Deficiente de invatare

Deficientele de invatare apar atunci cand performantele scolare ale copilului sunt
scazute in raport cu asteptarile pentru varsta si inteligenta sa. Acestea se bazeaza pe o
intarziere in dezvoltare si pe un fond neurologic mostenit sau provocat in anumite situatii.
Desi multi copii mai au din cand in cand probleme cu invatatul la gradinita sau scoala,
exista anumite semne care atesta manifestarea unei deficiente de invatare. Dizabilitatea de
invatare afecteaza capacitatea creierului de a accepta, procesa, analiza sau acumula
informatii, de aceea este posibil ca persoanele afectate sa nu poata acumula cunostinte la
fel de repede si de usor ca celelalte. Exista foarte multe tipuri de dizabilitati de invatare.
Unele din acestea pot afecta capacitatea de concentrare, in alte situatii poate fi afectata
capacitatea de a scrie, citi sau rezolva probleme de matematica. Totusi, majoritatea
cauzelor sunt inca greu de explicat chiar si in ziua de azi.
Pana in prezent nu se cunosc cauzele deficientelor de invatare insa, unele observatii
generale se pot face:

Unii copii se dezvolta si se maturizeaza intr-un ritm mai lent decat altii de aceeasi
varsta. Prin urmare, acestia nu pot fi in stare sa indeplineasca sarcinile cerute la
scoala. Acest tip de deficienta in invatare se numeste intarziere in dezvoltare.
Unii copii cu vederea si auzul normale pot interpreta gresit imaginile si sunetele de
zi cu zi din cauza unor tulburari inexplicabile ale sistemului nervos.
Problemele dinainte de nastere sau din copilaria timpurie pot influenta negativ
capacitatea ulterioara de invatare a copilului.
Copiii nascuti prematur si copiii care au avut probleme medicale la scurt timp dupa
nastere pot avea deficiente de invatare.
Problemele de invatare pot fi mostenite genetic.
Deficientele de invatare sunt mai frecvente la baieti decat la fete, posibil pentru ca
baietii au tendinta sa se maturizeze mai lent.
Unele dificultati de invatare par sa fie legate de problemele de ortografie, pronuntie
sau structura limbii.

Deficientele de invatare exista la copiii din toate tarile indiferent de cultura, limba si
mediul social in care traiesc. Numarul elevilor cu dificultati de invatare este in continua
crestere, cei mai multi sunt cu varsta cuprinsa intre 9-14 ani.
Recuperarea elevilor cu dificultati de invatare este un proces complex si se poate
desfasura fie intr-un cadru izolat , de catre echipe de specialisti, pe grupe de copii cu
aceeasi deficienta, fie prin integrarea lor in scoli obisnuite unde sa fie indrumati de un
cadru didactic obisnuit si de un profesor de sprijin.

Tipuri frecvente de deficiente de invatare:

o
o
o

Dislexia dificultatea de a invata scrisul si cititul. Dislexia nu se poate trata, insa

persoanele care sufera de dislexie pot invata sa-si amelioreze deficientele.
Discalculia dificultatea de a intelege si rezolva sarcini matematice.
Disgrafia capacitatea scazuta a copilului cu limbaj, auz, dezvoltare mentala
normale de a invata corect si a utiliza constant scrisul in conditiile de scolarizare
normala.
Dispraxia dificultate specifica a procesului de invatare care afecteaza abilitatea
creierului de a planifica succesiunea miscrii. Se crede ca dispraxia are legatura cu
modul in care se dezvolta creierul si poate afecta planificarea a ceea ce trebuie sa
faci si cum sa o faci. Deseori este asociata cu problemele de perceptie, limbaj si
gandire. Efectele pe care dispraxia le are asupra abilitatii unei persoane de a
functiona intr-un mediu de zi cu zi ca si intr-un mediu de invatare pot varia in
functie de gradul dificultatii.

Un copil cu o dizabilitate de invatare nu poate sa fie mai atent sau mai motivat. El
trebuie ajutat sa invete cum sa faca toate aceste lucruri. Stiinta a progresat, iar specialistii
inteleg din ce in ce mai bine modul de functionare al creierului. O descoperire importanta,
care trezeste speranta in cazul dizabilitatilor de invatare, este neuroplasticitatea.
Neuroplasticitatea este capacitatea naturala a creierului de a se schimba, de a forma noi
conexiuni si a genera noi celule cerebrale ca raspuns la procesul de invatare si la experienta
acumulata. Aceasta descoperire a dus la dezvoltarea de noi tratamente pentru dizabilitatile
de invatare, care folosesc puterea neuroplasticitatatii de a remodela creierul.
Exist o serie de cerine generale fa de organizarea predrii si nvrii n clasa
obinuit n care se ntlnesc copii cu dificulti de nvare:
aceti copii au nevoie de o nvare multisenzorial explicit care s-i fac s avanseze;
nu este cazul s se piard vremea cu activiti repetitive asupra unor lucruri care s-au
nsuit, ci mai curnd s se varieze metodele i suporturile de nvare;
copiii cu dificulti de nvare au nevoie de iniiere adecvat n lectur i scriere, ceea ce
presupune de cele mai multe ori alte metode i mijloace dect cele folosite n mod obisnuit
de educatorul clasei respective;
este nevoie de structurarea cunoaterii si de o doz bun de orientare pentru a se duce la
bun sfrsit nvarea colar.

Semne de deficient de invatare la prescolari

Limbaj

greutate in a vorbi sau a lega proprozitii;

probleme de pronuntie;

incapacitate de a exprima dorinte;

dificultate in a invata cuvinte noi;

imposibilitate de a urmari anumite indicatii si directii din partea cuiva;

incapacitate de a intelege ce este intrebat;

lipsa de interes in a povesti diverse intamplari.

Cacapitatea motorie:

stangacie;

dificultate in a manipula obiecte mici;

mers, alergat, sarit si catarat neobisnuite;

greutate in a invata lucruri simple ca legarea sireturilor, inchiderea nasturilor etc.;

incapacitatea de a-si mentine echilibrul;

probleme in a tine creionul corect in mana atunci cand scrie.

Atentie:

comportament impulsiv;

imposibilitate de a fi atent la ceva pentru o perioada mai lunga de timp;

hiperactivitate;

dificultatea de a trece de la o activitate la alta;

repetarea constanta a unei singure idei si incapacitatea de a trece rapid de la o idee

la alta.

Comportament social:

izolare;

schimbare rapida de dispozitie (trecere brusca de la o stare la alta);

frustrare;

acces de furie.

Cercetarile indica faptul ca reactia parintelui la diagnosticul de deficienta de invatare

este mai pronuntata decat la orice alt diagnostic. Este de luat in considerare faptul ca in
cazul in care un copil are retard mental sau un handicap fizic, parintele devine constient de
problema inca din primele saptamani de viata ale copilului. Cu toate acestea, dezvoltarea
prescolara a copilului cu deficienta de invatare este adesea lipsita de semne evidente si
parintele nu suspecteaza ca exista o problema. Atunci cand este informat cu privire la
problema de catre personalul din scoala/gradinita, prima reactie a parintelui este de a nega
existenta problemei. Aceasta negare este, desigur, neproductiva. Parintele tinde sa ramana
in acest stadiu pentru o perioada mai lunga de timp, pentru ca el nu este expus la
frustrarile de zi cu zi ale copilului.
Cercetarile efectuate sugereaza ca parintele unui copil cu deficienta de invatare trece
printr-o serie de emotii inainte de a accepta cu adevarat copilul si problema lui.
Specialistii estimeaza ca de la 6 pana la 10 la suta din populatia de varsta scolara are o
problema de invatare. Aproape 40 % din copiii inscrisi in invatamantul special sufera de o
deficienta de invatare. Se estimeaza ca exista de asemenea 6 milioane de adulti cu
deficiente de invatare.
Diagnosticarea timpurie a unei deficiente de invatare este esentiala pentru a ajuta
copilul sa se dezvolte normal. Problemele la acest nivel nu sunt curabile, dar ajutorul
specializat ajuta mult copilul sa se integreze social si sa devina un adult capabil sa profese
si sa evolueze spre succes. Urmarirea simptomelor specifice varstei reprezinta primul pas
catre identificarea lor.
Purcareata Monica, Anul I, Seria 4
Facultatea de limbi si literaturi straine