Sunteți pe pagina 1din 6

Tipurile de dizabilitate intelectuală (retard mintal):

Dizabilitate intelectuală ușoară (IQ 50-69)


 Pînă la vîrsta de 5 ani dezvoltă aptitudini sociale și de comunicare
 Adesea nu se disting de copiii fără retard mental pînă mai tîrziu
 Pot achiziționa aptitudini școlare corespunzătoare nivelului clasei VI
 Achiziționează aptitudini sociale și profesionale adecvate pentru autoîntreținere
 Pot trăi în comunitate independent sau sub supraveghere
 Pot necesita asistență în condiții de stres economic sau social
 Nivel mintal 9,5 ani, vîrsta socială de aproximativ 19 ani

Dizabilitate intelectuală moderată (IQ 35-49)


 În fragedă copilărie achiziționează aptitudini de comunicare
 Pot participa la autoîngrijire cu supraveghere moderată
 Pot fi antrenați în ce privește aptitudini sociale și profesionale
 Pot învăța să călătorească în locuri cunoscute
 Pot să progreseze pînă la nivelul clasei II în însușită școlară
 În perioada adultă sunt capabili să presteze o muncă necalificată sau semnificată
sub supraveghere
 Se adaptează bine la viața în comunitate, de regulă în condiții de supraveghere

Dizabilitate intelectuală severă (IQ 20-34)


 În fragedă copilărie achiziționează foarte puțin sau deloc limbajul comunicativ
 În perioada școlară pot învăța să vorbească
 Pot fi familiarizați cu alfabetul și număratul
 Pot fi antrenați în ce privește aptitudinile elementare de autoîngrijire
 Pot fi capabili să efectuieze sarcini simple, în condiții de supraveghere
 Se adaptează bine la viața în comunitate, în cămine sau în familie (excepție cazuri
de dizab. grave asociate)
 Nivel mintal 3 ani, vîrsta socială 3,5-9,5 ani

Dizabilitate intelectuală profundă (IQ < 20)


 În fragedă copilărie prezintă deteriorări în funcționarea senzomotorie
 Au nevoie de mediu bine structurat, ajutor și supraveghere constantă
 Unii pot efectua sarcini simple în condiții de protecție și supraveghere strictă
 Își pot puțin îmbunătăți deprinderile de comunicare și autodeservire, dacă le este
oferit un antrenament corespunzător
 Nivel mintal 2 ani, vîrsta socială 0-3,5 ani
1
Cauzele retardului mintal:

 Sindrom Down
 Sindromul alcool fetal
 Sindrom X – fragil
 Malnutriția
 Paralizie cerebrală infantilă

Teorii ale dizabilității intelectuale:


a) teoria etiologică – explică natura deficienței mintale prin multitudinea de factori
care o determină;
b) teoria simptomatologică – raportarea doar la anumite procese și fenomene psihice:
gîndire, intelegență, afectivitate, voință, etc.;
c) teoria psihanalistă și psihosociologică – explică apariția deficienței mintale ca un
efect al lipsei de afectivitate ( în special din partea mamei) în primii ani de viață ai
copilului.

Deficiența mintală trebuie diferențiată de :


a) întîrzierez mintală determinată de unele deficiențe senzoriale sau de anumite
tulburări de limbaj (alalia – nu pronunță sunete, afazia – pierdere totală sau parțială a
facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat (datorită unei leziuni a scoarței
cerebrale), mutism electiv, bîlbîiala);
b) persoane cu dezvoltarea psihică normală, dar neinstruite;
c) întîrziere mintală determinată de performanțe școlare scăzute sau de eșec școlar
(mediul sociocultural și familial dificitar, carențe de natură afectivă / hiperprotecție);
d) deteriorare mintală (deficit mintal global, reversibil, temporar sau definitiv, ca
urmare a unei leziuni organice la nivelul creerului);
e) pseudodificiență mintală (eșec școlar repetat, dificultăți în menținerea și
concentrarea atenției (dislexie, disgrafie, discalculie);
f) stările epileptice.

Tulburări asociate

 Hiperactivitatea / deficit de atenție


 Tulburări afective
 Tulburări de mișcare steriotipă
 Epilepsie
 Dereglări senzoriale (văz, auz)
 Dereglări motorii

2
Probleme de comportament

o Nu există vre-un aspect al personalității sau comportament strict specific retardului


mental
o Copiii cu retard mental pot fi pasivi, indiferenți și dependenți
o Pot fi agresivi și impulsivi
o Lipsa aptitudinilor de comunicare pot predispune la comportamente disruptive și
agresive care substituie limbajul comunicativ.

Tabloul clinic și psihopedagogic al copiilor cu deficiențe mintale

Intelect de limită:

 răspunsurile sunt realizate într-o manieră lacunară


 are nevoie de un anumit interval de timp pentru ași mobiliza capacitățile
intelectuale și întrebări suplimentare
 dificultăți în însușirea citit-scrisului și calcului aritmetic - ceea ce determină
eșecul școlar
 manifestă imprecizie în înțelegerea sarcinilor școlare
 integrarea socială a copiilor cu intelect de limită este posibilă în condițiile
diferențierii și individualizării curriculumului.
După perioada de adaptare reușesc să se integreze destul de bine, ștergîndu-se
diferențele dintre ei și persoanele cu intelect normal.

Deficiența mintală ușoară


 incapacitatea reconstituirii întregului pornind de la elemente componente
 perceperea clară a unui număr mic de elemente pe unitatea de timp
 efeciența scăzută a memoriei, în special a memoriei voluntare
 imaturitate afectivă, evidențiată prin caracterul exploziv și haotic al trăirii
afectelor, capacitatea redusă de a controla expresiile emoționale
 apar frecvent manifestări de negativism
 dificultăți în imitarea mișcărilor (tulburări ale psihomotricității)
Sunt capabili de achiziții școlare corespunzătoare vîrstei lor mintale și pot ajunge la un
nivel mare de autonomie socială. Sunt recuperabili pe plan școlar, profesional și social,
educabili, adaptabili la exigențele instrucției școlare și ale vieții sociale.

3
Deficiența mintală moderată și deficiența mintală severă
 sunt capabili să achiziționeze un volum minim de cunoștințe , pot efectua unele
calcule elementare, fără să poată achiziționa conceptul de de număr și să-și formeze o
reprezentare despre numere și componența lor
 majoritatea ajung să însușească limbajul, vocabularul este restrîns la cuvinte
uzuale, prezintă frecvente tulburări de artculație
 nu reușesc să însușească scris-cititul, deprinderea este mecanică
 gîndirea este concret acțională, atenția instabilă și memoria de scurtă durată (uneori
apare hipermnezia)
 imaturitate afectivă – crize de plîns, negativism, indiferență, izolare, atașament
exagerat
Sunt persoane recuperabile din punct de vedere profesional și social, parțial educabile,
adaptabile la procesul de instruire, integrabile în societate în condiții protejate/de
asistență sau în condiții obișnuite, în funcție de exigențele comunității.

Strategii educaționale pentru copii cu dizabilități intelectuale

 Dizabilitatea intelectuală marchează toate sferele de dezvoltare a persoanei.


 Procesele psihice se caracterizează prin rigiditate, infantilism, viteză redusă.
 Copilul cu dizabilități intelectuale întîmpină dificultăți sub toate aspectele: el v-a
învăța mai greu să meargă, să alerge, își va forma mai greu abilitățile de auto-îngrijire.
Mai tîrziu, apar dificultăți ce țin de abilitățile școlare (învățare, înțelegere), care devin
din ce în ce mai evidente. Astfel, el se va caracteriza printr-o capacitate mai lentă de
învățare, prezentînd dificultăți la majoritatea disciplinilor școlare.
 Copilul cu dizabilități intelectuale nu învață spontan. El nu este capabil să-și
adapteze procesele mentale la sarcinile de învățare. Chiar dacă demonstrează un anumit
nivel de cunoștințe, el nu poate generaliza învățarea la situații noi cu care se confruntă.

 Limbajul copilului este specific, fiind exprimat prin puţine cuvinte, fraze
stereotipe, fără comparaţii, generalizări. Întâlneşte dificultăţi în a înţelege vorbirea celor
din jur.
 Atenţia este diminuată, uşor de distras, fixată rigid asupra unor elemente
neesenţiale sau extrem de fluidă.
 Afectivitatea se caracterizează prin imaturitate: instabilitate a sentimentelor,
control emotiv redus.
 În activitatea voluntară prevalează necesităţile primare, interesele de moment.
Dacă activitatea presupune mai multe etape, ea riscă să nu fie finalizată.
 Aptitudinile se dezvoltă până la nivelul deprinderilor, dar nu se transformă în
capacităţi. Dacă activitatea pe care o îndeplineşte copilul are un caracter stabil, uniform,
de rutină, ea este realizată corect şi cu conştiinciozitate.

4
Copilul cu D.I.:
o are nevoie de mai mult timp şi atenţie pentru însuşirea lucrurilor;
o se implică în activitate pentru o durată scurtă de timp (1-2 min.)
o se distrage uşor la declanşarea anumitor stimulenţi auditivi, vizuali;
o pare apatic, indiferent;
o înţelege mai greu instrucţiunile orale;
o întâmpină greutăţi în gândire şi anume la abstractizare, generalizare.
o se concentrează mai bine la imagine decât la cuvânt;
o predomină memoria de scurtă durată cu preponderenţa celei mecanice;
o manifestare insuficientă a voinţei;
o dezechilibru emoţional, control limitat al stărilor afective: rîs, plîns exagerat,
neadecvat
o crize de furie sau pasivitate;
o manifestă antipatie sau simpatie nemotivată;
o iritabilitate sau inhibiţie.

Atunci cînd aveți în clasă copii cu dizabilități intelectuale:


 așezați copilul într-o bancă din care să vă poată bine vedea și să poată fi antrenat în
activitățile clasei.
 încurajați participarea copilului la activități odată cu ceilalți copii.
 reduceţi numărul obiectelor care-i sustrag uşor atenţia.
 folosiți suporturi concrete (obiecte, imagini) atunci când explicați ceva.
 simplificați limbajul când înaintați sarcina și verificaţi dacă copilul a înţeles.
 însoțiți explicațiile verbale de exemplificare, prezentare-model.
 structuraţi activităţile de învăţare în paşi mici; odată încheiat un pas, se trece la
următorul. Asiguraţi-vă că copilului îi este clar când se sfârşeşte o activitate şi începe
una nouă.
 exersați împreună cu elevul pașii de urmat în rezolvarea unei probleme (construirea
strategiei de rezolvare).
 încurajaţi copilul să înceapă cu ceea ce ştie deja să facă şi doar apoi să treacă la
paşii mai dificili. Reveniţi la etapa mai uşoară dacă copilul întâmpină dificultăţi.
 încurajaţi munca în pereche/ echipă cu elevi cu o reușită mai bună: când finalizează
propria activitate, aceştea îl pot ajuta pe copilul mai puţin abil. Daţi-le sarcini la
realizarea cărora fiecare dintre ei să poată contribui în măsura potențialului de care
dispun şi pe care să le ducă la bun sfârşit împreună. Atribuiţi sarcini grpului astfel,
încât ceilalţi elevi să depindă de contribuţia copilului cu dizabilități intelectuale.
 pentru sarcinile individuale pregătiţi mai multe activităţi pe care copilul le preferă
și le poate realiza în mod independent, în timp ce toată clasa lucrează.
 puteți realiza evaluarea copilului cu dizabilități intelectuale într-un timp mai
îndelungat.
 ignoraţi comportamentul nedorit al copilului atunci când încearcă intenţionat să
atragă atenţia tuturor asupra sa. Astfel va descreşte rata repetării acestor
comportamente.

5
 elevilor cu dizabilități intelectuale trebuie să li se ofere câteva instrumente de
organizare a activității lor (Pași spre educația incluzivă, coord. Vrăsmaș E., Nicolae S.,
Vrăsmaș T., 2008):
 orarul de lucru sau ”harta zilei” – un instrument de planificare a duratei și
succesiunii activităților;
 completarea calendarului zilnic (ce zi e azi, câte zile au trecut din saptamana
aceasta etc.); acest instrument simplu dă rezultate remarcabile, deoarece scopul lui este
cel al organizării mentale, al structurării, al organizării spațio-temporale a copilului. El
poate fi realizat sub forma unei foi de calendar lunare, iar elevii să coloreze zilnic căsuța
corespunzătoare zilei curente. Pot fi folosite culori diferite pentru zilele lucrătoare și
zilele de odihnă etc.;
 altă rutină importantă este obișnuința copiilor de a evalua rezultatele propriei
activități;
 atunci când copilul poate citi, el trebuie învățat să repete sistematic următoarea
secvență de lucru: citește, întreabă-te ce ai citit, exprimă cu cuvintele tale ce ai citit. )
 vorbindu-le, demonstraţi-le şi imagini, obiecte concrete, captivante;
 în explicaţii utilizaţi cuvintele cele mai accesibile şi asiguraţi-vă (verificaţi) dacă
sarcina ce urmează a fi realizată, a fost înţeleasă;
 organizaţi activităţi conforme etapei de dezvoltare a copilului, pentru ca el să se
încadreze mai uşor;
 includeţi copilul în alte activităţi când sarcinile se mai complică;
 desfăşuraţi activităţi până la finalul dorit şi asiguraţi-vă că el conştientizează
începerea şi finalizarea acestora;
 împărţiţi sarcinile în etape mai mici de învăţare;
 apreciaţi chiar şi cele mai neînsemnate succese ale copilului, încurajaţi
răspunsurile prin 1-2 cuvinte;
 organizaţi comunicări în cerc şi oferiţi posibilităţi de exprimare, în primul rând,
pentru copiii cu dificultăţi de vorbire;

Strategie de rezolvare a problemelor de matematică:


 Descrie problema cu cuvintele proprii
 Decide dacă sunt șanse ca răspunsul tău să fie cel pe care îl bănuiești
 Reprezintă problema concret (folosind obiecte concrete)
 Sxcrie problema și răspunsul
 Verifică răspunsul
 Autoevaluează-te