În marea copilărie, după 7/8 ani diversificarea tipurilor de cunoaștere și multiplicarea

experiențelor sociomorale determină intensificarea cunoașterii morale și creșterea

disponibilităților pentru alte experiențe morale tot mai diverse și complexe.
Odată cu intrarea în școală, odată cu începerea unei noi activități (învățarea), odată cu
intrarea într-un sistem de relații foarte complexe copilul este solicitat să facă față unor sarcini din
ce în ce mai dificile. În activitatea de învățare se manifestă o serie de trăsături caracteriale cum
ar fi: sârguința, punctualitatea, bunăcuviința, grija față de obiectele de uz școlar.
Reprezentările, noțiunile și judecățile morale care se formează în cea de-a treia copilărie au încă
un caracter situativ.
Dintre trăsăturile de caracter în curs de formare la școlari și care exprimă atitudinea lor
față de alții (învățător, părinți, membrii colectivului clasei), putem enumera: sociabilitatea,
sinceritatea, corectitudinea, naivitatea etc. Aceste trăsături de caracter au ca bază de formare,pe
de o parte, relațiile reciproce dintre școlari, și relațiile lor cu învățătorul, pe de altă parte.
Educarea unora din ele este mult ușurată de particularitățile psihologice de vârstă
ale școlarilor mici. De exemplu, la această vârstă școlarii sunt creduli și sinceri. Acest lucru este
cel mai bine evidențiat în atitudinea lor fără rezervă față de învățător. Dacă acesta reușește să le
câștige dragostea și respectul, atunci în fața lor el devine o autoritate de necontestat și astfel
posibilitățile lui de a influența elevii sub aspect moral sunt considerabile.
Înțelegerea noțiunilor morale este strâns legată de particularitățile de vârstă și
individuale, de experiența de viață și de orizontul cultural al personalității. Școlarii mici înțeleg
diferit noțiunile morale, iar judecățile lor morale prezintă particularități caracteristice vârstei.
Generalizarea morală are loc în mod treptat în jurul vârstei de 10/11 ani. Pe măsură ce ajung
la niveluri cognitive superioare, copiii devin capabili de raționamente mai complexe
privind chestiunile morale. Tendința lor spre altruism și empatie sporește și ea. Adolescenții sunt
mai capabili decât copiii mici să adopte perspectiva altei persoane, să rezolve probleme sociale,
să facă față relațiilor interpersonale și să se considere ființe sociale. Toate aceste tendințe
stimulează dezvoltarea morală.
INFLUENȚA MOTIVAȚIEI ÎNVĂȚĂRII ASUPRA
DEZVOLTĂRII INTELECTUALE A MICULUI ŞCOLAR

Scopul cercetării date constă în determinarea influenței motivației

învăţării asupra dezvoltării intelectuale școlarului mic.
Ipoteza cercetării:
- motivația învăţării influențează asupra dezvoltării intelectuale la
școlarul mic;
- cu cât este mai înaltă motivația învătării, cu atât este mai mare
nivelul de dezvoltare intelectuală la școlarul mic;
- cu cât este mai scăzut nivelul motivației învătării, cu atât este
mai scăzut nivelul de dezvoltare intelectuală la școlarul mic.
Obiectivele cercetării:
 Analiza reperelor teoretice asupra problemei motivației și motivației învăţării.
 Determinarea structurii sistemului motivațional școlar.
 Identificarea factorilor de dezvoltare a motivației învătării și
nivelului de dezvoltare intelectuală a școlarului mic.
 Determinarea raportului dintre nivelul de dezvoltare intelectuală
și nivelul de dezvoltare a motivației învăţării la școlarul mic.
 Elaborarea concluziilor şi recomandărilor.

Baza experimentală a fost constituită din 27 de elevi din clasa a

III-a.
 După aplicarea chestionarului, obținem următoarele rezultate:

După aplicarea testului pentru identificare a nivelului intelectual la

copii, s-au obţinut următoarele rezultate:

Rezultatele obtinute ne ajută să determinăm influența motivației învățării asupra

dezvoltării intelectuale a școlarului mic. Cu cât este mai înaltă motivația învătării, cu atât este
mai mare nivelul de dezvoltare intelectuală la școlarul mic. Elevii motivaţi sunt mai perseverenţi
şi învaţă mai eficient. Motivaţia este una dintre cauzele pentru care elevul învaţă sau nu învaţă.
În acelaşi timp însă, motivaţia poate fi efectul activităţii de învăţare. Cunoaşterea rezultatelor
activităţii de învăţare (mai ales, când acestea sunt pozitive) susţine eforturile ulterioare ale
elevului. Din satisfacţia iniţială de a fi învăţat, elevul îşi va dezvolta motivaţia de a învăţa mai
mult. Aşadar, relaţia cauzală dintre motivaţie şi învăţare este una reciprocă. Motivaţia
energizează învăţarea, iar învăţarea încununată de succes intensifică motivaţia.
Referinţe:
1. GOLU, P., GOLU, I. Psihologie educaţională. Bucureşti: Miron, 2003.
572 p.
2. SĂLĂVASTRU, D. Psihologia educaţiei. Iași: Polirom, 2004. 279 p.