Teoria și metodologia

dezvoltării limbajului și
a comunicării la
preșcolari
 Modulul 1.

Metodica dezvoltării
limbajului și a comunicării
la preșcolari - știință și
disciplină de studiu
 CONCEPTE ȘI DEFINIȚII
Metodica este o „disciplină ştiinţifică, componentă a sistemului
ştiinţelor pedagogice, care are ca obiect studierea organizării şi
desfăşurării procesului de învăţământ - ca proces instructiv–educativ - la
un anumit obiect din planul de învăţământ”.
Metodica este şi „didactică specială” sau „didactica specialităţii”.
Unii pedagogi folosesc termenul de metodologie didactică, deşi
Dicţionarul de pedagogie (1979, p. 290) defineşte metodologia didactică:
„teorie şi ansamblu al metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de
învăţământ”.
Alţii folosesc termenul de metodologie în locul celui de didactică
generală
 CONCEPTE ȘI DEFINIȚII
 Studiul metodicii pornește de la analiza
obiectivelor cadru şi de referinţă şi stabileşte
mijloacele de învăţământ şi instrumentele de
evaluare cele mai eficiente pentru
parcurgerea conţinuturilor şi formarea
priceperilor şi deprinderilor.
Educație pentru limbaj și comunicare

Schimbările care survin în procesul de modernizare a

învăţământului influenţează și conținutul metodicii predării.
 Modificările realizate în Curriculumul pentru Educaţie Timpurie modernizat.
Analiza comparativă a curriculumului
Curriculumul educației copiilor de
vârstă timpurie și preșcolară (1-7 ani),
2008
Curriculumul este proiectat pe
baza obiectivelor-cadru şi a celor
de referinţă formulate pe arii
curriculare.
Conţinutul ariilor curriculare era
sistematizat pe 2 perioade de vârste
(1- 3ani, 3-7 ani), având o structură
unică a unităţilor de învăţare:
obiective cic referinţă, exemple de
activităţi de învăţare, exemple de
conţinuturi şi mijloace de realizare a
activităţilor.
Curriculumul pentru Educaţie Timpurie 2019
Se aplică conceptul de competenţă, pentru perioada
educaţiei timpurii, ţinând cont de nivelurile de
dezvoltare ale copiilor, fiind proiectate pe competenţe
generale, competenţe specifice, unităţi de competenţe
formulate pe domenii de activitate, ca premise ale
competenţelor cheie/transversale urmărite în
învăţământul primar, gimnazial şi liceal.
Conţinutul domeniilor de activitate sunt sistematizate pe
trei perioade de vârste (1,5 - 3 ani, 3 - 5 ani şi 5 - 7 ani),
având o structură unică a unităţilor de învăţare:
competenţe specifice, unităţi de competenţă, exemple de
activităţi de învăţare şi indicatori din SIDC.
 Obiectul și importanța metodicii dezvoltării
limbajului și comunicării la preșcolari
Pentru formarea şi dezvoltarea copilului, limbajul are o importanţă deosebită. El este,
în acelaşi timp, un mijloc de comunicare şi un mijloc de cunoaştere.
Prin limbaj copilul comunică, prin forme diferite, cu cei din jur, îşi prezintă gândurile,
formulează întrebări, construieşte răspunsuri, îşi manifestă sentimente etc. Prin limbaj
acumulează cunoştinţe, învaţă să le folosească în situaţii diferite, relaţionează cu cei din jur,
se integrează în grupuri de copii.
Formarea şi dezvoltarea intelectuală a copiilor se realizează prin limbaj. Cunoscând
mediul înconjurător, intrând în relaţii cu cei din jur, copilul îşi exersează limbajul, îşi
dezvoltă vocabularul cu noi cuvinte şi expresii. Prin folosirea corectă a cuvintelor se
dezvoltă la copii o serie de procese: gândirea, analiza, compararea, clasificarea,
generalizarea.
Cu ajutorul cuvintelor, copilul descoperă şi apreciază frumosul din natură şi cel creat
de om, ceea ce contribuie la educarea estetică a acestuia.
Dezvoltarea limbajului și comunicării la
preșcolari
 Competențele și conținuturile
curriculare la dezvoltarea
limbajului și comunicării la
preșcolari. Metode de realizare.
 Educație pentru limbaj și comunicare
Competențe specifice
1. Receptarea și înțelegerea mesajului oral în diverse situații de
comunicare, manifestând atenție și atitudine pozitivă.
2. Exprimarea mesajelor orale, demonstrând comportament verbal, non-
verbal, paraverbal, în contexte de comunicare cunoscute.
3. Receptarea și reproducerea conținutului emotiv și ideatic al unui text
literar, apreciind valoarea educativă a acestuia.
4. Receptarea diverselor mesaje scrise, dând dovadă de curiozitate în
diferite contexte.
5. Producerea de mesaje simple scrise, manifestând interes și
creativitate.
Finalitățile (rezultatele) educației timpurii
reprezintă o schimbare și o reorientare a gândirii de la
un sistem bazat pe personal și îndreptat spre intrări
(input) spre un sistem centrat pe copil și pe
produsul de calitate (output). Finalitățile se referă la
ambele perioade – educație antepreșcolară și învățământ
preșcolar – gestionate de către personalul calificat din
cadrul instituțiilor de educație timpurie.
 Competenţa copilului
vizează un sistem integrat de cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi
valori achiziționate, formate şi dezvoltate prin învăţare, a
căror mobilizare permite identificarea şi rezolvarea diferitor
probleme în diverse contexte şi situații.
Competențele-cheie/transversale au cel mai înalt
grad de generalitate, se definesc pe întreaga durată a educației
timpurii și școlarității şi se formează prin intermediul tuturor
activităților și disciplinelor de învăţământ.
În procesul educațional, educatorii vor crea modalități de
valorificare a competenţelor transversale în cadrul educaţiei
timpurii:
Competențele-cheie/transversale
1. Competențe de comunicare
2. Competențe civice, sociale, morale
3. Competențe interpersonale, acțional-strategice
4. Competențe culturale, interculturale, artistice
5. Competențe antreprenoriale
6. Competențe digitale
7. Competența de a învăța să înveți pe parcursul întregii vieți
8. Competențe de bază/specifice din cadrul domeniilor de
activitate.
 Competențele generale
au un grad înalt de generalitate şi complexitate, se
definesc şi se formează pe întreaga perioadă a
educației timpurii (antepreșcolară 1,5 - 3 ani și
preșcolară 3 - 7 ani).
Competențele generale aferente educației timpurii
corelează cu competențele transversale și contribuie
la formarea acestora.
 Competențele generale
• Manifestarea autonomiei și respectului față de sine și ceilalți
în diferite contexte;
• Deschiderea spre învățare continuă, manifestând activism,
creativitate și responsabilitate;
• Orientarea în sistemul de valori (Binele versus răul etc.) în
calitate de mic cetățean;
• Manifestarea premiselor necesare la intrare în școala
primară: comportament, psihosocial, emoțional, autocontrol,
abilități cognitive, psihomotorii și de comunicare.
 Competențele specifice

formate pe domenii de activitate, de regulă, sunt

comune pentru etapele educației timpurii
(antepreșcolară și preșcolară), în cadrul cărora se
abordează integrat activitățile. Ele derivă din
competenţele generale şi se proiectează pe baza
taxonomiilor. Competenţele specifice reprezintă
sisteme integrate de cunoştinţe, abilităţi, valori şi
atitudini, pe care fiecare domeniu de activitate le
creează și le dezvoltă pe întreaga perioadă a educației
timpurii.
 Unitățile de competență (preachiziții)
părți constituente ale competențelor. Ele facilitează
formarea competențelor specifice, reprezentând
etape în achiziționarea acestora. Unitățile de
competență sunt structurate pe parcursul celor 3
perioade: 1,5 - 3 ani; 3 - 5 ani; 5 - 7 ani. În comparație
cu toate competențele specifice, ele sunt sisteme
specifice (analitice), integrând cunoștințe, abilități și
atitudini/valori. Prin gradul lor de concretitudine,
sunt sugestive pentru selectarea conținuturilor
învățării pe diferite domenii de activitate.
 Domeniile de activitate
reprezintă activități de învățare dirijate, ce permit
organizarea experiențelor de învățare, pornind de la
nevoile identificate la nivelul grupei de copii. Domeniile
caracteristice educației timpurii sunt:
Sănătate și motricitate,
Eu, familia și societatea,
Limbaj și comunicare,
Științe,
Arte
în cadrul Curriculumului de Educație Timpurie.
 Domeniile de dezvoltare
urmăresc evoluţia copilului în funcţie de creştere şi de
maturizare a sistemului nervos, corelat cu procesul de achiziţii
în plan psihologic. Ele sunt intercondiţionate (dezvoltare
fizică, socio-emoțională, cognitivă și lingvistică) și nu se
produc dispersat, ceea ce înseamnă că dezvoltarea unui
domeniu condiționează dezvoltarea copilului într-un alt
domeniu, iar experienţele de învăţare sunt cu atât mai
semnificative pentru progresul copilului, cu cât ele se
adresează simultan tuturor domeniilor dezvoltării. Copiii
învață holistic, astfel încât fiecare domeniu le influențează pe
celelalte și niciunul nu operează independent.
 Domeniile
de activitate de dezvoltare
 Sănătate și motricitate  fizică
 Eu, familia și societatea  socio-emoțională
 Limbaj și comunicare  cognitivă
 Științe  lingvistică
 Arte
Curriculumul pentru Educație Timpurie
 Competențe generale ale educației
timpurii

Noua paradigmă a învățământului

preșcolar se axează pe abordarea
holistică, pornind de la premisa
centrării pe cel ce învață. Acest
învățământ solicită formarea
competențelor la copiii de vârstă timpurie
și preșcolară.
 Termenul holistic

 Termenul holistic provine de la
„holos” care înseamnă totul,
iar abordarea holistica înseama
să privești, să abordezi din toate
punctele de vedere problema,
multiaspectual.