UNIVESITATEA TEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE TIINE ALE EDUCAIEI

Departamentul de Specialitate cu Profil Psihopedagogic

Elevii cu dificultati
de invatare

Profesor ndrumtor

Student*

Bujorean Elena

Petrila (Hantar) Nicoleta

Nivel, Facultatea de Sociologie-Psihologie, Specializare Sociologie-Psihologie

CUPRINS

INTRODUCERE

pag 5

1. Etiologia dificultatilor de invatare

pag 6

2. Principalele dificultati de invatare

pag 7

3. Diagnosticarea si evaluarea dificultatilor de invatare

pag 8

3.1 Metode de de diagnosticare

pag 9

4. Disciplinele care contribuie la studiul dificultatilor de invatare

pag 10

5. Interventia educationala: Educatie integrata/Educatie incluziva

pag 11

6. Metode si procedee de perdare-invatare

pag 12

7. Metode si tehnici de sprijinire a invatare

pag 12

7.1 Importanta atitudinii cadrului didactic

8. Importanta familiei in procesul de educatie scolara

pag 14

9. Consiliere,scopuri si arii

pag 15

10. Repere generale pentru un program de consiliere scolara

pag 16

10.1

Exemple de obiective pe termen lung in cadrul consilierii

pag 16

10.2

Obiective pe termen scurt

pag 16

10.3 Interventia terapeutica

pag 17

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

pag
pag

Rezumat

pag 14

Tulburarile de nvatare (TI) sunt tulburari observate n procesul acumularii

cunostintelor scolare: scrisul, cititul, calculul matematic si nvatarea regulilor gramaticale.
Dificultatile se pot manifesta numai ntr-una din ariile mentionate sau le pot cuprinde pe toate.
Dizabilitatea de invatare afecteaza capacitatea creierului de a accepta, procesa, analiza
sau acumula informatii, de aceea este posibil ca persoanele afectate sa nu poata acumula
cunostinte la fel de repede si de usor ca celelalte.
Un copil cu o dizabilitate de invatare nu poate sa fie mai atent sau mai motivat. El
trebuie ajutat sa invete cum sa faca toate aceste lucruri, iar stradaniile nu sunt in zadar.
Foarte multi copii intampina diferite dificultati si cel mai important lucru pe care il
putem face prin programele de consiliere este sa oferim suport si sa ii aratam ca obstacolele
pot fi depasite. O atitudine pozitiva si adecvata nu va rezolva definitiv problema, dar ii va da
elevului increderea si speranta ca lucrurile se vor imbunatati.
Adesea, copii foarte dotati au metode proprii de invatare, diferite de ale celorlalti copii si,
chiar daca sunt extrem de inteligenti, pot suferi in acelasi timp de deficiente de invatare.
Fara a primi suportul adecvat, copiii cu dizabilitati de invatare pot avea probleme cu
pastrarea increderii in sine, mai ales daca copilul este foarte inteligent. Chiar daca e vorba de
un copil cu un coeficient ridicat de inteligenta sau nu, toti au nevoie sa fie incurajati si
inconjurati cu multa dragoste. Dificultatile de invatare sunt des intalnite in copilaria mica si
mijlocie dar pot fi intalnite si la adolescenta sau maturitate.
.

Introducere

Primul contact cu un sistem educational institutionalizat poate fi o povara pentru unii

dintre copii.Orice copil are probleme de invatare dar cand aceste probleme sunt prezente tot
timpul si afecteaza performanta copilului parintii ar trebui sa-si faca griji.
Putem vorbi de tulburari de invatare atunci cand un copil are rezultate mai slabe la
scoala decat ar permite capacitatea lui intelectuala,rezultatele nu sunt pe masura timpului pe
care copilul il acorda invatarii, probleme mai pot aparea din cauza inadaptarii la programul fix
de la scoala, a dificultatilor de a accepta o alta autoritate decat cea familiala sau de a se integra
intr-un colectiv divers. Intalnim adesea cadrele didactice care se ocupa de copii cu tulburari cu
probleme de invatare care spun ca ar fi in stare de mai mult, desi se straduieste sau poate
dar nu vrea.Copilul cu tulburari de invatare ramane ramane in urma colegilor la invatarea
scrisului si a cititului, desi este un copil inteligent.
Spre deosebire de persoanele cu retard mental, intarzierea celor cu tulburare de
invatare tine doar de anumite capacitati cognitive specifice, nu in toate ariile de functionare.
In plus, copiii care prezinta tulburari de invatare nu au probleme majore de interactiune
sociala. Ar mai fi de menionat c adesea exist o serie de tulburri care se pot asocia unei
tulburri specifice de nvare i care trebuie luate in considerare att la punerea
diagnosticului, ct i pe durata interveniei. Avem n vedere ADHD-ul, care are o frecven
crescut n rndul copiilor cu o tulburare specific de nvare, dar i dispoziiile depresive cu
care se confrunta uneori copiii, tulburrile anxioase (anxietate social, anxietate colar,
anxietate de evaluare, anxietate de performan etc.), tulburrile uoare i atipice de spectru
autist i, mai rar, tulburarea de conduit.
Se tie c persoan cu deficiene are nevoie de mai mult curaj i determinare dect un
om obinuit chiar i pentru realizarea unor sarcini simple. Scopul colii este acela de ai ajuta
s se integreze i s supun mediul nconjurtor voinei lor.
Fiecare copil are dreptul sa fie la scoala ,e vorba de drepturi,responsabilitati dar si de
viitorul nostru al tuturor.
Scoala presupune sprijin atat pentru elevi cat si pentru profesori,cu cat vom cunoaste
mai multe despre dificultatile de invatare cu atat vom gasi solutii petru a ajuta si sustine copii
aflati in impas.

1.Etiologia Dificultatilor de invatare

5

Cauze biologice si fiziologice care au legatura cu numarul mare de nasteri

premature , nasteri cu travaliu prelungit, dezechilibre neurochimice , tulburari hormonale si
metabolice, anomalii in dezvoltarea creierului si leziuni craniene,boli inflamatorii cerebrale.
Autismul ar putea fi rezultatul unor anomalii care apar n procesul de dezvoltare a anumitor
structuri cerebrale ale fetusului este concluzia unui studiu recent efectuat de Institutul
American de Sanatate Mintala. ( sursa Mediafax)
O mare importanta o au factorii genetici.Studiile indica ca deficitul de atentie este inalt
ereditar iar factorii genetici numara 75% . Hiperactivitatea pare deasemeni sa fie o conditie
primar genetica. Se crede ca marea majoritate a cazurilor provin prin combinarea diferitelor
gene, multe dintre care afecteaza transportorii dopaminei.
Cauze Psihologice se refera la nivelul intelectual minimal spre zona intelectului de
limita, probleme de perceptie , probleme afective,usoare dezechilibre emotionale, timiditate
excesiva,complexe de inferioritate, fobia scolara precum si supratotarea copiilor capabili de
performante superioare.
Cauze ambientale :
1. Cauzele Scolare cuprind : programa incarcata ,insuficienta pregatire a profesorilor,
stresul scolar prelungit,esecul scolar, suprasolicitarea teoretica si practica
2. Cauze familiale, acestea urmaresc interesul slab al familiei pentru educatie sau din
potriva hiperprotectia, probleme de relationare in cadrul familiei, nivelul social
,alcoolismul,violenta familiala,pedepsirea excesiva.
3. Cauzele sociale care se refera la scimbarea domiciliului, departarea de
scoala,delincventa juvenila,toxicomania,nivel financiar scazut.
4. Cauzele relationale sunt:
* dificultati de comunicare:
-vocabular sarac,nedezvoltat
-tulburari de articulatie,ritm,fluent
-tulburari de relatare,evocare
-tip nesociabil,introvertit
*dificultati de integrare in grup
-rejectare de catre grup
-periferizare in grup
-razbunare nediferentiata fata de membrii grupului
5. Cauze de origine necunoscuta

2.Principalele dificultati de invatare

Dificultatile de invatare pot fi recunoscute de familie inainte de profesor sau invatator,
familia de multe ori ascunde acest lucru in speranta ca ,copilul va creste si va reusi sa tina
pasul cu ceilalti. Din pacate acestea devin evidente atunci cand copilul trece de la gradinita la
6

scoala si se confrunta cu alte standarde,cerinte carora nu le face fata.

Dificultile de nvare pot fi legate de deficitul dezvoltrii intelectuale, lipsa unor
aptitudini, dar adesea sunt simptomul unei inadaptri colare sau efectul unei metodologii
didactice care nu ine seama de individualitatea elevilor.
Printre primele ordonri ale problemelor de nvare sunt evideniate urmtoarele:
- tulburrile sau deficienele intelectuale;
- tulburrile senzoriale;
- tulburrile motorii;
- tulburrile perceptiv vizuale;
- tulburrile perceptiv auditive;
- instabilitatea comportamental;
- inhibiia de tip emoional;
- tulburrile limbajului;
- tulburrile psihomotricitii;
- deficite de atenie i concentrare;
- hiperactivitatea;
- impulsivitatea;
- abstracia.
Aceste manifestri ale dificultilor de nvare se ntlnesc i n diagnosticarea
medical a unor boli psihice ce necesit intervenie de specialitate, dar care includ rolul foarte
important al familiei i colii.
I. Analiza dificultatilor de invatare din perspectiva copilului ne orienteaza atentia
spupra particularitatilor pe care acestea le prezinta in procesul de invatare si datorita lor putem
planifica si organiza programe de interventie personalizata.
Astfel identificam urmatoarele domenii functionale ale dificultatilor de invatare:
psihomotricitatea
-moticitate globala si fina
-orientarea,organizarea si structurarea spatio-temporala
perceptia vizuala
-discriminare vizuala
-ordine vizuala
-memorie vizuala
limbajul
-componenta semantica (vocabular,concepte)
-cunoasterea sintaxei
-utilizarea limbajului-capacitatea de comunicare
perceptia auditiva
-discriminarea auditiva
-memorie auditiva
-auz fonematic
gandirea-rezolvarea de probleme
-relationarea evenimentelor
-stabilirea ipotezelor
-strategii rezolutive
factori sociali si personali
-interactiuni sociale(in mediul familial si cel scolar)
-ritm,stil de invatare si motivatie pentru invatare
-stima de sine,incredere in sine
II.Din perspectiva interventiei educationale se evidentiaza urmatoarele domenii ale
dificultatilor de invatare:
ale limbajului expresiv care se refrera la :
-dislalii(incapacitate de pronuntare corecta a sunetelor,a grupurilor de sunete,cuvintelor si

propozitiilor)
-tulburari de ritm(balbaiala,ritm accelerat sau incetinit a vorbirii)
-disfonii(tulburari de voce)
al limbajului scris-citit care se refera la:
-dislexiile
-disgrafiile
al limbajului nonverbal
al atentiei,concentrarii in activitate si pe sarcina de lucru
al motivatiei
al schemelor de perceptie si orientare
al structurilor simbolice matematice
al relationarii sociale si a problemelor de comportament
3 Diagnosticarea si evaluarea tulburarilor de invatare
Este importanta identificarea timpurie i stabilirea unui diagnostic diferenial corect.
Astfel, atunci cnd prinii, educatoarea de la grup, nvtorul/nvtoarea identific c un
copil se confrunt cu o tulburare specific de nvare este foarte important ca primul pas s
fie cel de excludere a posibilelor cauze somatice: tulburri de vedere, tulburri oftalmologice,
tulburri de auz, tulburri de recepie a auzului (auzul fonematic),tulburri de coordonare
ochi-mn, diverse tulburri neurologice pentru fiecare analizator n parte.
Un alt aspect important, i care constituie un criteriu de excludere a diagnosticului de
tulburare specific de nvare, este acela al coeficientului de inteligen. ICD 10 (Clasificarea
Internaional a Tulburrilor, ediia a 10-a) menioneaz c diagnosticul poate fi pus daca IQul copilului este mai mare sau egal cu 75 (respectiv intelect de limita sau chiar inteligen
normal).
De asemenea, diagnosticul poate fi pus n condiiile unei colarizri adecvate , innd
cont de ateptri corecte privind vrsta biologic a copilului si trebuie sa fie diferentiate de
variatiile normale in performanta scolara sau de dificultatile datorate lipsei de posibilitati
,stilului pedagogic defectuos sau a factorilor culturali. Depistarea i diagnosticarea
deficienilor este realizat n principal de ctre unitile medicale. Deficiena uoar (liminal)
se depisteaz la intrarea copilului n grdini sau n clasa nti. Examinarea cu scop de
diagnozare a persoanelor cu abateri n dezvoltare se realizeaz de ctre Comisiile medicopsiho-pedagogice de diagnostic i triaj judeene, din care fac parte: un medic psihiatru, un
psiholog, un logoped i un profesor de educaie special (defectolog). Decizia comisiei de
diagnostic se concretizeaz ntr-o recomandare a grdiniei sau colii compatibile cu tipul de
deficien.
In prezent se admite faptul ca pentru stabilirea disgnosticului de deficient de
invatare sunt necesare urmatoarele etape:
1. se determina masura in care un copil are deficient de invatare-se verifica cea ce
ar trebui sa stie copilul si ceea ce stie cu adevarat la momentul respective
2. sa evalueze achizitiile actuale ale copilului pentru a determina ariile specific in
care se manifesta esecul si nivelele care par a fi inaccesibile
3. se analizeaza modul de invatare al copilului,felul in care proceseaza
informatia,exprimarea informatiei,procesarea sau asocierea de idei
4. explorarea motivelor pentru care copilul nu invata,luandu-se in calcultoti
factorii posibili emotionali,de mediu,psihologici,aceste date obtinandu-se din

surse de tipul testelor standardizate,studii de caz,observatia

5. pe baza informatiilor stranse se formuleaza ipotezele de diagnostic dupa care se
dezvolta un plan educative
3.1 Metode de investigare
1. Anamneza care prin intermediul parintilor,profesorilor, asistentilor, consilierilor scolari
furnizeaza informatii despre:
-datele personale ale copilului
-antecedente eredocolaterale
-evolutia simptomelor
-tratamente aplicate
-antecedente personale(evolutia sarcinii,momentul nasterii..etc)
-ancheta sociala(informatii despre membrii familiei,conditii de viata, posibilitati
financiare,relatiile cu membrii colectivitatii)
2. Observatia
Observatia directa si structurata are avantajul de a permite inregistrarea unor
informatii care sa evalueze comportamentul copilului pe o perioada de timp astfel ca se poate
urmari :
-reactia elevului fata de sarcini dificile
-atitudinea fata de problemele de invatare,modul de interferenta a unor probleme din viata
copilui cu scoala
-dezvoltarea si coordonarea motorize
-limbajul,dezvoltarea vocabularului,pronuntia
Observatia nedirectionata urmareste comportamentul zilnic al copilului in cadrul
scolii, astfel ca se pot urmari problemele la nivelul:
- stimei de sine
-relatiilor cu cei din jur
-relatiilor cu profesorii, parintii, autoritatile
-tulburari de limbaj si vorbire
-alte semne care indica probleme emotionale
-probleme de orientare temporal
-dificultati perceptive-vizuale
-dificultati de rationament si calcul
-dificultati la nivel motor
3.Examenul somatic
4.Examinarea neurologica
5.Investigatii paraclinice printre cele mai des folosite amintim: electroencefalograma,
investigatiile genetice , tomografia computerizata
6 .Examinarea psihiatrica adaptata varstei copilui
7 .Examinarea Psihologica
8. Evaluarea nivelului intelectual cu ajutorul testelor

a. teste de dezvoltare individuala

b. teste analitice si calitative ale inteligentei
c.teste colective de inteligenta
d. teste individuale verbale si de performanta
9.Indicatori de dezvoltare
a.varsta biologica
b.varsta de dezvoltare
c. comportamentul ludic
4 .Disciplinele care contribuie la studiul dificultatilor de invatare
De la nceput trebuie menionat faptul c att evaluarea, ct i intervenia specializat
n dificultile de nvare sunt interdisciplinare i complexe.
Este necesara o munca in echipa pentru remedierea dificultatilor de invatare deoarece
exista patru zone largi care sunt implicate si anume: educatia, psihologia, limbajul si
medicina.
Toate aceste discipline intervin cu specialitii lor, care se adapteaz problematicii
menionate, dar i activitilor i deciziilor n echip, foarte importante n alegerea i
rezolvarea adecvat a unei intervenii integrate i complexe specifice dificultilor de nvare.
Colaborarea eficient a prinilor (sau a celor care au copilul n grij) cu medicul de
familie, medicul pediatru, medicul psihiatru pentru copii, medicul neurolog, educatoarea,
nvtoarea, eventual chiar i cu profesorul de sprijin (atunci cnd este cazul i este posibil),
este deosebit de important. Prin aceasta avem n vedere c este important de stabilit o
conduit comun i un program de intervenie care s poat fi aplicat eficient att n mediul
educaional, ct i n familie.
5.Interventia educationala
Educatie integrata/educatie incluziva
Educatia integrata (inclusive education) se refera in esenta la integrarea in structurile
invatamantului de masa a copiilor cu cerinte special in educatie( copii cu deficient
senzoriale,fizice,intelectuale sau de limbaj,defavorizati socio-econimic si cultural,copii din
centrele de asistenta si ocrotire,copii cu usoare tulburari psihoafective si
comportamentale,copii infectati cu virusul HIVetc) pentru a oferi un climat favorabil
dezvoltarii armonioase si cat mai echilibrate a personalitatii acestora. Psihopedagogie
speciala Cristina Neamtu si Alois Ghergut pag 195.
Apariia conceptelor de educaie integrat i coal incluziv a determinat modificri
fundamentale n percepia actului educativ.
Educaia integrat va permite copilului cu cerine educative speciale s triasc alturi
de ceilali copii sanatosi, s desfoare activiti comune, dobndind abiliti, indispensabile
pentru o via ct mai apropiat de cea a normalului, pentru o adecvat inserie social.Cu
certitudine, elevii cu dificulti de nvare au nevoie de ajutor n vederea adaptrii, integrrii
i devenirii lor ca i ceilali elevi cu succese i insuccese, cu realizri i ratri dar i cu
rezultate ncurajatoare.
Educatia incluziva este o orientare care presupune o schimbare a modalitatilor de
tratare a problemelor educationale, bazata pe considerentul ca modificarile de metodologie si
organizare , aduse pentru a raspunde elevilor cu dificultati de invatare, sunt benefice pentru
toti copii.
Politica incluziva face referire la includerea in mediul educational a tuturor copiilor,in
virtutea unui program si a unei strategii bine alese, elaborarea curicumului care sa tina seama

10

de diversitatea elevilor, existenta in institutie a serviciilor de sprijin necesare.

Analiznd particularitile specifice procesului de nvare a copiilor cu diferite tipuri
de deficien, se ajunge la concluzia c una dintre calitile eseniale ale curriculum-ului
colar vizeaz un grad ct mai mare de flexibilitate, astfel nct s permit fiecrui copil s
avanseze n ritmul su i s fie tratat n funcie de capacitile sale de nvare. Pentru aceasta
este nevoie ca formularea obiectivelor, stabilirea coninuturilor instruirii, modalitile de
transmitere a informaiilor n clas i evaluarea elevilor s se fac difereniat.
Elaborarea unui curriculum flexibil i uor de adaptat cerinelor educaionale ale
fiecrui elev are la baz mai multe argumente:
-

respectarea dreptului fiecrui copil la instrucie i educaie pe msura potenialului

i capacitilor sale;

formarea la copilul deficient a unui registru comportamental adecvat care s

permit adaptarea i integrarea sa social printr-o experien comun de nvare
alturi de copiii normali;
asigurarea legturii cu faptele reale de via i familiarizarea cu o serie de
obinuine privind activitile de utilitate practic i de timp liber;
dezvoltarea capacitilor necesare pentru rezolvarea independent ( n limitele
permise de gradul deficienei) a problemelor de via, autocontrol n situaii
dificile i practicarea unor metode i tehnici de munc intelectual care s asigure
eficien n adaptarea i integrarea colar i social.

Copii cu dificultati de invatare pot fi scolarizati n coli obinuite sau n coli speciale.
De obicei sunt introdusi copii cu deficient de invatare in clase normale din scoala de masa
Pentru a sprijini copii cu dificultati de invatare situati in scoala de masa exista doua
tipuri de sprijin:
- specializat, n afara clasei, n plus de activitatea didactic, ca form suplimentar de
activitate;
- didactic, ca adaptare i flexibilizare a curriculum-ului.
Pentru eficientizarea procesului de nvare sunt avute n vedere cteva repere
fundamentale:
- nvarea interactiv care presupune folosirea unor strategii de nvare focalizate pe
cooperarea, colaborarea i comunicarea ntre elevi la activitile didactice, precum i pe
interaciunea dintre cadre didactice, cadre didactice i elevi; elaborarea n comun a
obiectivelor invatarii
- demonstraia, aplicaia i feedbeckul orice proces de nvare (mai ales n cazul
elevilor cu CES) este mai eficient i mai uor de neles dac informaiile prezentate sunt
demonstrate i aplicate n situaii reale de via;
- modalitile de sprijin n actul nvrii elevii cu CES au nevoie n anumite
momente de un sprijin activ de nvare att n timpul activitilor desfurate n clas, ct i
la activitile din afara clasei, prin dezvoltarea unui parteneriat educaional cu anumite
categorii de specialiti, cu familiile elevilor.
Fiecare elev care este evaluat iniial ca prezentnd dificulti de nvare specifice are
nevoie de un plan individualizat, personalizat de intervenie.
Planul se refer la activitile de remediere specifice i la modul cum se
individualizeaz i se acioneaz personalizat n procesul de predare-nvare i cum se
coreleaz acestea cu activitatea didactic cotidian.
Planul personalizat de interventie (PIP) este o component a planului de servicii si este
un document de planificare si coordonare in care sunt specificate obiectivele imediate,
activitatile propriu-zise, metodele si mijloacele utilizate, durata activitatilor, formele de
evaluare si revizuire a activitatilor.
6.Metode i procedee de predare-nvare
Metodele i procedeele de predare- nvare trebuie s fie selectate n raport cu scopul
i obiectivele activitii didactice, coninutul leciei i particularitile elevilor (vrsta, nivelul
dezvoltrii psihice, tipul i gradul deficienelor/ tulburrilor, tipul de percepie al elevilor
analitic sau sintetic) , stilul de lucru al educatorului.
n activitile didactice destinate elevilor cu cerine speciale pot fi utilizate cu succes
metodele de predare expozitive, cu condiia respectrii unor cerine, i anume: folosirea unui
limbaj adecvat, prezentarea clar, precis i concis, sistematizarea ideilor, recurgerea la
diferite procedee i materiale didactice intuitive, antrenarea elevilor prin ntrebri de control
11

pentru a verifica nivelul nelegerii coninuturilor de ctre acetia i pentru a inerveni cu noi
explicaii i clarificri atunci cnd acest lucru este necesar.
Utilizarea povestirii ca metod didactic trebuie s fie nsoit de suporturi ilustrativ sugestive sau imagini filmate, deoarece se capteaz mai uor atenia i este facilitat
implicarea afectiv-motivaional a elevilor n secvenele leciei.
Experiena practic a demonstrat necesitatea mbinrii metodelor interogative cu
celelalte metode expozitive, demonstrative, activ-participative, nlturndu-se monotonia i
stimulndu-se gndirea i concentrarea ateniei, condiii necesare n obinerea succesului la
elevii cu cerine speciale.
Metodele de simulare (bazate pe jocul didactic i dramatizare ) pot fi aplicate cu
succes att n ceea ce privete coninutul unor discipline (dramatizarea unor lecii) ct i n
formarea i dezvoltarea comunicrii la elevii cu deficiene mintale i senzoriale. Implicarea
lor ct mai direct n situaii de via simulate (jocuri - La scoala, La pia, La doctor )
trezesc motivaia i participarea activ, emoional a elevilor, constituind i un mijloc de
socializare i interrelaionare cu cei din jur.
Metoda demonstraiei ajut elevii cu dizabiliti s neleag elementele de baz ale
unui fenomen sau proces . Alturi de metoda demonstraiei, exerciiul constituie o metod cu
o larg aplicabilitate n educaia special, mai ales n activitile de consolidare a cunotinelor
i de antrenare a deprinderilor.
Metode de tipul explicaiei i descrierii sunt mai puin recomandate deoarece ele
solicit un vocabular destul de dezvoltat la elevi
In activitatea educativ a copiilor cu cerine educative speciale se poate folosi cu
maxim eficien nvarea prin cooperare. Aceasta duce la creterea motivaiei elevilor, a
ncrederii n sine, a competenelor sociale, a relaiilor mai bune cu colegii precum i la un
comfort psihic sporit. Lucrul n perechi sau pe grupe, turul galeriei, masa rotund, creioanele
la mijloc, linia valorilor, sunt doar cteva exemple de activiti educative bazate pe cooperare.
Leciile bazate pe nvarea prin cooperare permit evaluarea frecvent a performanei
fiecrui elev care trebuie s ofere un rspuns n nume personal sau n numele grupului, elevii
se ajut unii pe alii, ncurajndu- se i mprtindu-i ideile, explic celorlali, discut ceea
ce tiu, se nva unii pe alii, realizeaz c au nevoie unii de alii pentru a duce la bun sfrit o
sarcin a grupului.
7.Metode i tehnici de sprijinire a nvrii
sunt:
-

Cele mai utile metode i tehnici de sprijinire a nvrii elevilor cu cerine speciale
asigurarea unui confort socioafectiv favorabil nvrii;
nvarea de la copil la copil
colaborarea ntre elevi la activitile de predare-nvare;
parteneriatul cu prinii n nvare;
comunicarea cu ali specialiti din afara colii;
perfecionarea formelor de nvare;
cunoaterea i analiza conduitei de nvare specifice fiecrui elev;
imprirea sarcinilor complexe n mai multe componente, copilul fiind sprijinit s
practice fiecare comportament n parte.
activiti de compensare/de recuperare;
sarcinile de nvare se vor afla n zona proximei dezvoltri a copilului.
folosirea unor materiale corespunztoare nivelului de dezvoltare
se ofer copilului posibilitatea de a alege
utilizarea instruciunilor simple pentru colarii mici fiind importanta i suportul vizual
adaptarea permanent a sarcinii la nivelul elevului
se impune rbdarea i coerena deciziilor.
stimularea comportamentelor dorite i inhibarea simptomelor specifice i a efectelor
lor. Este indicat s se ofere ca ,,premii lucruri care sunt corelate cu pasiunile i
interesele constructive manifestate de copil;
sanciunile nu trebuie s fie disproporionate i se va evita orice form de violen
fizic sau verbal. Teama este cel mai important duman n calea nvrii i
concentrrii.
cadrul didactic s dea dovad de profesionalism i rbdare, ntr-o msur mai mare, s
capteze atenia elevilor n mod special, s dea indicaii mai multe n timpul
activitilor, astfel asigurndu-se c a fost clar neles;
sa creeze lectii placute,interactive si creative
oferirea laudelor descriptive prin menionarea expres a comportamentul observat.
modelarea activitii pe care copilul o are de ndeplinit
prezentarea celor mai importante teme i coninuturi la nceputul orelor de curs;

12

implicarea elevului n activiti diverse n care pot fi atinse obiectivele didactice prin
intermediul jocurilor i exerciiilor tematice;
crearea de situaii care stimuleaz dezvoltarea unor comportamente benefice, evitarea
celor nedorite, antrenarea copilului n activiti care s-i dezvolte sentimentul
implicrii i responsabilitii fa de strategiile specifice i rezultatele ateptate;
s converteasc n creativitate i efort pozitiv, energia specific acestui copil, iar lipsa
capacitii de concentrare a ateniei s fie suplinit prin strategii educaionale.
Pentru obtinerea unor rezultate scolare maxime este necesara creearea unui climat
pozitiv in care elevul sa aiba sentimental de apartenenta la grup si sa se simta sustinut.
Pentru aceasta cadrele didactic ar trebui:
-sa detina strategii de management eficient al clasei si de instituri al unor masuri de
disciplina pozitiva
sa organizeze mediul ambient, activitatile de rutina si regulile intr-o maniera
preventiva astfel incat sa previna aparitia unor probleme
sa invete elevul cu deficiente de invatare sa adopte atitudini si comportamente
adecvate si sa le intareasca atunci cand ele se manifesta
s aeze copilul ntr-o banc de unde poate auzi i vedea bine i i se pot urmri
permanent progresele; ( de preferabil in fata catedrei)
instalarea si utilizarea unui ceas mare, vizibil, a unui calendar de perete i a unui
organizator;
7.1 Importanta atitudinii cadrului didactic

In concluzie prima conditie este ca profesorul sa creeeze un mediu de invatare

adecvat.Urnatoarea conditie ar fi ca profesorul sa stie sa capteze antentia elevului plasandu-se
in fata lui si sa stie cum sa dea instructiuni acestor copii. Profesorul nu trebuie sa insiste ca
elevul sa-l priveasca deoarece copii cu dizabilitati intelectuale au o stima de sine scazuta si
este dificil sa mentina contactul visual cu acesta. Este de preferat ca acestia sa aiba colegi de
banga copii model deoarece sansele ca elevul cu deficiente de invatare sa imite
comportamentul acestora este mare.
Copii trebuie sa se simta liberi sa se exprime si sa nu se teama sa invete din propriile
greseli deoarece greseala face parte din procesul de invatare. Atunci cand greseala nu este
tolerata copii devin anxiosi,teama si furia micsoreaza concentrarea,stima de sine si nivelul
atentiei.
Cadrele didactice pot crea o atmosfera pozitiva fiind ele insele un model pentru elevi.
Profesorii care manifesta empatie fata de elevul cu dificultati de invatare devine un model
pentru alti elevi astfel incat acestia la randul lor vor dezvolta acelasi gen de empatie si respect
pentru elevul cu deficient de invatare.
Daca profesorul si colegii de clasa nu respecta elevul cu deficient de invatare este clar
ca ne putem astepta ca acel elev sa obtina rezultate mai slabe in toate domeniile,scolar,social
si personal.
la coal: cadrul didactic va trebui :
-sa prezinte o atitudine pozitiva
-scaderea nivelului de anxietate si stress
-intarirea respectului fata de elev
-sa prezinte convingerea ca elevul poate invata
-potentarea trasaturilor pozitive ale elevului
Tipuri de atitudini restrictive ale cadrului didactic:
-

13

atitudinea de apatie care se exprima in neglijarea acestor copii si in lipsa de

preocupare/implicare in obtinerea unor rezultate posibile
atitudinea de vina este o atitudine restrictive, deoarece conduce la mecanisme de
aparare cum ar fi: negarea, reprimarea sau atribuirea responsabilitatii persoanelor care
determina acest sentiment;
mila sau compasiunea sunt restrictive, deoarece persoana care determina aceste
sentimente nu e tratata si respectata ca o persoana competent;
atitudinea hiperprotectoare, care satisface mai mult trebuinta de confort psihic a
adultului decat nevoile reale ale copilului

frica este o alta atitudine restrictive,deoarece determina reactii de evitare sau de atac.
(psihopedagogie speciala-Alois Ghergut pag 100)
8.Importanta familiei in procesul de educatie scolara

In general cooperarea cu parintii copiilor ce prezinta tulburari de invatare este buna

datorita nevoii acestora de a fi instiintati permanent de evolutia copilului dar si datorita
necesitatii de a implica familia in procesul de educare a propriului copil.
Efortul de a construi un parteneriat activ ntre coal i familie, precum i construirea
unei strategii coerente pentru educaia copilului n cadrul acestui parteneriat reprezint un pas
important pentru atingerea obiectivelor urmrite de familie i coal.
- consilierea elevului cu dificulti de nvare (s i se asigure condiii elevului s
vorbeasc despre el nsi, s-i exprime gndurile, dorinele i sentimentele);
- consilierea prinilor elevului (prinii vor fi sensibilizai cu privire la nevoile
speciale ale copiilor cu dificilti de nvare, vor fi nvai cum s poat satisface nevoile
elevului, s aib rbdare i s evite abuzul verbal i fizic asupra acestuia);
- colaborarea cu specialitii: psiholog, consilier colar, medic neurolog (nvtorul va
lua legtura periodic cu toi factorii de rspundere implicai n acest caz, vor stabili mpreun
noi strategii de continuare a tratamentului i dezvoltarea personalitii asfel nct s fie
diminuate ct mai mult cauzele ce au generat apariia acestui caz.
Pentru a atinge obiectivele mentionate cadrul didactic poate sa intervina astfel:
-sa invite parintii la scoala si in clasa pentru a culege informatii despre copilul lor
-sa comunice permanent cu parintii si impreuna cu acestea sa contribuie la alcatuirea
unor caiete/carnete de legatura intre profesor si parinte;in acestea urmand sa fie notate pe
scurt activitatea zilnica a elevului,aspect pozitive sau probleme intampinate in activitatea
scolara.
- parintii sa inteleaga scopul urmarit de professor
-intalniri saptamanale cu grupe de parinti fara ca elevii sa fie prezenti in care acestia sa
faca schimb de idei,opinii si experiente
9. Consiliere, scopuri si arii
Exista cazul in care in care suportul familiei si comunicarea dintre scoala si familie nu
sunt de ajuns. Atunci copilul si familia sunt introdusi intr-un program de consiliere scolara.
Consilierea este un act voluntar manifestat de ambii parteneri: cadru didactic- elev sau
cadru didactic-profesor, un act ce necesita o buna pregatire anterioara a celui care consilieaza.
Din punct de vedere stiintific ,consilierea este un process in care un profesionist stabileste o
relatie bazata pe incredere cu o persoana care are nevoie de sprijin.Prin procesul de consiliere
se poate ajunge la o intelegere mai profunda a gandurilor,a trairilor emotionale care asigura
ansele unui nivel optim de dezvoltare a resurselor personale.
Consilierea sprijina individual in explorarea si intelegerea propriei indentitati,il
sprijina in dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor si luare a deciziei.
In consiliere s-au conturat patru directii de abordare a problemelor cu care se poate
confrunta individul pe parcursul evolutiei sale:
-interventia in situatii de criza
-interventia ameliorativa
-preventia
-interventia formativa si de dezvoltare.
Scopurile consilierii au in vedere:
-oferirea de suport persoanei consiliate in dezvoltarea propriei individualitati
-ajutor in procesul de autocunoastere,sprijin in procesul de cautare-formare a identitatii
-dezvoltarea abilitatilor sociale
-dezvoltarea unei imagini de sine pozitive si de autoacceptare
-formarea abilitatilor de luare a deciziilor si de rezolvare a situatiilor problema
Aria de consiliere educationala sa desfasoara in trei directii :
Consilierea elevilor cu privire la : autocunoastere, imaginea de sine, adaptare si
integrare sociala, reusita scolara, crize de dezvoltare, situatii de criza, rezolvarea si depasirea
unui conflict, insusirea de tehnici de invatare eficienta, orientare a carierei.
14

Consultatii cu profesoriii in probleme legate de: cunoasterea elevilor, intelegerea

problemelor elevilor, sprijin in dezvoltarea lor, asigurarea echilibrului intre cerintele scolare si
posibilitatile elevilor, inadaptare scolara, optimizarea relatiei scoala-elev.
Consilierea parintilor in probleme legate de: cunoasterea propriilor copii, intelegerea
nevoilor si a comportamentului lor, indentificarea factorilor de risc in integrarea scolara si
sociala, imbunatatirea relatiei parinte-copil.
Etapele consilierii:
Procesul complex al consilierii se va derula urmand anumite etape in functie de problema si
de personalitatea celui consiliat
a) Etapa initiala presupune stabilirea unei relatii afective si bazata pe incredere intre
consilier si elev, etapa necesara pentru aproduce schimbari pozitive.Este foarte
important ca elevul sa primeasca semnale ca este acceptat asa cum este,cu problemele
pe care le are deoarece acest lucru este indispensabil pentru continuarea procesului de
consiliere.In aceasta prima etapa se stabilesc de comun accord privind anumite
schimbari comportamentale,eliminarea gandurilor negative precum si dezvoltarea
abilitatilor de luare a deciziei.
b) Etapa secundara in consiliere va urmari asistarea copilului pentru a-si dezvolta
abilitatile sociale,de cooperare si comunicare cu ceilalti.
Se va pune accent pe suportul oferit copiluluisa se cunoasca si autoevalueze.
In aceasta etapa putem folosi ca tehnici de lucru: sugestia,informarea, tehnica adresarii
intrebarilor.
c)

Etapa finala a consilierii este importanta dirijarea atentiei copilui spre acte si
comportamente constructive.Vor fi invatate procedure specific planuri de actiune in
vederea adoptarii unui nou comportament.Incurajarea si suportul emotional sunt unele
dintre cele mai bune mijloacepentru a-si ajuta copilui sa-si realizeze nevoile si sa
exerseze noile comportamente.
10 .Repere generale pentru un program de consiliere scolara
10.1

Exemple de obiective pe termen lung in cadrul consilierii:

Sa prezinte interes sustinut permanent,initiative si motivare in invatare

Sa atinga scopurile de invatare formulate in planul educational personalizat
Dezvoltarea constientizarii si acceptarii dificultatilor de invatare
Dezvoltarea respectului de sine
Eliminarea patternurilor comportamentale negative asociate frustrarilor legate de
invatare
Parintii sa stabilesca asteptari realiste sis a implemanteze acasa strategii eficiente prin
care sa ajute copilul sa faca fata cerintelor scolare
Indepartarea obstacolelor emotionale sau imbunatatirea relatiilor familial care vor
permite atingerea scopurilor scolare propuse
10.2

Obiective pe termen scurt :

Completarea de teste psihologice

Completarea unor evaluari psiho-educationale
Indrumare spre examinare medicala

15

 Respectarea recomandarilor facute de echipa pluridisciplinara

Mutarea elevului intr-o clasa potrivita
Mentinerea unei legaturi si comunicari permanete profesori -parinti
Profesorii si parintii trebuie sa aplice strategii educationale care sa ajute elevul sa-si
atinga maximul de potential de invatare
Participarea la meditatii particulare
Implementarea unosr metode de studiu eficiente
Stabilirea unui program zilnic in care copilil sa aiba pauze,tinp de joaca si de invatat
Sporirea laudelor si recompenselor pozitive in mediul familial in ceea ce priveste
activitatea scolara
Identificarea si indepartarea inhibitiior de invatare
Mai mult alocat efectuarii temelor
Cresterea frecventei afirmatiilor pozitive legate de scoala si de succesul scolar
Reducerea frecventei si severitatii comportamentelor negative.
10.3

Interventia terapeutica:

Planificarea examinarii psiho-educationale pentru evaluarea prezentei dificultatilor de

invatare
Planificarea testarii psihologice prin care sa se stabileasca daca alti factori emotionali
sau psihologici interfereaza cu dificultatile de invatare
Anamneza in care se aduna informatii personale din viata copilului
Ofera feed-back familiei si profesorilor privind evaluarea psihologica si psihoeducationala
Participarea la stabilirea planului de interventie personalizat
Excluderea unor factori legati de deficientele senzoriale prin compararea datelor cu
cele medicale
Consultarea cu parintii si profesorii asupra unor programe de invatare eficiente si
strategii care sa construiasca pe resursele, puncte tari ale copilului si sa compenseze
punctele slabe
Invatarea

copilului

strategii

de

studiu

eficiente:selectarea

informatiilor

relevante,indepartarea factorilor perturbatori,gestionarea eficienta a timpului

Invatarea copilului a unor strategii eficiente pentru a face fata testelor scolare:
recapitularea materiei,incurajarea permanenta
Explicarea parintilor cat de importanta este lauga si incurajarea pemanenta a colilului

16

ca sa intareasca eforturile permanente legate de invatare

Stabilirea unui program zilnic bine structurat care sa devina rutina si care sa contina
timpi de relaxare,studiu,joaca si socializare
Ajutarea parintilor sa implementeze un sistem de recompense pentru progresele
realizate,recompensele sa reflecte pasiunile si interesele copilului
Educarea parintilor cu privire la semnele si simptomele dizabilitatilor de invatare
Confrunta si provoaca parintii sa depaseasca stadiul negarii(daca este cazul)cu
privire ;a tulburarile de invatare ale copilului
Observarea relatiei parinte-copil pentru a stabili tipul relatiei(supraprotectiv sau
infantil)
Sedinte de consiliere cu familia pentru a stabili daca nu cumva au asteptari nerealiste
sau pun presiune asupra copilului in ceea ce priveste performantele scolare
Invatarea copilului ca zilnic sa spuna un lucru pozitiv despre scoala si abilitatile sale si
sa le noteze intr-un jurnal
Indrumarea copilului sa descopere ce recompense l-ar motiva mai mult si introducerea
acestora intr-un program de recompense
Invatarea copilului a unor tehnici de coping si autocontrol ( respiratia
adanca,resctructurarea

cognitiva,lauda

de

sine,opreste-te-asculta-

gandeste) pentru a face fata situatiilor dificile

Concluzii
Scopurile urmarite a fi realizate in discutiile cu copiii despre tulburarile lor de invatare
sunt:
- instrumentarea lor cu intelegerea cauzei dificultatilor si evitarea vinovatiei de care ar
putea fi facuti responsabili;
- ajutorul acordat pentru a-si putea aprecia reusitele si a intelege faptul ca oamenii au
diferite moduri de a invata;
- angajarea cooperarii lor in recomandarea unor metode de tratament si ajutorul acordat in
a recunoaste faptul ca specialistii stiu cum sa explice acest lucru si cum sa-i ajute pe
copiii cu tulburari de invatare.
Desi tulburarile de invatare NU se pot vindeca, dislexia, netratata in mod adecvat, poate
avea urmari grave in ceea ce priveste dezvoltarea emotionala, conducand la tulburari in
dezvoltarea personalitatii si dificultati de integrare sociala.

BIBLIOGRAFIE

17

1. Alois Ghergu
- Sinteze de psihopedagogie special Editura Polirom, 2005
2. I. Stnic, M. Popa, Doru Vlad Popovici - Psihopedagogie special,
Editura Pro Humanitas Bucureti, 2001.
11. Lect. univ. Dr. Todor Otilia -suport de curs: Consilierea elevilor cu dificultati de
invatare
12. Lect. univ. Dr.Cristina Balas-Baconschi - suport de curs: Psihopedagogia tulburarilor
de invatare
13. Repere teoretice si practice utile profesorului de sprijin( sursa: internet)
14. Cristina Neamtu,Alois Ghergut Psihopedagogie Speciala- Editura Polirom 2000

18