„Că Fiul Omului merge precum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care

este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. ” (versetul 21)

Fraţi creştini, Evenghelia de astăzi descrie câteva din momentele de final trăite de
Mântuitorul nostru Iisus Hristos în trup, în mijocul ucenicilor şi, spune Evanghelia de
astăzi,că Iuda Iscarioteanul merge la arhierei ca să-L dea pe Iisus, cum arată versetul 10.
Şi, auzind aceasta, s-au bucurat arhiereii pentru că, în felul acesta, în mod neaşteptat,
se rezolva partea cea mai delicată a planului lor: cine să poarte răspunderea trădării, a
iniţiativei lor malefice de a rezolva, în mod capital, fenomenul Iisus din Nazaret. De aceea s-
au bucurat şi, de bucurie, i-au promis chiar şi bani. Bani găseau mai uşor, trădători mai
puţini... De aceea, trădarea se plăteşte scump, uneori chiar cu viaţa, pentru că este mai rară
decât banii.
Şi, pentru că se apropia Paştele, ucenicii au întrebat pe Mântuitorul nostru Iisus
Hristos pe unde ar urma să fie de Paşti, pentru ca să ştie unde să facă ceva pregătiri.
Oricare om se gândeşte la pregătiri pentru diferite evenimente, dar Dumnezeu se
gândeşte înaintea tuturor. Aşa că, şi acum, întrebând ucenicii, Mântuitorul nostru Iisus Hristos
le spune la doi dintre ei, să meargă în cetate, unde vor vedea un om ducând un ulcior cu apă,
pe care vor trebui să-l urmeze, cum arată versetul 13. Şi unde va intra omul acela să întrebe pe
stăpânul casei: „Unde este odaia în care să mănânc Paştele cu ucenicii mei?”, cum arată
versetul 14.
Şi ascultând, ucenicii au fost conduşi la un foişor mare, aşternut gata. Acolo aveau să
pregătească masa de Paşte, cum este descris în versetele 15, până la 17.
Stând la masă însă, au aflat din gura Mântuitorului nostru Iisus Hristos că unul dintre
ei va fi tradător şi va vinde pe Domnul, deşi mânca la masă din aceeaşi pâine a iubirii şi a
jertfei, pâine care, ulterior, a fost binecuvântată de Domnul nostru Iisus Hristos şi împărţită,
prin frângere, tuturor, spunând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu!”. Şi luând ulterior
paharul cu vin, a mulţumit lui Dumnezeu Tatăl şi a băut, zicând: ”Acesta este Sângele Meu,
al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă!”, cum vedem în versetele 22 până la 24.
Şi, spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos, referitor la actul de trădare, că „Fiul
Omului merge precum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul
Omului. Bine era omului aceluia dacă nu s-ar fi născut”, cum arată versetul 21.
Bine nu este niciodată pentru nici un trădător sau vânzător de suflete, cu atât mai puţin
nu putea fi bine pentru cel care trădează pe Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, prin
vânzare.

1
 Momentul Cinei celei de taină este prima Sfântă Liturghie, în care preotul săvârşitor
este însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, se completează şi cu cântări de laudă, cum arată
versetul 26. Şi de atunci până astăzi creştinii dreptmăritori fac acelaşi lucru. La această primă
cină, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost preot săvârşitor, dar şi jertfă, pâinea şi vinul, prin
invocare a Duhului Sfânt, devenind cu adevărat, prin trasfigurare, trup şi sângele Lui.
Le mai vorbeşte Mântuitorul nostru Iisus Hristos ucenicilor Săi şi despre tulburarea ce
se va crea şi de încercările la care vor fi supuşi, că toţi se vor tulbura pentru că, spune
cuvântul Sfintei Scripturi: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile!”, versetul 27. Dar, prin
răbdare, vor depăşi momentul şi, după înviere, va ajunge înaintea lor în Galileea, arată
versetul următor.
Petru însă dovedi un comportament special afirmând că, chiar dacă toţi se vor sminti
în acele momente, el nu se va tulbura şi va rezista încercărilor, cum spune versetul 29. Era o
afirmaţie triumfalistă şi gratuită, pentru că nu era locul şi timpul, nu era necesară, nu era de
folos, nu-i ceruse nimeni, nu dovedea nimic bun; părea smerită, dar era din duh de mândrie.
Petru nu era la prima gafă de acest gen, de aceea Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi arată, cu
ton mustrător că, dimpotrivă, chiar în acea noapte se va lepăda de El chiar de trei ori până la
cântatul cocoşilor, cum arată versetul 30.
După care, Mântuitorul şi ucenicii merg în gradina Ghetsimani, în muntele Măslinilor,
unde, în rugăciune, Mântuitorul nostru Iisus Hristos se tulbură, suspină, se mâhneşte, se
întristează cu întristare adâncă, smerindu-se cu faţa la pământ, simţind povara misiunii Sale,
ce se lăsa grea, în apogeul împlinirii ei, şi, suspinând, sub apăsarea tristeţii, aflat în pragul
deznădejdii, a cerut lui Dumnezeu să treacă de la El paharul acestei misiuni, nu pentru
neputinţa Lui, ci pentru smerenia Lui. Dar, ulterior, tot pentru smerenia Lui se lasă cu totul în
purtarea de grijă a lui dumnezeu Tatăl, cum vedem în versetele 33, până la 36.
S-a rugat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în felul acesta de trei ori la rând, chiar dacă
ucenicii de faţă cădeau, învinşi de somnul ignoranţei şi al slăbiciunilor omeneşti. Mântuitorul
nostru Iisus Hristos îi îndeamnă ulterior, spunând: „Privegheţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în
ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios”, versetul 38. Privegherea şi
rugăciunea extind, lărgesc puterea sufletului şi protejează trupul, întărindu-l în lupta cu
propriile-i slăbiciuni.

Fraţi creştini, să luăm aminte!