Sunteți pe pagina 1din 4

Dislexia este o dizabilitate a invatarii care poate afecta capacitatea unei persoane

de a citi, scrie si uneori de a vorbi. Dislexia este cea mai frecventa dizabilitate a
invatarii la copii si persista de-a lungul intregii vietii.
Copiilor care au dislexie le este greu sa invete sa citeasca desi merg la
scoala, au cel putin un nivel mediu de inteligenta si li se ofera oportunitati
adecvate de invatare. Este cauzata de un defect al capacitatii creierului de a
traduce imaginile primite de la ochi sau de la urechi in limbaj inteligibil,
fara a duce la probleme de vedere sau de auz. Iata totul despre dislexia
copilului -
Dislexia exista de multa vreme si a fost definita in multe moduri. De exemplu,
in anul 1968, World Federation of Neurologists a definit dislexia ca o boala a
copiilor, care, in ciuda faptului ca merg la scoala, nu reusesc sa-si formeze
aptitudinile de limbaj caracteristice cititului si scrisului, corespunzatoare
capacitatilor lor intelectuale.
Conform definitiei date de U.S. National Institutes of Health, USA, dislexia este
o dizabilitate a invatarii care poate afecta capacitatea unei persoane de a
citi, scrie si uneori de a vorbi. Dislexia este cea mai frecventa dizabilitate a
invatarii la copii si persista de-a lungul intregii vieti.
Cuvantul “dislexie” vine din greaca si inseamna “dificultate in ceea ce
priveste cuvintele” iar formele prin care aceasta problema se manifesta
sunt diverse, implicand si neputinta de a intelege unele cuvinte, de a te
orienta sau de a face calcule matematice.
Cat de grava e dislexia?
Gravitatea dislexiei poate varia de la usoara la severa. Cu cat este tratata mai din
timp, cu atat rezultatele sunt mai bune; totusi, nu este niciodata prea tarziu ca
oamenii afectati de dislexie sa invete sa-si amelioreze aptitudinile de limbaj.

Copiilor care au dislexie le este greu sa invete sa citeasca desi merg la scoala, au
cel putin un nivel mediu de inteligenta si li se recomanda oportunitati adecvate
de invatare.
Dislexia nu este un deficit de inteligenta
Dislexia este cauzata de un defect al capacitatii creierului de a traduce imaginile
primite de la ochi sau de la urechi in limbaj inteligibil, fara a duce la probleme
de vedere sau de auz. Nu este cauzata de retard mental, sechele ale
creierului, nici de un deficit de inteligenta.
Dislexia este ereditara
Numeroase studii facute in SUA au concluzionat ca dislexia este ereditara. Prin
scanarea activitatii creierului, cercetatorii au descoperit ca la dislexici,
informatia este procesata cu prioritate de emisfera dreapta a creierului lor - si nu
de emisfera stanga ca in cazul celor care nu au dislexie.

Dislexici celebri
Ca dovada ca dislexia nu este un deficit de inteligenta ci dimpotriva iata o serie
de personalitati care au/avut dislexie: Leonardo Da Vinci, Edison, Picasso,
Einstein, Steve Jobs, Pablo Picasso

Inventatorul Thomas Edison, pictorul Leonardo Da Vinci, Pablo Picasso,


Alexander Graham Bell, Albert Einstein, George Washington, Thomas
Jefferson, Winston Churchill sunt doar o parte dintre geniile care au suferit de
dislexie şi pe care boala nu i-a împiedicat să rămână în istorie.

Printre dislexicii ajunşi foarte bogaţi se numără Ted Turner, fondatorul CNN,
Richard Branson, fondatorul Virgin Group, sau Henry Ford, cel care a pus pe
picioare grupul auto cu acelaşi nume. De dislexie au suferit şi scriitorii Hans
Christian Andersen, Agatha Christie şi Gustave Flaubert.

Actori cunoscuţi cu aceeaşi boală sunt Tom Cruise, Whoopi Goldberg, Keanu
Reeves sau Robin Williams

Dislexia poate ramane nedetectata in primii ani de scoala


Copilul poate fi frustrat de dificultatea de a invata sa citeasca si poate avea alte
probleme care mascheaza dislexia. Poate ca da semne de depresie si manifesta
un scazut respect de sine. Problemele de comportament acasa sau la scoala sunt
si ele observate frecvent. Astfel, motivatia copilului scade dramatic, iar el ajunge
sa nu-i mai placa scoala, ceea ce-i pune serios in pericol succesul scolar, daca
boala ramane netratata.

Care sunt cauzele dislexiei? Tipurile de dislexie


Exista mai multe tipuri de dislexie care pot afecta capacitatea unui copil de a
scrie si citi.
Dislexia provocata de traume apare adesea dupa o forma sau alta de
trauma cerebrala sau de afectare a creierului care controleaza scrisul si
cititul. Ea este rara in randul populatiei actuale de varsta scolara.
Un al doilea tip de dislexie este numit dislexie primara. Acest tip de dislexie
este mai degraba o disfunctie decat o afectare a partii din stanga a creierului
(cortexul cerebral) si nu se schimba cu varsta. Persoanele care au acest tip de
dislexie sunt rareori capabile sa citeasca la nivelul clasei a patra, iar la varsta
adulta se lupta inca sa citeasca, sa scrie pe litere, sa citeasca in general. Dislexia
primara este transmisa ereditar si este mai frecventa la baieti decat la fete.
Un al treilea tip de dislexie este numit dislexie secundara sau dislexie de
dezvoltare si se crede ca este cauzata de dezvoltarea hormonala din timpul
stadiilor timpurii ale dezvoltarii fetale. Dislexia de dezvoltare se atenueaza pe
masura ce copilul creste. De asemenea, este mai frecventa la baieti.
Cum afecteaza dislexia functiile de invatare?
Dislexia poate afecta mai multe functii diferite.
Dislexia vizuala este caracterizata de inversarea cifrelor si literelor si de
inabilitatea de a scrie simbolurile in ordinea corecta.
Dislexia auditiva implica dificultati cu sunetele sau grupurile de sunete.
Sunetele sunt percepute ca in alta ordine sau nu sunt auzite corect.
Disgrafia se refera la dificultatea copilului de a tine si controla creionul
astfel incat sa poata scrie semnele corect pe hartie.

Din pacate, in Romania, greseala porneste inca de la gradinita sau scoala,


acolo unde cadrele didactice nu sunt informate corect, uneori, catalogand
un copil dislexic ca fiind unul cu retard mintal sau cu probleme de
adaptare. De aici, numeroase alte efecte negative pot afecta psihicul celui in
cauza si, binenteles, ingreuneaza ameliorarea problemei.
Ce tip de tratament este disponibil pentru dislexie?
Tratamentele din contextul scolar. Inainte de inceperea oricarui tratament,
trebuie facuta o evaluare pentru a determina zona specifica de dizabilitate a
copilului. Desi exista mai multe teorii despre tratarea cu succes a dislexiei, nu
exista de fapt un tratament care sa o vindece.
Scoala va crea un plan impreuna cu parintii, spre a veni in intampinarea nevoilor
copilului. In cazul in care scoala pe care o urmeaza copilul nu este pregatita sa
faca fata acestei situatii, copilul trebuie transferat la o scoala care poate educa un
copil dislexic in mod corespunzator, daca o astfel de scoala exista in zona.
Planul poate fi implementat intr-un context special de educatie sau intr-o clasa
obisnuita. Un plan de tratament potrivit se va concentra pe intarirea punctelor
slabe ale copilului, utilizandu-i punctele tari.
O abordare directa poate include un studiu fonic sistematic. Pot fi folosite
tehnici create pentru a stimula toate simturile sa functioneze eficient impreuna.
Pot fi folosite abordari specifice de citit, ce solicita copilul in acelasi timp sa
auda, sa vada, sa spuna si sa faca ceva (multisenzoriale), ca metoda
Slingerland, metoda Orton-Gillingham, sau proiectul READ. Computerele sunt
instrumente puternice pentru ajutarea acestor copii si trebuie folosite cat mai
mult posibil.
Copilul trebuie sa deprinda aptitudini de compensare si de adaptare la
situatie. Trebuie sa se acorde atentie asigurarii conditiilor optime de invatare si
a cailor alternative pentru obtinerea performantelor scolare.
n afara de ceea ce poate oferi scoala, exista tratamente alternative
disponibile in afara mediului scolar. Desi tratamentele alternative sunt
recomandate de obicei in afara celui din mediul scolar, exista putine studii care
sa sustina eficienta acestor tratamente. In plus, multe dintre ele sunt foarte
costisitoare, iar parintii frustrati de problema copilului pot fi usor indusi in
eroare de un eventual tratament scump care suna atractiv.
Poate cel mai important aspect al oricarui plan de tratament este
atitudinea. Copilul va fi influentat de atitudinea adultilor din jurul lui. Dislexia
nu trebuie sa devina o scuza pentru evitarea scrisului. Intrucat cerintele scolare
sunt prea mari in cazul unui copil cu dislexie si il pot obosi, reprizele de teme
trebuie impartite in „portii” adecvate. In timpul orelor si al temelor de acasa
trebuie incluse pauze frecvente.
Copilul trebuie sa primeasca sustinere pentru efortul pe care il face, la fel ca si
pentru realizarile sale. Trebuie cautate si utilizate alternative la temele scrise
traditionale. Profesorii invata sa ofere elevilor informatiile intr-o varietate de
moduri, care nu numai ca sunt mai interesante dar si ajuta elevii, spre a invata
astfel mai bine folosind diferite tehnici. Tehnologia interactiva ofera elevilor
moduri interesante de a transmite un feedback asupra lucrurilor pe care le-au
invatat, in contrast cu temele tradi?ionale care se fac cu creionul pe hartie.

S-ar putea să vă placă și