Sensibilitatea si legile sensibilitatii

Sensibilitatea reprezinta capacitatea de a avea senzatii.

Sensibilitatea a fost definita ca fiind functia analizatorilor ce realizeaza
primar reflectarea obiectuala, prin receptionarea stimulolor si in
stabilirea cu ei a unui raport de sens biologic.
Ea indeplineste functie de semnalizare, prin aceasta fiind la baza
tuturor proceselor psihice, de la cele mai simple, pana la cele mai
complexe.
Legi:
1. Legea pragurilor absolute si diferentiale
- Sensibilitatea se pune in evidenta cu ajutorul pragurilor senzoriale.
Cercetarile de laborator au evidentiat faptul ca receptia senzoriala se
produce numai in anumite limite de intensitate a stimulatiei, numite
praguri senzoriale
- Pragul senzorial minimal reprezinta intensitatea cea mai mica a
unui stimul, care determina o senzatie specifica.
o Stimularile sub limita de intensitate necesara pentru aparitia
unei senzatii (sub nivelul constiintei) se numesc subliminale sau
infraliminale. Desi neconstientizate