țe „ReCreația conștientǎ” (realizator: Pop Stelu

Seria de conferințe Steluța-Zvetlana)

Conferința
ța nr. 4: „Sǎ mǎ prezint: Sunt mintea!”
mintea
Ziua a 2-a
o Putem sǎ avem ȋncredere ȋn propriile noastre simțuri?

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=144515183892349&id=112971367046
731 3D Pictures - Move your mouse to view the photo in 3D
Bine ațiți revenit la ȋntȃlnirea noastrǎ de suflet! Gȃnduri
Gȃ i frumoase pentru o zi special
specialǎ, ȋn care
ȋncercǎm sǎ ȋnțelegem mai multe despre propria noastrǎ noastr minte. Așadar,
adar, aaveți ȋncredere ȋn
simțurile voastre? Ei bine, vǎǎ voi demonstra cǎ deși este foarte deștept,
ept, creierul nostru poate fi
pǎcǎlit! Cunoscȃnd ȃnd subtilitǎțile funcționǎrii creierului și modul ȋn care este influențat de
experiențelețele anterioare, de prejudecǎți sau sentimente, vom putea sǎ nu ne luǎ luǎm tot
timpul ȋn serios. În fond, cum putem fi atȃt atȃt de siguri cǎ tot ceea ce vedem, auzim, simțim
este și modul ȋn care percep ceilalți realitatea?
Pornim la drum ! Chiar dacǎ dac pare greu de crezut, ȋn naturǎ nu existǎ culoare, gust, sunet
sau miros. Existǎ doar radiații ii electromagnetice, fotoni, diferite molecule cu variate structuri,
pe care oamenii și animalele le percep ȋn ȋ mod diferit, cuu ajutorul senzorilor proprii. ÎÎn
realitate, creierul nostru este cel care proceseazǎ,
proceseaz recompune imaginile, dȃnduȃndu-ne aparența de
continuitate șii claritate, pentru o imagine de ansamblu.
 Iatǎ doar cȃteva
teva dintre mecanismele tale de traducere a informa
informațiilor din lume ȋn
semnale electrochimice:
trochimice: (1) celule ciliate ȋn urechea internǎ;; (2) mai mul
multe tipuri de
receptori tactili ȋnn piele;
piel (3) papile gustative pe limbǎ; ǎ; (4) receptori moleculari ȋn
bulbul
ul olfactiv; (5) fotoreceptori ȋn spatele ochiului.

1
Semnalele din mediu sunt transpuse ȋn semnale electrochimice transportate de celule
creierului. Este primul pas prin care creierul recepteazǎ informația din lumea exterioarǎ a
corpului!
 Ochii transformǎ fotoni ȋn semnale electrice.
 Mecanismele urechii interne transformǎ vibrațiile din densitatea aerului ȋn
semnale electrice.
 Receptorii de pe piele (și cei dinǎuntrul corpului) transformǎ
presiunea, tensiunea, temperatura și substanțele chimice nocive ȋn
semnale electrice.
 Nasul transformǎ molecule de miros plutitoare și limba
transformǎ molecule de gust ȋn semnale electrice.

1. Vǎzul!
https://www.youtube.com/watch?v=JiTz2i4VHFw Siretlicuri ale creierului - Cum
functioneaza propriul tau creier
Datoritǎ faptului cǎ cei doi ochi sunt așezați la o oarecare distanțǎ unul fațǎ de celǎlalt, ei
percep lumea puțin diferit. Acest lucru creeazǎ probleme creierului ȋn procesul de
interpretare ȋntrucȃt, pentru a crea o imagine coerentǎ, creierul are nevoie sǎ potriveascǎ
informațiile despre lumea vizualǎ furnizate de ambii ochi. Aceastǎ potrivire a datelor ar fi
greu de fǎcut dinainte, avȃnd ȋn vedere cǎ avem capetele de diverse mǎrimi, iar distanța dintre
ochi se schimbǎ pe mǎsurǎ ce creștem. Prin urmare, creierul ȋși dǎ seama prin ȋnvǎțare cum
sǎ potriveascǎ informații primite de la locațiile din ochi active ȋn același timp. Avȃnd aceste
informații, putem presupune cǎ ambii ochi vǎd aceeași imagine simultan. Dacǎ un animal
este lipsit de vedere la un ochi cȃnd este mic, atunci acest proces de ȋnvǎțare nu va avea loc și
aproape toți neuronii vizuali din creier vor ajunge sǎ transmitǎ doar impulsurile de la un
singur ochi. Dacǎ un animal ȋși pierde vederea la un ochi ȋn tinerețe (cam la o lunǎ de la
naștere la pisici, mai tȃrziu la oameni), creierul va ȋnvǎța cum sǎ interpreteze informația
numai de la celǎlalt ochi. Acest tipar de dezvoltare este ireversibil la vȃrstǎ ȋnaintatǎ
(posibil, datoritǎ obișnuinței care s-a instalat ȋn timp și a rezistenței la schimbare!).
David Hubel și Torsten Wiesel au cȃștigat Premiul Nobel ȋn anul 1981 pentru cǎ au descoperit
acest proces ȋn anii 1960.

 Creierul are nevoie de informații de la amȃndoi ochii pentru a judeca distanțele.

Copiii care cresc cu un ochi acoperit nu pot compara informația perceputǎ de ambii
ochi și au probleme la maturitate cu percepția ȋn profunzime (aceastǎ informație este
utilǎ ȋn cazul copiilor cu strabism!).

 Sǎ verificǎm! Dacǎ ȋnchizi un ochi, apoi ȋl deschizi și ȋl ȋnchizi pe celǎlalt, vei

vedea cǎ diferența ȋntre cele douǎ imagini este mai mare cȃnd e vorba de
obiectele apropiate și mai micǎ fațǎ de obiectele ȋndepǎrtate.

2
(1) Iluzii cu prestanțǎ 3D !!
Dupǎ cum vedeți, ȋncepe sǎǎ se contureze o idee interesantǎ: pentru cǎ ȋn lumea materialǎ
vederea ne oferǎǎ aproximativ 80% dintre informațiile
informațiile primite, ea reprezintǎ marea noastrǎ
iluzie. Priviți la aceastǎ fotografie!

Este imaginea unui magazin de jocuri

jocu din Paris. Ne-ar fi cam fricǎ sǎ pǎșim
im fǎrǎ sǎ pipǎim cu
atenție podeaua! Și totuși, ȋnn realitate,
reali podeaua este absolut platǎ. Sau privi
priviți aceastǎ mȃnǎ
3D! Este destul de simpaticǎ,
ǎ, nu-i
nu așa?

3
Dacǎ vreți sǎ desenați și voi o asemenea minunǎție, aici aflați cum trebuie procedat !
https://www.youtube.com/watch?v=AhUbtH01mAY How To: Draw 3D Hand!
Pentru cǎ suntem la imagini tridimensionale, ați auzit despre stereograme? Sunt imagini 3D
ascunse ȋn alte imagini bidimensionale. Metoda utilizatǎ pentru vizualizarea stereogramelor
necesitǎ defocalizarea privirii. Pentru cǎ suntem obișnuiți sǎ privim focalizat, este nevoie sǎ
ȋnvǎțǎm sǎ ne relaxǎm mușchii oculari și sǎ le permitem sǎ-și schimbe singuri focalizarea.
Existǎ trei modalitǎți de a ,,descifra” stereogramele:
 tehnica privirii ȋncrucișate (convergența ochilor): se realizeazǎ prin focalizarea
privirii ȋntr-un punct imaginar situat ȋn linie dreaptǎ ȋntre imagine și ochi;
 tehnica privirii paralele (divergența ochilor): este mai simplǎ și se realizeazǎ prin
focalizarea asupra unui punct situat la mare distanțǎ ȋn spatele imaginii - ca și cum am
privi ȋn gol sau prin cineva -, numai cǎ de data aceasta privim prin mijlocul
stereogramei;
 tehnica vederii interne: focalizarea privirii ,,prin” și ,,ȋn spatele” imaginii.
Reguli pentru ȋncepǎtori !
 Ai voie sǎ clipești, nu ai voie sǎ schimbi direcția privirii.
 Nu te obosi prea tare, pentru cǎ imaginea apare cȃnd ești relaxat.
 Imaginea devine ȋntȃi neclarǎ, apoi ȋncepe sǎ se formeze cea
tridimensionalǎ.
 Dupǎ formarea imaginii tridimensionale, poți sǎ ȋncerci s-o atingi cu mȃna și
poți sǎ-ți miști privirea.
 Procedȃnd astfel, apar alte dimensiuni ale desenului.

 Dacǎ ȋți faci un obicei din a privi zilnic cȃteva stereograme timp de 10 minute, vei
constata efecte benefice: ȋmbunǎtǎțirea acuitǎții vizuale, a puterii de concentrare și
memorare; reducerea stǎrii de obosealǎ psihicǎ; creșterea ȋncrederii ȋn sine și ȋn
capacitatea de reușitǎ; etc.
Stereograme drǎguțe gǎsiți aici: https://www.facebook.com/MagicEye3D. Și acum, haideți
sǎ vedem dacǎ reușim sǎ descifrǎm ȋmpreunǎ o stereogramǎ. Eu vǎ spun cǎ acolo se ascunde
un ,,zȃmbilici” 3D !
Cum se procedeazǎ?
 Se apropie privirea de imagine la aproximativ 2-3 cm distanțǎ.
 Se poziționeazǎ atenția pe centrul acesteia sau pe baza ei și se privește ȋn acest fel
imaginea timp de 10-15 secunde.
 Se retrage apoi privirea foarte lent, pȃnǎ se ajunge la distanța de 25-30 cm de imagine.
Este posibil sǎ nu vǎ iasǎ din prima ȋncercare, ȋnsǎ din momentul ȋn care ați ,,prins
șmecheria”, veți reuși de fiecare datǎ și nu o sǎ vǎ vinǎ sǎ vǎ mai opriți. Este ca mersul pe
bicicletǎ: chiar dacǎ nu reușești din prima, pe mǎsurǎ ce exersezi le poți vedea constant.

4
Dacǎ ați exersat suficient și ați devenit experți ȋn imagini statice, puteți ȋncerca un videoclip
3D simplu, ca sǎ urmǎriți astfel de imagini fantastice ȋn mișcare !
https://www.facebook.com/3Dpicts/videos/2392901454067111 Do you like this video clip?
Urmǎtorul material este creat pe același principiu al stereogramelor și se vede superb. Cu alte
cuvinte, puteți sǎ vedeți un film multidimensional, doar folosindu-vǎ de proprii voștri ochi.
Dacǎ nu reușiți din prima, nu renunțați: exersați cu niște stereograme simple, folosiți tehnica
de apropiere a ochilor de ecran la ȋnceputul vizionǎrii și urmǎriți din nou filmul. Credeți-mǎ,
meritǎ !
https://www.facebook.com/steluta.pop.9/videos/945170862198920 Sincer, nu stiu cati vor
reusi
(2) Iluzii mișcǎtoare !

Sǎ mergem mai departe ȋn explorarea iluziilor optice! Această iluzie optică a fost creată de
japonezul Akiyoshi Kitaoka. Ei bine, nimic nu se mișcǎ pe paginǎ, ȋnsǎ tu percepi mișcarea,
nu-i așa? Cum poate creierul tǎu sǎ perceapǎ mișcarea cȃnd tu știi cǎ figura este fixǎ? O
explicație posibilǎ ar fi aceea cǎ umbrele fiecărui segment care contribuie la formarea
cercurilor joacă un rol crucial ȋn mișcarea aparentǎ a imaginii statice.

5
Pentru cǎ suntem ȋn zona ȋn care percepem mișcarea cu ajutorul ochilor, haideți sǎ vorbim și
despre iluzia unei lumi exterioare stabile ! Secretul care face ca lumea exterioarǎ sǎ
rǎmȃnǎ stabilǎ, chiar și atunci cȃnd ne mișcǎm, se aflǎ ascuns ȋn modelul intern din creierul
nostru.
 Fiecare experiențǎ pe care am avut-o contribuie la construirea modelului intern din
creierul fiecǎruia dintre noi. Altfel spus, ȋn loc sǎ ne folosim simțurile ca sǎ ne
reconstruim ȋn mod constant realitatea de la zero, comparǎm informațiile senzoriale cu
un model pe care creierul l-a construit deja: actualizȃndu-l, cizelȃndu-l, corectȃndu-l.
Imagineazǎ-ți cǎ ȋncerci sǎ filmezi un peisaj minunat cu telefonul mobil. Totuși, ȋn loc sǎ-ți
miști aparatul ȋncetișor prin fața ,,scenei”, hotǎrǎști sǎ ȋl rotești exact cum ți se rotesc ochii.

 Chiar dacǎ nu realizǎm, tot timpul cȃt suntem treji, ochii noștri se mișcǎ permanent ȋn
cȃmpul vizual, ȋn mișcǎri bruște numite sacade, care au loc ȋntre trei și cinci ori pe
secundǎ. Putem vedea aceste mișcǎri dacǎ ne privim ȋn oglindǎ. Fiecare mișcare a
ochiului transmite retinei un „instantaneu” al unei pǎrți din cȃmpul vizual, iar
creierul trebuie sǎ punǎ toate aceste imagini ȋmpreunǎ, astfel ȋncȃt sǎ parǎ o lume ȋn
mișcare (!).

Dacǎ ai filma așa și ai derula filmul, ai vedea cǎ ți se face greațǎ dacǎ te uiți la ȋnregistrarea
sacadatǎ. Atunci, de ce ți se pare stabilǎ lumea cȃnd te uiți la ea?

 Iatǎ de ce! Modelul tǎu intern funcționeazǎ pe baza presupunerii cǎ lumea

exterioarǎ este stabilǎ ! Ochii tǎi nu sunt ca niște aparate de filmat - ei doar se
aventureazǎ ca sǎ afle mai multe informații pentru a alimenta modelul intern, pe baza
cǎruia tu ȋți construiești lumea ȋn interiorul craniului tǎu !).

Ce frumos te teleportezi ! Existǎ o ,,tulburare de natură neurologică” numitǎ akinetopsie

sau orbire față de mișcare. Această condiție, descrisă pentru prima dată în jurul anului 1991
de către neurologul britanic Semir Zeki, face ca persoana afectată să nu perceapă
mișcarea. În general, oamenii cu aceastǎ ,,disfuncționalitate” vǎd lumea ca și cum s-ar afla la
discotecǎ, ȋn ȋntuneric, cu o luminǎ care se aprinde și se stinge constant: mai ȋntȃi o persoanǎ
6
se aflǎ ȋntr-un loc; apoi brusc este ȋntr-un alt loc, fǎrǎ vreo tranziție ție ȋȋntre cele douǎ
locații. Dupǎ cum vǎ dați seama, este foarte
f periculos sǎ trǎiești ȋntr-oo lume unde ți se
,,pare” cǎ toți
ți oamenii și toate obiectele care te ȋnconjoarǎ sunt
unt capabile de teleportare
la ȋntȃmplare!

Un zoetrope fascinant! Știți

ți ce este un zoetrope? Este o invenție apărută
ărută demult, încă înainte
de a apărea toată tehnologia care produce
pr filme de animație. Aceastǎ „cutie
cutie magic
magicǎ” creează
iluzia mișcării prin intermediul unor desene așezate
a unele lângă altele, șii care sunt angrenate
de un cilindru în mișcare.

Totuși, astǎzi vreau sǎ vǎ propun un altfel

a de zoetrope, unul cu adevǎrat
rat magic
magic, care are
legǎturǎ cu printarea 3D !
https://www.youtube.com/watch?v=mAflS_s_aqo Meet The First 3D Printed Zoetrope...That
Creates 3D Motion
o Aici gǎsiți mai multe modele interesante și aveți posibilitatea sǎ achiziționați astfel de
jucǎrii simpatice ! https://www.facebook.com/4DashMation/
(3) Iluzii colorate !

Începem cu o informațieție interesantǎ: lumina se amestecǎ altfel decȃt vopseaua ! Pentru a

ȃt vopse
vǎ convinge singuri, puneți ți o folie de plastic roșie și una verde peste cȃteva lanterne și
direcționați
ționați raza de luminǎ ȋn același loc; veți obține o luminǎ galbenǎ. În schimb, dacǎ
amestecǎm vopsea roșie
șie și verde obținem un rezultat cu totul diferit - culoarea maro.

Avem ȋnsǎ și o iluzie interesantǎ:

interesantǎ: un experiment care se bazeazǎ pe modul ȋn care creierul
folosește contrastul, pentruu determinarea nivelului iluminǎrii.
ilumin

7
Cȃți dintre voi sunt de pǎrere cǎ pǎtratele A și B au nuanțe diferite? Aproape toți… Deoarece
vedem umbra lǎsatǎ de cilindrul verde și cunoaștem succesiunea pǎtratelor pe tabla de șah, pe
baza tuturor acestor informații, creierul nostru este de pǎrere cǎ pǎtratul B este de un alb
aflat ȋn umbrǎ (,,gri”), iar pǎtratul A este negru aflat ȋn plinǎ luminǎ (,,gri mai ȋnchis”). Și
totuși, cei care au spus altfel decȃt majoritatea, au și ei dreptate: pǎtratele A și B au același
ton de gri. Pentru a demonstra, vom printa imaginea și vom decupa pǎtratele A și B, ca sǎ le
putem alǎtura, sau vom proceda ca ȋn videoclipul urmǎtor. Incredibil, chiar au aceeași
tonalitate de gri! Dupǎ cum vedeți, totul ține de context!
https://www.youtube.com/watch?v=z9Sen1HTu5o Incredible Shade Illusion!
 Aici gǎsiți o iluzie asemǎnǎtoare. Dacǎ aveți rǎbdare și urmǎriți cȃteva clipe imaginea,
o sǎ primiți și rǎspunsul pentru culoarea pe care o au cele trei bile buclucașe !
https://myfusimotors.com/2019/09/14/why-optical-illusions-fool-our-brains/
Mai am o iluzie simpaticǎ pentru voi ! Așa cum puteți vedea, urmǎtoarea fotografie nu
conține nicio culoare.

Cu toate acestea, după cum ne demonstrează cei de la BBC în videoclipul urmǎtor, există o
metodă prin care reușiți sǎ vedeți aceastǎ imagine în culori. Nu trebuie decât să urmăriți

8
instrucțiunile prezentate ȋn videoclip, iar atunci când vă veți aștepta mai puțin, veți avea
ocazia sǎ descoperiți culori acolo unde nu era niciuna.
Atenție! Pentru a urmǎri prezentarea selectatǎ, apǎsați pe „traducere automatǎ”!

https://www.youtube.com/watch?v=3P8q_dCU3RI&feature=emb_title Trick your brain:

black and white photo turns to colour! - Colour: The Spectrum of Science – BBC

 Explicația! Pentru început, imaginea este prezentată în culori false, iar în centrul
acesteia se regăsește un punct albastru. Persoana care se uită la imagine trebuie să
se concentreze asupra punctului respectiv timp de câteva secunde. După o perioadă
scurtă, în condițiile în care atenția este menținută în continuare asupra punctului,
imaginea nu va mai fi afișată în culori false, ci în alb-negru, iar cel care o observă, va
avea impresia că se uită la o poză coloratǎ.

 Iluzia are legătură cu celulele fotoreceptoare cu conuri din retinǎ, care sunt
responsabile de vederea diurnǎ și cromaticǎ. Dacă acestea sunt expuse prea
mult uneia dintre cele trei culori principale (roșu, verde sau albastru), ele nu
mai percep acea nuanță. Astfel, ochiul se va folosi doar de celulele specifice
celorlalte douǎ culori. Efectul nu durează decât câteva secunde, până când
celulele cu conuri își revin.

 Aici gǎsiți o iluzie asemǎnǎtoare interesantǎ ! https://www.scientia.ro/stiinta-

la-minut/61-iluzii-optice/1020-iluzie-optica-cum-o-imagine-alb-negru-se-vede-
in-culori.html

Același efect poate fi obținut și altfel. De exemplu, folosind „iluzia grilei de asimilare a
culorilor”, prin simpla așezare a unei grile de linii colorate selectiv pe o imagine originalǎ
alb-negru.

 Ce se ȋntȃmplǎ ȋn situația „grilei”? Creierul nostru comprimă informațiile vizuale

atunci când analizăm lucrurile, dându-ne o impresie de ansamblu a ceea ce există, dacă
nu examinăm obiectele îndeaproape. Sau… ȋn viziunea creierului, este mai bine cu un
pic de culoare .

 Interesant este cǎ modul în care funcționează această iluzie nu pare să necesite

imagini statice. Øyvind Kolås ne aratǎ cum un videoclip full-motion cu suprapunere
de grilă este capabil să păcălească creierul să creadă că vede o imagine coloratǎ, totul
în virtutea modului „low pass” în care sistemul nostru vizual atribuie culoarea.

https://www.youtube.com/watch?v=7jJ10OZH2SU Color Assimilation Grid Illusion

(4) Propriile mele așteptǎri prind chip sau „iluzia mǎștii concave”!

Vǎ amintiți de modelul intern din creierul nostru? Atunci cȃnd v-am povestit despre el,
v-am spus cǎ, ȋn loc sǎ ne folosim simțurile ca sǎ ne reconstruim ȋn mod constant realitatea de
la zero, comparǎm informațiile senzoriale cu un model construit deja: actualizȃndu-l,
cizelȃndu-l, corectȃndu-l. De obicei, acest proces este unul pe care nu ȋl conștientizǎm. Totuși,
uneori putem vedea cum se desfǎșoarǎ procesul respectiv. De exemplu, ȋn timpul „iluziei
mǎștii concave”.

9
https://www.youtube.com/watch?v=pH9dAbPOR6M The Hollow Mask Illusion -
ExpeRimental Extra! [NO AUDIO]

 Încearcǎ și tu! Ia o mascǎ de plastic ȋn forma unui chip și ȋntoarce-o astfel ȋncȃt sǎ te
uiți la partea din spate, cea concavǎ. Știi cǎ e concavǎ! Totuși, deși ești conștient de
acest lucru, de cele mai multe ori nu ai cum sǎ nu vezi chipul ca și cum ar fi
reprezentat ȋn relief.

 „Iluzia mǎștii concave” dezvǎluie ponderea pe care o au așteptǎrile ȋn

contextul vederii. De fapt, acest experiment este o ocazie minunatǎ sǎ te
confrunți cu modelul tǎu intern - un model ce s-a format toatǎ viața, pornind
de la chipuri care se manifestǎ ȋn relief.

(5) Vrei sǎ vezi lumea altfel? Rȃzi !

Un cercetător australian, Jack Pettigrew, profesor la Universitatea din Queensland, a

demonstrat că vedem lumea altfel atunci când râdem. În mod normal, fiecare ochi trimite
imaginea pe care o surprinde către o parte distinctă a creierului. Fără ca noi să ne dăm seama,
creierul schimbă în mod continuu atenţia între cele două imagini. Această situaţie poartă
numele de „rivalitate binoculară”. Pettigrew a descoperit că, atunci când râdem, procesul
care în mod normal ne permite să vedem două imagini încetează. Studiind acest fenomen
incredibil, el a descoperit că efectul are loc îndată ce subiecţii au sentimentul de veselie,
care precede râsului. Astfel, neutralizarea rivalităţii binoculare nu este produsul mişcării
cauzate de râs, ci este cauzată de schimbările produse la nivelul minţii (Pettigrew, 2005).
Dupǎ cum vedeți, cine a spus că vedem lumea altfel atunci cȃnd suntem veseli a avut dreptate!

(6) Invizibilitate !

Camuflaj perfect

10
Faptul cǎǎ uneori creierul nostru se lasǎ pǎcǎlit este folosit cu succes ȋn ,,aplica
aplicațiile” din naturǎ.
Datoritǎ abilitǎții lor de a-șii schimba culoarea, multe cefalopode au capacit
capacitatea de a deveni
una cu mediul ȋnconjurǎtor. Este momentul sǎ s vǎ prezint un maestru ȋnn arta camufl
camuflajului!
https://www.facebook.com/inborsh/videos/853104688523190 Caracatita. Un camuflaj uimitor
a unei caracatiţe filmate în largul coastei Mozambicului...
Adevǎratǎ magie, nu-i așa?șa? Și totuși, avem de-a
de face cu o perfectǎǎ iluzie opticǎ
opticǎ. În corpul
prietenei noastre existǎ așa-numi
numiții ,,cromatofori”, niște celule ce conțin
țin pigmenți și reflectǎ
lumina, fiind activate prin contracții
contrac musculare. Dar ce ziceții de acest camuflaj perfect?
https://www.facebook.com/watch/?v=1078886918911469 Camouflage
Însǎ preferatul meu este altcineva ! Sapphirina, numită și ,,safirul mării”, este un gen de
safirul mării
copepod parazit, care conține mai multe specii. Interesant este cǎ diferitele specii strălucesc în
culori diferite,, variind de la auriu la albastru. Pentru a crea acest efect, pielea Sapphirinei este
acoperită cu plăci microscopice hexagonale care reflectă doar anumite anumite lungimi de undă ale
luminii. Înn plus, doar masculii au aceste culori uimitoare, iar femelele sunt complet
translucide. Înn anul 2013, Kaj Maney a filmat acest videoclip fascinant al unei Sapphirina,
incredibil de frumoasǎ.
https://www.youtube.com/watch?v=26kus22RaTo The secret to the sea sapphire’s colors and
invisibility
Cu timpul, oamenii au ȋnvǎțat și ei sǎ devinǎ invizibili. Mai ȋntȃi, ajutorul unor pensule !
ȋntȃi, cu ajutor
Așa a apǎrut ,,Omul invizibil”,
nvizibil”, pe numele sǎu adevǎrat, Liu Bolin. În arta camuflajului, Bolin
nu folosește niciun
iun truc fotografic, ci picteazǎ
picteaz pe el ȋnsuși. Priviți cu atenție aceastǎ fotografie.
Ați reușit sǎ-l gǎsiți?

Nu? Atunci, priviți

ți cu mai multǎ atenție lȃngǎ roata din fațǎ!
fațǎ Bineȋnțeles,
ȋnțeles, știința țține pasul cu
,,Omul invizibil”. Așa
șa a apǎrut
apǎ ,,biomimetica”, modalitatea tea prin care tehnologia copiaz
copiazǎ

11
procese și sisteme din naturǎ. O echipǎ de cercetǎtori de la Universitatea Bristol (UK) s-a
inspirit din ,,invizibilitatea” caracatițelor (Rossiter, Yap & Conn, 2012).

https://www.youtube.com/watch?v=W2CgtJU3ckY Camouflaging artificial muscles that

mimic squids and zebrafish

 Tehnologia, bazatǎ pe un mușchi artificial biomimetic, urmǎrește realizarea de

materiale textile și haine care ȋși schimbǎ pe loc nuanța, ȋn funcție de mediul ȋn
care se aflǎ. Mult-dorita pelerinǎ a invizibilitǎții și hainele inteligente sunt mai
aproape de realitate decȃt credeam .
Dar invizibilitatea lucrurilor apare și ȋn alte condiții. De exemplu, ȋn fenomenul denumit
,,orbirea din neatenție”. Sunt convinsǎ cǎ vi s-a ȋntȃmplat cel puțin o datǎ sǎ vǎ ȋntrebați
unde sunt cheile pe care le-ați pus cu cȃteva minute ȋnainte pe masǎ.
 În aceastǎ situație, deși primim informații, creierul nu le proceseazǎ, iar noi nu
,,vedem”.
Alteori, nu avem o reprezentare ȋn minte, ca sǎ realizǎm decodificarea informațiilor primite.
Este cazul poveștii care spune cǎ, la sosirea conchistadorilor ȋn America, bǎștinașii nu au
recunoscut vaporul și nu l-au ,,vǎzut” pȃnǎ ȋn momentul lansǎrii bǎrcilor la apǎ.
 Pentru cǎ acestea semǎnau cu ceva cunoscut, vaporul a devenit și el ,,vizibil”.
Iluzia mȃinii care dispare! În iluzia pe care urmează să o vedeţi, sunt folosite simţul vederii,
cel al atingerii şi cel al poziţionării în spaţiu, pentru a crea iluzia că o mână a dispărut. În
funcţie de mişcarea unor dungi albastre, participantul la experiment îşi mişcă mâna mai
departe decât crede. În acest fel, atunci când i se cere acestuia să-şi atingă mâna dreaptă cu
cea stângă, simte că în locul unde ar trebui să fie mâna este spaţiu gol. Haideți sǎ urmǎrim și
noi experimentul!
 Atenție! Prezentarea selectatǎ nu are traducere ȋn limba romȃnǎ!

https://www.youtube.com/watch?v=Qcm0_QPhLe4&feature=emb_title The
Disappearing Hand Trick

Dupǎ cum ați vǎzut, decodificǎm și construim realitatea ȋn interiorul nostru, iar adevǎrul
acceptat de noi este doar o parte a realitǎții! Altfel spus, ochii noștri ne mint uneori, iar
acest detaliu poate fi folosit cu inteligențǎ ȋn spectacole de magie care ne ȋncȃntǎ de fiecare
datǎ. Este momentul sǎ vǎ dezvǎlui cȃteva trucuri din lumea magiei !

Atenție! Pentru a urmǎri prezentarea selectatǎ, apǎsați pe „traducere automatǎ”!

https://www.youtube.com/watch?v=Aaehd9xrdBQ DAVID BLAINE'S TOP 7 MAGIC

TRICKS FINALLY REVEALED

12
 2. Auzul!

o Încercați sǎ simțiți
țiți și sǎ auziți!
auziț https://www.youtube.com/watch?v=qNf9nzvnd1k
20Hz to 20kHz (Human Audio Spectrum)
 Sǎ ne ascultǎm m corpul ! https://www.youtube.com/watch?v=bwunBkAtFVE
.youtube.com/watch?v=bwunBkAtFVE
LISTEN
ISTEN The sound of your NERVES ,creaking'
,creaking' inside your body Mail Online
(1) Mǎ auzi acum?
Dacǎ vreți sǎ auziți mai bine la telefon
telef ȋntr-o ȋncǎpere zgomotoasǎ, lucrul pe care trebuie sǎsǎ-l
faceți este sǎ acoperiți receptorul telefonului. Veți
Veți auzi la fel de mult zgomot ȋn jur, dar veți
auzi mai bine și persoana de la celǎlalt
celǎ capǎt al firului.
 De ce se ȋntȃmplǎ așa? aș Motivul pentru
entru care acest truc func funcționeazǎ (chiar la
telefoanele mobile!)) este cǎ
c profitǎm de capacitateaitatea creierului de a separa diferite
semnale, unul de altul. Aceastǎ
Aceast abilitate a fost numitǎ ,,efectul petrecere”. Chiar și
efectul de petrecere”
atunci cȃnd
ȃnd vin mai multe voci din direcții
direcț i diferite, creierul se descurc
descurcǎ foarte bine cu
ceea ce specialiștii
tii numesc ,,problema separǎrii sursei”. Cu alte ccuvinte, creierul
poate foarte ușor
șor sǎ distingǎ vocile una de cealaltǎ.

 Sǎ ne gȃndim
ndim la interiorul telefonului! Acum cȃteva teva dec
decenii, inginerii au
descoperit cǎ,, prin amestecarea vocii vorbitorului
vorbitorului cu semnalul primit, se
creeazǎ senzația
ția de convorbire realǎ. Așa cǎ telefonul
t nul face ca treaba creierului
sǎǎ fie mai dificilǎ, pentru cǎ vocea prietenului și zgomotul din camerǎ sunt
vagi și amestecate ȋn aceeași
aceeaș sursǎ, fiind dificil sǎǎ le deosebe
deosebești.

 Prin
rin acoperirea receptorului, oprim formareaarea acestui amestec de sunete
și recreǎǎm situația de la petrecerea live la care particip
participǎm.

13
(2) Cȃnd auzi culorile !
Neil Harbisson s-a născut cu o boală rară de vedere numită acromatopsie, adică daltonism
total, deci nu a văzut niciodată în culori și nu știe cum arată culorile, pentru că provine dintr-o lume
alb-negru. Pentru el, cerul și florile sunt întotdeauna gri, iar televiziunea este încă alb-negru. Cu
toate acestea, din anul 2004, cu ajutorul unui senzor de culoare ce detectează frecvența culorii din
fața sa și o trimite unui cip instalat în spatele capului, Neil a ȋnvǎțat sǎ ,,audǎ” culorile pe care le
privește.
https://www.ted.com/talks/neil_harbisson_i_listen_to_color/transcript Neil Harbisson|TEDGlobal
2012 I listen to color
(3) Iluzii auditive simpatice !
În videoclipul ales sunt prezentate cȃteva metode prin care auzul nostru poate fi pǎcǎlit. Vom
descoperi astfel iluzii celebre precum: ,,efectul McGurk”, ,,paradoxul tritonurilor”, ,,tonul
Shepard”, ,,pianul vorbitor”, etc.
https://www.youtube.com/watch?v=Pbf2LB2-SCU 8 Iluzii Audio Fascinante

 Auzul nostru poate fi păcălit dacă privim o persoană care își mișcă buzele altfel
decât suntem obișnuiți! ,,Efectul McGurk” a fost descoperit întâmplător și are
urmǎtoarea explicație: în descifrarea limbajului, nu folosim doar auzul, ci și văzul.
Prin urmare, ceea ce credem că auzim este o combinație ȋntre ce auzim de fapt și ceea
ce citim pe buzele unei persoane. Iar dacă buzele se mișcă altfel, chiar dacă sunetul
este clar, auzul nostru poate fi păcălit.

 Auzul poate influența ceea ce vedem (Teramoto, Hidaka & Sugita, 2010).
 Reciproc, ceea ce vedem poate influența ceea ce auzim.
https://en.wikipedia.org/wiki/Tritone_paradox

 Pentru cǎ a fost amintitǎ iluzia cu „pianul vorbitor”, vǎ invit s-o testǎm pe o piesǎ
cunoscutǎ: Ed Sheeran - Shape of You. Sunt convinsǎ cǎ ați auzit aceastǎ melodie de
atâtea ori la radio, încât sigur ați reținut cȃteva versuri, fără să vreți .

https://www.youtube.com/watch?v=pf3JjL8ZRTk Ed Sheeran - Shape of You |

Weird Audio Illusion - Hear lyrics where there are none

 Dacǎ ȋnsǎ nu cunoașteți aceastǎ melodie și vreți sǎ vǎ „antrenați”, aici gǎsiți

varianta originalǎ: https://www.youtube.com/watch?v=JGwWNGJdvx8 Ed
Sheeran - Shape of You [Official Video]

Și acum, piesa de rezistențǎ! Știați cǎ o imagine fǎrǎ sunet vǎ poate face sǎ auziți sunete care
nu existǎ? Fenomenul este cunoscut sub numele de „rǎspuns auditiv evocat vizual” și
reprezintǎ un tip de sinestezie, care apare ca o asociere ȋntre cele douǎ simțuri ale noastre -
auditiv și vizual. În plus, așteptarea joacǎ și ea un rol important ȋn cadrul unui asemenea
experiment. În timpul studiilor realizate s-a observat cum cortexul auditiv al persoanelor care
spun cǎ au auzit un sunet, chiar dacǎ acesta nu existǎ ȋn videoclipul urmǎrit, este activat ȋn
același mod ca atunci cȃnd este ascultat un sunet real. Te invit sǎ urmǎrești videoclipul
urmǎtor, iar dacǎ auzi și tu sunetul, s-ar putea sǎ ai „abilitǎți sinestezice” !

14
https://www.youtube.com/watch?v=cIfuL3aDDmc IMAGINEA FĂRĂ SUNET CARE TE
FACE SĂ AUZI SUNETE!

3. Astea douǎ merg „la pachet”: mirosul și gustul !

Mirosul și gustul!

Animalele se numǎrǎ printre cele mai sofisticate ,,aparate” de detectare chimicǎ din lume.

o Simțul mirosului este primul simț pe care ȋl folosim la naștere.

 Un studiu estimeazǎ cǎ oamenii pot detecta pȃnǎ la un trilion de mirosuri.
Este greu de imaginat asta, dar nasul nostru are mașinǎria molecularǎ ca sǎ
facǎ lucrul acesta (Bushdid, Magnasco, Vosshall & Keller, 2014).

Interesant este cǎ micuții receptori olfactivi aflați ȋn nas se gǎsesc și ȋn alte locuri neașteptate
din corpul nostru, precum ȋn mușchi, rinichi, vase de sȃnge și… ȋn plǎmȃni. Haideți sǎ aflǎm
de ce se aflǎ aceștia acolo !
https://www.trezireainteligentei.ro/jennifer-pluznick-mirosim-cu-corpul-nu-doar-cu-nasul/
JENNIFER PLUZNICK – MIROSIM CU CORPUL, NU DOAR CU NASUL

Pe de altǎ parte, atunci cȃnd vorbim despre gust, lucrurile sunt mult mai simple, avȃnd ȋn
vedere cǎ existǎ doar cinci gusturi de bazǎ: sǎrat, dulce, acru, amar și ,,umami” (este gustul
,,delicios”, care se regǎsește ȋn carnea și ciupercile gǎtite, sau ȋn aditivul alimentar numit
glutamat monosodic).

(1) Lucrǎm ȋmpreunǎ!

La perceperea senzaţiei gustative are un rol şi mucoasa nazală. De fapt, 80% dintre
tulburǎrile gustative sunt tulburǎri ale mirosului. Din acest motiv, atunci cȃnd suntem
rǎciți sau cȃnd nǎrile ne sunt ȋnfundate, simțul mirosului este redus și percepția gustului
variazǎ.

15
  Dupǎ cum vedeți, nu este nimic grav dacǎ ai gripǎ, virozǎ respiratorie sau COVID-19,
iar mirosul și gustul tǎu sunt modificate!
 Faceţi un mic experiment, încercaţi să mâncaţi ţinându-vă de nas şi veţi
observa că gustul unor alimente prezintă unele schimbări.

Experiment pentru tǎtici și pici ! Ai nevoie de: (1) bomboane, ȋntr-o varietate de arome;
(2) mǎști pentru ochi (nu conteazǎ din ce sunt fǎcute!); (3) bile de bumbac (vatǎ);
(4) o sticluțǎ cu ulei esențial sau ulei parfumat (poți sǎ folosești menta!); (5) cupe mici de
plastic; (6) creioane; (7) foaia cu rezultate, pe care o gǎsești aici:

https://drive.google.com/file/d/0B1m2SR4aI1ThQUMwMk9xUzY4OGs/view

Primul pas! Fiecare jucǎtor ȋși noteazǎ aromele pe care vrea sǎ le ȋncerce. Restul rezultatelor
vor fi notate de un ,,arbitru”, pentru cǎ toți jucǎtorii vor fi legați la ochi pe parcursul jocului și
nu dorim sǎ vadǎ ce aromǎ au ȋncercat.

Primul test! Arbitrul oferǎ fiecǎrui jucǎtor cȃte o bomboanǎ aromatǎ și verificǎ dacǎ jucǎtorii
ȋși dau seama ce aromǎ este, apoi noteazǎ rezultatele obținute. Cum este aroma simțitǎ?
Puternicǎ sau slabǎ? Continuați experimentul cu aromele rǎmase. Al doilea test! Repetați
testul, dar de data aceasta fiecare jucǎtor va trebui sǎ se ținǎ de nas ȋn timp ce mǎnȃncǎ
bomboanele. Cum se simte acum aroma? Înregistrați din nou rezultatele. Al treilea test!
Adǎugați cȃteva picǎturi de ulei parfumat pe o bilǎ de bumbac și puneți bila ȋntr-o cupǎ micǎ
de plastic, astfel ȋncȃt uleiul sǎ nu ajungǎ pe degetele jucǎtorilor. Repetați testul, ȋn timp ce
fiecare jucǎtor ține cȃte o cupǎ sub nas, și ȋnregistrați rezultatele. Ce gust au de data aceasta
bomboanele?

16
Experiment pentru curajoși și curioși !

Cum ar fi sǎ vǎ ȋmbogǎțiți gustul cu ajutorul unei arome fantastice? Ei bine, acest lucru este
posibil, cu ajutorul kitului ,,Aroma R-Evolution” (AROMAFORK ™). Setul conține 21 de
uleiuri aromatice selectate cu grijǎ, concepute pentru a difuza aromele atunci cȃnd mȃncați cu
ajutorul unei furculițe speciale. Veți experimenta astfel o senzație olfactivǎ ineditǎ, care vǎ va
pǎcǎli mintea și va schimba pentru totdeauna modul ȋn care percepeți aromele. Puteți gǎsi
acest set aici: https://www.mmtumshop.com/collections/molecule-r.
 Atenție! Pentru a urmǎri prezentarea selectatǎ, apǎsați pe „traducere
automatǎ”!

https://www.youtube.com/watch?v=hKL8H97iUHw Aroma fork gadget promises to

bring new tastes with every bite
(2) Știați cǎ…?
o Mirosurile și gusturile sunt asociate de multe ori cu anumite aspecte sentimentale.
De exemplu, plǎcinta de mere a bunicii ! Motivul care stǎ ȋn spatele acestor asociații
este faptul cǎ informațiile olfactive sunt ȋn contact direct cu sistemul nostru
limbic, o structurǎ a creierului care mediazǎ rǎspunsurile emoționale. Aceastǎ
structurǎ este capabilǎ sǎ ȋnvețe, permițȃndu-ne sǎ asociem mirosurile cu
evenimentele plǎcute sau periculoase din viața noastrǎ.
o Iluziile olfactive se produc atunci când sunt sunt puse etichete verbale pozitive sau
negative înainte de stimularea olfactivă (Herz & von Clef, 2001).
o Atunci cȃnd o parte a receptorilor de gust de pe limbă s-au deteriorat, iluzia gustului
ar putea fi produsă prin stimularea tactilă (Todrank & Bartoshuk, 1991).
(3) De la mȃncarea asta picantǎ simt cǎ-mi ia gura foc!
Substanța chimicǎ ce face chili și sosul iute sǎ fie cu adevǎrat iuți este capsaicina.
Organismul nostru folosește receptorii de capsaicinǎ și pentru a detecta temperaturile
ridicate.
 Acesta este motivul pentru care transpirǎm cȃnd mȃncǎm ceva picant - receptorii
au o ,,adevǎratǎ linie fierbinte” care merge direct la creier și activeazǎ rǎspunsul de
rǎcire al organismului.

17
  De fapt, avem receptori de capsaicinǎ nu doar ȋn limbǎ, ci peste tot ȋn
organism. Vǎ dați singuri seama de acest lucru dacǎ gǎtiți ceva folosind ardei
iute, apoi ȋncercați sǎ vǎ ștergeți la ochi .
(4) N-am mȃncat, dar nu mi-e foame!
În pădurile din India creşte o plantă numitǎ ,,kalir-kanda” (în dialectul local ,,amăgeşte
stomacul”). În ciuda faptului că frunzele nu conţin substanţe nutritive, consumând cȃteva
frunze proaspete, omul ȋși poate menține senzația de saţietate timp de o săptămână. Nu
ȋnseamnǎ cǎ ne ajutǎ sǎ slǎbim, am stabilit deja asta ! Dar dacǎ ești ȋntr-o misiune de
salvare ȋn junglǎ, cu cȃteva frunzulițe vei reuși sǎ-ți ȋndeplinești misiunea cu succes !
(5) De ce nu le plac șoriceilor sucurile dietetice?
La oameni, receptorii de dulce nu detecteazǎ numai zahǎrul, ci și zaharina, sucraloza și
aspartamul, ingredientul care este folosit pentru ȋndulcirea sucurilor dietetice. La șoareci
ȋnsǎ, receptorii de dulce detecteazǎ zahǎrul și zaharina, dar nu și aspartamul. Din acest motiv,
șoriceii nu preferǎ sǎ bea apǎ cu aspartam ȋn locul apei potabile simple, fapt ce sugereazǎ cǎ
pentru un șoricel, sucul dietetic nu ar avea gust dulce . Cercetǎtorii au folosit tehnologia
geneticǎ pentru a ȋnlocui receptorii de dulce ai șoarecilor cu receptori de dulce umani. Acestor
șoricei ,,modificați” le place aspartamul - și probabil și sucul dietetic (apud Aamodt & Wang,
2019). Acest lucru confirmǎ faptul cǎ, atunci cȃnd gustǎ lucruri dulci, șoarecii folosesc
aceleași cǎi neuronale ca și noi, numai cǎ utilizeazǎ receptori diferiți.
 Experiment! Dacǎ aveți animale de companie, existǎ un experiment pe care ȋl puteți
face acasǎ. Vedeți dacǎ le plac diverse sortimente de bǎuturi dulci - suc natural, suc
ȋndulcit cu zahǎr și suc dietetic. Plasați la vedere cȃte un vas din fiecare bǎuturǎ și
vedeți pe care ȋl alege animǎluțul vostru preferat!
(6) Ce au ȋn comun sucul de roșii și avionul ?
Compania aerianǎ Lufthansa a comandat studii privind popularitatea sucului de roșii atunci
cȃnd angajații companiei au constatat cǎ servesc 53.000 de galoane pe an!
 În Statele Unite, un galon este echivalent cu 3,78541178 litri, și această valoare este
folosită pe plan internațional.
Care ar putea fi explicația? Simplu, avioanele zboară la altitudine mare, presiunea în cabină
este mică, iar umiditatea redusă. Toate aceste trei elemente, puse laolaltă, se ,,joacă” cu
percepțiile noastre asupra gustului și mirosului. Sângele primește mai puțin oxigen, gâtul și
nasul se usucă (de cȃte ori nu ați simțit că sunteți ,,înfundați” după un zbor de câteva ore, o
senzație similară cu cea din timpul unei răceli?) și, în consecință, receptorii de gust și de
miros devin mult mai puțin sensibili la stimuli. De fapt, tot ce mȃncǎm sau bem ȋn avion pare
lipsit de savoare, cu o excepție: sucul de roșii. Sucul de roșii nu doar că își păstrează calitățile
ci, în mod surprinzător, are un gust mult mai bun la înălțime decât acasă. La altitudine,
aciditatea lui crește și gustul devine mai pronunțat. De altfel, ȋn anul 2015, fiziologul Robin
Dando a descoperit cǎ expunerea la zgomote puternice, precum cea a unui motor cu reacție,
estompeazǎ aromele dulci, dar intensificǎ gustul umami prezent ȋn sucul de roșii (Yan &
Dando, 2015).

18
(7) Experimente cu gust !
Experiment! Dacǎ legați la ochi pe cineva și ȋl puneți sǎ guste alimente, vǎ veți putea amuza
pǎcǎlindu-l un pic . Mai ȋntȃi, veți avea posibilitatea sǎ creați iluzii gustative, ȋn funcție de
ordinea alimentelor pe care le oferiți spre a fi gustate. Faptul de a-i da cuiva sǎ guste un iaurt
simplu, neȋndulcit, dupǎ alimente sǎrate, ȋl va determina pe degustǎtor sǎ considere iaurtul
mai puțin dulce decȃt dacǎ i l-ați fi dat dupǎ alimente dulci.
 De ce se ȋntȃmplǎ așa? Pentru cǎ papilele gustative rǎmȃn excitate un moment dupǎ
contactul real cu alimentele. Astfel, gustul dulce intensificǎ gustul alimentelor sau
bǎuturilor dulci, iar iaurtul pare ȋndulcit.
Experiment! Legați la ochi doi degustǎtori și propuneți-le sǎ aprecieze aciditatea iaurtului
neȋndulcit și aproape fǎrǎ gust, deja ȋnceput. Primului degustǎtor, ȋnainte de a-i strecura o
lingurǎ cu iaurt ȋn gurǎ, ȋi veți cere sǎ-și imagineze gustul mierii, senzația pe care i-o
provoacǎ ȋn gurǎ acest nectar dulce. Celui de-al doilea degustǎtor ȋi veți cere sǎ-și imagineze
gustul lǎmȃii, senzația de aciditate. Unul dintre degustǎtori va considera iaurtul mult mai
dulce decȃt celǎlalt .
 Puteți ȋncerca cu un singur degustǎtor, dȃndu-i sǎ bea un pahar mare cu apǎ ȋntre
cele douǎ ȋncercǎri și prefǎcȃndu-vǎ cǎ schimbați iaurtul ȋntre cele douǎ ȋnghițituri.

 De ce funcționeazǎ și așa? În primul rȃnd, pentru cǎ omul se lasǎ ușor pǎcǎlit.

În al doilea rȃnd, pentru cǎ ȋnsuși faptul de a ne gȃndi la un gust favorizeazǎ
excitarea anumitor papile gustative.
Experiment pentru curajoși și curioși !

90 de minute de distracție !
Hmm, chestia asta chiar este dulce !

Ce este ,,MiraBurst Miracle Berry”? Produsele miraculoase din fructe MiraBurst®

modifică temporar percepția gustului! Astfel, orice aliment acid sau bǎuturǎ acidǎ se
transformǎ, fǎrǎ a adǎuga zahǎr sau ȋndulcitori, în ceva delicios de dulce timp de până la 60 de
minute. În plus, fructul minune este foarte sǎnǎtos pentru consum ! Gǎsiți aceste produse
aici: https://miraburst.com/.

19
  Atenție! Prezentarea selectatǎ nu are traducere ȋn limba romȃnǎ!

https://www.youtube.com/watch?time_continue=103&v=zLk_OuaNDBw&feature=e
mb_title MiraBurst Taste Enhancing Miracle Berry Product Tablets | Turns Sour and
Acidic Foods & Drinks Sweet

4. Simțul tactil!

Simțul tactil!

Percepția noastrǎ asupra senzațiilor pe care le resimte organismul se naște din interacțiunea
a douǎ procese: semnalele venite de la receptorii din corp și activitatea cǎilor de comunicare
cǎtre creier, care controleazǎ rǎspunsul la aceste semnale, inclusiv, ȋn unele cazuri, dacǎ
semnalele ajung sau nu la creier. Aceastǎ interacțiune este evidentǎ ȋn cazul unor fenomene,
precum gȃdilatul sau durerea.
(1) De ce nu ne putem gȃdila singuri?
Atunci cȃnd medicii examineazǎ un pacient care se gȃdilǎ, pun mȃna pacientului pe mȃna lor
ȋn timpul controlului medical pentru a preveni senzația de gȃdilare. De ce funcționeazǎ
aceastǎ tacticǎ? Pentru cǎ indiferent de cȃt de ușor te gȃdili, nu o sǎ poți niciodatǎ sǎ te gȃdili
de unul singur .
 Ca sǎ poatǎ studia fenomenul, cercetǎtorii din Londra au conceput… o mașinǎ de
gȃdilat . Cȃnd cineva apasǎ butonul, un braț robotic perie mȃna persoanei respective
cu o bucatǎ de material spongios.

 Dacǎ brațul robotic atinge mȃna ȋn secunda cȃnd apasǎ butonul pentru a-l
acționa, persoana simte atingerea, dar nu se gȃdilǎ.
 Totuși, o ȋntȃrziere de o cincime de secundǎ este ȋndeajuns pentru a face
creierul sǎ creadǎ cǎ atingerea brațului robotic a fost fǎcutǎ de altcineva, iar
persoana se gȃdilǎ.
 Mai mult, dacǎ robotul atinge mȃna dintr-o direcție diferitǎ decȃt cea din
care se apasǎ pe buton, are nevoie de doar o zecime de secundǎ pentru a
genera senzația de gȃdilare.
20
Acest experiment aratǎ cǎ, cel puțin ȋn ceea ce privește gȃdilatul, creierul se pricepe foarte
bine sǎ ghiceascǎ rezultatul senzorial al mișcǎrilor . Cu toate acestea, mȃine o sǎ
descoperim cǎ, uneori, creierul nostru poate sǎ fie pǎcǎlit cu ușurințǎ de anumite atingeri!
Totuși, ce se ȋntȃmplǎ ȋn creier atunci cȃnd ȋncercǎm sǎ ne gȃdilǎm? Folosind imagistica
funcționalǎ a creierului, aceiași oameni de științǎ au analizat regiuni ale creierului care, ȋn
mod normal, rǎspund la o atingere pe braț.
 În momentul ȋn care cercetǎtorii au experimentat acest tip de atingere, zonele
analizate au rǎspuns.
 Totuși, dacǎ o persoanǎ s-a atins singurǎ, deși a existat un rǎspuns, acesta
a fost mult mai slab.
 Mai mult, atunci cȃnd timpul de ȋntȃrziere la atingere a fost mǎrit,
ajungȃndu-se ca atingerea sǎ se transforme ȋn gȃdilat, rǎspunsurile
creierului au revenit la aceeași intensitate.
S-ar pǎrea cǎ propriul nostru creier este capabil sǎ dea mai tare sau mai ȋncet volumul
senzațiilor cauzate de propriile mișcǎri . Acest lucru ȋnseamnǎ cǎ unele regiuni din creier
trebuie sǎ fie capabile sǎ genereze un semnal care face distincția ȋntre propria atingere și
atingerea altcuiva.
 Cerebelul (creierul mic) este locul unde se diferențiazǎ senzațiile la care ne așteptǎm
de cele la care nu ne așteptǎm!
(2) Tu cum simți temperatura și durerea?
Rǎspunsul la stimulii dureroși sunt transmiși de receptori separați și sunt analizați de alte zone
din creier decȃt cele care transportǎ informația despre o atingere oarecare. Un grup de
receptori pentru durere detecteazǎ cǎldura și frigul, ȋn timp ce un alt grup de receptori
detecteazǎ atingerile dureroase. Dacǎ ai atins vreodatǎ un cuptor ȋncins, știi cǎ mulți receptori
pentru durere pot activa o cale de reflex ȋn coloana vertebralǎ, care ne face sǎ tragem mȃna
imediat, ca un rǎspuns spontan la senzațiile ce indicǎ posibilitatea unui pericol iminent asupra
organismului. Însǎ aceste reflexe - și toate rǎspunsurile la durere - sunt puternic influențate de
modul nostru de a interpreta o situație dureroasǎ.
o Existǎ regiuni ȋntregi ale creierului care, ȋn funcție de context și de așteptǎri,
influențeazǎ activitatea zonelor din creier care resimt direct durerea.
Omul care te ȋnvațǎ sǎ nu simți frigul ! Wim Hof a atras atenția oamenilor de știință
atunci când a demonstrat că poate să stea sub gheață pentru o oră și 53 de minute fără să-și
schimbe temperatura corpului.
https://www.youtube.com/watch?v=FYm1cIiDSJs Standing the ice with our minds | Wim
Hof | TEDxYouth@Maastricht
Oamenii care nu simt durerea ! Jo Cameron din Marea Britanie şi-a dat seama abia la
65 de ani că este altfel decât restul lumii. S-a întâmplat atunci când nu a avut nevoie de
calmante după o operaţie, ceea ce i-a pus pe gânduri pe doctori, care au supus-o pe britanică
mai multor teste şi au realizat că ,,suferă” de o mutaţie genetică extrem de rară.
Aici gǎsiți informația și interviul cu Jo Cameron: https://www.digi24.ro/stiri/externe/caz-
medical-neobisnuit-femeia-care-nu-simte-durerea-1106018

21
Dar Jo nu este singura ȋn aceastǎ situație. De fapt, vorbim despre o mutație geneticǎ ce duce
la ,,hipoalgezie congenitalǎ” (,,insensibilitate congenitalǎ la durere”), care se traduce prin
diminuarea sensibilitǎții fațǎ de durere. Interesant este cǎ lipsa durerii poate fi o moștenire de
familie ! Persoanele respective pot simți atingerea (chiar și pe cea foarte ușoară) și
presiunea, diferența dintre fierbinte și rece, și sunt normale din punct de vedere neurologic.
Dar, când vine vorba de durere, pur și simplu nu o simt.
o De exemplu, cercetǎtorii au constatat că cinci dintre membrii familiei Marsili
,,suferă” de aceastǎ ,,boalǎ”. Cazul a condus la realizarea unui studiu care prezintǎ
mutația descoperitǎ ȋn gena ZFHX2 la membrii familiei Marsili și, odatǎ cu ea, o
potențială țintă a medicamentelor pentru tratamente alternative ale durerii (Habib,
Matsuyama, Okorokov et al., 2018).
Totuși, gena implicatǎ în funcționarea și dezvoltarea neuronilor durerii, care a fost identificatǎ
ȋn familia Marsili, nu este unicǎ.
o Cox, Reimann, Nicholas et al., 2006
 Woods, Babiker, Horrocks, Tolmie, & Kurth, 2015
Cu toate cǎ astfel de gene sunt diferite ȋntre ele, mecanismul lor de funcționare este identic: se
formeazǎ neuronii de durere, dar nu sunt capabili sǎ funcționeze corect!
 Aceste gene ar putea sǎ contribuie la identificarea unor variante de tratament
pentru persoanele care suferǎ de dureri cronice.
Pentru cǎ durerea ne apǎrǎ, ar fi mai util sǎ nu cǎutǎm ,,ȋntrerupǎtorul” care stinge
durerea, ci ,,butonul” care o reduce și face neuronii durerii mai puțin sensibili cȃnd sunt
porniți !
 De altfel, un medicament bazat pe o altă genă, identificată acum mai multe decenii în
familiile care nu resimt durerea, se aflǎ ȋn etapa de testare prin teste clinice (Ashraf,
Bouhana, Pheneger, Andrews & Walsh, 2016).
Durerea raportatǎ! Ai avut vreodatǎ dureri ȋn piept care s-au dovedit a fi dureri de stomac?
Acest tip de confuzie apare din cauza faptului cǎ nervii care percep durerea ȋn organele
interne transportǎ și informațiile de la piele, creierul neștiind exact care este problema.
 Fenomenul de durere simțit ȋn altǎ parte decȃt locul propriu-zis se numește durere
raportatǎ.

 Din acest motiv, medicii știu cǎ atunci cȃnd un pacient se plȃnge de dureri ȋn brațul
stȃng este posibil sǎ sufere un stop cardiac, deoarece senzațiile de la inimǎ și din
brațul stȃng sunt transmise de același nerv.
 Durerea cauzatǎ de pietrele la rinichi se resimte ȋn stomac.
 Durerea de vezicǎ se poate resimți ȋn zona claviculei.
 Durerea de apendicitǎ poate fi resimțitǎ aproape de buric.
Nu m-ai atins, dar mǎ doare ! Cel mai cunoscut exemplu de ,,durere reciprocǎ” se
numește ,,sindromul Couvade” sau ,,sindromul tăticilor însărcinaţi”, care apare atunci
cȃnd partenerul de viaţă experimentează o parte din simptomele unei viitoare mămici (cum ar
fi: luarea ȋn greutate, insomnia, greața, schimbǎrile de stare). Deşi nu este recunoscut drept un
sindrom real, simptomele pe care bărbaţii le pot avea sunt uneori atât de severe încât le
afecteazǎ viaţa de zi cu zi. Dar durerea reciprocǎ se mai numește și ,,durere sinestezicǎ”.

22
Este durerea resimțitǎ atunci cȃnd vezi cǎ se rǎnește cineva! Persoanele care au suferit o
amputație pot fi predispuse la acest tip de durere, deoarece experimentarea unei traume poate
face creierul mai sensibil la durerea celorlalți.
Experiment! Iluzia grătarului termic este o iluzie senzorială demonstrată inițial în anul
1896 de cǎtre medicul suedez Torsten Thunberg. Iluzia este creată de un grătar întrețesut de
bare calde (de exemplu, 40° C) și reci (20° C). Când cineva apasă o mână de grătar, el sau ea
experimentează iluzia căldurii puternice. Dar dacă persoana apasă pe rȃnd fiecare barǎ ȋn
parte, senzația este diferitǎ: dacǎ se apasǎ o barǎ rece se simte răceală, iar apǎsȃnd o barǎ
caldǎ se simte căldură (Thunberg, 1896).
 Explicație! Este posibil ca senzorii pe care ȋi avem pentru senzația de rece și cald sǎ
fie și pentru durerea extremǎ, iar ȋn momentul ȋn care cei doi senzori sunt declanșați
simultan, creierul considerǎ cǎ este cazul sǎ te ȋndepǎrtezi de pericol și declanșeazǎ
alarma.

 Sǎ ȋncercǎm și noi! Vom realiza o variantǎ „savuroasǎ” a acestei iluzii,

folosind cȃțiva crenvurști delicioși și informațiile din urmǎtorul documentar,
cu ajutorul cǎruia vom descoperi și alte lucruri interesante !

https://www.trezireainteligentei.ro/campul-mintii-despre-atingere-simtul-tactil/
CAMPUL MINTII – DESPRE ATINGERE, SIMTUL TACTIL
(3) Alte experimente pentru tǎtici și pici !
Este cald sau rece ? Ai la dispoziție un vas cu apǎ caldǎ, unul cu apǎ rece și unul cu apǎ la
temperatura camerei. Introdu o mȃnǎ ȋn vasul cu apǎ rece, iar cealaltǎ mȃnǎ ține-o ȋn vasul cu
apǎ caldǎ. Dupǎ aproximativ un minut, introdu simultan ambele mȃini ȋn vasul cu apǎ la
temperatura camerei. Ce constați? S-ar putea sǎ simți cǎ apa este atȃt rece (cu mȃna care a
fost ȋn apa caldǎ), cȃt și caldǎ (cu mȃna care a fost ȋn apa rece) !

Sunt atȃt de puternic ! Uitǎ-te la videoclipul urmǎtor și ȋncearcǎ și tu, printr-o simplǎ
atingere de deget, sǎ-l ȋmpiedici pe prietenul tǎu sǎ se ridice de pe scaun. De ce? Ne aflǎm ȋn
plin conflict interior: o parte a prietenului tǎu dorește sǎ se ridice, iar cealaltǎ parte considerǎ
cǎ, datoritǎ poziției pe scaun și a degetului ȋndreptat spre fruntea lui (poate fi tradus printr-o
rezistențǎ care trebuie ȋnlǎturatǎ!), nu poate obține impulsul pe care ȋl realizeazǎ ȋn mod
obișnuit pentru a se ridica și… renunțǎ. Efectul acestui conflict interior? Poți sǎ-ți ții
prietenul pe scaun cu o simplǎ atingere !

Atenție! Prezentarea selectatǎ nu are traducere ȋn limba romȃnǎ!

https://www.youtube.com/watch?v=RMzdaKBp0a0 CAN ONE FINGER STOP YOU FROM

STANDING? | RT Life

Iluzia relației mǎrime-greutate! Pentru a pune ȋn practicǎ aceastǎ iluzie, ia douǎ valize de
dimensiuni vizibil diferite și umple-le, astfel ȋncȃt sǎ aibǎ aceeași greutate. Este important ca
greutatea respectivǎ sǎ fie mai mare de trei sau patru kilograme, deoarece, cu cȃt
obiectele sunt mai ușoare, cu atȃt sesizǎm mai repede diferențele de greutate. Cȃnd cele douǎ
valize sunt umplute, roagǎ cȃțiva prieteni sǎ le aprecieze greutatea, ridicȃndu-le rȃnd pe rȃnd.
Vei putea constata cǎ valiza mai voluminoasǎ va pǎrea cea mai ușoarǎ.

23
  De ce? Așteptǎrile ne modificǎ percepțiile. Este o problemǎ de pregǎtire mentalǎ și
psihicǎ.

 Cȃnd valiza este mai voluminoasǎ, ne așteptǎm ca greutatea ei sǎ fie mai mare,
așa cǎ, ȋnainte de a o ridica, ne pregǎtim mușchii, ne schimbǎm poziția pentru a
fi mai stabili, etc. Pentru cǎ valiza este mai puțin grea decȃt ne așteptǎm, ni se
pare mai ușoarǎ.

 Cȃnd valiza este mai puțin voluminoasǎ, efectul este invers. Ne așteptǎm sǎ
ridicǎm ceva ușor și, surprinși de greutate, o considerǎm mai grea decȃt este ȋn
realitate.

*****

Am ajuns, ȋn sfȃrșit (!), la finalul prezentǎrii noastre de astǎzi. Mȃine vom continua
cǎlǎtoria ȋn lumea fantasticǎ a minții cu un subiect interesant: legǎtura dintre minte și corp.
Acum ȋnsǎ… vǎ invit la film! Dupǎ cum ați putut vedea, simțurile noastre ne pǎcǎlesc de
multe ori. Cu alte cuvinte, nu trebuie sǎ ne luǎm prea mult ȋn serios. O las pe Ruby Wax sǎ vǎ
demonstreze, cu mult umor, aceastǎ afirmație. Vizionare plǎcutǎ!

https://www.ted.com/talks/ruby_wax_what_s_so_funny_about_mental_illness Ruby Wax|TED

Global 2012 What's so funny about mental illness?

24
Referințe:
1. Aamodt, S., & Wang, S. (2019). Secretele creierului uman. De ce pierdem cheile de la
mașinǎ, dar nu uitǎm cum conducem și alte enigme ale vieții cotidiene. București: Editura
Litera. https://www.libris.ro/secretele-creierului-uman-sandra-aamodt-sam-LIT978-606-33-
4044-4--p11825760.html
2. Ashraf, S., Bouhana, K. S., Pheneger, J., Andrews, S. W., & Walsh, D. A. (2016). Selective
inhibition of tropomyosin-receptor-kinase A (TrkA) reduces pain and joint damage in two rat
models of inflammatory arthritis. Arthritis Res Ther. 18(1): 97.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4857260/
3. Bushdid, C., Magnasco, M. O., Vosshall, L. B., & Keller, A. (2014). Humans Can
Discriminate More than 1 Trillion Olfactory Stimuli. Science. 343(6177): 1370-1372.
https://science.sciencemag.org/content/343/6177/1370
4. Cox, J. J., Reimann, F., Nicholas, A. K., et al. (2006). An SCN9A channelopathy causes
congenital inability to experience pain. Nature. 444(7121): 894-898.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17167479/
5. Eagleman, D. (2018). Creierul. Povestea noastrǎ. București: Editura Humanitas.
https://humanitas.ro/humanitas/carte/creierul
6. Habib, A. M., Matsuyama, A., Okorokov, A. L., et al. (2018). A novel human pain
insensitivity disorder caused by a point mutation in ZFHX2. Brain. 141(2): 365-376.
https://academic.oup.com/brain/article/141/2/365/4725107
7. Herz, R. S. , & von Clef, J. (2001). The influence of verbal labeling on the perception of
odors: evidence for olfactory illusions?. Perception. 30(3): 381-391.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11374206/
8. Pettigrew, J. D. (2005). Laughter abolishes binocular rivalry. Clin Exp Optom.
88(1): 39-45. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15658925/
9. Rossiter, J., Yap, B., & Conn, A. (2012). Biomimetic chromatophores for camouflage and
soft active surfaces. Bioinspir Biomim. 7(3): 036009.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22549047/
10. Rusinek, S. (2010). Cum sǎ intri ȋn mintea celuilalt. 60 de experimente ilustrate ȋn
psihologie. Memoria, Percepția, Atenția și ȋnvǎțarea, Logica și inteligența. Iași: Editura
Polirom. https://www.libris.ro/cum-sa-intri-in-mintea-celuilalt-stephane-pol973-46-1643-
5.html
11. Thunberg, T. (1896). Förnimmelserne vid till samma ställe lokaliserad, samtidigt
pägäende köld-och värmeretning. Uppsala Läkfören Förh. 1: 489–95.
https://www.scienceopen.com/document?vid=59cb791c-0934-4d04-a805-5a194579cf68
12. Teramoto, W., Hidaka, S., & Sugita, Y. (2010). Sounds Move a Static Visual Object.
PLoS ONE. 5(8): e12255.

https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0012255

25
13. Todrank, J., & Bartoshuk, L. M. (1991). A taste illusion: taste sensation localized by
touch. Physiol Behav. 50(5): 1027-1031. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/1805264/

14. Woods, C. G., Babiker, M. O., Horrocks, I., Tolmie, J., & Kurth, I. (2015). The phenotype
of congenital insensitivity to pain due to the NaV1.9 variant p.L811P [published correction
appears in Eur J Hum Genet. 2015 Oct;23(10):1434]. Eur J Hum Genet. 23(5): 561-563.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4402639/

15. Yan, K. S., & Dando, R. (2015). A crossmodal role for audition in taste perception. J Exp
Psychol Hum Percept Perform. 41(3):590-596. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25775175/
16. https://en.wikipedia.org/wiki/Tritone_paradox

26