Pr.

Daniil Sandu Tudor

...i a ajuns Sfnt, mare mucenic Daniil
Categoria printe: Mrturisitori
Categorie: Pr. Daniil Sandu Tudor
- Printe Ioan, ai fost ucenicul Stareului Daniil de la Raru. Povestii-ne care e prima
amintire pe care-o avei cu Printele Daniil?
- Prima amintire... cnd am mers prima dat n mnstire la Raru, cnd ne-am ntlnit
prima dat. Nu tiu dac pot s folosesc cuvntul superb... a fost ceva deosebit, care ma impresionat foarte mult. Am vzut aa un btrn, cu barb alb - cum sunt i eu acum ntr-o reverend de doc, cu o pnzcioar n spate i foarte mult dragoste sufleteasc,
mult mrinimie...
M-a primit cu toat dragostea i mi-a dat primele instruciuni de convieuire n
mnstire. Eu venisem de la Alba-Iulia, de la Mnstirea Sfntul Ioan Boteztorul; am
stat acolo vreo ase luni, apoi m-am ntors, am venit la Raru. Mi-am adus aminte de
munii tia frumoi, de aerul sta curat i de viaa duhovniceasc din prile astea.
Printele Daniil Tudor era foarte vestit cam peste tot, i asta m-a atras i-am venit.
Cnd am ajus, am vzut tineri, toi cu metaniile n mn, toi ziceau: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul. Foarte serioi, smerii
i plini de dragoste! i am intrat i eu n ceata lor. Cutam s m adaptez la condiiile
duhovniceti ce se puneau n Schitul Raru. Ieroschimonahul Daniil era prezent la slujbe,
la cuvnt... La sala de mese se citea dintr-o carte i el fcea comentarii, vorbea despre
vieile Sfinilor, de rbdare, de virtui duhovniceti. Tot timpul era cuvnd duhovnicesc.
i m-a impresionat foarte mult ascultarea - care era de o jumtate de or munc, jumtate
de or rugciune. Fiecare avea cte-o tristu pus pe umeri de-a curmeziul i cte-o
carte: ori Pateric, ori Prolog, ori Ceaslov, ori Psaltire. (...) Ieroschimonahul Daniil asta
urmrea permanent, s se fac rugciune nentrerupt, ceea ce l-a tulburat pe satana din
iad i a nceput prigoana asupra lui, pn cnd a ajuns n nchisoare i l-au schingiuit
comunitii. i a ajuns Sfnt, mare mucenic Daniil...
- Ce ne putei spune despre rnduiala din mnstire de sub streia Printelui Daniil?
- El era singurul preot i fcea Liturghia numai smbta i Duminica. De fapt, atunci i
mnca - numai o dat n zi. n rest, era toat rnduiala ce se cere n orice mnstire,
ncepnd de la Miezonoptic, Utrenie, Ceasuri, Acatiste. (...) Masa era o dat n zi lunea,
miercurea i vinerea, fr ulei, iar n rest de dou ori. Era respectat programul sta.
- Cum vi-l amintii pe Printele Daniil, cum arta?

- Avea un chip foarte frumos. nchipuii-v un om mai n vrst, rocovan la fa i cu

barb alb i prul alb, cu plete pe lng cap. i, aa cum era el, sufletesc i
duhovnicesc, permanent avea expresia unei bucurii luntrice - o bucurie care i se vedea n
afar.
Starea sufleteasc a omului totdeauna se reflect n afar. i ortodoxia noastr arat c
viaa interioar se transpune n afar. (...)
- Cum era chilia printelui Daniil?
- Chilia era simpl. Era mas, scaun, i plin de cri - i raft de cri, i pe mas cri, i
peste tot erau cri. Tot timpul scria, tot timpul citea, tot timpul se ruga. Era omul care nu
fcea pauz, era nentrerupt n viaa duhovniceasc. Omul care s-a convertit ca Sfntul
Apostol Pavel la credin, dintr-un om necredincios cum era - un fiu de boier, care avea
pmnt mult, vreo 300 de hectare, avea dou blocuri cu 12 etaje n Bucureti, avea avion
propriu... Un om care a studiat foarte mult, avea o capacitate intelectual imens. Nici nu
gsesc cuvinte ca s pot exprima i nici nu tiu exact capacitatea lui real, pentru c era
un om deosebit - nu avea adversar n orice discuie, n orice fel de convorbire, n orice
manifestare religioas... Nu avea atuncea Patriarhia attea cri cte avea Daniil Tudor:
vreo 6000 de volume - am auzit, nu le-a numrat nimeni. Avea i n Bucureti, avea i la
Cmpulung, avea i la mnstire, el tie pe unde mai avea cri date ca oamenii s se
foloseasc. Cunotea vreo cinci limbi strine i citea toate crile, i era omul care se
ocupa pentru cinstea i lauda lui Dumnezeu, permanent. Acesta era singurul lui scop...
Trimitea Partidul Comunist aa-zii oameni de cultur s l combat. i, aa cum veneau
ei la mnstire, plecau schimbai! Discuiile porneau social, politic i religios, i
dogmatic, dar i naional - i pe toi i convertea. Pe toi! Nici unul nu s-a dus cum a
venit. Ceea ce i-a enervat pe comuniti, i l-au arestat i l-au condamnat vreo douzeci
de ani, fr motiv penal. i a fcut pucrie, i la Aiud i-a sfrit viaa lui pmnteasc
i a ajuns n Ceruri - pentru c a fost cel mai persecutat dintre toi deinuii.
Era omul care n-a cedat absolut nimic n ceea ce privete credina. Comunitii aveau
tendina asta n nchisori, mai ales la deinuii politici, s i ndeprteze de Dumnezeu i
de credin. Printele Daniil nu a acceptat niciodat lucrul acesta, i a fost foarte dur n
rspunsuri i peste tot, ceea ce i-a atras ura i dumnia fa de el. n fiecare zi scria de
el c a luat btaie. i, cnd a venit Decretul pentru eliberarea deinuilor politici, atunci lau omort. Aa a spus acolo comandantul: Daniil Tudor nu trebuie s scape, trebuie s-l
omorm!. I-au scos dinii de viu din gur, l-au btut pn l-au lsat jos la pmnt - aa
am auzit, c i-ar fi bgat un par n cap i, dup aceea, Dumnezeu tie ce au fcut cu el...
la groapa comun, sfinte moate...
A mers la Sfntul Munte n pantaloni scuri
Despre viaa lui nu prea sttea de vorb cu nimeni, pentru c el citea n continuu i se
ruga nencetat. Cnd mergea la mas, noi mncam, iar el asculta cuvntul ce se citea la

mas i dup aceea tlcuia. El mnca numai smbta i Duminica, o dat n zi. Nici nu se
tie ce mnca i cu ce tria...
Cnd a fost convertirea lui, s-a dus la Sfntul Munte Athos - dar a mers acolo ca turist, n
pantaloni scuri, brbierit, cu un rucsac n spate, cum erau pe atunci oamenii care erau
libertini i care n-aveau nici un fel de gndire duhovniceasc. i, ajungnd acolo, ca unul
care era foarte studios i-l atrgea literatura i cultura, a nceput s citeasc cri,
participnd regulat la toate slujbele. i s-a convertit... Cnd a plecat de acolo, a plecat cu
Rugciunea inimii deja primit de la Dumnezeu n dar. i cu barb. A stat vreo opt luni...
i, cnd a venit n Bucureti, n societatea lui de elit unde convieuia, rdeau de el toi,
ziceau: Sandu Tudor a nnebunit, i-a lsat barb!. Barba i-a lsat-o c ntr-o noapte sa hotrt! Sttea la slujba de priveghere de toat noaptea i vede c vine un schimnic
btrn la el, care se rezema ntr-o crj schimniceasc. A vrut s-i zic ceva i s-a ntors
napoi, a stat ce-a stat, iar a venit, iar a vrut s spun ceva, dar nu ndrznea s vorbeasc
- pentru c el deja era cunoscut ca om deosebit i cult. i cnd a venit a treia oar, Daniil
i-a zis: Printe Evloghie, vii a treia oar! Dac vrei s spui ceva, spune, nu te mai duce
napoi!, iar printele i zice: Domnu' Sandu Tudor, de ce dai barba la gunoi? Chipul lui
Hristos, de ce-l dai la gunoi?... Atunci el a stat toat noaptea i s-a gndit la cuvintele
astea i la alte gndiri duhovniceti, i nu s-a mai brbierit. Avea un chip frumos, dar i
impuntor. (...)
Printele Daniil era ferm pentru credina ortodox
Acum este lucrul sta satanic, care caut s amestece lumina cu ntunericul, dreapta
credin ortodox cu ereziile - ei socotesc c fiecare erezie este o Biseric, sau un
segment al Bisericii. (...) Printele Daniil era ferm pentru credina cretin ortodox. i,
dei era fiu al Sihstriei Neamului - acolo s-a i educat, acolo a stat i n pustie, la Rpa
lui Coroi, vreo trei ani de zile, mncnd o dat n sptmn ciuperci sau cartofi cruzi - a
introdus rnduiala de la Muntele Athos. A venit dup aceea la Mnstirea Slatina i a
fcut aceeai rnduial. De la Slatina au plecat vreo 30 de clugri la Putna i au pus
rnduial i acolo - tot aceeai. i de-aci la Schit, la Raru.
i era foarte drastic n ceea ce privete necuria sufleteasc i trupeasc a vieuitorilor.
Spovedania era obligatorie o dat n sptmn - i de cte ori era nevoie, i n fiecare zi.
Trebuia s avem o hrtie, un carneel i s ne scriem n fiecare zi pcatele, apoi mergeai
i imediat i fcea dezlegare. Fcea o spovedanie deosebit, era omul care te vedea i
tia ce ai n tine, nu puteai s ocoleti. tia ce gndeti.
Era un om deosebit. Aici este puterea Rugciunii i harul Ortodoxiei. i se fac i minuni.
Am avut meningit cronic treizeci de ani i m-am ridicat fr doctor...
- Ne-ai povestit convertirea Printelui Daniil... Dar cum s-a hotrt s intre n viaa
monahal?

- El fgduise s mearg la mnstire, dar, pentru c avea o fat i-un fecior1 studeni, s-a
gndit s-i mrite nti fata, i feciorul s termine facultatea - i dup aceea s mearg el
la mnstire. Dar i-a luat foc avionul, la 2000 metri nlime, i a czut jos, buci. i n
clipa aceea, cnd se prbuea, a spus: Doamne, dac scap, plec la mnstire!. A czut
de la 2000 de metri nlime, nici nu tie cum a fcut contact cu pmntul, nici nu avea
paraut, nu avea nimica - avionul s-a fcut praf, iar el n-a avut nimic! S-a ridicat i a
plecat direct la Mnstirea Antim. Nu s-a mai dus nici pe acas, nimic! i a stat n
clopotni la Mnstirea Antim apte ani, frate nembrcat, i i-a nvat pe toi
Rugciunea lui Iisus. A fost de o smerenie total i de un devotament religios nentlnit.
- CUm a fost arestarea Printelui Daniil i viaa sa n nchisoare?
- Asta mai puin tiu... S-a nimerit cnd a fost de l-au arestat c eu nu eram n mnstire.
Au venit securitii i au nconjurat mnstirea, l-au legat i l-au dus, l-au arestat - i l-au
judecat. tiu doar att: c l-au ntrebat de ce ai strns atia tineri n Munii Raru i nu
i-a lsat s lucreze n fabric. Ieroschimonahul Daniil a rspuns: I-am adunat ca s-i
nv s zic: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine,
pctosul. Stai jos, i-a zis judectorul, i la condamnare i-a dat douzeci de ani de
nchisoare, fr dosar penal. El a fost nvinuit ntotdeauna c e legionar. Asta era ns o
minciun. O grozav minciun, fcut de comunitii care urau credina, i pe oamenii
credincioi i socoteau c erau legionari!
Era i o prigoan pe timpul lui Gheorghiu-Dej, pe timpul lui Ceauescu - dac mergeai la
mnstire te oprea poliia, te legitima, te amenina, i fcea control la bagaje, parc ai fi
dus cine tie ce. Numai ca s te opreasc! Apoi a fost Decretul din 1959 prin care i-au
dezbrcat de haina monahal pe clugri, i-au tuns, i-au brbierit - a fost o prigoan,
prigoan comunist: ateismul mpotriva credinei lui Hristos...
Nici acum nu-i departe prigoana. i acuma vorbesc mpotriva icoanelor, mpotriva
cretinilor, mpotriva mnstirilor. (...)
- Printele Daniil avea o viziune despre viitorul Romniei?
- El nu era un om politic, era cu credina, atta. A fost director general al ziarului
Credina - i Credina nu puteau s-o poarte comunitii!
(Pr. Ioan Larion - Revista Familia Ortodox nr. 11(46)/2012, pp. 58-62)

1. Pe seama printelui Daniil circul anumite detalii biografice inexacte sau prezentate n
mod anacronic. n aceast ordine de idei, ne ndoim de faptul c n viaa de mirean
printele Daniil ar fi avut vreun copil. Este adevrat c absena dovezii nu este dovada
absenei dar, dat fiind personalitatea foarte cunoscut a lui Sandu Tudor, att n perioada
interbelic ct mai ales dup instaurarea regimului comunist, ar fi trebuit ca i eventualii
copii s fie cunoscui mcar la un nivel minimal (nume, ocupaie, etc). Nu avem niciun
4

indiciu care s ne determine s presupunem c Sandu Tudor (viitorul printe Daniil) ar fi

avut copii. Dac ar fi fost aa, atunci era firesc s fie cunoscui opiniei publice aa cum
s-a ntmplat cu Mriuca Vulcnescu, fiica filozofului martir Mircea Vulcnescu, aa
cum s-a ntmplat cu erban Mironescu, fiul profesorului mrturisitor Alexandru
Mironescu sau Horia Bernea, fiul sociologului mrturisitor Ernest Bernea.

[Invatatura] si activitatea duhovniceasca a parintelui Daniil (Sandu Tudor)

Parintele Daniil Tudor spunea:
Dumnezeu este o nebunie aprinsa. Dumnezeu este o slabiciune, cea mai mare
slabiciune. Noroade ntregi sunt mnate sa sa nelegiuiasca, aproape deplin ateizate si
socotesc Numele Lui o minciuna, un blestem, o nselare, prin care multimile au fost
robite si saracite de domnii pamntului. () Pavel din Tars, n scrisoarea lui cea dinti
pe care a trimis-o Bisericii din Corint, spune:
Iudeii minune cer, elinii cauta ntelepciune, noi nsa propovaduim pe Hristosul cel
rastignit. Scandal pentru iudei, nebunie pentru pagni, dar pentru cei alesi, fie ca sunt
iudei sau elini, El, Hristos este, adica puterea lui Dumnezeu si ntelepciunea lui
Dumnezeu fiindca mai nteleapta dect oamenii este nebunia lui Dumnezeu, iar
slabiciunea lui Dumnezeu mai puternica dect oamenii (1 Cor. 22-23).
Neabatutul Apostol al neamurilor cunoaste si marturiseste un scandal, o nebunie, o
slabiciune a Sfintei Taine n aceasta lume, care si astazi e ascutita si vie. Aceasta
slabiciune a lui Dumnezeu e reala. Si asa si este. Cuvntul de propovaduire a lui
Dumnezeu trebuie crezut, si nu ca un joc de ntelesuri, ci de-a dreptul, asa cum este
spus. Si nici nu poate fi ntr-altfel. Pentru ca, judecnd limpede dupa judecata noastra,
omeneasca, daca numele Lui este, ntr-adevar, cum spune Sfnta Carte, Eu sunt cel ce
sunt, daca, fara umbra, Dumnezeu e unicul izvor si trainicie a vietii, daca, cu alte
cuvinte, Domnul Dumnezeu cel viu exista, atunci El este o grozava taina a
slabiciunilor, o slabiciune a tuturor slabiciunilor.

Niciodata ca n vremurile noastre,

slabiciunea lui Dumnezeu nu a parut mai mare, mai deznadujduitoare, mai vadita,
poate e tot asa cum a fost si n ziua de pomina a rastignirii Lui.
Judecata asta s-ar putea sa fie, nsa, un adevar al tuturor vremurilor. Vor repeta
oamenii pna la sfrsitul veacurilor blestemul de pe Golgota? Ceea ce pare, nsa, cu
totul nou pentru cei de azi e ca si ei vorbesc mai raspicat ca oricnd despre aceasta
neputinta totala a lui Dumnezeu. Mai mult. Ei stiu c-au ucis pe Dumnezeu.

Multimea oamenilor, popoare ntregi sunt nvatate a striga din toate baierile:
Dumnezeu e mort. Dumnezeu nu mai e. Dumnezeu a fost un neadevar al copilariei
noastre, s-a dus de nu se mai vede, s-a risipit ca umbra norilor care trec peste cmpie.
n toata larma sfruntata a tagaduitorilor din toate timpurile si de acum este un nteles care
se darma n el nsusi ca o orbire. Dar pe lnga acestea, n cuvntul lor e si un adevar,
fioros adevartrebuie sa-i credem.
Exista si o cinste a tagaduitorilor, cum spunea nu stiu cine. O sfintenie laica a lor.
Marturia lor este destainuirea unei fioroase trairi. Ei au constiinta clara ca au ucis un
Dumnezeu. E faptul marturiei lor. Si nu se poate sa nu-i credem.
Si daca, n adevar, au ucis, si acela nu poate fi Dumnezeu, cine este acela?
Adevarul cel adevarat din acest tipat lugubru nu poate fi dect unul: Oamenii au ucis pe
dumnezeul care era n ei. Ei si-au tlharit propriul lor suflet.
Viata noastra duhovniceasca ni se descopera la nceput cu groaza, pe marginea
prapastiei, a caderii, a mortii. La nceput, cnd ne ntoarcem (la Dumnezeu, n. Ed.),
avem senzatia ca intram n noapte.
Rugaciunea cea dinti este trezirea n miezul noptii.
Rugaciunea cea dinti e o desteptare din somnul de moarte, o desteptare n
mormnt.
Este rugaciunea tlharului celui de-a dreapta, care s-a trezit n mormnt a treia zi, a
nvierii. A deschis ochii si s-a trezit, n ntunericul rece al mormntului, cu fluierele
picioarelor sfarmate si fara ndoiala a tipat, aducndu-si aminte de ndata, n fulgerul unui
gnd, marea fagaduinta: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma
pe mine tlharul, ucigasul, pacatosul!
Si n neputinta, durerea si pocainta lui, a plns cu lacrimile pocaintei desavrsite,
biruite deplin si pline de nadejde, pline de ngrozirea unei bucurii covrsitoare,
sfinte, fiindca el era, totusi, nviat. Minunea fagaduintei Domnului se mplinea n sine si
el, tlharul, striga plin de spaima pocaintei: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!.

Rugaciunea nu e o repetare stearpa de

formule, ci e ntrebuintarea efortului de concentrare n ruga, nsotit de o vie cugetare;
asa ajungem la vindecarea si mntuirea omului.
Rugaciunea pastrata vie are o putere regulatoare, care sa ntoarca la sanatate
sufleteasca si trupeasca pe om.
Orice dezordine morala se transmite si asupra fizicului. Se poate studia astazi cu
claritate aceasta nraurire a miscarilor si pornirilor sufletesti asupra trupului, asupra
organizarii si functionarii lui. Rugaciunea robind ordinea spirituala integreaza n ea si
trupul.
Crucea este unicul panaceu adevarat, adica tamada universala si dezlegare de chei si
enigme.
Crucea puterea vindecatoare. () Pe Cruce Dumnezeu a biruit moartea si a nchis
ranile, si dintru adormire a nviat.
De fapt, omul zilelor noastre e un mare bolnav; totul este urmarea unei ideologii,
sau, mai bine zis, a ideologiilor, a molimii si gravelor lor simptome, care programeaza
optimismul, standardizeaza fotogenic bucuria si bunastarea sufleteasca, morala si
sociala. De fapt, omul zilelor noastre este chinuit, framntat, bntuit de uri si patimi
acoperite, de spaima, de obsesii, de pofte si, mai ales, otravit, intoxicat pna la
nebunie, de idei si teorii.
Neurastenia e forma de pacat a veacului nostru, care nu e un pacat nici mpotriva
aproapelui, (), nici mpotriva lui Dumnezeu, (), ci unul si mai grozav, pacat
contra ta nsuti. Pacatele mpotriva aproapelui si a lui Dumnezeu, orict de grele si de
grozave, se vor ierta. Pacatul mpotriva ta nsuti e pacatul sinuciderii, care este pacat
de moarte.
Omenirea e n pragul unei autonimiciri, n pragul unei naruiri totale, de proportii
cosmice si metafizice, de sinucidere.
8

Mare pacat este sa fii neurastenic. Neurastenia e o boala psihica. Pleaca de la o criza
sufleteasca si ajunge la leziuni fizice, la dezagregare mintala, trupeasca.
Boala omului este n minte. De acolo pornesc toate bolile sufletului si ale trupului!
Vino la Schitul Rarau si ai sa fii viu cu sufletul si cu trupul!
si aminteste arhitectul George Vasi cuvintele Parintelui Daniil: Eram student la
Arhitectura si mi-aduc foarte bine aminte ziua n care m-am ntlnit cu Parintele Daniil pe
un bulevard din Bucuresti.
Ce mai faci, Georgica? De ce esti asa palid la fata?
Sunt bolnav, Parinte staret, sufar de o pericardita, i-am raspuns.
Boala omului este n cap, mi-a raspuns Parintele.
Vindecarea este nnoirea, curatirea de patimi. Sa te nasti din nou.
Curatia ntreaga, neprihanirea sfnta cere curatia intentiilor si mijloacelor n orice
lucru, si n bucurii, n ntrebuintarea darurilor si averii pe care o ai, n raporturile cu
altul, fie fata de familie, prieteni sau oricare om cunoscut, si n toate amanuntele vietii
tale. () Numai pilda lui Hristos, viata Lui ne salveaza. El singur a stiut sa traiasca si
prin El, cnd Duhul Sfnt intra n viata noastra, o transforma n ntregime.
Rugaciunea inimii e cea care ne da curatia.
Duhovnic daruit, Parintele era un mare medic de suflete:
Duhovnicia e o Sfnta Taina ca rod al Duhului Sfnt, spunea nsusi Parintele. E
aproape o cruzime, n aparenta, fiindca subiectul scapa oricarei prize directe si nu poate fi
spus. Duhovnicul nu spune, nu te nvata n felul obisnuit, ci e o minunare launtrica,
el te ndeamna la o nvrednicire, n Duh, si cauta sa trezeasca n tine viata de
minune.
[...]
Hristos este mntuirea pacatosilor, spune Epistola catre Efeseni a Sfntului Apostol
Pavel. Avndu-L pe Hristos n inima sa, Parintele Daniil avea darul credintei
lucratoare pentru mntuirea aproapelui, ntru dragostea lui Hristos. Spunea
Parintele:

Puterea preschimbatoare a Duhului Sfnt trebuie sa o

afli n propriul suflet ca sa o marturisesti si sa o faci lucratoare si n alte suflete.
Oriunde si oricnd vom afla astfel de marturisitori ai lui Hristos, gata sa ajute orice
fiinta doborta de pacat. Urmarea Maicii Domnului: sa-l nsotesti pe fratele tau,
luptnd alaturi de el pna ce va fi eliberat de greutatea sa si pna a ajuns la o dreapta
ntelegere a lui Hristos si a vietii. Nici o fiinta nu a cazut prea jos ca sa nu o iei n seama,
nici unul din cazurile de vindecare duhovniceasca nu e un caz dincolo de nadejde,
deznadajduit. E de ajuns ca acesti trezitori ai sufletelor sa stie ca un om e n
deznadejde, n suferinta si are nevoie de o transformare launtrica, ca sa se puna la
dispozitia lui. Vremea minunilor lui Hristos nu a trecut. Ei se daruiesc lui Dumnezeu
pentru ca aceste minuni sa se mplineasca, se dau Lui ca niste drepte si smerite unelte.
Totul numai trezind si facnd sa se descopere Dragostea lui Dumnezeu n noi.
Parintele Daniil scria aceste cuvinte ntr-o sinceritate totala a inimii, fara sa-si nchipuie
ca vorbeste, astfel, despre sine nsusi ca fiind un astfel de trezitor al sufletelor.
Golul acel de mare pret, prins n fericitul metal, acel giuvaer sfnt, cinstitul Pocal
pascal al casei din Arimateea I L-au pus la cina Iisus Domnul n el, cu un cuvnt de
lumina, a preschimbat vinul n Sfnt Sngele Sau de taina, chiar viata lui Dumnezeu, sub
a vinului haina. Sfinte Ioane, sfnt ceasul acela nvesnicit, cnd obrazul pe inima
Domnului ti-ai odihnit, adevereaza minunea cum ultimul vin baut e ntiul snge ce
singur jertfa si L-a facut.
Si ntelegnd ntietatea liturgicei trairi, ne-nspaimntam de frumusetea misticei daruiri.
Primeste-ne, dar, cereste, iar a ne alatura lnga tine, Sfnt Ioane, cu acel: Aliluia!. [din
acatistul Sfantului Ioan Bogoslovul alcatuit de Parintele Daniil]
Din Acatistele Parintelui Daniil si din celelalte scrieri ntelegem ca adevarata viata este
viata liturgica, traita n rugaciune, spovedanie si mpartasirea cu Sfintele si de Viata
Facatoarele lui Hristos Taine. Sanatatea este curatia, sfintirea sufletul si a trupului, n
Hristos, Domnul si n Sfnta Biserica Sa.
Fericiti cei flamnzi si nsetosati de sfintenie, ca ei se vor satura.

10

A avea foame si sete de Dumnezeu, de mpartasire, de marturisire, de iertare. Sa fim

dara, ca si Parintele Daniil Tudor, oameni de dorinta si sa suspinam dupa izvoarele vietii,
dupa pinea vietii care sunt Sfintele Taine.
Impunator ca fizic, cu prestanta de intelectual, cu ochii patrunzatori si arzatori, n
care simteai focul launtric al rugaciunii inimii, cu barba alba, lunga si ngrijita,
parintele Daniil era preotul duhovnic care se impunea de la prima vedere prin nfatisarea
sa si prin darul lui Dumnezeu.
Parintele Daniil era un duhovnic plin de Duhul Sfnt care a convertit pe multi oameni la
credinta, pe cei pacatosi i izbavea de robia pacatelor, iar pe cei bolnavi i vindeca.

Dupa ce savrsea Sfnta Liturghie, se dezbraca de

vesminte, le punea peste credinciosi si le citea rugaciuni, n fata Icoanei facatoare de
minuni a Maicii Domnului. Dumnezeu, prin Maica Domnului si prin Icoana
facatoare de minuni, le mplinea cererile cele mntuitoare si i vindeca.
Parintele Daniil si-a dobndit blndetea si pacea duhovniceasca prin nevointele
sihastresti, prin post si rugaciune si facnd priveghere de toata noaptea.
Oamenii duhovnicesti care l-au cunoscut spuneau ca Parintele Daniil ajunsese la
rugaciunea nainte-vazatoare. Stia dinainte cine va veni la el si ce dorea sa-i spuna. El
a proorocit ca societatea comunista va avea o viata scurta, dupa care Biserica Rusa va
deveni din nou puternica.
Rugaciunea, spunea Parintele Daniil, citndu-i pe Sfintii Parinti, are sapte trepte:
1. Rugaciunea orala (a gurii);
2. Rugaciunea lucratoare a mintii;

11

3. Rugaciunea mintii lucratoare din inima;

4. Rugaciunea mintii din inima de sine miscatoare;
5. Rugaciunea mintii din inima curata;
6. Rugaciunea vazatoare;
7. Rugaciunea duhovniceasca sau n extaz.
Parintele Daniil era slujitorul unui altar vazut, ntr-o Biserica vazuta, dar predica intrarea
crestinului si slujirea n altarul inimii. Mintea crestinului este preot care trebuie sa
aduca lui Dumnezeu jertfa pe altarul inimii sale, rugaciunea curata.
Sunteti temple vii ale Duhului Sfnt. Biserica din afara este menita sa slujeasca
Biserica vie. Trebuie sa te nchini cu mna, cu cuvntul, dar si cu gndul. Aprindeti
lumnari de ceara, dar aprindeti si inima voastra ca sa arda n focul Duhului Sfnt.

Chiar daca numai unii oameni sunt alesi de

Dumnezeu ca sa slujeasca la Sfintele Altare din biserici, preotia spirituala este data
tuturor crestinilor. Trebuie sa avem candelele inimilor noastre arznd, asemenea
celor cinci fecioare ntelepte din Sfnta Evanghelie. Altfel, vom fi azvrliti n
ntunericul cel mai din afara al iadului. Fiecare suflet crestin este chemat la nunta cea
de taina, unde se va ntlni cu Mirele Ceresc, Iisus Hristos, Mntuitorul lumii. Intrati n
camara cea mai din launtru a inimii voastre si acolo veti descoperi pe Mntuitorul
Iisus Hristos, Lumina lumii, dupa cum ne-a spus: Caci, iata, mparatia lui Dumnezeu
este nlauntrul vostru (Luca, 17, 21) si: Foc am venit sa arunc pe pamnt si ct as
vrea sa fie acum aprins! (Luca 12, 49).
Mntuirea noastra nseamna sfintirea si ndumnezeirea noastra, sa ajungem candele
arzatoare vii, care sa arda n harul dragostei dumnezeiesti. Prima porunca ne spune:
12

Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau, iar pe
aproapele tau ca pe tine nsuti. Iata ce vrea Dumnezeu: dragostea. El vrea sa fim nu
caldicei, ci fierbinti. La rugaciunea inimii trebuie sa ajungem ca sa fim oameni
duhovnicesti. Puterea rugaciunii consta n calitate, si nu n cantitate. Nu cei care
rostesc multe cuvinte primesc Lumina lui Hristos, ci aceia care ard n rugaciune
ajung sa primeasca pecetea lui Hristos pecetea focului ceresc.
Staretul Daniil era mpotriva rugaciunii de forma. Rugaciunea nu trebuie sa se
transforme ntr-un obicei. Rugaciunea trebuie sa fie un eveniment, pentru ca prin
rugaciune ne ntlnim cu Dumnezeu. Omul trebuie sa arda n rugaciune. Rugaciunea
trebuie sa fie pretioasa, caci Lui Dumnezeu trebuie sa-I dam ceea ce avem mai de
pret: mintea unita cu inima prin rugaciune, n Duhul Sfnt.
Parintele Daniil predica adevarata nchinare: n duh si n adevar, n rugaciunea
facuta cu mintea n inima. Prea Cuviosia Sa nu ncarca pe ucenici cu canoane grele, ci
cu unul singur: Rugaciunea lui Iisus. Dar ca sa ajungi sa te rogi, sa iubesti pe Dumnezeu
si pe aproapele, cu dragoste sfnta crestina, trebuie sa cunosti ca iubirea de Dumnezeu
este pe masura cunoasterii Lui, dupa cum ne nvata Sfntul Teodor al Ierusalimului. Deci,
ca sa ajungem sa-L iubim pe Dumnezeu, trebuie mai nti sa-L cunoastem. [...]
Sfntul Serafim din Sarov spune ca untdelemnul din candelele fecioarelor este nsusi
Duhul Sfnt, pe care, daca nu ne-am straduit sa-L agonisim n aceasta viata, nu vom
fi primiti n camara de nunta a Mirelui Ceresc.
Sunt crestini care fac sute de metanii, aprind zeci de lumnari, citesc zeci de acatiste, zeci
de catisme din Psaltire, dar cu mndrie. nsa Dumnezeu vrea schimbarea mintii
noastre, dintr-o minte mndra si ntunecata de pacate, ntr-o minte smerita si
luminata de darul Duhului Sfnt.
n vara anului 1999 a venit la Manastirea Rarau o calugarita care l-a cunoscut pe
Parintele Daniil Tudor la Manastirea Sihastria Neamt. Maica spunea ca Parintele Daniil
tinea predici, mpreuna cu Parintele Cleopa Ilie si cu Parintele Paisie Olaru,
credinciosilor care veneau la Manastire. Parintele Daniil, fiind vazator cu duhul, le
spunea oamenilor direct: - Dumneata sa nu mai fumezi! Tu sa nu mai bei! Altuia i
spunea sa nu mai desfrneze. Iar unor femei le spunea sa nu mai faca avorturi si sa se
spovedeasca de pacatele facute. Datorita predicilor Parintelui Daniil, ale Parintelui
Cleopa si ale Parintelui Paisie, multi tineri paraseau lumea cea desarta si veneau la
manastire.
n anul 1955 a fost adusa la Schitul Rarau o femeie demonizata. Avea parul ravasit,
fata desfigurata, ochii nrositi, iar diavolul o facea sa urle ca lupii, sa necheze si sa
oracaie. Diavolul nu o lasa sa se nsemneze cu Sfnta Cruce. Parintele Staret,
Ieroschimonahul Daniil Tudor, i-a facut Sfntul Maslu si apoi i-a citit Moliftele Sfntului
Vasile cel Mare lnga Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Cnd a fost
blestemat diavolul, ca sa iasa din femeie, parintii au vazut o lumina dumnezeiasca
iesind din Sfnta Icoana, iar femeia a deschis gura si s-a auzit un racnet diavolesc.

13

Femeia a fost aruncata la un metru n sus de la podeaua bisericii, apoi si-a pierdut
cunostinta. Dupa cteva minute si-a revenit si a vorbit pentru prima oara n viata:
Mama, mama! M-a vindecat Maica Domnului! S-a atins cu mna de mine si a
alungat pe diavolul care se afla n sufletul meu!
La hramul Schitului Rarau, Adormirea Maicii Domnului, veneau pe jos de la Manastirea
Slatina, Falticeni, Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie si Parintele Protosinghel Petroniu
Tanase, care slujeau Sfnta Liturghie mpreuna cu Parintele Daniil. Parintele Daniil
avea, cu darul lui Dumnezeu, o credinta vie, lucratoare. Pentru sfintia sa, totul n
viata duhovniceasca este rugaciune, cuminecare mpartasire cu Dumnezeu prin
Sfintele Taine, dar si prin Cuvntul lui Dumnezeu si prin sfintele icoane.
(din: Rugul Aprins, Staretul Daniil de la Rarau, Editura Panaghia)

14

TULBURATOAREA MINUNE A UNUI SFANT

RASTIGNIT AL AIUDULUI: Cuviosul Daniil
(Sandu Tudor)

Printele Augustin de la Mnstirea Aiud ofer o important mrturie despre sfinenia

celui care ar putea fi numit Cuviosul Daniil Mrturisitorul:
Printele Daniil a fost bgat ntr-o iarn la celula numit Alba sau Frigider, cum i
se mai spunea, la temperatura de -30 Celsius. Era o celul fr geamuri, cu fecale i
urin peste tot, fiindc acolo erau bgai cei care trebuiau s moar practic erau
condamnai la moarte prin frig. Erau mbrcai foarte sumar i erau lsai acolo cu
foarte-foarte puin mncare att nainte de a intra n celula respectiv, ct i dup ce au
intrat n celul.
i printele a fost bgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al printelui. Dup ce au
fost bgai amndoi n celul de trei gardieni, printele Daniil s-a aruncat imediat pe
burt, cu minile ntinse n semnul Sfintei Cruci, cu faa n toat mizeria de acolo i
i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a aezat cu spatele pe spatele lui n
aceeai poziie de Sfnt Cruce, iar dup ce s-a aezat i-a spus aa: Doctore, nu mai spui

15

nimic altceva dect numai att: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiete-m pe mine pctosul.
i medicul spunea c n momentul cnd a nceput printele Daniil rugciunea, a
intrat o lumin orbitor de strlucitoare n toat celula i din clipa respectiv a
pierdut noiunea timpului. Dup ceva vreme, au fost bruscai de gardienii care au intrat
n celul, i-au ridicat de jos, i dup aceea au aflat c au rezistat acolo 8 zile, fr ap,
fr mncare, fr somn, fr nimic de mbrcat, la -30 Celsius.
Torionarii cnd au intrat acolo i cnd au pus mna pe printele Daniil era mai
fierbinte dect atunci cnd l-au adus n celul, iar n jurul lui totul se topise.
(Fragment din documentarul lui Rafael Udrite, TVR, la 11 octombrie 2008).
Cititi integral articolul de unde am extras acest fragment, de pe blogul Danielei Sontica:
Ai vrut s dai foc la comunism cu Rugul tu aprins!

16

Scrisoarea unui sfant catre noi sau DE CARE LUPTA

FUGIM MAI MULT SI MAI MULT?
() Pentru prima data am simtit ca sufletul D-tale mi-e frate; si e un frate mai mic,
care mi-a dezvaluit cu incredere o latura a sa pe care si-a descoperit-o uimit si nici nu stie
daca o mai are: l-a strafulgerat o clipa, l-a zguduit si el a ramas nehotarat, nesigur
cu vechile-i suferinte si regrete, cu viata prinsa cu odgoane groase de lut, fiinta
implantata adanc in minciuna, in care se zbate si se chinuie si din adancuri
tenebroase a zarit o clipa lumina de mai sus
Aceasta constatare m-a determinat sa-ti scriu, sunt o multime de lucruri pe care ar trebui
sa le faci pentru prima oara in viata D-tale, deoarece D-ta esti chemat sa te
desavarsesti.De aceea ai suferit atatea lovituri, de aceea ai fost vaduvit de atatea
lucruri, ai fost batjocorit, umilit, infrant, ca sa te poti smeri, sa inveti sa te smeresti .
Retras in smerenie si in umilinta voita, vei incepe prin a cunoaste primii pasi de
libertate. Constiinta se va usura brusc ca un arc. Sufletul iti va deveni simplu, inima
sincera ca a unui copil.O, ce fericit vei fi daca vei reusi macar o data sa cunosti aceasta
stare.
Dar pentru asta trebuie sa te lupti cu D-ta insuti ca un leu, sa-ti recunosti totul, si bine
si rau, cu curaj, sa te lepezi de pacatele grele, sa te indepartezi de ce e murdar sau ce
te-ar murdari prin cugetari sau fapte ca: razbunari, ponegriri, barfiri, ura, revolta
etc. toate fac primul rau noua insine si mai putin obiectului urat. Acestuia poate sai faca si un bine, poate sa-l scuteasca de regrete, considerandu-si vina lichidata in fata
urei ce i-o porti. Aici ma refer numai la drama D-tale familiala.
Indraznesc insa sa ma refer si la prieteni, fii atent, sufletul D-tale e derutat, credintele
zdruncinate, o influenta rea iti poate strica; si nu uita ca cel mai bun prieten al
omului ganditor este singuratatea, in ea te arati cum esti, cu ea meditezi, chibzuiesti,
planuiesti, te umpli de spirit si intelepciune si drumul D-tale isi largeste treptat suprafata
pe care o netezeste si o urmeaza intelepciunea. Nu face caz de cunostinta nimanui,
orice om e un biet om, azi e asa, maine poate sa fie altfel, nu te increde in nimeni
decat in Dumnezeu, pe care sa-l rogi ca un copil sa-ti dea putere, sanatate si pace
sufleteasca. In momentul de fata D-tale nu-ti poate fi nimeni de folos, decat numai bunul
Dumnezeu, caci ce om poate sa te iubeasca, cu toate slabiciunile si inegalitatile
personale, in ceasul disperarii, cand nu mai stii ce vrei, nici ce-ti trebuie? ()

Cititi integral la: Parintele Daniil indemn duhovnicesc si mangaiere pentru

un suflet-frate

17

O scrisoare de la Sandu Tudor

(sursa: Mircea Platon, in Revista Rost, nr.6/2003):
Prietene, Mi-ai povestit, candva, cate ceva despre dumneata, dureri, suferinte, incercari,
si poate daca am fi fost mai vechi prieteni mi-ai fi spus si de bucurii, caci nu este viata
care sa nu cuprinda si de una si de alta.
Te-am ascultat si, pentru ca si viata mea e singuratica si plina de meditatie in orice colt
unde ma misc, m-am gandit mult la cele ce-mi spuneai, precum si la cele ce observasem
fara sa-mi spui si de care poate nici dumneata nu-ti dai seama, caci omul nu se cunoaste
bine pe sine niciodata, oricat s-ar studia.
Ti-am ascultat ultima povestire din care inteleg prea bine ca te zbati in interiorul
fapturii D-tale ca un incarcerat. O, cum te inteleg, ai vrea sa scapi, sa-ti simti
sufletul iar usor si liber, departat de umilintele si deznadejdea ce te-au coplesit, ai
vrea sa te agati de ceva valabil, ceva deosebit, ceva mare care sa intreaca tot ce ai trait,
sa acopere totul si sa te stapaneasca numai acel ceva de care nici D-ta nu stii prea bine ce
ai vrea sa fie! Am observat ca scrii, deci cunosti inspiratia, e si ea o parte din acel ceva pe
care il doresti in viata D-tale incercata. Am observat ca te duci kilometri ca sa cunosti
cate un om deosebit, ai fost la manastire, ai trecut prin toata gama incepatorului in
viata, trufie, sporovaiala etc. dar am retinut ca te-a miscat ceva, te-a rascolit, ai
plans, te-ai cutremurat descoperind atata renuntare, atata iubire simpla si mare
pentru Adevarul care e Hristos. Orbecaind, prietene, ai ajuns si aici si de aici e posibil
sa-ti fi ramas in inima, ca un moment emotionant, amintirea ceasurilor zguduitoare de
tresarire a adancimii sufletesti. Cand mi-ai povestit, pentru prima oara desi te cunosc
putin am observat pe chipul D-tale transfigurarea, luminita aceea scurta, dar orbitoare,
care urca sufletele mari pe inaltimi unde unele raman mai mult si creeaza, altele se
coboara coplesite, insa transformate.
18

Pentru prima data am simtit ca sufletul D-tale mi-e frate; si e un frate mai mic, care mi-a
dezvaluit cu incredere o latura a sa pe care si-a descoperit-o uimit si nici nu stie daca o
mai are: l-a strafulgerat o clipa, l-a zguduit si el a ramas nehotarat, nesigur cu
vechile-i suferinte si regrete, cu viata prinsa cu odgoane groase de lut, fiinta
implantata adanc in minciuna, in care se zbate si se chinuie si din adancuri
tenebroase a zarit o clipa lumina de mai sus
Aceasta constatare m-a determinat sa-ti scriu, sunt o multime de lucruri pe care ar trebui
sa le faci pentru prima oara in viata D-tale, deoarece D-ta esti chemat sa te desavarsesti.
De aceea ai suferit atatea lovituri, de aceea ai fost vaduvit de atatea lucruri, ai fost
batjocorit, umilit, infrant, ca sa te poti smeri, sa inveti sa te smeresti. Retras in
smerenie si in umilinta voita, vei incepe prin a cunoaste primii pasi de libertate.
Constiinta se va usura brusc ca un arc. Sufletul iti va deveni simplu, inima sincera
ca a unui copil. O, ce fericit vei fi daca vei reusi macar o data sa cunosti aceasta stare.
Dar pentru asta trebuie sa te lupti cu D-ta insuti ca un leu, sa-ti recunosti totul, si bine
si rau, cu curaj, sa te lepezi de pacatele grele, sa te indepartezi de ce e murdar sau ce
te-ar murdari prin cugetari sau fapte ca: razbunari, ponegriri, barfiri, ura, revolta
etc. toate fac primul rau noua insine si mai putin obiectului urat. Acestuia poate sai faca si un bine, poate sa-l scuteasca de regrete, considerandu-si vina lichidata in fata
urei ce i-o porti. Aici ma refer numai la drama D-tale familiala.
Indraznesc insa sa ma refer si la prieteni, fii atent, sufletul D-tale e derutat, credintele
zdruncinate, o influenta rea iti poate strica; si nu uita ca cel mai bun prieten al
omului ganditor este singuratatea, in ea te arati cum esti, cu ea meditezi, chibzuiesti,
planuiesti, te umpli de spirit si intelepciune si drumul D-tale isi largeste treptat suprafata
pe care o netezeste si o urmeaza intelepciunea. Nu face caz de cunostinta nimanui,
orice om e un biet om, azi e asa, maine poate sa fie altfel, nu te increde in nimeni
decat in Dumnezeu, pe care sa-l rogi ca un copil sa-ti dea putere, sanatate si pace
sufleteasca. In momentul de fata D-tale nu-ti poate fi nimeni de folos, decat numai bunul
Dumnezeu, caci ce om poate sa te iubeasca, cu toate slabiciunile si inegalitatile
personale, in ceasul disperarii, cand nu mai stii ce vrei, nici ce-ti trebuie?
O femeie? E cel mai putin folositor, ea te va sili pe nesimtite sa-ti urnesti intregul eu,
incarcat de nelinisti, spre ea, ca si cum ea ar fi centrul pamantului! Crede-ma, prietene,
nimic nu-ti poate ajuta singur, gandind intens si cu curaj, smulgand lipsurile ce dainuie
inlauntrul fiintei bine pazite de vanitate si punand in locul lor sentimente mai proaspete,
adanci si asa de simple iertarea, bunatatea, cumpatarea, rabdarea, sinceritatea etc.
De fapt, intr-o scrisoare cat pot fi cuprinse din adevarurile traite de o fiinta asemeni
D-tale incercata? Cu toata dorinta ce am sa te indrumez, sa te ajut, ar fi insuficiente
bietele scrisori, chiar de ar fi mai multe. Nu-ti bate capul sa afli cine ti le scrie, nu te-ar
multumi mai mult. As vrea numai sa retii si sa crezi ca ceea ce ma determina sa-ti
scriu e o oarecare asemanare de fire, candva si eu m-am risipit iubind, urand,
dorind una si alta din tot ce e omenesc si e pe lume. Si intre ele aveam scurte ragazuri
de inspiratie, scriam, cugetam, apoi toate m-au obosit si am dorit ceva unic si sublim;

19

pentru aceasta am facut o multime de greseli si am suferit, pana am aflat ca acel ceva
e dragostea de Dumnezeu.
Cu bine!
P. S. Iti voi mai scrie, sper ca scrisorile mele iti vor folosi catusi de putin. Fii discret, nu le
arata la nimeni, umple-ti viata cu aceste sfaturi sincere, nu e un subiect de roman ieftin;
dar nu am ocazia sa-ti vorbesc si simt o obligatie morala sa te ajut, sa-ti tin de urat; cu
ceva mai viu decat o carte.
Scuza-mi scrisul cu unele greseli; iti scriu in fuga, printre foarte putinul timp pe care il
am, nu te interesa de forma, ci cauta a intelege fondul.

* (Scrisa in 27 februarie 1956, epistola de mai jos a zabovit, toti acesti ani, pe fundul
cufarului unui haiduc. La destinatarul ei, domnul George Ungureanu din CampulungMoldovenesc: bucovinean, roman din stirpea veche si din ce in ce mai rara a luptatorilor
pentru mantuirea neamului si izbanda Crucii, mester in snoave si povesti, om al trairilor
primordiale, al padurii si stihiilor, care se vede ca a facut legatura cu duhurile muntilor.
Despre cum a ajuns sa il cunoasca pe monahul Daniil si despre prietenia ce s-a legat
intre un isihast erudit si un muntean sfatos, despre cum acesta din urma ajunge sa il
cunoasca si sa stea vreme de trei ani si in intimitatea lui Alexandru Mironescu, toate
acestea sunt o alta poveste. In asteptarea ei, sa sorbim din curatele unde ale
isihasmului romanesc. Ale crestinismului paduret. Mircea Platon)

20

NOUA SPIRITUALITATE SI DUMNEZEUL

NEW-AGE

Sandu Tudor (parintele Daniil Teodorescu) despre NOUA

SPIRITUALITATE
Viaa duhovniceasc nu este nici nou, nici veche, e venic asemenea Duhului cel Sfnt
al lui Dumnezeu. Vremea de acum pare c nu poart semnele adevratei duhovnicii.
Dinuiete mai mult o preocupare, o mirare, nu o trire n cele sfinte. Sub icoana
Hristosului ntrezreti mutra animalului deczut al veacului. Ct murdrie grmdit
n viaa ascuns a fiecruia, ct bligar de pcate acre face din suflet o hazna, ct
puroi care astup urechile i nbue inimile! Trebuie s fie ars n cenu de
minunea acelui foc duhovnicesc pe care a venit s l aprind Hristos.
i tu, ntrebtorule, ce vrei s afli o ntrebare de via, fr a fi profet, deschide cartea de
sfrit a Evangheliei. Prin slovele ei vei urca i vei vedea departe ceva din sngeriul
amurg al celei din urm nserri a Apocalipsului. Atunci drept rspuns i va ni un
strigt nendoios: Vine bestia, Vine Antihristul! Vine spiritualitatea Rului, a Celui ce se
mbrac pentru a nela n nger de lumin.
S nu ne minim. Exist i o spiritualitate a Celui ntunecat, foarte asemntoare cu
cea a Hristosului. Ea se apropie mai puternic dect oricnd. Cu ct lumina crete, cu
att i umbra e mai neagr. Aceasta este aa fr vreo sminteal pentru c Domnul Slavei
vine, vine deasupra veacurilor, mai fatal ca orice. Dac ne este dat ceva nou pentru cei
21

ce voim s slujim Semnul Rstignirii, nu este o nou spiritualitate, ci o nou pocin

voinic i aspr ca pentru nite adevrai ostai ai celui ce vine pe calul alb de apoi.
(apud: George Enache - Ortodoxie si putere politica in Romania contemporana,
Editura Nemira, 2005. Textul este raspunsul pe care jurnalistul, pe atunci, Sandu Tudor, la dat anchetei revistei Tiparnita Literara despre ce inseamna Noua spiritualitate, in 1928)

Ieromonahul Damaschin: Dumnezeul New Age

De vreme ce micarea New Age nu are un sistem unic de convingeri, este dificil s i
gsim o definiie satisfctoare. Persoanele afiliate pot profesa orice credine neopgne, de la panteism, panenteism, monism, credina n rencarnare i karma, pn
la credina ntr-un Supra-Suflet universal i n Pmntul-Mam (Geea) privit drept
zei sau drept entitate vie.
Diferite metode de control psihic (cum ar fi tehnici de vizualizare dirijat, gndirea n
termenii posibilitilor pozitive, hipnoza, interpretarea viselor, regresia vieile
anterioare, yoga, tantra, utilizarea substanelor halucinogene), divinaia (tarot,
astrologie) i practicile spiritiste (acum desemnate n general cu termenul de canalizare
a minii pentru realizarea contactului cu spiritele), sunt folosite cu scopul de a-i ridica
pe practicanii lor la niveluri superioare de contiin, de a le dezvolta un nou
potenial mental, fizic si spiritual, de a obine vindecarea luntric sau de a
dobndi puteri psihice.
Milenarist n esen, micarea New Age este, n mod obinuit, asociat cu ceea ce
popularul autor Joseph Campbell a numit o nou mitologie la scar planetar: o
mitologie potrivit creia omul nu se afl ntr-o stare czut, c el este perfectibil prin
procesul evoluiei i c, prin intermediul unor salturi la niveluri superioare de
contiin, el poate nelege faptul c este Dumnezeu, i astfel poate realiza
mpria lui Dumnezeu pe pmnt.

22

Conform concepiei New Age, ntruct omul, ca i orice l nconjoar, este Dumnezeu, nu
exist dect o singur realitate; i de aceea fiecare religie n parte nu este dect una
dintre cile posibile care conduc ctre aceast realitate. Nu exist o singur cale
corect, cci pe toate cile se ajunge la dumnezeire. Adepii micrii New Age au
convingerea c va aprea o nou religie universal, care va conine elemente
provenite din toate denominaiunile prezentului, devenind religia universal
acceptat n ntreaga lume.
(in: Ieromonah Serafim Rose, Scrieri, Sophia, Bucureti, 2009, p. 732 733).
- sursa: revista Credinta ortodoxa

http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatist_rugul_aprins.htm

23

FERICITUL MARTIR DANIIL TEODORESCU

(SANDU TUDOR), creatorul Rugului Aprins de
la Antim biografia unui NUNTAS AL
CERULUI (17 nov. 1962, Aiud)
Parintele Adrian Fageteanu despre Parintele Daniil:
Printele Adrian l-a iubit i-l iubete mult i se roag pentru Printele Daniil
Sandu Tudor. Ba nc l-a urmat i la Govora, apoi la Raru, i mereu securitii i-au
desprit, ba arestndu-l pe unul, ba pe cellalt, ba pe amndoi. Ultima ntlnire a
lor a fost cu 2-3 zile nainte de moarte printelui Daniil, la Aiud, la spltor. Dei nu
mai tiau unul de altul, fiind n corpuri diferite ale pucriei i fiind adui la spltor la
ore diferite (cte un dormitor ntreg, cam 30-40 de oameni), totui, a ngduit Dumnezeu
ca cele dou convoaie s treac unul pe lng altul. Toi dintr-un dormitor se uitau cu
uimire, cu bucurie, cu ateptarea mplinit a revederii, ctre cei din cellalt dormitor.
Atunci, entuziasmat printele Adrian a exclamat Printe Daniile!, iar printele
Daniil l-a mbriat cu putere (dei era mult slbit) i cu bucurie pe printele
Adrian (c doar era ucenicul lui) i i-a zis: Nu ne lsm. Dumnezeu este cu noi.
Peste cteva zile printele Daniil, chinuit fizic prin bti, dar mai ales psihic prin
ameninri i minciuni (c alii l-au turnat deja), a trecut din lumea aceasta n viaa
cea fr de durere i fr ntristare
- Mare a fost printele Daniil! Un om curajos, profund, plin de nelepciune i de
erudiie, cum n-am mai ntlnit. Nu rbda, ns, s fie contrazis de cineva, mai ales
cnd tia c are dreptate i c ceea ce zicea acela era superficial, neadevrat, hulitor sau
pe lng subiect, i sta era defectul lui. Nu putea s tac, ci se nfierbnta imediat
pentru Adevr. Chiar i pe anchetatori ncerca s-i conving logic c Dumnezeu exist
i c ei, comunitii, sunt ilogici cnd spun c Dumnezeu nu exist, dar ei lupt
mpotriva a ceva ce nu exist.
***

Virgil Maxim despre Printele Daniil Sandu Tudor:

Cel mai deosebit om pe care l-am intalnit in perioada cat am stat pe Reduit, a fost
parintele Agaton Teodorescu, Daniil dupa numele de schimnic al Raraului, fost
magistrat si poet, cu pseudonimul Sandu Tudor. Dupa o viata plina de experiente
lumesti, ca a Fericitului Augustin, vazandu-si goliciunea lumestilor apucaturi, s-a
calugarit. Fusese arestat cu organizatia Rugul aprins si condamnat. La Jilava ne-am
cunoscut intamplator. Iar intamplarea a fost randuita de Dumnezeu.
Primavara se incepuse la Jilava un antrenament al detinutilor, cu scopul de a-i face
capabili sa intre in munca, la Canal, fara perioada de adaptare. Aproape zilnic se efectua
24

in jurul Reduitului, o plimbare de aproximativ doua ore. Dar, ce plimbare?! Trei mii
de oameni erau alungati sub lovituri si batai de garbace si arme. Multi cadeau fara
posibilitatea de a se mai ridica, mai ales cei batrani. Cei tineri faceam cerc de aparare
in jurul lor si tinandu-i in brate ii purtam intre noi, ferindu-i de lovituri. Indarjiti de
aceasta atitudine, militienii se repezeau asupra noastra lovind la intamplare.

Intr-una din aceste zile de teroare, cand soarele ardea

deslantuit, am simtit langa mine o rasuflare intretaiata. Am privit persoana si mi-am dat
seama ca va cadea din moment in moment. I-am prins bratul si, dupa ce s-a strans
langa mine, amandoi am alergat in strigatul barbar al militienilor. Din cand in cand
ma uitam la fata omului, sa-i cunosc starea in care se afla. Observam miscarea ritmica
a buzelor, ochii aproape inchisi, capul inclinat spre stanga. Imaginea, care-mi era foarte
cunoscuta si draga, ma facea sa inteleg ca am langa mine un nuntas al cerului, cu
care zburam pe Golgota spre Dumnezeu, nesimtind loviturile pe care le primeam.
Cand sleiti de alergare, unii se prabuseau, militienii se repezeau, sa-i calce si sa ii
zdrobeasca cu lovituri fara crutare, rupandu-le membrele, spargandu-le capetele sau
burdusindu-le spinarile cu cizme, dupa cum ii lasa inima.
Cu Parintele Agaton, in timpul acestor alergari pe Golgota, cand se simtea mai bine,
sedeam de vorba, intarindu-ne nadejdea in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Sfintia sa
cu orice prilej imi talcuia intelesurile sfinte din invataturile Sfintilor Parinti, ale
martirilor si mai ales despre rugaciunea isihasta despre care eram foarte dornic sa
aflu cat mai mult, fiind ca mierea pentru sufletul meu. Simtea cateodata nevoia
pentru umilinta, si-mi marturisea ca nu a fost nici un tanar cuminte, nici un barbat
cinstit, si ca numai Dumnezeu l-a scapat din amagirea diavoleasca.
- Orice vei auzi rau despre mine, sa crezi, ca am fost un mare pacatos.
(Virgil Maxim- Imn pentru crucea purtata, editura Antim, 2002, pp. 257-258)

25

SANDU TUDOR O BIOGRAFIE IMPOSIBILA

Nascut in Bucuresti, la 22 decembrie 1896 (conform actului sau de nastere), Sandu
Tudor provenea dintr-o familie de magistrati. Tatal sau fusese presedintele Curtii de
Casatie din Ploiesti, inainte de 1914. Inceputul primului razboi mondial il afla pe junele
Alexandru Teodorescu (acesta era numele sau real) ca elev in ultimul an de liceu. In
1914 este mobilizat, iar doi ani mai tarziu pleaca pe front, ca sublocotenent. Nu va fi
demobilizat pana prin 1921, cand se stabileste la Bucuresti, unde e hotarat sa devina
pictor, se inscrie la Academia de Arte Frumoase. Proiect pe care il abandoneaza in
favoarea unei cariere de ofiter in Serviciul Maritim Roman si, vreme de doi ani, pare
a-si fi aflat rostul colindand marile si oceanele lumii (pe vaporul Dobrogea). Dar in
1924 revine la Bucuresti, pentru a-si relua preocuparile universitare. Studiaza, acum,
Literele, Filosofia, Teologia, dar fara a obtine vreo diploma intr-un domeniu sau
altul. In acelasi timp, lucreaza ca profesor suplinitor in Pogoanele si ca aviator. Era
pilot de incercare! Pe deasupra, in 1925 debuteaza cu un volum de poeme, Comornic,
caruia C. Gane ii scrie o intampinare in termeni elogiosi. Tot cam de pe atunci, remarcat
de Nichifor Crainic, incepe sa colaboreze regulat la Gandirea. Mai publica in
Contimporanul, Convorbiri literare, Cuvantul literar artistic, Miscarea literara,
Ritmul vremii s.a.
1929 pare a fi fost un an decisiv pentru Sandu Tudor. Citind o serie de reportaje
publicate in Franta, de catre o ziarista cu mult piper pe limba, care sustinea ca ar fi
strabatut Athosul travestita in barbat, viitorul ieroschimonah decide sa intreprinda
si el o vizita la Sfantul Munte. Ajunge la destinatie ca orice jurnalist de scandal pus pe
dezvaluiri spectaculoase, animat mai degraba de senzationalul posibilelor sale descoperiri
decat de doruri duhovnicesti . Dar expeditia lui se pre schimba, treptat intr-un
adevarat traseu initiatic.
Arhimandritul Roman Braga si-l aminteste povestind cum,in Muntele Athos, incepuse
sa faca metanii din interes, ca sa treaca drept pelerin evlavios, insa ceva din el se
26

transforma tainic, treptat. Sunt experiente descrise ulterior in Cartea Muntelui

Sfant si in Marea Noapte de Aur a Maicii Domnului adevarate cartografii ale unei
nebanuite pana atunci zone spirituale. Se vorbeste aici despre urcusul purificator,
descoperirea centrului, aflarea aducatoare de mantuire a inimii si a rugaciunii
isihaste. Calatoria este presarata cu intalniri esentiale (tanarul valah, Monahul Averchie,
Schimonahul Elisei, domnul Alecos, Parintele Gordie etc.), ce pregatesc pelerinul pentru
marea intalnire cu Muntele Sfant - prezentat aici ca metafora pentru proraria-i inima.
Va fi fost probabil, acesta momentul convertirii lui depline.
Fata de scepticismul si conformismul burghez, care stapaneau totul in epoca celor
dintai ani ai copilariei si scolariei mele, credinta si claritatile ei mi s-au descoperit ca
un suport de nezdruncinat si ca un adevarat eroism - urma sa scrie el mai tarziu.
Muntele, ascensiunea, centrul, inima devin, de acum, locurile predilecte ale creatiilor
lui, imaginile-simbol, icoanele pe care le va regasi surprins in tratatele isihaste 6 si
prin intermediul carora va alege sa-si exprime, de aci inainte, cautarile infrigurate,
caderile, descoperirile, regasirile.
La inceputul anilor 30 nu se mai impaca defel cu orientarea revistei Gandirea. Fara
prea multe regrete, se desparte de gandiristi si intemeiaza o revista proprie, Floarea de
foc. Apoi, de la 1 decembrie 1933, tipareste si un ziar in paginile caruia isi propune
sa promoveze Ortodoxia in dimensiunile ei duhovniceasca si sociala, inradacinate in
orizontul liturgic. Este vorba despre Credinta, aghioritic subintitulat Ziar
independent de lupta politica si spirituala, incurajeaza o critica acida la adresa
religiozitatii decorative, devenite rezervor pentru ideologia extremei drepte
romanesti din epoca. Chiar si prietenii lui cei mai apropiati marturisesc ca era greu de
suportat, ca publicist, din pricina felului sau de a-si exprima ideile direct, lipsit de
menajamente.
Daca observa cineva ca publicistica lui din aceasta perioada are o coloratura destul de
pronuntat stangista, nu se insala de fel. Oricat ar parea de surprinzator, Sandu Tudor
nutrea fata de aceasta zona a politicului o atitudine mai mult decat simpatetica.
In 1930 dupa cum scria la putina vreme dupa intrarea in monahism
crestinismul activ si deschis spre problemele de cugetare filozofica si sociala de
stanga ma hotaraste sa scot Floarea de Foc, in jurul careia se grupeaza un numar de
tineri scriitori, atat crestini, cat si comunisti [...] Revista este un adevarat si indraznet
organ de avangarda. Mai mult inca. Fara a ma abate deloc de la convingerile mele
crestine, dar de stanga, colaborez activ la lupta clandestina a comunistilor, cu care
am legaturi directe.

27

Intr-adevar, va tipari ilegal, impreuna cu o seama de prieteni

comunisti, un Buletin Antifascist, iar in 1932 doar serviciile Sigurantei il impiedica sa
viziteze Moscova. Activitatea ziarului Credinta, unde publicau intre altii si Zaharia
Stancu, Cicerone Theodorescu, Eugen Jebeleanu, N. Carandino, Paul Caravia, va fi
suspendata in 1938, in timpul ministeriatului lui Octavian Goga.
In Bucurestii anilor 30, Sandu Tudor devenise o figura absolut insolita, dupa un divort
chiar violent de gandirism si de extrema dreapta, ajunse la apogeu, face puterii o opozitie
radicala de pe baricadele firavelor, pe atunci, grupari comuniste. Dezaproba
nationalismul de tip fascist, detesta antisemitismul si socoate burghezia in general
drept clasa responsabila pentru decaderea spirituala a omului, pentru erodarea
valorilor si a ierarhiilor traditionale. O gandire de tip anarhist? Sau marxist? Sau, mai
degraba, o judecata destul de aspra, ce-i drept, a civilizatiei contemporane, venita
din zona unui existentialism crestin prezent, iata, si in Romania interbelica, intr-un
moment cand cadrele conventional consacrate ale veacului isi vedeau neputinta?
Viata noastra isi va nota el gandurile -, cu datoriile si drepturile ei, nu se mai
intemeiaza pe marile si cerestile principii ale sfinteniei si ale nobletei, ci pe principiile
celei mai mari satisfactii si fericirii imediate pamantesti. Viziunea raiului si fericirii
materialiste, care pune din ce in ce mai mult stapanire pe om, a rasturnat toate valorile
vietii.
()
Un an mai tarziu, Sandu Tudor este concentrat si trimis din nou pe front. Revine in 1941,
cand i se incredinteaza conducerea unei scoli tehnice de moto-mecanizare, dar in 1942
este arestat de catre Siguranta, impreuna cu alti scriitori de stanga, si inchis la
Targu-Jiu.
Intors acasa de-abia prin 1944, isi afla familia razletita, astfel ca decide sa
imbratiseze viata monahala. In 1945 este primit ca frate la Manastirea Antim, unde
28

va fonda gruparea isihasta Rugul Aprins.Este vorba despre un grup de studiu,

conferinte si practica a Rugaciunii lui Iisus, frecventat de studenti in Teologie, Filosofie,
Arte, Litere, dar si de personaliti deja consacrate ale intelighentei bucurestene din epoca:
Ion Marin Sadoveanu, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Anton Dumitriu, V.
Voiculescu, Pr. Dumitru Staniloae, Dr. G. Dabija, Arhim. Andre Scrima, Constantin
Joja, Mihail Avramescu etc.
Rugul Aprins intrunea, in general vorbind, oameni care avusesera destule prilejuri sa
cunoasca soarta credintelor preschimbate, prin institutionalizare, in ideologii.
Majoritatea celor ce se intalneau aici traisera experiente intrucatva similare celei
incercate de catre Sandu Tudor, la finele perioadei sale gandiriste. In optica lor,
distinctia dintre Traditie si traditionalism era clara. Acesta din urma se asocia unui
conservatorism nationalist esuand dezastruos, atat in planul politic, secular, cat si in cel
spiritual. In sanul gruparii, Traditia, asa cum am vazut deja din randurile dedicate
lui V. Voiculescu si Mihail Avramescu, este receptata intr-un sens transcendent, ea
depaseste timpul si locul, indumnezeindu-le si motiveaza, la o adica, atitudini de
fronda la adresa ideologiilor si traditionalismelor vremii, atunci cand acestea tind sa
o substituie.
Impreuna, acesti intelectuali studiau scrierile paisiene de la Neamt, Viata Staretului
Gheorghe de la Cernica, invataturile Cuviosului Vasile de la Poiana Marului, cartile
Sfintilor Vasile cel Mare, Grigorie Sinaitul, Ioan Scararul, incredintati, dupa indemnul
lui Vasile de la Poiana Marului, ca, in vremuri de imputinare a invatatorilor
duhovnicesti, studiul textelor patristice poate suplini, in buna masura, absenta fizica
a maestrilor. Cautau o cale de supravietuire spirituala intr-o epoca de faliment a dreptei
europene si de spoliere a individului, in beneficiul colectivismului biruitor, de stanga.
Metoda le-o va oferi, in cele din urma, providentialul si totodata enigmaticul Parinte
Ioan Kulighin, aflat in pribegie alaturi de Mitropolitul de atunci al Rostovului. El le
aduce Sbornicul, ii initiaza in Rugaciunea Inimii si le descopera Ortodoxia in
expresia ei isihasta. Atunci cand este constrans sa plece in patria sovietelor, unde va si
disparea fara urma, Parintele Ioan il lasa ca urmas intru calauzire tocmai pe Sandu
Tudor.

29

Mitropolitul Serafim considera grupul de la

Manastirea Antim ca pe un moment de renastere filocalica romaneasca survenit intr-o
perioada de profunda criza si de confuzie . Fara a si-o propune in mod programatic,
Rugul Aprins se manifesta ca o miscare coroziva la adresa canoanelor momentului. Pe
urmele calugarului Ioan Kulighin, Parintele Daniil si intelectualii ce se intalneau la
Antim discutau despre maladiile spiritului modern, despre desertaciunea
cunoasterii strict rationale, si incercau sa constientizeze sensurile profunde ale
procesului de substituire a valorilor ce se desfasura sub ochii lor. De asemenea,
impartaseau credinta in necesitatea de a respinge stereotipia din chestiuni ce tin de spirit
si cautau simplitatea inimii. Din Meditatiile duhovnicesti, publicate in volumul
Taina Rugului Aprins, reiese evident ca, aici, stereotipia era asociata mereu cu
sterilitatea, pe cand efortul de simplificare a inimii, adica de concentrare a ei
asupra esentelor si de unire a ei cu mintea, era privilegiat ca aducator de roade
spirituale bogate. Modelul propus, prin initierea in practica Rugaciunii Inimii, este unul
fara indoiala soteriologic. Omul care se roaga neincetat, in taina inimii sale, este
asemenea inteleptului ce-si dureaza casa pe stanci. Nimic nu-l mai poate sminti.

30

Incomod pentru autoritatile comuniste, Rugul Aprins este scos in afara

legii. Sandu Tudor va fi arestat din nou si trimis pentru trei

ani la Canal. Eliberat din detentie, in 1952, este hirotonit preot si calugarit la
Manastirea Crasna, de catre IPS Firmilian al Olteniei. Acum primeste numele de
Agaton. Curand, la Manastirea Neamt, este inaltat in treapta de ieroschimonah, cu
numele Daniil, si se retrage la Schitul Rarau. Dupa marturia lui Roman Braga, adunase
aici vreo doisprezece vietuitori proveniti din toate straturile sociale (inclusiv
bucatari, chelneri, militari, vagabonzi), pe care ii initia in tainele Rugaciunii lui Iisus si
intr-ale teologiei. Obisnuia sa coboare periodic in lume, pentru a-si vedea prietenii si a
procura carti. Cu prilejul unei astfel de expeditii este arestat, in noaptea de 13 spre 14
iunie 1958, in casa lui Alexandru Mironescu. Tot atunci sunt arestati si majoritatea
unor fosti membri ai Rugului Aprins, intre care Parintele Staniloae, Arhimandritii
Sofian Boghiu, Roman Braga , Benedict Ghius, Felix Dubneac, ieromonahul Adrian
Fageteanu , Dr. Gh. Dabija, Alexandru Mironescu, Serban Mironescu, V. Voiculescu
etc. Vor fi judecati cu totii in procesul Lotul Teodorescu Alex, si altii.
Ieroschimonahul Daniil este condamnat, conform art. 196 CPP, la 25 de ani de
inchisoare,pentru infractiunea de a fi uneltit in contra ordinii sociale citind si
comentand in public texte dusmanoase la adresa regimului. Era vorba, desigur,
despre scrierile unor Parinti ai Bisericii
A murit in temnita, in noiembrie 1962 (a se revedea, mai sus , nota 105). Ultima oara
fusese vazut prin 1960 in penitenciarul de la Aiud, grav bolnav. Nu se cunosc
imprejurarile certe ale mortii, nici locul unde va fi fost inmormantat. In acest caz,
majoritatea cunoscutilor sai afirma ca a avut parte de o moarte martirica.[nota noastra:
vezi:
Cum a murit Parintele Daniil; Printele Roman Braga, condamnat i el n lotul
Rugul Aprins, mrturisea undeva c "printele Daniil a murit la Zarca de la Aiud dup
patru ani de torturi i bti, fiind printre puinii deinuti care au purtat lanuri pe toat
durata deteniei".]
Vedem bine, optiunile lui Sandu Tudor par contradictorii si mereu in contratimp cu
jocurile istoriei. In orice caz, in asumarea unui mod de expresie, dar si de viata,
31

conventional mentinut in zona non-esteticului, el transgreseaza flagrant canonul ce ar dori

sa-i imparta pe autorii romani de secol XX in doua cete: traditionalisti si modernisti. Se
distanteaza de gandirism chiar in anii 30, de indata ce il percepe ca rezervor pentru
ideologia extremei drepte, iar socialismul si comunismul nu-l vor atrage in
turbulenta lor atunci cand ajung la putere. Liber de orice oportunism, Sandu Tudor
se desparte de ideologii, in momentul cand le vede preschimbate in idoli avizi de
jertfe. In numele unei morale de la care nu-si ingaduie sa abdice, el trece, invariabil,
de partea victimelor.
Intr-un fel, este reprezentativ pentru o anumita categorie, ce-i drept restransa, de
intelectuali romani de la juma tatea secolului XX. Acestia reusesc sa depaseasca etic
marile ispite politice ale veacului, chiar daca vremelnic le crediteaza, asumandu-si
citadin credinta crestin-ortodoxa. De pe aceste pozitii, ei vor aborda critic principiile si
canoanele modernitatii.
***

Ne propusesem, la inceputul acestui capitol, sa

prezentam o biografie (im)posibila a lui Sandu Tudor, cautand sa surprindem totodata
modul cum se incadreaza aceasta in contextul epocii autorului. Dar, ajunsi in acest
moment, suntem tentati sa incheiem prin a spune ca viata Parintelui Daniil nu a putut fi
continuta in limitele unei epoci si nici nu poate fi inteleasa altfel. Avem de a face cu o
personalitate in continua fierbere, in continua miscare, in continua cautare. Aparent,
s-ar apropia de imaginea lunatecului, din comentariul Pr. Mihail Avramescu, discutata in
capitolul anterior. Sandu Tudor pare a fi un om mereu pregatit sa se lase prada tuturor
visurilor si idealurilor, mereu gata sa se epuizeze in cautarea unei fericiri utopice. In
aparenta, prea putine lucruri se schimba. Insa in profunzime pare ca totul capatase
un sens, iar tumultul de la suprafata nu era decat semnul unui efort continuu de
mentinere a unui echilibru tainic si a unei legaturi neintrerupte cu incepatoriile
vietii, care aduc lumina, claritate si preaplin. Acum putem vedea mai bine, desigur,

32

ca Antimul a insemnat pentru el implinirea unui destin si ca Antimul este de

receptat ca parte integranta a operei sale ample de cautare.
Ca este asa si nu altfel, ne-o dovedeste un amanunt plin de miez: intre anii 1948-1949,
Parintele Daniil s-a ingrijit de pictarea a patru icoane mari, de-o parte si de alta a
intrarii in Manastirea Antim. Este vorba despre patru mozaicuri, despre care Pr. Andre
Scrima spune ca au fost realizate de catre Pr. Sof ian Boghiu si Olga Greceanu. Acestea

ii
reprezinta pe urmatorii sfinti: Sf.
Mucenic Antim, eponimul ierarhului de vrednica amintire din Iviria; Sf. Alexie,
Omul lui Dumnezeu; Sfantul Nicolae; Sf. Mucenita Agata. Deloc intamplator, Pr.
Scrima sugereaza ca destinul acestor sfinti ar avea ceva in comun cu destinul lui Sandu
Tudor. Este drept, calugarul-poet decide sa impodobeasca intrarea manastirii cu aceste
chipuri dupa ce parcurge, impreuna cu Pr. Benedict Ghius, testamentul lui Antim
Ivireanul. Dar, urmand sugestia Pr. Scrima, trebuie sa re marcam ca doi dintre acesti
sfinti, anume Sf. Mucenita Agata, praznuita in ziua de 5 februarie, precum si Cuv.
Alexie, Omul lui Dumnezeu, sunt deopotriva sfinti proveniti din familii inrudite.
Familia Mucenitei Agata facea parte din clasa nobiliara siciliana, iar familia
Cuviosului Alexie, cu praznic pe data de 17 martie, tinea de aristocratia romana. Pe
de alta parte Sf Agata si Sf. Antim sunt, amandoi, martiri. Sf. Agata a fost ucisa in
chinuri cumplite, in anul 251, in timpul domniei lui Decius, dupa ce mai intai fusese
ispitita o vreme sa se lepede de credinta de catre o curtezana din Catania, Afrodisia,
in vreme ce Sf. Antim, episcop al Nicomidiei, a fost arestat in anul 302 s i ucis in anul
303. Cu privire la acesta din urma, se spune ca a avut un comportament deosebit fata de
ostasii trimisi sa-l aresteze. Intalnindu-se cu ei pe cale, acestia l-au intrebat unde este
episcopul Antim. El i-a invitat in casa sa, iar dupa ce i-a ospatat si i-a tratat ca pe
niste prieteni apropiati, s-a predat in mainile lor. Supus unor chinuri dintre cele mai
cumplite, asemenea Agatei, el a preferat moartea, in locul renegarii propriei
credinte.
Tot un sfarsit pilduitor a avut si Cuviosul Alexie. El si-a parasit familia instarita,
pentru a-si putea cultiva vocatia monahala. Initial a fugit la Edesa, in Mesopotamia,
unde a trait ca un pustnic vreme de multi ani. Atunci cand oamenii au inceput sa-l
cerceteze mai des, el a decis sa fuga si, urcandu-se intr-o corabie, a revenit la Roma,
unde s-a bucurat de milostenia tatalui sau, care insa nu l-a recunoscut. A trait si a
murit intr-un anonimat total, viata si faptele lui putand fi reconstituite pe baza unei
autobiografii alcatuite chiar de catre el in susi, cu putin timp inainte de moarte. De
asemenea, Sf. Nicolae, praznuit la 6 decembrie, va fi fost cu siguranta unul dintre
modelele lui Sandu Tudor. Mai intai, desigur, pentru eruditia si intelepciunea lui, pentru
rezistenta de care a dat dovada in timpul ultimelor persecutii, dar si pentru temperamentul
33

sau vulcanic si impulsiv, uneori: se stie ca, la primul sinod ecumenic (Niceea, 325), Sf.
Nicolae l-a palmuit pe ereticul Arie. Sandu Tudor preia cate ceva din destinul
fiecaruia dintre acesti sfinti. Provenea dintr-o familie instarita, fara insa a cadea in
tentatiile unei vieti confortabile, sau in cele care i-ar fi deschis drumul spre o cariera
plina de glorie literara sau politica; era erudit, temperamental si isi cultivase o
adevarata obstinatie a credintei, o rezistenta iesita din comun, astfel incat a putut
tre ce cu bine testul suprem la care a fost nevoit, in cele din urma, sa se supuna, in
cel mai bun anonimat imaginabil pentru un martir al credintei.

Dupa cum spuneam si mai inainte, este semnificativ

faptul ca Parintele Daniil impodobeste poarta manastirii astfel, la putina vreme dupa ce
isi face el insusi intrarea in viata monahala viata pe care o va percepe, dupa cum
sugereaza Pr. Scrima, ca pe o noua incinta, si asupra careia va tinde sa-si imprime
poeticitatea, in forme adecvate unui interior nou, unde se afla. Intreaga opera poetica a lui
Sandu Tudor poate fi citita astfel: ca o perpetua incercare de umplere a unor forme
deja innobilate, dar si fragile, cu spiritul vesnic nou si acelasi totodata.
Nota: Totusi, in 1927 publicase, in revista Gandirea, Acatistul Prea Cuviosului
Parintelui nostru Sfantul Dimitrie cel Nou, din Basarabov, intr-o prima forma, iar in
anul 1928, revizuindu-l si intregindu-l, solicita Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romane bine cuvantarea pentru tiparire: Inalt Prea Sfintite Stapane, Cu adancal
smerenie depun, odata cu aceasta, alaturatul Acatist al Sfantului Di mitrie cel Nou
Basarabov, scris de mine in versuri, dupa metrica si ritmul vechiului Acatist de tip
bizantin, adaugand in plus ritmica moderna, rugandu-va sa binevoiti a dispune sa fie
cercetat si aprobat de Sfantul Sinod, ca, eventual, sa poata fi intrebuintat de credinciosi
in pioasele lor citiri si mangaieri duhovnicesti, fara temere de erezie sau inovatie
nepotrivita invataturii Sfintei noastre Biserici Ortodoxe. 28 Mai 1928, Bucuresti, Sandu
Tudor, scriitor. Raspunsul nu se lasase asteptat: Domnului Sandu Tudor. Ca raspuns la
petitia ce ne-ati inaintat, avem onoarea a va aduce la cunostinta ca Sfantul Sinod, in
sedinta din 20 Mai 1928, cercetand lucrarea Dumneavoastra intitulata Acatistul
Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov si apreciind valoarea ei atat din punct de
34

vedere literar, cat si al pazirii intacte a adevaratei invataturi a Sfintei noastre Biserici,
aproba cu elogii tiparirea acestei lucrari. 13 Iulie 1928, Bucuresti, Presedinte Pimen,
Mitropolitul Moldovei. Acatistul n-a fost totusi tiparit in volum decat in anul 1942, la
Fundatia Regala pentru Literatura si Arta.
(din: Pr. Constantin Jinga, Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor omul si opera,
Editura Christiana, Bucuresti, 2005)

Sandu Tudor (viitorul Fericit Martir Daniil): CARE

ESTE CAUZA DURERII DIN CEASUL DE
ACUM?
Nemulumirea diavoleasc, nemulumirea metafizic a celui ce venic se
svrcolete n gol e trstura de temelie a vremurilor noastre de acum. Oricare din
noi simte un ru, o nelinite sub apsarea unui bolovan de zdrnicie. Nu se poate
tgdui prin aceasta c omenirea nu a fost ndurerat, nu a suferit pururea. Muli au
dovedit-o cu prisosin: durerea e baza vieii i chiar contiina eului nu o avem dect
prin suferin. Deapururi omul i-a ipat tragedia sufletului su czut. Niciodat ns
nemulumirea nu a fost mai obteasc din attea mulimi de pricini i n attea

35

chipuri deosebite i puternic vdit. Nu perspectiva vreunui gnd pesimist m face s

neleg astfel vremea noastr, ci observaia concret a vieii.
Care e pricina, e principala ntrebare? De-ar mai da vreun oracol ca odinioar rspuns
cred c ar avea forma acestui dureros i adnc cuprinztor ipt al lui Dostoievski,
acest profet al vremurilor noastre:
Omul nu poate fi dect la n vremurile acestea.
Boala cea adnc a veacurilor e suprema laitate pe care Apocalipsul ne-a
proorocit-o. Oare omul care a cptat contiin de el nsui poate cu adevrat s se
respecte? analizeaz mai departe marele scriitor rus. ncheierea aceasta este rsturnat
i protivnic a tot ce ar crede cineva care se afl la nceputul ncercrei de cucerire
proprie i contient. Toi cei ce suntem novici n lupta contra noastr nine ne
spunem: s ajungi s-i dai seama de rezultatele propriilor tale fapte pare c te pune n
stpnirea unei contiine relativ activ i n cretere, care tinde spre o nfptuire din ce
n ce mai desvrit. Aa ne crem din judecata primei preri cercul cel vicios n jurul
cruia ne nvrtim continuu, aa ne furim marea iluzie raionalist, care crede s
mntuiasc pe om prin om.
Care ar fi leacul? Pocina. Recunoaterea pcatului de individualizare a omului, pcat
ce i-a intrat n snge decnd a mucat din fructul pomului cunotinei binelui i rului.

POCINA I MRTURISIREA EI.

Niciodat nu e
trziu i nici greu s te ntorci pe drumul cel adevrat pe care te ateapt s te
nsoeasc dragostea Lui, ca i pe drumul dela Emaus. n adevr, celor ce sunt
asemenea copiilor lesne le va fi. Totui noi s fim cinstii i curai cu noi nine; ceea ce
mpiedic atia oameni de a fi azi cretini e tocmai aceast condiie de mrturisire
deplin a pcatelor noastre. Aici simim toat laitatea. Ne lipsete curajul de a ne
supune. O mrturisire fcut n general, n principiu, fcut lui Dumnezeu, o putem
mplini oricnd i ori de cte ori, ns umilina ceia deplin s ngenunchezi n faa
unui om, acelui care se numete preot, a-i povesti lui n amnunime toate mizeriile
trupului i duhului tu, a-i dezvlui slbiciunile tale ascunse pe care numai Dumnezeu
singur le cunoate, a te nfia ca un vinovat naintea cuiva care-i este egal i care
poate nu preuiete nimic i care poate nu te nelege cu desvrire iat ce oprete
pe cei mai muli.

36

Cum s regsim acest eroism strbun al supremei renunri, iat singura condiie de
a reveni la Hristos.
Extras din articolul Un gand de capat de an, publicat de Sandu Tudor in Buletinului
Asociaiei Cretine Studeneti din Bucureti, Anul IV, no. 1, Ianuarie 1927.

37