Atitudinile

părinţilor faţă de
incluziunea copiilor
lor cu nevoi
speciale

ALLPPT.com _ Free PowerPoint Templates, Diagrams and Charts

Introducere

• Acest studiu a investigat atitudinia a 354 de părinţi australieni, care au un

copil cu handicap şi care invata la o şcoală de stat în Queensland. Tipuril
e de dizabilitati ale copiilor au fost în linii mari în conformitate cu figurile pr
evalent acceptate, cu excepţia unui număr mai mare raportat ca având tul
burare din spectrul autist şi mai puţini studenţi cu dificultati de invatare / t
ulburare de deficit de atentie. Copiii au fost într-o serie de clase, de la şco
li speciale la şcolile în care a fost în clasa un profesor special sau consilie
r scolar.
• Termenul "Educaţie Incluzivă" este în present, în general conceptualizat
pentru a include studenţii din medii diferite şi cu alte limbi decât engleza,
precum şi studenţii cu dizabilităţi (Ashman, 2002). Cu toate acestea, pent
ru sensul acestui studiu, "termenul incluziune este definit ca incluziune p
arțială sau totala în sălile de clasă obișnuite, cu nivelul de incluziune dep
endent de severitatea și numărul de dizabilități și de nivelul de sprijin supl
imentar disponibil pentru student ' (Fuchs & Fuchs, 1994, citat în McNally,
Cole & Waugh, 2001, p. 258).
Un studiu recent australian de Gilmore, Campbell şi Cuskelly (2003) a exa
minat atitudinile profesorilor cu experienţă şi a comunităţii la incluziunea s
tudenţilor cu sindromul Down în salile de clasă normale. Ei au constatat că
părinţii au recunoscut beneficiile educaţionale, sociale şi emoţionale de edu
caţie incluzivă pentru studenţii cu dizabilităţi şi colegii lor tipici. În ciuda ac
estor constatari, autorii au declarat că majoritatea părinţilor au considerat că
nevoile studenţilor cu dizabilităţi ar putea fi mai bine îndeplinite în clasele s
peciale de învăţământ.
În general, mulţi dintre părinţii pe langa incluziune au fost, de asemenea, pr
eocupati de aspecte privind programele incluzive, altfel daca primesc o aten
ţie specială, sau temându-se că poate copilul lor ar fi maltratat, vătămat sau
ridiculizat în sala de clasă normala.
Palmer, Borthwick-Duffy, Widaman (1998) a constatat că părinţii copiilor c
u dizabilităţi severe au avut atitudini pozitive faţă de incluziune. În primul r
ând, părinţii au văzut socializarea ca un obiectiv educaţional important. În a
l doilea rând, copilul lor a avut abilităţi cognitive relativ superioare, a avut
mai puţine probleme comportamentale şi a avut mai puţine caracteristici car
e necesită educaţie specială.
Acest studiu îşi propune să investigheze atitudinile părinţilor australieni car
e au un copil cu un handicap şi care participă la o şcoală în cadrul sistemulu
i de învăţământ de stat din Queensland.
Participanţii
• 100 gradinițe, 150 şcoli primare şi 150 școli secunda
re au fost selectate aleatoriu din baza de date a şcolil
or din Queensland.

• În plus, o serie de organizații de parinti au fost contactat

e pentru a căuta cooperarea în distribuirea cercetarii pen
tru membrii lor. Aceste organizaţii au inclus Queensland
Parents for Persons with a Disability, Down Syndrome
Association Queensland si Spina Bifida Association. În
plus, au încercat să obţină un număr egal de părinţi în fi
ecare categorie de dizabilități.
• O scrisoare de informare şi un formular de
consimţământ au fost furnizate pentru fiecare părinte.
• Scrisoarea de informare a subliniat proiectul şi a
furnizat informaţii despre finalizarea cercetarii.
Formularul de consimţământ semnat urma să fie
returnat cu ancheta socială.
Instrument
chestionar

Chestionarul a avut o serie de secțiuni, inclusiv: informații person

ale (de exemplu, sex, vârstă, vârsta copilului, ocupație, și handica
pul copilului); detaliile școlii (de exemplu, locația geografică, îns
crierea); informații despre școala copilului (de exemplu, natura sp
rijinului, inclusiv predarea, curriculumul și materialele/resursele);
atitudinea părintească (de exemplu, sentimentele şi interacţiunile
cu copilul lor cu nevoi speciale); opinii despre aspecte ale organiz
ării şcolare care facilitează includerea; şi opinii cu privire la o vari
etate de declaraţii despre educaţia copilului lor într-o clasă obișnui
tă.
Rezultatele
Părinți - 354, cei mai mulți fiind de sex feminin (N= 332)

Grupele de vârstă reprezentative au

fost tipice părinţilor copiilor de
vârstă şcolară (tabelul 1), cu foarte
puţini mai tineri de 26 de ani şi
puţini peste 50 ani.
Copiii ar fi putut fi la grădiniţă
(25,4%), şcoala primară (de obicei
studenţii cu vârste cuprinse între 6
şi 12 ani) (44,6%) sau liceul
(29,9%), intervalul de vârstă
raportat al tuturor studenţilor a fost
de la 1 la 19 ani.
 Ocupația părinților
După cum se poate vedea, cel mai mare
procent este regăsit la persoanele
casnice (34,2%). Ocupația părintelui nu
părea să fie legată de vârsta studenților.
 Tipurile de dizabilități
-dizabilități intelectuale
-deficiențe de vedere
-deficiențe de auz
-autism
-dificultăți de vorbire și limbaj
-dificultăți de învățare/ADHD
-multiple dizabilități
Au fost și trei persoane nediagnosticate
 Opinia părinților
A existat un sprijin moderat cu privire la incluziune în răspunsurile părinților,
aproape toți susținând beneficiile incluziunii pentru copiii cu nevoi speciale, în
general. Beneficii ca: interacțiune socială, o mai mare independență, o mai mare
înțelegere și toleranță din partea colegilor, prietenie cu colegii tipici, imitarea
comportamentelor lor, și altele.
În pofida recunoașterii beneficiilor substanțiale, părinții au devenit mai
conservatori atunci cand a venit vorba de propriul copil, 50% favorizând
învățământul special. Un principal motiv pentru care aproape 70% au devenit
reticenți este că ei consideră necesar ca profesorii din școlile normale să urmeze
cursuri suplimentare de perfecționare. Cu toate acestea, părinţii au considerat
plasarea în clase speciale ca având repercursiuni ușoare sau chiar grave de
dezvoltare socială şi emoţională pentru copilul lor cu nevoi speciale.
Mai puţin de 10%, au simţit că majoritatea colegilor ar fi afectați de prezenţa unui
student cu nevoi speciale într-o clasă obișnuită.
Concluzie

Un rezumat rapid:

• mulţi părinţi au fost în favoarea incluziunii, unii ar fi

în cazul în care ar fi furnizate resurse suplimentar
e, iar un grup mic preferă plasament special.
• Cercetarea este în concordanţă cu rezumatul oferit
de Grove şi Fisher (1999), indicând opinii diverse î
n rândul părinţilor legata de plasare. Cu toate aces
tea, predomina o vedere pro-incluziune în studiul
actual.
• În plus, aceasta cercetare este probabil să fie o re
flectie a recunoaşterii părinţilor că există o serie de
beneficii pentru copiii lor;
• Părinţii în studiul actual au fost axati pe acceptarea
incluziunii atunci când copiii lor ar fi mai bine spriji
niti.
• Părinţii trebuie să simtă că profesorii de la clasa obisnui
ta sunt capabili să se adapteze nevoilor de invatare a cop
iilor lor (Palmer et al., 2001).
• Au existat si atitudini negative fata de incluziune, si anu
me: resursele nu sunt suficiente, pentru unii angajaţi sunt
necesare programe de învăţământ suplimentare direcţion
ate în cadrul serviciilor