UNIVERSITATEA TRANSILVANIA „BRAŞOV”

FACULTATEA: PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE
ANUL: III
GRUPA: 15332

INTRODUCERE ÎN PSIHOPEDAGOGIA SPECIALĂ

TEMA:
Tulburări de învăţare
-DISLEXIE-

Lect.univ.dr. Unianu Ecaterina Maria Studenţi: Mihalcea Livia Gabriela

Ramba Claudia
Teodorescu Ioana

1
 Tulburări de învăţare
DISLEXIE

Sintagma „tulburări de învăţare” este cunoscută în literatura de specialitate sub diverse

denumiri: “deficienţe de învăţare”, „greutate” sau „dificultăţi de învăţare” şi a fost introdusă în
literatura de specialitate anglosaxonă, în 1963, la întâlnirea unui grup de părinţi cu copii cu
dificultăţi de învăţare.
Unii specialişti consideră că tulburarea de învăţare nu este o boală, ci o modalitate
specială de prelucrare a informaţiei, datorată dezvoltării şi funcţionării diferite de normal a
sistemului nervos central.
Tulburările de învățare sunt tulburările observate în procesul acumulării cunoștințelor
școlare: scrisul, cititul, calculul matematic și învățarea regulilor gramaticale.
Tulburările sau deficienţele de învăţare ale elevilor sunt caracterizate prin:
 disfunţiile sistemului nervos central;
 diferenţele şi dezechilibrele dintre nivelul de dezvoltare al funcţiilor şi proceselor psihice;
 dificultăţi în realizarea unor sarcini de învăţare şcolară;
 discrepanţa dintre nivelul achiziţiilor şi potenţialului elevului;
Aceste tulburări sunt definite ca fiind un grup de entități clinice caracterizate prin
anomalii de procesare cognitivă (consecință a unei disfuncții neurobiologice) ilustrate clinic
prin: deficite specifice și semnificative în dezvoltarea abilităților școlare în sensul că apar (devin
manifeste) în primii ani de școlarizare și prezintă o prevalență mult mai înaltă la băieți decât la
fete.
Conform cercetărilor tot mai ample din ultima vreme, se constată faptul ca tulburările de
învăţare afectează o arie tot mai largă a populaţiei (de ex. 5% din populaţia Americii); uneori
aceste tulburari pot fi subtile, greu observabile, de aceea rămân nediagnosticate.
Majoritatea copiilor care prezintă astfel de tulburări au o inteligenţă medie sau peste
medie (IQ mai mare ca 70) şi uneori pot avea abilităţi excepţionale în anumite domenii ( de ex.
ştie aproape tot ce se poate despre dinozauri, dar nu cunoaşte alfabetul, citeşte impecabil un

2
paragraf, dar nu reţine nimic din el, are deosebite abilităţi artistice, dar nu poate recunoaşte şi
lucra cu noţiuni matematice etc).
Tulburările de învățare perturbă semnificativ performanțele școlare și activitățile
cotidiene care implică cititul, scrisul sau calculul.
Principale tulburări întâlnite în mod frecvent la elevii cu deficienţe de învăţare sunt
următoarele:
 Dislexia – reprezintă o afecţiune la citire. Dislexicul identifică imaginile, întelege
cuvintele în vorbire, dar este incapabil să stabilească un sistem prin care să recunoască
cuvintele scrise.
 Disfazia – este o întarziere importantă în limbaj: cuvintele sunt articulate cu dificultate,
probleme în diferenţierea sunetelor, greşeli gramaticale importante, care însoţesc adesea
dificultăţi de lectură.
 Dispraxia – este o problemă de coordonare motorie. Copilul dispraxic se împiedică des,
răstoarnă totul, are dificultăţi la îmbrăcare, nu-şi găseşte niciodată lucrurile, nu se poate
organiza.
 Discalculia – reprezintă dificultatea de a calcula şi de a reprezenta o cantitate exprimată
printr-o valoare numerică, o formă geometrică, de a citi ora sau de a aprecia distanţele.
 Deficit de atenţie, cu şi fără hiperactivitate – reprezintă dificultatea de a păstra atenţia
pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp.
 Tulburări de comportament social datorate nivelului scăzut al formării deprinderilor
sociale, ce determină perturbarea modalităţilor de acţiune şi reacţia la diverse situaţii
specifice, dificultăţi în stabilirea de relaţii sociale; de iniţiere şi păstrare a relaţiilor de
prietenie.

DISLEXIE

a) Definire, evoluţie şi prognostic

Dislexia – reprezintă o afecţiune la citire.
În prezent, cercetătorii recomandă integrarea totală a copiilor cu deficienţe de învăţare în
învăţământul obişnuit, şi se preconizează şi includerea acestora în şcoala cea mai apropiată de
domiciliu şi în comunitatea în care trăiesc, prin crearea unei vaste reţele de sprijin.

3
 “Aproximativ 25 de copii la 10.000 de familii, este numărul declarat al elevilor cu
dislexie în România. Totuşi, învăţătorii spun că, în medie, o clasă de 22 de elevi are 3 copii
dislexici. Acesta este rezultatul primului studiu naţional despre dislexie, realizat de Institutul de
Cercetare GfK România, la solicitarea OMV.
Ca factori determinanţi pe care cercetările îi evocă se regăsesc:
 Factorul biologic: leziuni la nivelul creierului, anomalii în dezvoltarea creierului,
dezechilibre de natură neurochimică;
 factorul ereditar;
 factorii sociali;
 factori de mediu.
Chiar dacă factorul ereditar poate fi semnificativ în prezenţa manifestării tulburării de
învatare, încurajator este faptul ca s-a constatat un răspuns pozitiv la un mediu educaţional
stimulativ, majoritatea copiilor cu astfel de dificultăţi de învaţare obţinând progrese.
S-a putut observa că în situaţia în care se intervine de timpuriu şi intensiv, creierul este
“reconfigurat”, creându-se noi căi neuronale ce facilitează o procesare mai eficientă a
informaţiei.
Trebuie ştiut faptul că:
– aceste tulburări se manifestă şi dincolo de mediul şcolar, având efect asupra modului în
care copilul percepe lumea şi implicit asupra comportamentelor şi relaţiilor;
– consecinţele tulburărilor de învaţare se extind în plan emoţional; dacă nu se bucur de
sprijin adecvat şi înţelegere, aceşti copii pot experimenta stări de descurajare, de neîncredere,
devin convinşi că nu sunt capabili, astfel că pot renunţa să mai încerce; complicaţiile pot cauza
probleme la vârsta adultă.
b) Criterii de diagnosticare/ caracteristici DSM IV
Cauza dislexiei nu este clară, deşi pare să fie o afecţiune genetică moştenită, având în
vedere că se gaseşte la mai mulţi membrii ai aceleiaşi familii.
Diagnosticarea, o provocare pentru specialişti !
Primele semne ale dislexiei (vocabular dezvoltat lent, pronunţă greu unele cuvinte, învaţă
greu cuvinte noi etc.) pot apărea la vârsta de 5-6 ani. Diagnosticul se pune cu certitudine în jurul
vârstei de 8 ani fiindcă manifestările sunt foarte diverse şi, în multe cazuri, sunt uşor de
confundat cu „lenea“ copilului.

4
 Depistarea dislexiei este destul de dificilă deoarece în România nu există metode standard
de diagnostic al dislexiei. Diagnosticul de dislexie se stabileşte atunci când:
- Precizia sau întelegerea citirii, măsurate printr-un test standard, este sub nivelul normal
pentru vârsta, aptitudinile intelectuale (determinate printr-un test IQ) şi şcolarizarea
copilului.
- Perturbarea menţionată mai sus interferează semnificativ cu performanţa şcolară sau cu
activiăţile cotidiene ce necesită aptitudini lexice.
Expertii definesc dislexia ca fiind o dizarmonie între aşteptările noastre îndreptăţite faţă
de copil (de exemplu capacităţile copilului), timpul alocat învăţării, exersării şi rezultatele
obţinute.
Disfuncţia neurologică poate fi cauzată de factori nocivi din timpul sarcinii, naşterea
prematură, complicaţiile în timpul naşterii sau diferite traume şi boli care afectează sistemul
nervos central în perioada copilăriei mici. Aceste afecţiuni minime ale creierului pot provoca
tulburări la nivelul limbajului, motricităţii, echilibrului, schemei corporale, orientării în spaţiu şi
timp, atenţiei, percepţiei vizuale, auditive şi tactile, memoriei precum şi în prelucrarea
secvenţială a informaţiei. Dezvoltarea deficitară a acestor capacităţi poate apărea în diferite stadii
de gravitate sau combinaţii şi constituie baza formării tulburărilor de învăţare, perturbând
procesul de însuşire a abilităţilor de scris-citit şi a celor matematice. Fiecare dislexic este diferit,
nu există doi copii dislexici cu simptome identice, deoarece tulburările capacităţilor parţiale apar
în combinaţii variate şi grade de dezvoltare diferite. Din acest motiv trebuie susţinut.

Potrivit DSM-IV:
A. Învatarea cititului se face sub aşteptările vârstei cronologice şi gradului de inteligenţă
a copilului; aprecierea se face prin aplicarea testelor standardizate de apreciere a acurateţii
cititului si întelegerii textului;
B. Deficitul interferă semnificativ cu învaţarea celorlalte activităţi şcolare sau cu
activităţile cotidiene care necesită cititul;
C. Asocierea unui alt deficit senzorial accentuează tulburarea de învatare a cititului;

5
 Criteriile de diagnostic ICD 10:
- Caracteristica este alterarea specifică şi semificativă a procesului de învaţare a cititului,
copilul având serioase dificultăţi în obţinerea acestei deprinderi;
- Copilul prezintă un scor mai mic cu două deviaţii, la testele standardizate, de evaluare a
capacităţii de a citi şi întelege scrisul, nivel sub cel aşteptat conform vârstei şi gradului de
inteligenţă;
- Tulburarea determină dificultăţi şi în obţinerea altor achiziţii şcolare;
- Tulburarea nu este datorată întârzierii mintale, tulburărilor de acuitate vizuală sau
şcolarizării neadecvate;
- Coeficientul de inteligenţă sub 70 este considerat criteiu de excludere;
- Sunt afectate posibilităţile de întelegere a limbajului scris, copiii având dificultăţi în
recunoaşterea cuvintelor scrise;
- Aceste perturbări sunt adesea însotite de dificultăţi în respectarea regulilor ortografice.
Aceşti copii prezintă în antecedente tulburări de vorbire şi limbaj.
Adesea prezintă şi tulburări emoţionale şi perturbări de comportament.
c) Prezentare clinică a tulburării:
În 2005, în jurnalele de psihologie se menţiona optimist că cercetătorii de la Universitatea
din Oxford au descoperit gena (denumită KIAA0319) care afectează cortexul cerebral, cauzând
astfel dislexia.
Un copil dislexic la început se poate descurca foarte bine la şcoală, dar treptat şcoala
poate deveni o adevarată luptă mai ales atunci când cititul reprezintă o parte importantă din teme.
Un profesor poate spune că un copil este inteligent, dar încă nu a putut învaţa să citească. Dacă
un profesor sau un părinte observă acest lucru cel mai bine este să meragă la un specialist care
poate testa copilul ce pare să aibă o incapacitate de a învăţa.
Copiii cu dislexie pot fi frustraţi cateodată şi s-ar putea să nu le convină că nu pot citi la
fel de bine ca şi prietenii lor. Dar pot primi ajutor pentru a-şi îmbunătăţii capacitatea de citire şi
pot ajunge să facă lucruri deosebite în viaţă.
Semnele dislexiei variază în funcţie de vârstă. Dacă copilul are 1 sau 2 semne, nu
înseamnă ca are dislexie. Totuşi, dacă copilul are mai multe semne din cele listate mai jos, acesta
poate însemna că acel copilul ar trebui testat.

6
 Un copil preşcolar poate să: vorbească mai târziu decât ceilalţi copii, să aibă dificultăţi
mai mari decât alţi copii în pronunţarea cuvintelor, să adauge mai încet cuvinte noi în vocabular
şi să aibă probleme în reamintirea cuvântului corect, să aibă probleme în învăţarea alfabetului, a
numerelor, zilelor săptpmânii, a culorilor, a formelor, la scrierea şi citirea propriului nume, să
aibă dificultăţi la recitarea de poezioare de la gradinţă sau a cuvintelor care rimează, să dezvolte
târziu capacităţile motorii de fineţe, să aibă dificultăţi la separarea sunetelor în cuvinte şi
agregarea sunetelor pentru a forma cuvinte.
Un copil de la gradiniţă până în clasa a patra poate să: aibă dificultăţi la citirea
cuvintelor singulare, care nu sunt înconjurate de alte cuvinte, să înveţe greu legatura dintre litere
şi sunete, să confunde cuvinte mici cum ar fi "în" şi "nu", să facă greşeli constante de citire şi
ortografie, cum ar fi: inversarea literelor "d" şi "b", să facă inversiuni ale cuvintelor, cum ar fi
"cap" şi "pac", să facă inversiuni cum ar fi "u" în loc de "n", să facă transpoziţii cum ar fi "stop"
cu "post", să facă substituţii cum ar fi "casă" cu "acasă".
Un copil din clasa a cincea până în clasa a opta poate să: citească la un nivel mai scăzut
decât cel aşteptat, să inverseze secvenţialitatea literelor cum ar fi "murg" cu "mugur" sau "stop"
cu "post", să discearnă şi să înveţe greu prefixele, sufixele, rădacina cuvantului şi alte strategii de
citire şi sciere ortografică, să aibă dificultăţi la scrierea ortografică, putând scrie acelaşi cuvânt
diferit pe aceeaşi pagină, să evite citirea cu glas tare, să aibă dificultăţi cu problemele de
matematică scrise în cuvinte, să evite să scrie, să aibă o memorie proastă sau încetinită a faptelor.
Elevii de liceu sau studenţii pot să: citească foarte încet şi cu inacurateţe, să aibă greşeli
de ortografie şi să scrie în mod diferit acelaşi cuvant pe aceeaşi pagină, să evite testele care să
implice scrisul sau cititul, să evite sau să întârzie temele de citit sau de scris, să aibă probleme în
pregatirea rezumatelor sau a ideilor principale pentru ore, să aibă un vocabular neadecvat sau să
fie incapabil să stocheze informaţii din citit.
d) Intervenția psihologică și educațională (terapii)
Este foarte importantă identificarea timpurie (spre sfarşitul clasei I) a acestei tulburări şi
realizarea unui diagnostic diferenţial corect. De asemenea, trebuie eliminate cauzele medical-
somatice şi asigurarea unui climat educaţional adecvat.
Tratamentul pentru dislexie constă în folosirea de mijloace educaţionale pentru creşterea
capacităţii de a citi. Medicaţia şi consilierea nu sunt folosite în tratamentul pentru dislexie. O

7
parte importantă a tratamentului este autoeducarea. Cu cât dislexia e depistată şi tratată mai
devreme, cu atat succesul este mai mare.
Din punct de vedere al intervenţiei educaţionale, România deocamdată nu sprijină copiii
dislexici.
La nivel internaţional, educarea copiilor cu tulburări lexico-grafice este în centrul atenţiei
prin recunoaşterea acestei categorii de copii şi asigurarea unor servicii specializate centrate pe
nevoile lor. Ei beneficiază de diverse facilităţi, numite şi drepturi la educaţie şi integrare socială
cu scopul asigurării şanselor egale. Ei pot învăţa în şcoli pentru copii dislexici sau în clase
speciale, inclusive.
Există foarte multe şcoli pentru copiii dislexici pe plan mondial, de exemplu : Landmark
School din Massachusetts, Prentice School din Orange County, Gow School şi Kildonan School
din New York, Westmark School din California, Eton Academy din Michigan,Glenforest School
din South Carolina, The Briarwood School, Shelton School şi Odyssey School din Texas, SUA,
Gap Academy şiDunblaine School din Toronto, Canada, Şcoala Internaţională Eerde din Olanda,
The Moat School din Londra, Mark College din Marea Britanie, etc.
Caracteristicile acestor şcoli sunt următoarele:
 mediu şcolar adaptat nevoilor copiilor dislexici (dyslexia-friendly schools);
 clase cu un număr mic de elevi (8-10 elevi sau chiar 5-7 elevi);
 în unele şcoli fiecare elev învaţă după un plan de învăţământ personalizat;
 în alte şcoli copiii învaţă mai multe discipline în concordanţă cu planul de învăţământ
naţional (curriculum), dar într-o ambianţă de învăţare înţelegătoare şi sistematică, folosind
metode adecvate de învăţare, iar dacă este cazul, se aplică un plan de învăţământ individualizat;
 fonduri pentru asigurarea nevoilor speciale;
 accent pe creşterea stimei de sine al copiilor dislexici, pe valorizarea acestor copii.
Copiii dislexici, care învaţă în clase speciale sau individual integraţi în şcolile de masă în
multe ţări beneficiază de anumite drepturi, asigurate pe toate nivelele sistemului de învăţământ
(preşcolară, primară, secundară, învăţământ superior) şi în viaţa de adult, garantate conform
principiului şanselor egale:
 educaţie gratuită;
 depistare şi intervenţie timpurie, punând accent pe prevenire;

8
  în grădiniţă – activităţi terapeutice pentru copiii predispuşi spre dislexie;
 dreptul părinţilor de a alege forma de educaţie potrivită pentru copiii lor (şcoală pentru
dislexici, clasă specială sau integrare individuală în şcoala de masă);
 servicii la dispoziţia părinţilor pentru consiliere parentală, informându-i despre educaţia
cea mai corespunzătoare şi despre planul educaţional individualizat (IEP);
 mediu şcolar adaptat nevoilor copiilor dislexici (dyslexia-friendly schools) asigurând
condiţiile psihice şi fizice pentru dezvoltarea copiilor;
 cadre didactice formate în domeniul dislexiei şi în metode adecvate de învăţare;
 dreptul la terapii specifice (terapie logopedică, psihoterapie, kinetoterapie), care sprijină
dezvoltarea psihologică şi fizică, sporeşte eficacitatea de învăţare, corectează deficienţele, reduce
lipsa în cunoaştere sau îndemânare;
 ajutor în luarea de notiţe, posibilitatee înregistrării audio a lecţiilor;
 copiii cu dificultăţi de învăţare pot fi scutiţi, cu aprobarea directorului şcolii, de anumite
materii sau capitole ale acestora, de evaluarea şi notarea elevului la aceste materii (de exemplu
limbi străine);
 la examenul de bacalaureat, elevul cu tulburări de învăţare îşi poate alege alte materii de
examen în locul acelora de care a fost scutit;
 la toate examenele scrise elevii au dreptul la un timp de lucru mai lung (20-60 min.),
ortografia nu este evaluată, elevul poate utiliza calculatorul sau alte mijloace pe care le-a utilizat
în perioada de învăţare;
 examenele scrise pot fi înlocuite de examene orale sau invers, în funcţie de dizabilitatea
elevului;
 loc de muncă adaptat nevoilor adulţilor dislexici (dyslexia-friendly workplaces)
asigurând nevoile dislexicilor pentru desfăşurarea optimă a muncii (condiţii de muncă,
tehnologie de ajutor).
Din punct de vedere al intervenţiei psihologice, putem menţiona ca metode speciale de
terapie pentru dislexie:
 metoda Meixner (este o metodă complexă fonetico-analitico-sintetică-logopedică în
care se pune accent pe emiterea, analiza şi sinteza sunetelor; această metoda vine în

9
 sprijinul copilului dislexic prin folosirea metodelor psihologice şi prin faptul că se
adaptează la ritmul şi nevoile lui, prevenind posibilitatea de a greşi.);
 metoda Sindelar (este o metodă de prevenţie şi de terapie, destinată copiilor predispuşi
spre dislexie 5-7 ani şi copiilor dislexici 7-15 ani; metoda elaborată de către psihologul
austriac Brigitte Sindelar vizează identificarea şi dezvoltarea acelor capacităţi cognitive a
căror disfuncţionalitate cauzează apariţia tulburărilor de învăţare.);
 metoda Ayres (o metodă ce încearcă să amelioreze disfuncţia de integrare senzorială prin
diferite stimulări ale copiilor; prin impulsuri senzoriale variate se dezvoltă sistemul de
echilibru, reflexele primitive dispar, mişcările ochilor devin normale, se organizează mai
bine integrarea celor două părţi ale corpului, adică se maturizează sistemul nervos);
 metoda Delacato;
 metoda Gosy;
 metoda Frostig;
 terapia logopedică de prevenţie şi recuperare;
 kinetoterapia;
 psihoterapia etc
Cu ajutorul acestor metode, simptomele pot fi ameliorate şi se pot preveni tulburările în
dezvoltarea personalităţii. Succesul terapiei este influenţat, în mare măsură, de recunoaşterea
timpurie a problemei şi începerea unei terapii adecvate cât mai devreme.
e) Elemente de legislaţie
Drepturile copiilor dislexici
Legea Învăţământului, deocamdată, nu asigură un sprijin optim pentru copiii dislexici din
România, dar avem toate speranţele că acest lucru se va schimba cât mai curând.
În data de 21 dec 2015, în plenul Senatul Romaniei a fost votat proiectul de completare a
Legii Educaţiei Naţionale cu prevederi legate de dificultăţile de învatare : dislexie , disgrafie,
discalculie. Conform legii, în termen de maximum 90 de zile vor fi elaborate normele
metodologice de aplicare, ce vor permite punerea în practică a legii şi schimbarea statutului
acestor copii în şcoala romanească de toate gradele.
Este pentru prima dată când dislexia este recunoscută printr-o lege în România.
“Un început bun pentru drumul greu şi frumos care va urma până când vom putea spune că ne-

10
am făcut datoria faţă de aceşti minunaţi copii”, a declarat doamna profesor şi senator Ecaterina
Andronescu.

Există şi persoane celebre, din zilele noastre, ce suferă de această tulburare de învăţare.
Printre ele se numără şi Actriţa Jennifer Aniston, care povesteşte într-o ediţie a revistei The
Hollywood Reporter, că a aflat că suferă de această tulburare în momentul când s-a dus la un
consult medical oftalmologic. De asemenea, cunoscutul actor Will Smith suferă de ADHD şi
dislexie încă din copilărie. Solange Knowles (sora mai mică a faimoasei soliste şi actrite
Beyonce), o solistă şi o textieră foarte îndragită în America, suferă de ADHD şi dislexie în
acelaşi timp şi a refuzat de două ori să admită acest lucru. Tom Cruise de asemenea suferă şi el
de dislexie, dar nu vrea să recunoască acest lucru. Kara Tointon, actriţă, dar şi model de succes a
declarat că suferă de dislexie ceea ce îi face foarte anevoioasă cariera cinematografică pentru că
are probleme serioase cu textele.

Bibliografie:

Dr. Corinne Smith, Lisa Strick – Dizabilitatile legate de invatare explicate de la A la Z, Aramis
Print, 2011

Ionescu, G. (2000). Psihiatrie clinică standardizată şi cdificată. Tulburări specifice ale

dezvoltării abilităţilor şcolare (pp.183-186). Bucureşti: Univers eciclopedic

Lerner W. Janet – Learning disabilities-theories, diagnosis and teaching strategies, Seventh

edition, Houghton Meffin Co. Boston, N.Y. 1997.
Kulcsar Tiberiu – Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, EDP, Bucureşti, 1978.
Neveau, Popescu, Paul, M. Zlate, T. Creţu – Psihologie şcolară, Univ. Bucureşti, 1987
Gh. Radu, D. Popovici – Tulburări de dezvoltare la copii şi problematica integrării lor
şcolare(1998)
B. Zorgo, I. Radu – Studii de psihologie şcolară, EDP, Bucureşti, 1979.

11