U N I V E R S I TAT E A A L . I .

C U Z A D I N I A Ș I
FA C U LTAT E A D E P S I H O L O G I E Ș I Ș T I I N Ț E A L E E D U C A Ț I E I
DOMENIUL ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

DEFICIENȚE DE VEDERE
 CUPRINS

• Tiflopsihopedagogia
• Indicatori ai deficiențelor de vedere
• Clasificare
• Afecțiuni oftalmologice
 DEFINIRE

Deficiențele de vedere sunt incluse în cadrul

deficiențelor senzoriale, fiind studiate prioritar de
tiflopsihopedagogie.

Tiflopsihopedagogia este disciplina psihopedagogică,

având caracter interdisciplinar, constituită din 2
componente:

Tiflopsihologia

Tiflopedagogia
 TIFLOPSIHOLOGIA

• Tiflopsihologia este ramura psihologiei speciale care

se ocupă cu studiul particularităților și legităților
specifice dezvoltării psihice a persoanelor cu
deficiențe de vedere, precum și cu aspectele
psihologice ale procesului de compensare și
educare a acestora.
 TIFLOPEDAGOGIA

• Tiflopedagogia este ramura pedagogiei speciale

care urmărește problematica specifică a educării și
instruirii persoanelor cu deficiențe de vedere,
metodele și mijloace specifice de transmitere a
informațiilor, precum și adaptarea permanentă a
conținutului diferitelor discipline la specificul
activității cu aceste categorii de deficienți.
 INDICATORI

• Acuitatea vizuală

desemnează distanța

la care ochiul poate

percepe distinct

obiectele;
 INDICATORI

• Câmpul vizual reprezintă spațiul pe care îl poate percepe ochiul atunci

când privește fix un obiect;

• Sensibilitatea luminoasă este capacitatea de a diferenția diferite

intensități ale luminii și reprezintă forma elementară a funcției vizuale;

capacitatea ochiului de a sesiza lumina și de a se adapta la variațiile

luminoase ale mediului înconjurător;

 INDICATORI

• Sensibilitatea de contrast este capacitatea de a distinge

deosebirile de intensitate luminoasă dintre excitanții prezenți
concomitent;

• Sensibilitatea cromatică reprezintă capacitatea ochiului de a

percepe culorile și de a realiza o vedere colorată;

• Eficiența vizuală desemnează capacitatea de prelucrare,

integrare și activare a stimulilor vizuali la nivel central în raport
cu anumiți factori intelectuali, motivaționali, aptitudinali.
 Funcția analizatorului vizual este răspunzătoare de
urmatoarele 3 componente:
a)percepția luminii:
-vedere scotoptică
-vedere fotoptică
-vedere mezoptică
b)percepția formei
c)percepția culorilor
 CLASIFICARE

Nu există factori cauzali care să determine

pierderea totală sau parțială a vederii,în clasificarea
cauzelor cecității si ambliopiei se ia în seamă
localizarea anatomică a afecțiunilor.

În funcție de acest criteriu,al localizării anatomice

a afeciunilor vizuale,se intalnesc:
 CLASIFICARE

a)afecțiuni care evoluează cu scăderea acuității

vizuale:

o unele afecțiuni ale anexelor globului ocular;

o tulburări ale refracției oculare ;
o afecțiuni ale cristalinului și corpului vitros ;
o afecțiuni ale căilor optice intracraniene;
 CLASIFICARE

o afecțiuni ale polului anterior al globului ocular;

o afecțiuni ale polului posterior al globului ocular;
o afecțiuni ale căilor optice intracraniene;
o glaucomul(creșterea tensiunii intraoculare);
o accidente oculare;
o opacitatea mediilor de refracție,care în mod
normal sunt perfect transparnte.
 CLASIFICARE

b)afecțiuni care evoluează cu alterări ale câmpului

vizual;

c)afecțiuni care evoluează cu tulburări ale vederii

binoculare;

d) afecțiuni care evoluează cu tulburări de

adaptare la întuneric si la lumina;

e) afecțiuni care evoluează cu alterări ale

sensibilității cromatice.
 CLASIFICARE

În funcție de indicele acuității vizuale,putem

identifica:
a)ambliopie ușoară(0,5 și 0,3)
b)ambliopie medie(0,2 și 0,1)
c)ambliopie forte ( sub 0,1):
-cecitate relativă
-cecitate absolută
 CLASIFICARE

După gradul de scădere a acuității vizuale în

raport cu substratul organic,ambliopiile pot fi:

a)ambliopii organice(lezionale)
b)ambliopii relative
c)ambliopii funcționale
 CLASIFICARE

După gradul leziunii optice și nivelul utilizării resturilor

de vedere ,deficiențele de vedere pot fi clasificate
astfel:
a) orbire absolută-fără perceperea luminii;
b) orbire socială-resturile de vedere nu sunt
suficiente pentru orientarea în spațiu;
c) alterări ale câmpului vizual.
 CLASIFICARE

În funcție de momentul instalării tulburărilor la nivelul

analizatorului vizual,pot fi identificate:
a)deficiențe vizuale congenitale;
b) deficiențe vizuale dobândite:
-la vârsta micii copilării(0-3ani)
-la vârsta preșcolară(3-7ani)
-la vârsta școlară mică(7-10ani)
-dupa vârsta de 10 ani
 CLASIFICARE

Dacă ne raportăm la prezența sau absența

reprezantărilor vizuale,putem identifica următoarele
tipuri de deficiențe:
a)orbire congenitală-fără nicio reprezentare vizuală
b)orbire survenită până vârsta de 3 ani
c)orbire survenită dupa vârsta de 3 ani
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Miopia- razele luminoase sunt focalizate înaintea

retinei datorită unor modificări ale mecanismelor de
refracție la nivel ocular,fiind afectată vederea la
distanță.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Hipermetropia -razele luminoase sunt focalizate

în spatele retinei,fiind afectată vederea de aproape.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Astigmatismul -datorat unei structuri deficitare

ale corneei,care prezintă în fiecare meridian o altă
putere de refracție,rezultând imagini retiniene
deformate.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Anizometria -determinată de existența unei

diferențe de refracție între cei doi ochi,dintre care
unul emetrop iar celălalt cu tulburări de
refracție(ametrop).
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Cataracta -boală congenitală sau

dobăndită,manifestată prin opacitatea parțială sau
totală a cristalinului,urmată de scădera acuității
vizuale.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Glaucomul -constă in tulburarea echilibrului

presiunii intraoculare,urmată de dereglări ale
câmpului vizual,tulburări ale sensibilității
cromatice,lăcrimare excesivă.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Leucomul -constă în apariția unei cicatrice

groase,albe,care suprimă parțial sau total
transparența corneei prin blocarea circulației umorii
apoase.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Strabismul –tulburare a motilității oculare prin

deviația axelor vizuale ale ambilor ochi care
împiedică furnizarea imaginilor(vedere dedublată).
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Nistagmusul – constă în oscilații involuntare ale

globilor oculari,determinând dificultăți în focalizarea
imaginii pe maculă cu consecințe asupra scris-
cititului.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Microftalmia – dezvoltare dimensională

insuficientă a globilor oculari care afectează
vederea binoculară și perceperea clară a
obiectelor,distanțelor.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Retinopatie diabetică –o boală ereditară care

se manifestă prin diplopie,incapacitatea de
acomodare,vedere fluctuantă,tulburări de refracție.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Aniridia – lipsa membranei irisului sau

subzdezvoltarea acestuia-,o boală ereditară care
duce la diminuarea acuității vizuale cu până la
2/10,cataractă,luxație de cristalin.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Keratomalcia –carentă de vitamina A,care se

manifestă la sugarul cu distrofie generală.
 AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

Necroza –uscarea corneei;oprirea secreției

lacrimale și lipsa umectării ochiului cu lichidul lacrimal
cauzează opacifierea corneei și instalarea unui
defect vizual ireversibil.
 BIBLIOGRAFIE

• Alois Gherguț, Sinteze de psihopedagogie specială.

Ghid pentru concursuri și examene de obținere a
gradelor didactice, Ediția a II-a, Editura Polirom,
2013
Vă mulțumesc pentru atenție!