Harta sufletului...

Frumusetea se afla in ochii privitorului...

Relatia dintre un tanar si parintii lui din perspectiva behaviorista

Behaviorismul este ramura psihologiei care face trecerea de la cercetarea proceselor mentale invizibile la studiul comportamentelor ce pot fi observate direct i a reprezentat revoluionarea psihologiei, n perioada 1900- 1950. Timp ndelungat psihologia a fost considerat o tiin a strilor de contiin. De aceea singura metod aplicabil mult timp, a fost introspecia. Dei William James a definit psihologia ca "tiin a vieii mentale", la nceputul anilor 1900, un numr din ce n ce mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale contiente i incontiente de pn atunci. Aceste critici fceau referire la fidelitatea i utilitatea metodei introspeciei, n care subiectul era rugat s descrie propriile sale procese mentale pe parcursul mai multor sarcini. O alta int o reprezenta teoria lui Freud despre motivele incontiente. n opozitie cu aceast tez ca o reacie la introspecionism, la nceputul secolului, s-a afirmat o nou doctrin, pragmatic, comportamentalist behaviorism i, n ncercarea unui demers metodologic mult mai tiinific i mai riguros, s-a trecut gradat de la cercetarea proceselor mentale invizibile la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Aceast abordare, cunoscut sub denumirea de behaviorism, a revoluionat tiina psihologiei i a rmas curentul dominant pentru urmtorii 50 de ani.

Denumirea provine de la termenul englezesc "behavior" care nseamn comportament, de unde i denumirea de teoria comportamentului. Prin aceasta introducere, am sa fac trecerea la tema pe care o voi aborda in interiorul lucrarii si anume relatia dintre un tanar si parintii lui, prin dezvoltarea a trei aspecte pozitive si trei aspecte negative , care se regasesc in relatiile actuale dintre parinti si copii. Aspecte pozitive intalnite in relatia parinte tanar : comunicarea eficienta, acceptarea parerilor parintilor, creearea unei relatii de prietenie intre parinte si tanar (adolescent). Cum spuneam pe langa aspectele pozitive intalnim si aspecte negative cum ari fi : comportament deviant, lipsa atasamentului, care aduce dupa sine la o lipsa uriasa de comunicare mai taziu, dar de asemenea putem intalni si depresia la tineri (adolescenti), care poate sa aduca dupa sine de asemenea o deteriorare a relatiei dintre parinti si tineri (adolescenti). Aceste aspecte negative din punct de vedere ale urmatoarelor paradigme : psihanalitica, umanista, cognitiv comportamentala pot sa fie rezolvate prin diverse tehnici terapeutice. Ceea ce deosebeste in mod evident psihoterapia psihanalitica de celalte metode psihoterapeutice este cautarea sensului. Pentru toate celelalte terapii, simptomul (ex. atacul de panica, depresia, fobia etc ) este ceva care trebuie eliminat, fara a ne pune problema identificarii cauzelor sau a sensului sau. Pacientul este tratat oarecum dupa modelul omului-masina, simptomul este o simpla defectiune care trebuie remediata si atat. Pornind de la ideea ca orice simptom ascunde o drama sufleteasca si ca acel simptom va persista atat timp cat acea drama nu va fi consumata, perlaborata, integrata, psihoterapia psihanalitica nu acorda atentie simptomelor, ci sentimentelor, gandurilor. Aceste sentimente sunt accesate si retraite in relatia cu terapeutul , apoi verbalizate, analizate si intelese. In schimb teoria cognitiva la adolescenti este o extenstie a fundamentelor terapiei comportamentaliste bazata pe teoria invararii clasice operante si prin modelarea tulburarilor psihiatrice cum este si depresia. Multe dintre tehnicile cognitive care se aplica la adolescenti si adulti se asemeana cu cele utilizate in terapia comportamentalista . De exemplu traingul abilitatilor sociale care poate fi folosit si in tratarea depresiei la adolescenti , este considerat actualmente o strategie cognitivista , dari isi are radacinile adanci in terapia behaviorista prin utilizarea modelului, jocului de roluri, repetitiei. Relatiile dintre parinti si copii se modifica ntotdeauna n timpul adolescentei ; or , fenomenul acesta nu este niciodata simplu . Parintii accepta tacit, ca si profesorii din scoala , idea ca oamenii trec printr-un fel de stare deosebita n adolescenta , stare n care se nvata pe propria piele ce este viata . Insa acest lucru nu inseamna ca trebuie si este neaparat necesar sa lasam tanarul sa invete ce este viata prin nerezolvarea problemelor aparute in relatia lui cu parinti sau in cazul depresiei sa asteptam ca ea se se vindece de la sine , la fel cum nu ar trebui sa asteptam ca tanarul sa spuna deschis ca el are o problema. In relatia cu parintii tanarul nu va recunoaste niciodata deschis ca exista o problema, dar de aceea exista diverse metode si tehnici care pot sa vina in sprijinul relatiei dintre parinti si tineri. In paradigma umanista intalnim diversele terapii de familie care pot conduce la rezolvarea diferitelor probleme aparute in relatia dintre parinti si adolescenti. Adolescentul exprima destule manifestari de noncordanta si incompletitudini fata de caracterul cerintelor si solicitarilor noi pe care le impune societatea prin intermediul familiei , scolii , al opiniei publice . Adolescentul este destul de nesigur cu privire la ceea ce nu se mai cuvine sa faca . Se foloseste expresia criza a adolescentei pentru totalitatea manifestarilor de comportament si atitudini copilaresti ce persista la adolescent, inclusiv pentru opozitia lui fatisa sau interioara fata de reglementarile noi

n care trebuie sa-si satisfaca dorintele si trebuintele . Cu alte cuvinte , criza adolescentei exprima nesiguranta adolescentului fata de noi trebuinte si cerinte externe si interne ce se formuleaza n aceasta perioada , cerinte si trebuinte care se cer satisfacute n conditii nca nesesizate pe deplin de catre adolescent . Solutiile pentru criza adolescentei pot fi diversle tehnici amintite in paradigmele mentionate in lucrare. Copilul care vorbea ntruna i punea o mie de ntrebari pe minut i-a redus vocabularul acum la expresii monosilabice de genul: nu tiu, poate, am uitat, ha?, nu, aha, cine_ eu? etc. n afara de acestea, aparatul de recepie nu mai nregistreaza dect mormaieli, mrieli, bombaneli i tnguieli, iar puntea de comunicare a disparut, prinii i adolescenii par a vorbi doua limbi diferite. Muli dintre prini provin din familii n care nu li s-au oferit dect puine informaii (sau nici una) despre schimbarile fizice din adolescena, despre principiile privind ntlnirile de prietenie cu persoanele de sex opus, sau despre cum sa faca fata presiunii anturajului. De fapt, majoritatea parinilor de azi provin din generaia care a spus da la toate i le vine greu sa-i nvee copiii sa spuna nu. Aceti parini considera ca ar fi ipocrii daca ar proceda astfel, aa ca evita subiectul sau transmit mesaje derutante.