 3.
mãrturisirea; 4. petrecerea pânã la moarte împreunã cu fraþii sau
surorile din obºte; 5. citirea dumnezeieºtilor Scripturi; 6.pentru sfin-
tele posturi ºi pentru pravila cãlugãreascã; 7. bolniþa; 8. slujbele mã-
nãstirii; 9. meºteºuguri ºi rucodealele. Potrivit acestui regulament
de viaþã, Sfântul Cuvios Iosif a condus obºtea Mãnãstirii Varatic
care a sporit duhovniceºte dar ºi din punct de vedere administrativ.
Cuviosul însuºi sporea cu sfinþenia vieþii încât ajunsese la starea de
trezvie, rugãciune curatã ºi darul înainte vederii ºi al facerii de mi-
nuni încã din viaþã.
Dupã multã ostenealã ieroschimonahul Iosif duhovnicul ºi pust-
nicul, ºi-a aºteptat sfârºitul vieþii sale pentru a merge în faþa Drep-
tului Judecãtor. Trecerea lui în odihna lui Dumnezeu s-a petrecut în
ziua de 28 decembrie a anului 1828.Vestea trecerii la cele veºnice a
produs multã tânguire în mijlocul cãlugãriþelor din Mãnãstirea Va-
ratic. Tânguirea lor a fost alinatã de faptul cã erau încredinþate cã va
deveni rugãtorul fierbinte cãtre Milostivul Dumnezeu pentru dân-
sele, dar ºi pentru cele ce vor da viabilitate mãnãstirii de marele du-
hovnic Cuviosul Iosif. A fost înmormântat în biserica pe care o
zidise, aºteptând ziua învierii celei de obºte. Dar Dumnezeu a rân-
duit ca moaºtele sale sã fie preaslãvite, fiind dãtãtoare de tãmãduiri
a bolilor ºi uºurare a necazurilor celor care s-au închinat ºi se vor
închina cu credinþã la mormântul care le adãposteºte.
Sfânta Bisericã Ortodoxã Românã a hotãrât în anul 2008 cano-
nizarea Cuviosului, iar proclamarea acestui act sfânt s-a fãcut în
ziua de 16 august acelaºi an, fixându-se aceastã zi ca sãrbãtoare de
pomenire a Cuviosului.
Cu ale lui sfinte rugãciuni Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui
Dumnezeu, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a
Irmosul:

„Cei trei tineri Treimea în cuptor închipuind, îngrozirea focului

au cãlcat, cântând ºi strigând: Bine eºti cuvântat Doamne, Dum-
nezeul pãrinþilor noºtri”.

25
C M
Y K
C M
Y K

Precum Ilie oarecând, a stat în pustie pentru a se pregãti sã se

întâlneascã cu Dumnezeu în Horeb, ºi apoi sã înfrunte pe Ahab, tot
aºa ºi tu, pãrinte Iosif te-ai pregãtit în sihãstrie sã devii, întru Hris-
tos, povãþuitorul ºi îndrumãtorul oºtilor cãlugãreºti ale timpului tãu.

Primind descoperire dumnezeiascã te-ai aºezat în poienile Va-

raticului unde te-ai arãtat ca un stâlp de foc, care a luminat tot
þinutul. Hristos te-a chemat apoi sã întemeiezi locaº sfânt soborului
de maici, conduse de vrednicele stareþe Olimpiada ºi Nazaria,
punând rânduieli de aleasã viaþã duhovniceascã.

Cine va putea spune durerea inimii tale pãrinte, când ai vãzut

pârjolul necredincioºilor pãgâni, abãtut asupra mãnãstirii tale? Dar
nu te-ai deznãdãjduit, ci adunând iarãºi obºtea ta cea risipitã prin
pãduri, ai adus mãnãstirea la frumuseþea ei cea dintâi.
Slavã…

ªtiindu-l pe Dumnezeu cã este Fãcãtor a toate câte sunt, Ocâr-

muitor înþelept ºi de viaþã Dãtãtor, Cuvioase Iosif ctitor ºi duhovnic,
în toatã viaþa ai cântat: Slavã Þie Treime Sfântã, miluieºte fãptura Ta
cea cãzutã pentru numele Tãu Cel sfânt.
ªi acum...

Pe cei ce alergãm la tine cu credinþã, pomeneºte-ne întru rugã-

ciunile tale, Maica lui Dumnezeu cea Preacuratã, ca sã ne izbãvim
de necazurile cele de multe feluri, dumnezeiascã Mireasã.
Cântarea a 8-a

Irmosul:

„Pe Cel ce S-a pogorât în vãpaie cu putere dumnezeiascã la

tinerii evrei, pe Domnul, cel ce S-a arãtat, preoþi lãudaþi-L ºi-L prea-
înãlþaþi întru toþi vecii”.

Cântãri de laudã ºi mulþumire îþi aduce pãrinte, soborul de

maici al sfintei mãnãstiri Varatic, întemeiatã de tine, fericite, ºi bu-

26
C M
Y K
 C M
Y K

curându-se strigã, binecuvântat este Domnul Dumnezeul pãrinþilor

noºtri.

Credinþa cea dreaptã pãzind, calãtoria sãvârºind, încãrcat de

fapte bune, când Bunul Dumnezeu a binevoit, te-a chemat, pãrinte
Iosif, de la cele vremelnice la cele nepieritoare, primind cununa
împãrãþiei în ceruri, dar a lãsat trupul tãu pe pãmânt sã sãvârºeascã
minuni pentru cei ce cântã cu credinþã: Binecuvântat eºti Dum-
nezeul pãrinþilor noºtri.

La sãvârºirea ta din lumea aceasta, sufletul a fost luat de Hristos

pe Care L-ai dorit, iar trupul þi s-a aºezat în biserica mãnãstirii pe
care ai ctitorit-o, minunate pãrinte. Soborul de maici din toate
timpurile te-au cinstit dupã cuviinþã mulþumind lui Dumnezeu,
Cãruia I-au cântat: Binecuvântat eºti Dumnezeul pãrinþilor noºtri.

Harul Preasfântului Duh sãlãºluindu-se întru tine, pãrinte Iosife,

te-ai fãcut izgonitor al duhurilor celor necurate ºi îndrumãtor al cã-
lugãrilor, care cântã: Binecuvântat este, Dumnezeul pãrinþilor noºtri.
Binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Sfântul Duh, Domnul.

Treime nedespãrþitã, Unime neamestecatã, izbãveºte-ne de pati-

mile cele de multe feluri ºi ne ridicã din nevoi ºi din necazuri pentru
rugãciunile plãcutului tãu prieten ºi casnic, care în viaþã Þi-a cântat:
Binecuvântat este Dumnezeul pãrinþilor noºtri.
ªi acum...

Vindecã patimile inimii mele, prealãudatã Fecioarã de Dum-

nezeu Nãscãtoare, ºi lumineazã sufletul meu ºi mã îndrepteazã pe
cãrãrile mântuirii, ca pururea sã te mãresc, ceea ce eºti cu totul fãrã
de prihanã.
Cântarea a 9-a
Irmosul:

„În muntele Sinai, în rug, te-a vãzut Moise, pe tine ceea ce ai

zãmislit în pântece focul dumnezeirii, fãrã de ardere; Daniil te-a

27
C M
Y K
C M
Y K

vãzut munte netãiat, iar Isaia te-a numit toiag odrãslit din rãdãcina
lui David”.

La racla sfintelor tale moaºte cu smerenie plecãm genunchii

noºtri, ºi sãrutându-le cu credinþã te rugãm: fii nouã mângâiere în
necazuri, ajutãtor în lupta cu vrãjmaºii cei vãzuþi ºi nevãzuþi, ºi roa-
gã-te, pentru mântuirea sufletelor noastre.

Biserica pe care ai ctitorit-o strãluceºte ca o mireasã în mã-

nãstirea pe care ai întemeiat-o, pentru cã sfintele tale moaºte, pã-
rinte sfinte, o întãresc ca o piatrã nestematã, iar soborul maicilor
întreþin candela aprinsã a rugãciunilor ºi rânduielilor pe care le-ai
lãsat. Pentru aceasta zicem: Bucurã-te Cuvioase Iosif, de trei ori fe-
ricite ºi rugãtorule pentru sufletele noastre.

Deºteaptã-ne la pocãinþã prin rugãciunile tale cuvioase, pe noi

ce stãpâniþi de pãcat ºi de grijile cele trecãtoare ºi ne ajutã sã trecem fãrã
de primejdie marea vieþii acesteia, ducându-ne la limanul mântuirii.

Slavã...

Înalþã mintea noastrã ºi gândul cãtre Tine, Dumnezeule; lumi-

neazã-ne cu strãlucirile cele harice, Pãrinte, Cuvântule ºi Mângâie-
torule, aºa cum ai înãlþat ºi ai luminat pe cel de un neam ºi de o
credinþã cu noi, Cuviosul Iosif de la Varatic, ca sã Te lãudãm în veci.

ªi acum…

Fii mie stâlp de mântuire ºi toate scârbele ºi necazurile, ºi în-

tâmplãrile cele rele departe le alungã, Fecioarã întru tot lãudatã, cãci
tu pe Dumnezeul tuturor L-ai zãmislit în chip de negrãit, ºi mai
presus de minte L-ai nãscut, pe Mântuitorul sufletelor noastre.

LUMINÂNDA, glasul al 4-lea

Podobie: Femei auziþi

Defãimând cele pãmânteºti ºi stricãcioase, cu râvna ta cea fier-

binte cãtre Dumnezeu, ai dorit slava cea cereascã. Pentru aceasta
28
C M
Y K
 C M
Y K

Cuvioase Pãrinte Iosife, Hristos te-a încununat cu cununã ne-

stricãcioasã.
Slavã... ªi acum... a praznicului.

La laude, stihirile glasul al 4-lea

Podobie: Ca pe un viteaz...

Înflorind ca un finic, precum zice psalmistul, ai tãiat cu sabia

cuvântului limbile hulitorilor, adâncurile patimilor le-ai uscat prin
înfrânare ºi mãdular al Sfântului Duh te-ai fãcut. Roagã-te neîncetat
lui Hristos Dumnezeu, pentru noi cei ce sãvârºim cu dragoste sfântã
pomenirea ta.

Nãvãlirile gândurilor nu au miºcat cetatea sufletului tãu fericite.

Cãci nevoinþele tale punându-le înainte, ca un zid de apãrare, te-ai
pãzit neclãtinat de vicleanul vrãjmaº. Pentru aceasta Dumnezeu te-
a încununat ca pe un biruitor.

Ca un înger pãmântesc ai vieþuit Cuvioase pãrinte Iosife, în pri-

vegheri de toatã noaptea, în nevoinþe sihãstreºti ºi rugãciuni neîn-
cetate. Drept aceea, acum te bucuri împreunã cu cetele sfinþilor în
lumina cea neînseratã a împãrãþiei cerurilor.

Laudã monahilor te-ai arãtat preaminunate pãrinte Iosif, pentru

aceea cãdem la tine rugându-te, sã ne izbãveºti de toate necazurile
ºi de primejdii. Fii mijlocitor cãtre Preasfânta Treime ºi pentru mân-
tuirea sufletelor noastre.
Slavã... glasul al 5-lea

Cuvioase pãrinte, nu ai dat somn ochilor tãi nici genelor tale

dormitare pânã ce sufletul ºi trupul de patimi þi-ai slobozit ºi pe tine
însuþi te-ai gãtit locaº Duhului; cãci venind Hristos cu Tatãl, sã-
lãºluire întru tine au fãcut. Treimii Celei de o fiinþã slujitor fãcându-
te, de lucruri mari propovãduitorule Iosife, roagã-te pentru sufletele
noastre.

ªi acum... a praznicului, glasul al 6-lea.

29
C M
Y K
C M
Y K

La adormirea ta cea fãrã de moarte, Nãscãtoare de Dumnezeu,

Maica Vieþii, norii au rãpit pe apostoli prin vãzduh, ºi pe cei îm-
prãºtiaþi prin lume, i-a adunat la un loc, înaintea preacuratului tãu
trup. Aceºtia îngropând cu cinste trupul tãu, au auzit glasul lui
Gavriil, cântând: Bucurã-te, cea plinã de dar, Fecioarã Maicã, ceea
ce nu ºtii de mire, Domnul este cu tine. Cu aceia împreunã ca pe Fiul
tãu ºi Dumnezeul nostru roagã-L sã mântuiascã sufletele noastre.

Doxologie mare, troparele: al Sfintei icoane, Slavã… al Sfântului Iosif, ªi

acum…al praznicului, ecteniile ºi apolisul; apoi, se citeºte Ceasul întâi.

LA LITURGHIE:

Fericirile: din Canonul praznicului, Cântarea a 3-a ºi din Canonul Sfân-

tului....Cântarea a 6-a; Prochimenul, glasul al 7-lea: Scumpã este înaintea
Domnului moartea cuvioºilor Lui. Stih: Ce vom rãsplãti Domnului... Apostolul
din Epistola cãtre Galateni (5, 22-26, 6, 1-2): Fraþilor, roada Duhului este
dragostea...Aliluia, glasul al 6-lea: Fericit este bãrbatul care se teme de
Domnul... Stih: Puternicã pe pãmânt va fi seminþia lui... Evanghelia de la Luca
(VI, 17-23) : În vremea aceea, stãtut-a Iisus la loc ºes... (vezi la 6 decembrie)

CHINONICUL

Doamne întru lumina feþei Tale vom merge, ºi întru numele Tãu
ne vom bucura în veci.

Întru pomenire veºnicã va fi dreptul, de auzul rãu nu se va teme.

30
C M
Y K
 C M
Y K

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS IOSIF

DE LA MÃNÃSTIREA VARATIC

Condacul 1

Pe tine, cel ce eºti cu cei fãrã de trup împreunã vieþuitor, vred-

nicule de laudã Sfinte Cuvioase Pãrinte Iosife, noi cu umilinþã ºi cu
credinþã te cinstim ca pe un mare povãþuitor ºi apãrãtor al nostru,
care neîncetat cu rugãciunile tale cãtre Dumnezeu ne pãzeºti pe noi,
cei ce-þi strigãm: Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Icosul 1

Þie, alesule al lui Hristos, Sfinte Cuvioase Iosife, cel ce din tine-
reþe ai cãlãtorit pe calea cea strâmtã a mântuirii spre a mãrturisi
drept cuvântul adevãrului, cu umilinþã îþi cântãm:
Bucurã-te, rod binecuvântat al pãrinþilor tãi dreptcredincioºi;
Bucurã-te, cel ce te-ai ridicat din þinutul Ardealului;
Bucurã-te, cã din satul Valea Jidanului cu pãrinþii tãi în Moldova
ai venit;
Bucurã-te, cãutãtorule neobosit al vieþii duhovniceºti;
Bucurã-te, vlãstar ales, care în sihãstrie liniºtea þi-ai gãsit;
Bucurã-te, adevãrat mãrturisitor al Împãrãþiei Cerurilor;
Bucurã-te, ostenitor fericit, care ºi-n munþii Neamþului ai vieþuit;
Bucurã-te, cãlãuzã nerãtãcitã, care-n Mãnãstirea Dragomirna
viaþa þi-ai smerit;
Bucurã-te, cã la Secu ajungând, viaþa de isihie þi-ai început;
Bucurã-te, cã ºi la Mãnãstirea Neamþ fiind, sub povaþa Cuvio-
sului Paisie ai crescut;
Bucurã-te, cã pe Sfântul Paisie ºi duhovnic l-ai avut;
Bucurã-te, al Mãnãstirii Varatic mare apãrãtor;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Condacul al 2-lea

Sfinte cel ce cu sfatul Sfântului Paisie viaþã duhovniceascã þi-ai

temeinicit ºi focul cel vâlvâitor al ispitelor l-ai stins ºi ai strãlucit cu
31
C M
Y K
C M
Y K

viaþa ºi faptele tale bune, pentru aceasta te fericim ºi lui Dumnezeu

Îi cântãm: Aliluia!
Icosul al 2-lea

Cunoscându-þi dorinþa de a-I sluji lui Dumnezeu cu inima cu-

ratã, pãrinþii tãi te-au ajutat ºi-n pãmântul Moldovei te-au aºezat; în
mãnãstiri poposind ºi luminã din luminã aflând, cu credinþã te-ai
întãrit, drept pentru care acum cu evlavie te cinstim:
Bucurã-te, pãrinte iubit, care credinþa dreaptã ai pãzit;
Bucurã-te, mãrgãritar curat, care pentru pãrinþii tãi ai fost dar
binecuvântat;
Bucurã-te, luminã curatã, ce ai înfruntat mintea celor necredincioºi;
Bucurã-te, iubitorule de pustie, ce te-ai fãcut mãrturisitor al
Ortodoxiei;
Bucurã-te, vas curat, care pe pãrinþii tãi i-ai ascultat;
Bucurã-te, cel ce pe mulþi i-ai întors din rãtãcire;
Bucurã-te, a Cuviosului Paisie aleasã bucurie;
Bucurã-te, dreaptã mãrturie a lui Hristos Dumnezeu;
Bucurã-te, iubitorule de locuri sfinte ºi de viaþã duhovniceascã
înaltã;
Bucurã-te, chip smerit, cãruia-n viaþã îngerii þi-au slujit;
Bucurã-te, suflet ales, care din tinereþe hainã pustniceascã ai
îmbrãcat;
Bucurã-te, preaînþeleptule Pãrinte, care inima cu cele sfinte þi-ai
împodobit-o;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!
Condacul al 3-lea

Alãturi de Sfântul Paisie, viaþa þi-ai îndreptat-o dupã Sfânta Evan-

ghelie ºi, prin rãbdare ºi umilinþã, te-ai fãcut vas ales al Sfântului
Duh; fugind de cele ale lumii ºi lui Iisus Hristos slujindu-I, te-ai
adãpat din graiul duhovnicesc al pãrintelui tãu, cântându-I lui Dum-
nezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea

Intrând în sfânta mãnãstire, ai cerut povaþã de la Sfântul Paisie

ºi cu rãbdare ai ascultat-o; nevoinþa lucrând ºi fapte sfinte sãvârºind,
primeºte de la noi cântarea aceasta:
32
C M
Y K
 C M
Y K

Bucurã-te, cã la cercetarea Sfântului Paisie te-ai arãtat cu bunã

chibzuinþã;
Bucurã-te, cã, deºi firav la trup, ai rãbdat nevoinþa cu smerenie;
Bucurã-te, cã fãrã de odihnã ai lucrat cele sfinte;
Bucurã-te, cã, venind în mãnãstire, ai fãcut ascultare cu multã
dãruire;
Bucurã-te, cã în obºte cu multe încercãri þi-ai tãiat voia;
Bucurã-te, cel ce cu mult folos ai cugetat la Hristos;
Bucurã-te, cã Sfânta Scripturã þi-a trezit dorul de pustie ºi de
viaþã aleasã;
Bucurã-te, cã de la Sfinþii Pãrinþi ai adunat sfaturi bune pentru toþi;
Bucurã-te, cã ai spus la oriºicine cã fãrã de ele nu este mântuire;
Bucurã-te, cã-n codrii pustii ai Varaticului þi-ai gãsit mângâiere;
Bucurã-te, Bunule Pãrinte, cã prin Maica Domnului ai dobândit
întãrire;
Bucurã-te, cel ce pentru Dumnezeu le-ai primit pe toate.
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!
Condacul al 4-lea

În obºtea Dragomirnei unde ai intrat ºi vieþii duhovniceºti te-ai

închinat, iar pe Pãrintele Gheorghe, iconomul, ascultându-l ºi rân-
duielile ce þi le-a încredinþat împlinindu-le, Îl lãudai pe Dumnezeu
neîncetat, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 4-lea

Cuvioase Pãrinte, vas de neîncetatã rugãciune, în obºtea Dra-

gomirnei fiind, mulþi iubitori de Dumnezeu ai întâlnit: pe Visarion
smeritul, pe Gheorghe iconomul, pe Macarie ºi Ilarion tãlmãcitorii,
pe Gherontie ºi Isac ucenicii, pe Mitrofan scriitorul de cãrþi, pe
Onorie, Teofan ºi Teodosie, cu care împreunã te-ai ostenit ºi bun uce-
nic te-ai numit; pentru aceasta cu dragoste îþi cântãm:
Bucurã-te, cã fiu al Dragomirnei bun ºi ascultãtor te-ai arãtat;
Bucurã-te, cã acolo mulþime de monahi smeriþi ai aflat;
Bucurã-te, cã Visarion þi-a spus ca din rugãciune sã-þi faci aºe-
zãmânt de mântuire;
Bucurã-te, cã de la Gherontie, iconomul, ai învãþat ascultarea;
Bucurã-te, cã Macarie ºi Ilarion te-au învãþat cum sã te lupþi cu
pãcatele;
33
C M
Y K
C M
Y K

Bucurã-te, cã Gherontie ºi Isac te-au învãþat cum sã te rogi cu

dragoste;
Bucurã-te, cã Onorie Cuviosul te-a ajutat sã înþelegi ce-i viaþa de
monah;
Bucurã-te, cã Teofan Cuviosul þi-a arãtat cã toatã osteneala-þi
este pentru rai;
Bucurã-te, cã Teodosie Cuviosul þi-a pus la îndemânã cãrþile cele
de suflet ziditoare;
Bucurã-te, suflet curat, care pentru credinþã mereu te-ai luptat;
Bucurã-te, cã prin rãbdare ai împlinit orice ascultare;
Bucurã-te, crin înmiresmat, care Dragomirna ai înfrumuseþat;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Condacul al 5-lea

Cine va putea spune nevoinþele tale, Sfinte, pe care cu râvnã

duhovniceascã le-ai împlinit; cu înfrânarea te-ai îmbrãcat, cu pos-
tirea, metaniile ºi privegherea te-ai ostenit, cântându-I lui Dum-
nezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Mintea þi-ai fãcut-o stãpânitoare a patimilor, trupul þi l-ai ostenit
cu privegherile ºi-n inima ta, iubitorule de Hristos, ai fãcut loc Cu-
vântului cel de viaþã dãtãtor, pentru care cu dragoste te cinstim:
Bucurã-te, pãzitorule al voturilor monahale;
Bucurã-te, cã prin rugãciune ºi muncã trupul þi l-ai stãpânit;
Bucurã-te, cã mare iubitor de Hristos te-ai fãcut;
Bucurã-te, cã pe Dumnezeu tot timpul L-ai slãvit;
Bucurã-te, cã Sfântul Paisie calea cea strâmtã þi-a deschis;
Bucurã-te, izvor curat, ce viaþa nu þi-ai întinat;
Bucurã-te, cel ce te-ai învrednicit spre a purta numele lui Iosif;
Bucurã-te, cel ce te-ai izbãvit de fremãtarea trupeascã;
Bucurã-te, cel ce te-ai pãzit de patima îmbuibãrii;
Bucurã-te, cã þi-ai strunit mintea de la relele închipuiri;
Bucurã-te, cel ce nu þi-ai lipit inima de avuþie;
Bucurã-te, cãutãtorule de pustie care ai urât patima trândãviei;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

34
C M
Y K
 C M
Y K

Condacul al 6-lea

Luptându-te pentru desãvârºirea vieþii, rãzboaiele cele grozave

ale mâhnirii ºi ale slavei deºarte, cu rugãciunile Maicii Domnului,
le-ai îndepãrtat, ºi cu ajutorul Sfântului Paisie de cele duhovniceºti
te-ai bucurat, dând lui Dumnezeu slavã: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cu dragostea lui Dumnezeu fiind înarmat, în lupta cu vrãjmaºul

tu ai biruit; ca o harnicã albinã te-ai fãcut ºi pe credincioºi cu mierea
cuvântului i-ai hrãnit, pentru ca pe Hristos sã-L slãveascã; pentru
aceasta ºi noi îþi cântãm:
Bucurã-te, mare sfãtuitor ºi de suflete vindecãtor;
Bucurã-te, dragoste nestinsã pentru cei dornici de dreapta credinþã;
Bucurã-te, cel ce cu credinþã te-ai luptat ºi pe vrãjmaº degrabã
l-ai surpat;
Bucurã-te, cuvânt dulce ºi sfânt, care celor necredincioºi le-ai
vorbit despre cruce;
Bucurã-te, înþeleaptã îndreptare a celor doritori de dreaptã
închinare;
Bucurã-te, bunule învãþãtor, cu învãþãturã din Sfintele Scripturi;
Bucurã-te, înnoitorule al vieþii care prin lacrimi ai deprins chipul
blândeþii;
Bucurã-te, cã prin credinþa ce-ai avut paza minþii nu o ai pierdut;
Bucurã-te, statornic lucrãtor al virtuþilor;
Bucurã-te, floare de Dumnezeu aleasã pentru a împodobi Biserica;
Bucurã-te, de rai râvnitor ºi de suflete mare mângâietor;
Bucurã-te, inimã smeritã care pe fraþii de mãnãstire i-ai învãþat
smerita cugetare;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Condacul al 7-lea

Sporind în nevoinþã ºi dragoste ºi pãzindu-þi lucrarea lãuntricã a

inimii, Dumnezeu te-a binecuvântat cu lacrimi la rugãciune, pe care
le aºezai pe piatra cea tare ºi neclintitã a lui Hristos, Cãruia cu bu-
curie I-ai cântat: Aliluia!

35
C M
Y K
C M
Y K

Icosul al 7-lea

Cu deplinã pace în nevoinþele tale, ispitelor fãcându-te biruitor

ºi în lucrarea ta mare rugãtor, cu lacrimile bucuriei ochii þi-ai spãlat ºi
pe Hristos Mântuitorul L-ai slãvit; pentru acestea te lãudãm, zicând:
Bucurã-te, credinciosule ascultãtor ºi în ispite biruitor;
Bucurã-te, lucrare înmiresmatã, cu rugãciunea minþii în Hristos
spãlatã;
Bucurã-te, potir curat cel ce pe Hristos L-ai purtat;
Bucurã-te, cel ce în smerita cugetare te-ai ostenit cu ruga pentru
fiecare;
Bucurã-te, piatrã neclintitã a credinþei ortodoxe;
Bucurã-te, lãuntricã lucrare, a sufletului chemare;
Bucurã-te, luptãtor neînfricat care prin ispite ai trecut curat;
Bucurã-te, viaþã smeritã cu ostenealã sfântã împodobitã;
Bucurã-te, vrednicule slujitor al Sfântului Altar;
Bucurã-te, cã în mâhnire ºi jale ai fost mângâietor pentru fiecare;
Bucurã-te, înnoitorule al vieþuirii monahale;
Bucurã-te, cel ce ai dobândit trãire sfântã;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Condacul al 8-lea

Venind încercare pentru Mãnãstirea Dragomirna, la Mãnãstirea

Secu ai plecat, unde, cu ajutorul lui Dumnezeu, mult te-ai ostenit ºi
de la Stareþul Paisie ai cerut binecuvântare ca în pustie sã-þi gãseºti loc
de sãlãºluire, pentru ca în liniºte sã-I cânþi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu binecuvântarea pe care ai luat-o, cãtre pãrinþii Gherman ºi

Gherontie ai alergat, ºi împreunã aþi gãsit loc de sãlãºluire, fãcându-vã
chilii pentru adãpostire, ºi acolo aþi luminat poieniþa cu lumina cre-
dinþei ºi a rugãciunii, pentru care ºi noi îþi strigãm:
Bucurã-te, cã, la mare încercare, ai alergat la duhovnicul Paisie,
pentru îmbãrbãtare;
Bucurã-te, cã, la Secu ajungând, la pravilã genunchii þi i-ai pus;
Bucurã-te, cã, la sfatul ce ai luat, spre pustie te-ai îndreptat;
Bucurã-te, împreunã rugãtor cu schimonahii Gherontie ºi Gherman;
36
C M
Y K
 C M
Y K

Bucurã-te, cã, prin voia Celui de Sus, loc de sihãstrie aþi gãsit;
Bucurã-te, cã peste încercãrile pe care le-aþi avut cu ostenealã aþi
trecut;
Bucurã-te, cã în acea sfântã pustie aþi aflat loc de bucurie;
Bucurã-te, cã sâmbãta cãtre Mãnãstirea Secu vã îndreptaþi;
Bucurã-te, cã acolo cu Sfintele Taine vã împãrtãºeaþi;
Bucurã-te, cã dupã rugãciune cãtre pustie iarãºi mergeaþi;
Bucurã-te, cã-n a voastrã ostenealã cu binecuvântare eraþi mângâiaþi;
Bucurã-te, cã pe lângã hrana ce primeaþi ºi cãrþi pentru zidire
sufleteascã aduceaþi;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Condacul al 9-lea

Din pustia în care ºedeai, o datã pe sãptãmânã mergeai la Secu,

unde sufletul þi-l primeneai cu Sfintele Taine, ºi dupã ce te coborai,
Pãrinte Sfinte, la chilia din pustie, cu citirea din Scripturi îþi fãceai
pravila sfântã, dupã care, ostenit de priveghere, sub candela aprinsã
te aºezai, cântând cântarea sfântã: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Întãrit fiind cu daruri sfinte, uneltirile diavoleºti nu te-au speriat,

ci, prin post ºi rugãciune, le-ai biruit ºi pe Dumnezeu cu fierbinte
dragoste L-ai slujit. De aceea, pentru nevoinþa ta, acum îþi cântãm,
Pãrinte Sfinte, aºa:
Bucurã-te, harnic lucrãtor al vieþii pustniceºti;
Bucurã-te, cã ispitele spre folos duhovnicesc le-ai îndurat;
Bucurã-te, cã, împreunã cu sihaºtrii Gherontie ºi Gherman, în
Hristos te-ai îmbrãcat;
Bucurã-te, cel ce în pustie te-ai desãvârºit;
Bucurã-te, uºurarea celor ce se ostenesc în sfântã rânduialã;
Bucurã-te, sãmânþã roditoare pentru cei cu viaþa-n smeritã cugetare;
Bucurã-te, pacea celor ce-n pustie vieþuiesc;
Bucurã-te, cã în tine harul dumnezeiesc a rodit;
Bucurã-te, împãciuitorul celor învrãjbiþi;
Bucurã-te, toiag de bunã sprijinire pentru cei ce doresc mântuirea;
Bucurã-te, cã în poiana sihãstreascã mereu pentru obºtea pai-
sianã te-ai rugat;
37
C M
Y K
C M
Y K

Bucurã-te, cã în pustie Dumnezeu te-a apãrat;

Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Condacul al 10-lea

Gândind la viaþa cea trecãtoare, pe Maica Domnului þi-ai ales-o

grabnic ajutãtoare, ca neabãtut sã te pãzeascã în rânduiala cea
pustniceascã, pentru ca ºi noi, împreunã cu tine, sã-I cântãm lui
Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

De la uceniþa te Evghenia am aflat despre nevoinþa ta cea asprã

din pustie, unde, cu îngerii asemãnându-te, hranã n-ai mai cãutat ºi
timp de trei ani chip de om n-ai mai vãzut. De aceea, bunule pã-
rinte, îþi cântãm acestea:
Bucurã-te, cel ce în pustie ai dus viaþã îngereascã;
Bucurã-te, cã schimonahia Evghenia a lãsat în scris nevoinþa ta;
Bucurã-te, cã, în singurãtate, vorbe înþelepte pe cãrþi ai însemnat;
Bucurã-te, cã, rugându-te, ai fãcut sã izvorascã apã în loc secetos;
Bucurã-te, cel ce te-ai desãvârºit cu fapta cea bunã;
Bucurã-te, cã, prin voia lui Dumnezeu, un pãdurar te-a aflat;
Bucurã-te, cã acesta tãcerea ºi rugãciunea nu þi le-a tulburat;
Bucurã-te, cã în vedenia pe care ai avut-o Cuviosul Paisie te-a
înþelepþit;
Bucurã-te, cã, la Mãnãstirea Neamþ fiind chemat, cu Sfântul
Paisie te-ai bucurat;
Bucurã-te, cã te-a primit ca pe un nevoitor cu chip de înger;
Bucurã-te, cã pustia loc luminat de rugãciune þi-ai fãcut;
Bucurã-te, cã Dumnezeu þi-a descoperit locul unde sã sfârºeºti;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Condacul al 11-lea

De Dumnezeu purtãtorule pãrinte, în poieniþa din Varatic te-ai

aºezat ºi mãnãstire de cãlugãriþe ai ridicat, iar pe schimonahia Olim-
piada ai ajutat-o sã punã temelia bunelor rânduieli ale vieþii mã-
nãstireºti; aºa te-ai legat, Sfinte, de Varatic, unde trupul tãu a fost în-
gropat ºi unde îngerii cu soborul de maici au cântat: Aliluia!
38
C M
Y K
 C M
Y K

Icosul al 11-lea

Plecând Cuviosul Paisie din aceastã viaþã, ai cãutat sfaturi zidi-

toare la pãrinþi îmbunãtãþiþi; aºa pe Cuviosul Sofronie l-ai ascultat,
de pãrintele Dorotei nu te-ai depãrtat, pe Ioan cel cu nume bun l-ai
iubit, iar de Silvestru ºi Dometian nu te-ai despãrþit ºi de sfaturile
lor te-ai folosit, pentru care ºi noi îþi strigãm:
Bucurã-te, cã la Varatic te-ai aºezat ºi locul acesta tu l-ai luminat;
Bucurã-te, cã, din locul unde ºedeai, pe schimonahia Olimpiada
o povãþuiai;
Bucurã-te, cã în poieniþa cea cu mult soare sub Acoperãmântul
Maicii Domnului þi-ai gãsit alinare;
Bucurã-te, cã în liniºtea deplinã ai aflat mângâiere linã;
Bucurã-te, cã aici fiind ºi pe Nazaria, schimonahia, o ai povãþuit;
Bucurã-te, cã împreunã cu cele douã maici ai fãcut ca obºtea sã
înfloreascã;
Bucurã-te, dreaptã cinstire a celor ce vieþuiesc în Mãnãstirea
Varatic;
Bucurã-te, ctitor de bunã pomenire al acestei mãnãstiri;
Bucurã-te, izvor duhovnicesc de sfântã pomenire;
Bucurã-te, bun sfãtuitor al monahilor;
Bucurã-te, cã învãþãturile tale ºi astãzi au cãutare;
Bucurã-te, podoabã a vieþii pustniceºti;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Condacul al 12-lea

Punând început vieþii de obºte în locul de tãcere din poiana Va-

ratic pentru cele douã osârduitoare, Olimpiada cea cu viaþã sfântã
ºi Nazaria cea cu trãire adâncã, la sfaturile tale au ridicat locaº sfânt
Maicii Domnului, în care I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Pentru obºtea din Varatic ai rãmas sfeºnic luminos, cãci fapta ºi

iubirea, credinþa ºi smerenia viaþa þi-au încununat, ºi cãtre Dum-
nezeu ai strigat ca sufletul sã-þi fie mântuit; pentru acestea ºi noi îþi
cântãm:
Bucurã-te, cel mult jelit când la Domnul te-ai mutat;
39
C M
Y K
C M
Y K

Bucurã-te, cel împreunã rugãtor cu ceata sfinþilor;

Bucurã-te, dar de luminã cereascã al dreptcredincioºilor;
Bucurã-te, binecuvântatã ocrotire pentru cei sãraci;
Bucurã-te, purtãtorule al îngerescului chip;
Bucurã-te, pildã de vieþuire pentru cei ce cautã mântuire;
Bucurã-te, locuitor ceresc ce ne mângâi pe noi cei de pe pãmânt;
Bucurã-te, împreunã vorbitor cu drepþii;
Bucurã-te, rugãtorule pentru cei ce cu dragoste pe Dumnezeu Îl
slujesc;
Bucurã-te, preadulce grãire a monahilor ce sunt în ispitire;
Bucurã-te, grabnic ajutãtor al Mãnãstirii Varatic;
Bucurã-te, ocrotitorul tuturor celor ce te cinstesc;
Bucurã-te, Cuvioase Pãrintele nostru Iosif!

Condacul al 13-lea

O, întru tot fericite Pãrinte Iosif, primeºte acest dar de rugãciune

adus de noi ºi, cu rugãciunea ta cãtre Dumnezeu, izbãveºte-ne de
tot necazul ºi întristarea, ca pururea rãmânând curaþi în mãrturi-
sirea credinþei noastre ortodoxe, sã-I slujim lui Hristos Mântuitorul
nostru ºi împreunã cu tine sã-I cântãm neîncetat: Aliluia! (Acest
condac se zice de trei ori.)

Dupã aceasta se zice iarãºi Icosul întâi: Alesule al Lui Hristos... ºi Condacul
întâi: Acela ce eºti fãrã de trup..., dupã care se citeºte rugãciunea aceasta:

RUGÃCIUNE

O, prealãudate Pãrintele nostru Iosif, mare râvnitor pentru slava

lui Dumnezeu ºi apãrãtor al Ortodoxiei, luptãtorule cu stãruinþã ºi
pãzitorul lucrãrii lãuntrice, cel ce prin lacrimi, post ºi rugãciune la
viaþa cea sfântã ai ajuns, pe Hristos L-ai slãvit, pe Preacurata Sa Maicã
ai cinstit-o ºi inimile zdrobite le-ai vindecat; te rugãm, Cuvioase,
pãrinte, iubitorule de viaþã neprihãnitã, sã ne ajuþi pe toþi în vreme
de necaz ºi de primejdii, ca sã ne împãrtãºim din lumina Preasfintei
Treimi, sã fim ocrotiþi de Maica vieþii noastre, care nici în Ador-
mirea sa nu ne lasã pe noi. ªi împreunã cu toþi sfinþii, cuvioºii, pust-
nicii ºi lui Dumnezeu urmãtorii sã ne cãlãuzeºti cãtre cer, pentru a
ne împãrtãºi din lumina cea veºnicã a slavei lui Dumnezeu în vecii
vecilor. Amin.
40
C M
Y K