PARTICULARITĂŢI TEMPERAMENTAL CARACTERIALE

ALE ŞCOLARULUI MIC

Bazele personalităţii copilului se pun încă de la vârsta preşcolară, când se schiţează

unele trăsături mai stabile de temperament şi caracter.
Debutul şcolarităţii, trecerea la o nouă formă de activitate şi la un nou mod de viaţă vor
influenţa formarea personalităţii copilului.Statutul de şcolar , cu noile lui solicitări vor
lăsa o amprentă puternică asupra personalităţii copilului, atât în ceea ce priveşte
organizarea lui interioară, cât şi în ceea ce priveşte conduita sa externă.
Pe plan interior, datorită dezvoltării gândirii logice, capacităţii de judecată şi
raţionament, se pun bazele concepţiei despre lume şi viaţă, care modifică esenţial optica
personalităţii şcolarului asupra realităţii înconjurătoare.Ca rezultat al instalării unor
trăsături de caracter, pe care le reclamă viaţa şi relaţiile şcolare, personalitatea şcolarului
mic devine din ce in ce mai aptă de independenţă şi autodeterminare.
Formarea atitudinii pozitive faţă de învăţătură şi, pe această bază, a aptitudinilor pentru
activitatea de învăţare, face ca personalitatea şcolarului mic să fie mai „competentă”
decât aceea a preşcolarului.
Caracteristică este , de asemenea, creşterea gradului de coeziune a elementelor de
personalitate, organizarea şi integrarea lor superioară, într-un tot unitar, sub impactul
cerinţelor specifice ale statutului de şcolar.
Considerat latura dinamico-energetică a personalităţii ( S. Rubinstein), temperamentul
este acea componentă care se exprimă cel mai evident în conduita, comportamentul unei
persoane.
Principala sferă de evidenţiere a temperamentului este afectivitatea prin parametrii ei de
sensibilitate, stabilitate, tonus, profunzime, intensitate.
Le Senne distinge 8 tipuri principale de temperament: pasionat, sentimental, coleric,
apatic, amorf, nervos, sangvinic, flegmatic.
R. Vincent subliniază că această clasificare se bazează pe distingerea factorilor
fundamentali care trebuie depistaţi la un copil:
1. emotivitatea - foarte vie la început, se atenuează odată cu vârsta, ea poate sta la
originea energiei şi entuziasmului;
2. activitatea - concretizată nu într-o agitaţie nejustificată ci în nevoia copilului de a
acţiona;
3. viteza de reacţie -care împarte copiii în „primari” cei care reacţionează foarte rapid,
uneori instantaneu şi „secundari”care se adaptează mai greu, formulează mai lent
răspunsuri la stimulările mediului.
Ca personalitate, copiii se disting printr-o mare diversitate temperamentală. Există copii
vioi, expansivi, comunicativi şi copii retraşi, lenţi.Treptat, pe măsură ce copilul creşte,
însuşirile înnăscute ale sistemului nervos se împletesc cu influenţele de viaţă şi ale
educaţiei, formând un „aliaj”.
Contactul cu influenţele modelatoare ale procesului educaţional dă naştere la anumite
compensaţii temperamentale. Copiii colerici încep să devină mai stăpâni pe conduita lor,
datorită posibilităţilor pe care le oferă activitatea şcolară de a-şi consuma energia prin
studiu. Temperamentele flegmatice încep să-şi reducă treptat din inerţie şi să adopte un
ritm de lucru mai alert. Cei cu trăsături melancolice, naturi sensibile , cu tendinţe de
închidere în sine, cunosc şi ei un proces de activizare a conduitei, încurajaţi de succesele
pe care le obţin.
Un rol important în reglarea activităţii şi relaţiilor şcolarului mic cu ceilalţi îl joacă
atitudinile caracteriale. Activităţile oferă cadrul plămădirii unor calităţi cum
sunt:sârguinţa, conştiinciozitatea, punctualitatea, perseverenşa, spiritul de organizare.
Nu sunt excluse , însă , nici cazurile de indiferenţă, neglijenţă, superficialitate,
dezorganizare.
Contactul şcolarilor mici cu literatura, cu eroii diferitelor povestiri le dă acces la multe
exemple şi modele de viaţă. Ei încearcă, şi de multe ori reuşesc să transpună în conduita
lor calităţile exemplelor întâlnite. Transpunerea aceasta nu se face însă automat.Se
întâlnesc situaţii când şcolarul mic ştie foarte bine ce înseamnă o anumită trăsătură şi îşi
defineşte corect poziţia faţă de ea şi , totuşi, când este pus în situaţia să acţioneze efectiv,
nu procedează în concordanţă cu cunoştinţele şi atitudinile pe care le are.Caracterul lui nu
este încă suficient de elaborat sub raportul unificării într-un tot a cuvântului cu fapta. El
nu şi-a format încă, în suficientă măsură, capacitatea de a-şi proiecta şi planifica faptele,
de a le aprecia corespunzător, de a coraporta analitic faptele cu cerinţele sociale.
În formarea trăsăturilor de caracter , o contribuţie importană o au cărţile, prin eroii lor
pozitivi, şi mijloacele mass media ( tv, filme).La această vârstă se pun bazele
convingerilor morale fundamentale.
Indiferent de tipul temperamental căruia îi aparţine, atunci când şcolarul mic nu
reuşeşte să depăşească greutăţile obiective şi subiective generate de şcoală, se pot profila
o serie de trăsături negative de caracter: lenea, superficialitatea, trişaj, minciună,
dezordine, trăsături care reclamă eforturi educative suplimentare, deoarece retuşurile şi
corecţiile sunt încă posibile.
Antrenat încă de foarte timpuriu în activităţi variate ca formă, conţinut sau grad de
complexitate copilul va dezvolta anumite trăsături, îşi va contura o serie de atitudini faţă
de acestea exprimate în conştiinciozitate, grijă, organizare, hărnicie, pasiune,
responsabilitate , sârguinţă, respect, iniţiativă, dragoste. Graţie învăţării prin imitaţie
copilul va prelua acele comportamente sau elemente de comportament observate la cei
din anturajul său. Prin exerciţiu, acestea se vor interioriza, vor căpăta stabilitate şi vor
deveni trăsături de caracter.
Dorinţa de identificare cu un model apare foarte timpuriu, manifestându-se puternic în
perioada preşcolarităţii. În copilărie gama de modele este limitată de regulă la cele
parentale.Dacă adultul va recompensa , va întări pozitiv o acţiune acceptată social
săvârşită de copil, va creşte probabilitatea dezvoltării şi stabilizării unei trăsături
pozitive.În caz contrar, aceasta fie nu se va dezvolta fie va lua direcţia opusă.În acest
proces intervin şi alte variabile care ţin de tipul de temperament sau de gradul de
educabilitate înţeles ca acea capacitate a copilului de a recepta sau nu influenţele
mediului ambiant.
Personalitatea şcolarului mic se distinge şi prin modul cum se manifestă el în planul
relaţiilor cu ceilalţi.Activităţile din grădiniţă au contribuit mult la socializarea copilului,
la cultivarea trebuinţei şi plăcerii de a veni în contact cu alţi copii şi de a comunica cu
ei.În şcoală , continuă să se dezvolte contactele sociale dintre copii, se amplifică nevoia
copilului de a se afla în colectivitate, de a stabili relaţii interpersonale cu cei de vârsta lui.
Interacţionând şi comunicând cu ceilalţi, şcolarul mic ajungesă înţeleagă mai bine decât
preşcolarul ce înseamnă cinste, sinceritate , corectitudine, curaj, mândrie, modestie.
Creşte indicele de socializare al copilului şi se amplifică şansele de integrare în viaţa
socială.
Un rol deosebit în procesul integrării şcolarului mic în colectivitate revine sistemului de
interrelaţionare cu ceilalţi, climatului socio- afectiv care se dezvoltă în cadrul
grupului.Microgrupul şcolar contribuie la formarea unor trăsături ale personalităţii: simţul
onoarei, al demnităţii personale, onestitatea, simţul adevărului şi al dreptăţii. Cooperarea,
întrajutorarea, întrecerea, în general, conduitele interacţionale cu reflexul lor emoţional,
concretizat în emulaţie şi interstimulare, influenţează personalitatea copilului.
O funcţionare deficitară a mecanismelor psihosociale se poate traduce printr-o serie de
fenomene necorespunzătoare integrării socio- educaţionale: relaţii competitive exagerate,
relaţii conflictuale, accentuarea disonanţei dintre aprecierea colectivă şi cea individuală.

Bibliografie:
1. Psihologia copilului- manual pentru clasa a X-a , şcoli normale – Pantelimon
Golu, Mielu Zlate, Emil Verza, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A.
Bucureşti,1998;
2. Învăţarea şcolară - Elena Bonchiş, Simona Popa, Monica Secuui, Delia Breban
Carmen Bera, Editura Universităţii Emanuel, Oradea, 2002;
3. Psihologia copilului şi a adolescentului – Anca Munteanu, Editura Augusta,
Timişoara.