PROIECT DIDACTIC

Profesor:
Data:
Unitatea de învăţământ: Şcoala
Clasa: a VII-a
Disciplina: Religie ortodoxă
Aria curriculară: om şi societate
Unitatea de învăţare: „Credinţa creştină”
Titlul lecţiei: „Crearea lumii”
Tipul lecţiei: comunicare / însuşire de noi cunoştinţe
Scopul lecţiei: - dezvoltarea orizontului de cunoaştere al elevilor despre crearea lumii, prin aprofundarea unor texte din Sfânta
Scriptură care fac referire la crearea lumii şi la Creatorul ei.
Competenţe vizate:
La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:
C1 – să precizeze specificul şi lucrarea îngerilor şi răi;
C2 – să prezinte cronologia zilelor creaţiei văzute pe baza textului scripturistic Fac. 1:1 – 27;
C3 – să descrie, pe baza textelor scripturistice oferite de profesor şi Simbolul credinţei, concepţia creştină cu privire la originea
lumii;
C4 – să interpreteze corect, în lumina Sfintei Tradiţii, versetele scripturistice referitoare la modul creării lumii de Dumnezeu;
C5 – să explice sintagma chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om.

1
Strategia didactică:
1. Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, observarea dirijată, exerciţiul, lectura expresivă.
2. Mijloace de învăţământ: Biblia, planşa Crearea lumii, icoane cu Sfinţii Îngeri, fişa de lucru.
3. Forme de organizare a activităţii elevilor: activitate frontală, activitate individuală şi activitate pe grupe.

Resurse:
1. Oficiale:
- Programa şcolară pentru disciplina Religie ortodoxă, clasa a VII-a;
- Planificarea calendaristică orientativă pentru disciplina Religie ortodoxă, clasa a VII-a;
- Planificarea unităţii de învăţare „Credinţa creştină” pentru disciplina Religie ortodoxă, clasa a VII-a.
2. Temporale:
- număr de lecţii: 2
- durata: 50’ x 2
3. Bibliografice:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982;
2. Cucoş, Constantin, Educaţie religioasă, Editura „Polirom”, Iaşi, 1999;
3. Cucoş, Constantin (coordonator), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura „Polirom”, Iaşi,
1998;
4. Şebu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Metodica predării religiei, Editura „Reîntregirea”, Alba – Iulia, 2000;
5. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor, Zăgrean, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Teologia Dogmatică, Manual pentru Seminariile teologice, Editura
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1991;
6. Rose, Serafim, Cartea Facerii, Cartea lumii şi omul începuturilor, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2001.

2
7. Asocierea, 13’  Profesorul solicită elevii să
generalizare citească o pildă, cu raţionamente Lectura
a, aplicarea logice, pentru a înţelege existenţa  Un elev citeşte pilda iar Fişa de
unui Creator pentru orice creaţie. ceilalţi ascultă. lucru
 Se cere elevilor să prezinte Activitate Aprecieri
argumente logice aduse de frontală verbale
„profesorul gazdă” pentru  Elevii răspund cerinţei Conversaţia
demonstrarea logică a existenţei date.
unui creator pentru orice creaţie.
 Se cere elevilor să formuleze
concluzia lecţiei.
 Elevii formulează
concluzii:
- universul are un creator
 Se adresează elevilor întrebarea: - Fiinţa supremă care l-a Activitate Aprecieri
- Dacă universul este creat de creat este Dumnezeu. Conversaţia frontală verbale
Dumnezeu, ce datorii avem noi  Elevii răspund la
faţă de Dumnezeu? Dar faţă de întrebări:
întreaga creaţie? - …..
- …..
8. Aprecierea 2’  Se fac aprecieri generale şi  Elevii ascultă aprecierile
activităţii individuale, privind atât pregătirea făcute de profesor.
elevilor elevilor pentru lecţie, cât şi Explicaţia Activitate Aprecieri
implicarea lor în predarea noilor frontală verbale
cunoştinţe.
 Se notează elevii care au
participat la lecţie.
9. Precizarea 3’  Se anunţă şi se explică tema  Elevii notează tema în
şi explicarea pentru acasă: caiete şi ascultă explicaţiile
temei Meditaţi la următoarele versete: profesorului.
pentru Iov 38;4-10, Evrei 11;3, Psalmi Explicaţia Activitate
acasă 18;1 şi scrieţi mesajul lor într-un frontală
scurt text.
10 Încheierea 2’  Rugăciunea  Rugăciunea
activităţii  Salutul  Salutul
3
 Fişa de lucru

„Se zice că doi profesori, buni prieteni, aveau o dispută aprinsă despre origina universului. Unul susţinea că universul a
apărut de la sine, dintr-o materie preexistentă care s-a organizat încetul cu încetul, fără să fie creată de nimeni. Celălalt susţinea că
lumea a fost creată de Dumnezeu deoarece nimic preexistent nu se justifică logic şi nici organizarea datorată hazardului nu poate
duce la forme logice…
trecând în bibliotecă, gazda (profesorul care susţine că lumea a fost creată de Dumnezeu) i-a arătat prietenului său
(profesorul care susţine că universul a apărut de la sine) o carte preţioasă. Acesta l-a întrebat:
- Cine a scris-o? a întrebat profesorul vizitator.
- Nimeni, a răspuns gazda.
- Cum nimeni? Să fim serioşi!
4
- Dar sunt foarte serios. Aveam pe masă o sticlă de cerneală. Sticla s-a răsturnat, pe masă erau nişte hârti şi, deodată, din
cerneala răsturnată pe hârtii a apărut cartea aceasta!
Celălalt a rămas tăcut. A înţeles. A fost aproape de prisos când gazda a continuat.
- Am răspuns după principiile tale. Le-am aplicat experimental. Şi iată acum nu le mai vezi. Cam a fost şi cu originea
universului. Tot aşa mi-a sunat şi mie „nimeni” al tău!
Şi a mai adăugat: „Ca să pot crede că totul a apărut la întâmplare, ar trebui să umplu o căciulă cu litere, să le amestec bine şi,
răsturnându-le pe masă, să obţin poezia Luceafărul. Sau măcar o strofă. Sau măcar un vers”.
Antonie Plămădeală, Tâlcuri noi la texte
vechi