DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII

PREȘCOLARULUI
 În preșcolaritate se conturează multe din componentele personalități și
totodată acestea încep să se așeze în primele configurații specifice
viitoarei structuri de personalitate a adultului de mai târziu. Trăsăturile
de personalitate pot fi considerate niște invarianți ale vieții psihice care
pe măsură ce apar aduc o anumită organizare, stabilitate și autoreglare
în conduita copilului. Apariția lor face totodată copilul să se exprime în
raport cu lumea într-o manieră specifică originală.

Psihologii consideră vârsta preșcolară drept început de cale spre o

dezvoltare profundă și bogată a personalității omului. În principiu,
personalitatea fiind unitatea Eului fizic, Eului psihic (spiritual) și
Eului social.
Eul fizic este cel mai bine constituit și conștientizat (dintre cele
trei), deși formarea sa se va încheia abia după puseul de creștere și
maturizare sexuală din pubertate.

Copilul își conștientizează Eul fizic prin:

- corecta recunoaștere a propriei fizionomii;
- extinderea Eului asupra unui anumit spațiu fizic-obiectual și
psihologic, copilul intuind tot mai bine apartenența la sine a unor
elemente din realitatea înconjuratoare;
- întelegerea apartenenței sale sexuale.
 Eul psihologic (spiritual), alcătuit din totalitatea trăsăturilor
psihice dobândite sau înnăscute, este slab conștientizat în etapa
preșcolarității, el neputând fi descris pe baza unei evaluări proprii.

Copilul și-l descrie în termenii adultului, preluând de la acesta

toate afirmațiile despre el. Dacă i se cere să-și aprecieze calitățile
personale în legatură cu o situație reală, copilul se descrie în termeni
maximi datorită egocentrismului și centrării pe sine, precum și
datorită imposibilității de a face ierarhizari.

Preșcolaritatea înregistrează de-a lungul ei și o extensie a Eului

spiritual, prin apariția și stabilizarea unor trăsături, ca și prin
gruparea lor în anumite configurații specifice fiecărui copil.
 Eul social, alcătuit din atitudinile stabile manifestate în cadrul
relațiilor sociale.
• Preșcolarul conștientizează poziția lui de copil, atât în cadrul
familiei cât și în afara ei, și înțelege spontan și natural rolurile
asociate acestei poziții.
• Tendința identificarii cu părinții
• Dificultățile de identificare sau lipsa posibilităților de identificare
• Deasemenea, dacă familia oferă identificări negative

Deși odată cu intrarea

în gradiniță copilul își
simte apartenența la
grup, recunoaște grupul
ca fiind al său, el nu este
preocupat de poziția pe
care o ocupă în cadrul
acestuia.
 PERSONALITATEA PRESCOLARULUI ARE O SERIE DE
CARACTERISTICI:

1. În personalitatea preșcolarului se formează acele trăsături care pot fi

exersate în mod real, concret, în cadrul sistemului său de relatți și
activități.
-Părinții sunt primul factor care influențează formarea personalității copilului
- Al doilea factor important în formarea personalității îl constituie relațiile
fraternale și poziția copilului în cadrul grupului fraternal
-Al treilea factor important în formarea personalității îl reprezintă gradinița,
grupul de copii în general

2. Trăsăturile de personalitate ale preșcolarului au o anumită instabilitate.

3. Trăsăturile de personalitate ale preșcolarului au o anumita unilateralitate

4. Personalitatea preșcolarului manifestă o mare deschidere spre socializare.

- socializare pasivă - socializare activă

CONȘTIINȚA MORALĂ

Constituirea bazelor personalității, și în special a laturii sale relațional-valorice și

de
autoreglaj – caracterul, este hotărâtor influențat de conștiința morală a copilului.

Controlul adultului este absolut necesar pentru orientarea copilului în sistemul de

valori sociale. Atitudinea parentală nepăsătoare, inconstantă sau prea tolerantă lasă
copilul în incertitudine, îl dezorientează și generează deficiente în structurarea sa
morală.

CARACTERISTICILE CONȘTIINȚEI MORALE

1. Conștiința morală este una tipic infantilă

2. Conștiința morală primară este întemeiata pe sentimentele pozitive ale copilului față
de adult și pe dorința de a-și asigura la rândul său dragostea acestuia.
3. Conștiința morală primară se întemeiază pe respectul copilului față de adult
4. În morala primară a copilului regula, odată investită cu autoritatea adultului și
interiorizată, devine un imperativ de la care nu se mai admit abateri.
5. Morala primară este o morală concretă

Minciuna, ca distorsionare a realității,
are pâna la 4 ani un caracter
neintenționat
Dupa 4 ani minciuna devine semnul
unei abateri intenționate de la norma
morală
Frecvent, asemenea situații sunt
urmate de mărturisirea adevărului și
din această cauză unii specialiști
consideră că pâna la 7 ani minciuna nu
este asa de gravă
Minciuna trebuie sancționată de către
adult (dar într-un mod rațional).
Negativismul, ca opoziție constantă
față de cerințele adultului și față de
norme în general, poate rezulta la
preșcolar din două surse majore:
- din interdicțiile drastice, din
blocările brutale și neîntemeiate ale
dorințelor sale legitime de a
explora lumea și de a-și exersa
capacitățile proprii;
-din reguli și norme care depășesc
capacitatea lui de subordonare la
ele;
 În copilăria preșcolară, se dezvoltă intens o latură centrală în
cadrul personalității copilului – conștiința de sine.

În dezvoltarea conștiinței de sine pe parcursul copilăriei

preșcolare, se evidențiază autocunoașterea și autoaprecierea.

- Cunoașterea de sine la vârsta preșcolară este determinată de

experiența activității practice a copiilor
- Autoaprecierea este determinată de comunicarea copilului cu
oamenii din jur.